Sindrom Leriche (boala ocluzivă aortoiliacă) – simptome, diagnostic și tratament

Sindromul Leriche este o afecțiune vasculară ce afectează aorta abdominală inferioară și arterele iliace. Această boală reduce semnificativ fluxul sanguin către membrele inferioare și pelvis. Este cunoscută și ca boală ocluzivă aortoiliacă și se caracterizează prin obstrucția progresivă a acestor vase majore.

Procesul patologic constă în dezvoltarea aterosclerozei la nivelul bifurcației aortice și al arterelor iliace comune. Plăcile ateromatoase se acumulează progresiv, provocând stenoza sau chiar ocluzia completă a lumenului vascular. Această afecțiune face parte din spectrul mai larg al bolilor arteriale periferice.

În acest articol vom explora cauzele, factorii de risc, simptomele, diagnosticul și opțiunile de tratament pentru sindromul Leriche.

Rezumat:

1. Sindromul Leriche este o boală ocluzivă aortoiliacă produsă de ateroscleroză, care blochează parțial sau complet aorta abdominală inferioară și arterele iliace, reducând fluxul către picioare și pelvis.
2. Triada clasică include claudicație la mers (durere în fese/coapse/gambe), puls femural slăbit sau absent și disfuncție erectilă, iar în stadii avansate apar durere în repaus, răni care nu se vindecă și risc de gangrenă.
3. Diagnosticul se face prin examen vascular, indice gleznă-braț și imagistică (Doppler, angio-CT/RMN), iar tratamentul include renunțarea la fumat, statine și antiagregante, plus revascularizare (stent sau bypass) în formele severe.

Ce este sindromul Leriche

Sindromul Leriche este o afecțiune vasculară caracterizată prin obstrucția sau stenoza severă a aortei abdominale inferioare și a arterelor iliace comune. Această patologie a fost descrisă pentru prima dată de chirurgul francez René Leriche în 1940. El a identificat triada clasică de simptome: claudicația intermitentă bilaterală, absența pulsului femural și disfuncția erectilă la bărbați.

Ateroscleroza reprezintă mecanismul patogenic principal al acestei afecțiuni. Procesul aterosclerotic implică acumularea progresivă de plăci ateromatoase la nivelul pereților arteriali. Aceste formațiuni sunt compuse din lipide, celule inflamatorii, țesut fibros și depozite de calciu. Ele determină îngustarea lumenului vascular și rigidizarea pereților arteriali, compromițând fluxul sanguin către teritoriile vasculare distale.

Localizarea preferențială a leziunilor la nivelul bifurcației aortice se explică prin particularitățile hemodinamice ale acestei regiuni. Turbulențele fluxului sanguin și stresul mecanic crescut la acest nivel favorizează inițierea și progresia procesului aterosclerotic. Ischemia rezultată afectează nu doar membrele inferioare, ci și circulația pelviană.

Nu în ultimul rând, severitatea afecțiunii variază de la stenoza parțială, care se manifestă prin simptome de efort, până la ocluzia completă. Aceasta din urmă poate determina ischemie critică cu risc de pierdere a membrului. Dezvoltarea circulației colaterale (vase sanguine alternative care se formează pentru a compensa obstrucția) joacă un rol important în compensarea deficitului vascular.

Cauzele sindromului Leriche

Principala cauză este ateroscleroza, o boală progresivă în care se formează plăci de aterom pe pereții arterelor. În timp, acestea duc la îngustarea și rigidizarea vaselor, iar în forme avansate pot produce blocarea fluxului sanguin la nivelul aortei și arterelor iliace.

Factorii care cresc riscul de apariție includ:

• Fumatul, care accelerează ateroscleroza prin afectarea endoteliului vascular (stratul intern al vaselor de sânge);
• Hipercolesterolemia, mai ales creșterea LDL-colesterol („colesterolul rău”), care favorizează depunerile de grăsime pe peretele arterial;
• Hipertensiunea arterială, ce exercită presiune crescută asupra pereților vasculari și contribuie la deteriorarea lor;
• Diabetul zaharat, care afectează în timp vasele de sânge și favorizează inflamația vasculară;
• Vârsta înaintată, cu o frecvență mai mare după 50 de ani.

În plus, sindromul Leriche apare mai des:

• la bărbați;
• la persoane cu stil de viață sedentar;
• la cei cu obezitate, care amplifică riscul cardiovascular.

Acizii grași Omega 3 – 700 EPA, 370 DHA sunt utilizați frecvent ca sprijin pentru sănătatea cardiovasculară, mai ales la pacienții cu dislipidemie și risc aterosclerotic.

Ce conține:

• ulei de pește (macrou, anșoa, sardină – surse naturale de Omega-3);
• EPA 700 mg + DHA 370 mg per doză;
• vitamina E (tocoferoli) cu rol antioxidant.

Cum acționează:

• contribuie la reducerea inflamației vasculare;
• susține funcția endotelială;
• poate ajuta la menținerea unui profil lipidic echilibrat (în special trigliceride);
• vitamina E protejează lipidele de oxidare.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Administrare:

• copii: 5 ml/zi
• copii >11 ani și adulți: 10 ml/zi
• se poate consuma simplu sau amestecat în apă/suc, ideal în timpul unei mese reci.

Simptomele sindromului Leriche

Sindromul Leriche apare atunci când fluxul sanguin către membrele inferioare devine insuficient din cauza îngustării sau blocării aortei abdominale inferioare și a arterelor iliace. Simptomele depind de severitatea obstrucției și de cât de bine se dezvoltă circulația colaterală (vase alternative care pot compensa parțial lipsa de sânge).

Manifestările pot fi împărțite în simptome resimțite de pacient și semne observate la examenul clinic.

Simptomele pot include:

• Claudicație intermitentă: durere sau crampe musculare în fese, coapse sau gambe, care apar la mers/efort și se ameliorează la repaus; este simptomul cel mai frecvent și indică ischemie de efort.
• Scăderea perimetrului de mers (distanța pe care pacientul o poate parcurge fără durere): un indicator important al severității bolii și al progresiei în timp.
• Disfuncție erectilă (la bărbați): apare prin reducerea fluxului sanguin către organele genitale, afectând arterele iliace interne; uneori poate fi primul semn al bolii și poate preceda claudicația.
• Durere în repaus: caracteristică stadiilor avansate, mai ales noaptea; apare deoarece, în poziție culcată, perfuzia periferică scade și mai mult.
• Amorțeli, furnicături sau slăbiciune la nivelul membrelor inferioare: din cauza hipoperfuziei nervilor periferici.
• Senzație de picior rece sau de „frig” la nivelul unui membru (uneori unilateral).
• Ulcerații sau răni care se vindecă greu la nivelul picioarelor; în forme severe, pot apărea leziuni extinse și risc de gangrenă.

Principalele semne la examenul clinic sunt:

• Puls femural slăbit sau absent, frecvent bilateral.
• Paloare cutanată a membrului inferior, mai evidentă la ridicarea piciorului.
• Piele subțire, lucioasă, uscată, cu:
  • reducerea pilozității (păr rar),
  • unghii fragile, deformate,
  • vindecare lentă a rănilor (modificări trofice).
• Diferențe de temperatură între membre: piciorul afectat este de obicei mai rece.
• În stadii avansate: cianoză (colorație albăstruie) a degetelor/piciorului și semne de ischemie critică, cu risc de ulcerații și gangrenă.

Diagnosticul sindromului Leriche

Diagnosticul sindromului Leriche se stabilește pe baza unei evaluări clinice atente, completată de investigații paraclinice și imagistice care confirmă nivelul și severitatea obstrucției aortoiliace.

1. Discuția cu pacientul (anamneza)

Primul pas este o discuție detaliată între medic și pacient, în care este important ca pacientul să descrie cât mai exact simptomele. Medicul va întreba despre:

• claudicație intermitentă (durere/crampe la mers, ameliorate în repaus) și localizarea durerii (fese, coapse, gambe);
• perimetrul de mers (distanța până la apariția durerii), util pentru aprecierea severității;
• durere în repaus, răni care se vindecă greu, senzație de picior rece;
• disfuncție erectilă (la bărbați), care poate apărea uneori chiar înaintea claudicației;
• factori de risc cardiovascular: fumat, hipertensiune, diabet, dislipidemie, sedentarism;
• istoricul medical personal și familial (boli cardiovasculare, intervenții vasculare, accidente vasculare).

2. Examenul clinic vascular

Examinarea fizică este esențială și poate orienta rapid diagnosticul. Medicul va:

• palpa pulsurile periferice, în special pulsul femural (în zona inghinală), care poate fi slăbit sau absent;
• evalua temperatura și culoarea pielii (paloare, cianoză, picior rece);
• observa modificări trofice (piele subțire, lipsa pilozității, unghii fragile);
• verifica prezența ulcerațiilor sau a rănilor cu vindecare dificilă;
• ausculta arterele pentru a detecta sufluri vasculare, semn al stenozelor.

Absența pulsului femural și diferențele între membre pot sugera o obstrucție la nivelul aortei sau arterelor iliace.

3. Indicele gleznă-braț (IGB)

Este unul dintre cele mai importante teste de screening, fiind simplu, rapid și neinvaziv.

• compară tensiunea arterială sistolică măsurată la nivelul gleznei cu cea de la braț;
• un rezultat sub 0,9 sugerează prezența unei obstrucții arteriale semnificative;
• în sindromul Leriche, IGB poate fi scăzut bilateral.

Dacă testul este normal, dar simptomele persistă, poate fi repetat după efort (ex: mers pe bandă), pentru a evidenția ischemia de efort.

4. Investigații imagistice vasculare

Imagistica este folosită pentru a vedea exact unde este obstrucția și cât de severă este:

• Ecografia Doppler vasculară: prima investigație recomandată în multe cazuri; e neinvazivă și arată fluxul sanguin și zonele de stenoză/ocluzie.
• Angio-CT: oferă o reconstrucție 3D detaliată a aortei și arterelor iliace și este utilă pentru stabilirea strategiei terapeutice.
• Angio-RMN: alternativă la angio-CT în anumite situații, cu evaluare foarte bună a vaselor.
• Angiografia digitală cu substracție: metodă invazivă, considerată „standard de aur” pentru detalierea anatomiei vasculare; este folosită mai ales când se planifică o procedură de revascularizare (stent, angioplastie, bypass).

Opțiunile de tratament pentru sindromul Leriche

Tratamentul sindromului Leriche are ca obiectiv principal îmbunătățirea fluxului sanguin către membrele inferioare, reducerea simptomelor (mai ales claudicația) și prevenirea complicațiilor severe, precum ulcerațiile, gangrena sau amputația. Alegerea terapiei depinde de gradul de obstrucție, intensitatea simptomelor și bolile asociate (diabet, hipertensiune, dislipidemie etc.).

În practică, abordarea este multidisciplinară, implicând medicul de familie, cardiologul și chirurgul vascular.

Tratament conservator pentru forme ușoare-moderate

În stadiile incipiente sau atunci când simptomele nu sunt severe, tratamentul se bazează pe schimbări de stil de viață și controlul factorilor de risc:

• renunțarea completă la fumat (cea mai importantă măsură);
• controlul tensiunii arteriale, colesterolului și glicemiei;
• dietă echilibrată, preferabil de tip mediteraneean;
• exerciții fizice regulate, în special programe supravegheate de mers, care pot crește semnificativ distanța parcursă fără durere și îmbunătățesc calitatea vieții.

Tratament medicamentos

Medicamentele sunt folosite pentru a reduce progresia aterosclerozei și riscul de evenimente cardiovasculare:

• statine (pentru scăderea colesterolului și stabilizarea plăcilor de aterom);
• antiagregante plachetare (ex: aspirină sau clopidogrel), pentru reducerea riscului de tromboză și infarct/AVC;
• tratament țintit pentru hipertensiune și diabet, care încetinește deteriorarea vasculară.

Revascularizare pentru forme severe sau eșecul tratamentului conservator

Dacă pacientul are simptome importante, ischemie critică (durere în repaus) sau ulcerații, sunt necesare proceduri care refac circulația:

• Angioplastie cu sau fără stent – metodă minim invazivă; se introduce un cateter cu balon în zona îngustată, artera este dilatată, iar uneori se montează un stent (un mic tub metalic) care menține vasul deschis.
• Bypass aorto-femural/aorto-iliac – intervenție chirurgicală mai complexă, indicată în ocluzii extinse; se creează o cale alternativă pentru sânge, care ocolește segmentul blocat, folosind fie material sintetic, fie vase proprii.

Prevenirea sindromului Leriche

Deși sindromul Leriche nu poate fi prevenit complet în toate cazurile (mai ales când există vârstă înaintată sau predispoziție genetică), riscul de apariție și progresie poate fi redus semnificativ prin controlul factorilor de risc cardiovascular și un stil de viață sănătos.

Principalele măsuri de prevenție sunt:

• Renunțarea la fumat: este cea mai eficientă măsură preventivă; fumatul accelerează ateroscleroza și afectează direct endoteliul vascular.
• Controlul tensiunii arteriale, colesterolului și glicemiei: menținerea valorilor în limite normale, prin dietă și tratament, reduce riscul de îngustare și blocare a arterelor.
• Activitate fizică regulată: este recomandată cel puțin 150 de minute/săptămână de mișcare moderată (mers alert, bicicletă, înot), pentru îmbunătățirea circulației și reducerea riscului cardiovascular.
• Menținerea unei greutăți normale: scade riscul de hipertensiune, diabet și dislipidemie.
• Alimentație sănătoasă: dietă echilibrată, bogată în legume, fructe, pește și grăsimi sănătoase (Omega-3), și săracă în grăsimi saturate, sare și zaharuri.

În concluzie, sindromul Leriche este o afecțiune complexă, dar cu o abordare corectă, poți gestiona eficient simptomele și îmbunătăți calitatea vieții. Discută cu medicul tău despre factorii de risc și simptomele pe care le experimentezi. Un plan de tratament personalizat, care include modificări ale stilului de viață și, dacă este necesar, intervenții medicale, poate face o mare diferență.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc consultația medicală specializată. Pentru diagnostic și tratament adecvat, este necesară evaluarea de către un medic specialist în chirurgie vasculară sau cardiologie. Orice simptom sugestiv pentru sindromul Leriche necesită evaluare medicală promptă pentru stabilirea diagnosticului corect și inițierea tratamentului adecvat.

Referințe:

• https://www.ccjm.org/content/88/9/482;
• https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1930043325000457;
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23562-aortoiliac-occlusive-disease;
• https://www.eurorad.org/case/18148.