Sclerita – simptome, cauze și opțiuni de tratament

Sclerita este o inflamație severă a sclerei, stratul alb și dur al ochiului care îi oferă protecție și formă. Atunci când această zonă se inflamează, pot apărea dureri puternice, roșeață și modificări ale vederii, simptome care nu trebuie ignorate.

De multe ori, sclerita este asociată cu boli autoimune sau cu alte afecțiuni inflamatorii ale organismului. Aproximativ jumătate dintre cazuri sunt asociate cu astfel de boli, cum este artrita reumatoidă. Din acest motiv, evaluarea completă și diagnosticul timpuriu sunt foarte importante.

În rândurile următoare, vom analiza tipurile de sclerită, cum se manifestă și ce opțiuni de tratament există.

Rezumat:

1. Sclerita este o inflamație severă a sclerei, care poate afecta vederea.
2. Aproximativ jumătate dintre cazuri sunt asociate cu boli autoimune.
3. Diagnosticarea și tratamentul precoce sunt extrem de importante pentru prevenirea complicațiilor scleritei.

Ce este sclerita

Sclerita este o inflamație rară, dar severă, a sclerei, structura fibroasă care acoperă aproximativ 83% din suprafața globului ocular. Aceasta este alcătuită din fibre dense de colagen, conferind protecție și suport pentru toate structurile interne ale ochiului.

În sclerită, inflamația este determinată de mecanisme imunologice complexe. Celulele inflamatorii pătrund în țesutul scleral și eliberează mediatori care pot duce la degradarea fibrelor de colagen. Acest proces poate provoca subțierea sclerei și, în forme severe, chiar perforarea globului ocular. Incidența bolii este redusă, afectând aproximativ 6 persoane din 100.000 pe an, cu o predispoziție ușor crescută în rândul femeilor. Cel mai frecvent apare între vârstele de 40 și 60 de ani, însă poate surveni la orice vârstă. Evoluția depinde de forma bolii și de eventualele afecțiuni sistemice asociate, motiv pentru care monitorizarea clinică regulată este esențială.

Tipurile de sclerită

Sclerita este împărțită în funcție de localizarea inflamației și de severitatea acesteia.

1. Sclerita anterioară

Reprezintă aproximativ 90% dintre cazuri și afectează partea vizibilă a sclerei. Include trei forme principale:

• Sclerita anterioară difuză
  • Inflamație extinsă, cu roșeață intensă și edem.
  • Vasele profunde devin dilatate, conferind ochiului un aspect violaceu.
• Sclerita anterioară nodulară
  • Prezența unor noduli inflamați pe sclera anterioară.
  • Sunt dureroși la atingere și pot evolua către necroză în lipsa tratamentului.
• Sclerita anterioară necrozantă
  • Cea mai severă formă, caracterizată prin distrucție tisulară și subțiere sclerală.
  • Risc crescut de perforație oculară.
  • 70-95% dintre pacienți prezintă o boală autoimună asociată.

2. Sclerita posterioară

Apare în aproximativ 10% dintre cazuri și afectează porțiunea posterioară a globului ocular.

• Diagnostic dificil din cauza localizării profunde.
• Simptome posibile: durere la mișcarea ochilor, scăderea acuității vizuale.
• Poate duce la complicații severe: dezlipire de retină, edem macular, glaucom secundar.
• Ecografia oculară și investigațiile imagistice (OCT, RMN) sunt de obicei necesare.

Afecțiuni asociate scleritei

Aproximativ jumătate dintre cazuri sunt legate de boli autoimune sau inflamatorii sistemice precum:

• Artrita reumatoidă – una dintre cele mai comune cauze; determină inflamație sistemică ce poate afecta sclera.
• Lupus eritematos sistemic – poate provoca inflamația vaselor mici din sclera.
• Granulomatoza cu poliangeită – vasculită necrotizantă care afectează frecvent structurile oculare.
• Poliartrita nodulară – determină vasculită severă, cu risc ocular crescut.
• Spondilita anchilozantă – asociată cu episoade recurente de sclerită anterioară.

Rolul acizilor grași Omega-3 în inflamație

Acizii grași Omega-3 (EPA și DHA) au un efect antiinflamator documentat în literatura medicală. Ei pot susține organismul în controlul proceselor inflamatorii sistemice, ceea ce poate fi util la pacienții cu boli autoimune – afecțiuni care se regăsesc frecvent și în contextul scleritei.

De ce pot fi utili Omega-3 în afecțiuni inflamatorii?

• EPA și DHA contribuie la reducerea mediatorilor proinflamatori.
• Pot îmbunătăți răspunsul imun și pot reduce rigiditatea articulară la pacienții cu boli autoimune.
• Susțin sănătatea oculară prin rolul lor în funcția retinei și a structurilor nervoase.

Astfel, un produs cu 1000 mg ulei de pește per capsulă, conținând 450 mg EPA și 230 mg DHA, precum Suplimente Omega 3, cu Ulei de Peste 1000mg  poate oferi o doză eficientă pentru controlul inflamației oculare sistemice. Formulele fără gluten, lactoză sau aditivi sunt mai ușor tolerate, inclusiv de persoanele cu sensibilități digestive. Se administrează 1-3 capsule/zi, după masa principală.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Simptomele caracteristice ale scleritei – de la durerea oculară la umflatura pe albul ochiului

Manifestările clinice diferă în funcție de tipul scleritei și de severitatea inflamației.

1. Durerea oculară – semnul cel mai caracteristic al scleritei

• Durere profundă, constantă, descrisă frecvent ca o senzație de „presiune” sau „ochi străpuns”.
• Se accentuează la mișcarea globilor oculari.
• Poate iradia spre tâmple, frunte sau zona cervicală.
• Afectează activitățile zilnice și poate perturba somnul.
• În formele severe sunt necesare analgezice puternice.

2. Roșeața oculară – diferită de conjunctivită

• Provine din inflamația vaselor profunde, determinând o nuanță roșu-violacee caracterizată prin umflături pe albul ochiului.
• Nu se ameliorează cu picături vasoconstrictoare.
• Poate fi localizată sau difuză, în funcție de extinderea inflamației.
• În formele nodulare apar proeminențe dureroase pe sclera anterioară.

3. Tulburări vizuale

• Scăderea acuității vizuale.
• Vedere încețoșată sau neclară.
• Fotofobie (sensibilitate crescută la lumină).
• Lacrimare excesivă.
• În sclerita posterioară, simptomele vizuale tind să fie mai accentuate.
• Limitarea mișcărilor oculare poate apărea în cazurile severe.

4. Manifestări clinice asociate

• Febră, oboseală sau dureri articulare, sugestive pentru o boală autoimună subiacentă.
• Simptome sistemice apar mai frecvent atunci când sclerita este parte a unei afecțiuni generale (ex. vasculite, colagenoze).

Cauzele principale ale scleritei

Sclerita poate apărea din mai multe motive, însă în majoritatea cazurilor este legată de tulburări autoimune sau inflamatorii sistemice. Identificarea factorului declanșator este esențială pentru managementul corect al bolii.

Boli autoimune și inflamatorii

Aproximativ 40-50% dintre pacienți prezintă o afecțiune autoimună asociată. Printre cele mai frecvente se regăsesc:

• Artrita reumatoidă (AR) – cea mai frecventă asociere; inflamația sistemică poate implica și sclera.
• Lupusul eritematos sistemic (LES) – determină afectarea vaselor mici, inclusiv cele din sclera profundă.
• Granulomatoza cu poliangeită – vasculită necrotizantă ce poate genera inflamație oculară severă.
• Poliarterita nodoasă – se poate manifesta prin vasculită sclerală agresivă.
• Spondilita anchilozantă – în special la pacienții HLA-B27 pozitivi; poate duce la episoade recurente de inflamație oculară.
• Bolile inflamatorii intestinale – pot declanșa sclerită în 5-14% din cazurile asociate.

Aceste afecțiuni influențează evoluția bolii și necesită evaluare interdisciplinară (reumatologie – oftalmologie).

Infecții

Deși mai rare, infecțiile reprezintă un factor important, deoarece necesită tratament specific:

• Tuberculoza oculară – Mycobacterium tuberculosis poate ajunge la nivel scleral prin diseminare hematogenă.
• Herpes zoster oftalmic – poate provoca inflamații severe ale structurilor oculare.
• Infecții fungice sau bacteriene – apar de obicei după traumatisme sau intervenții chirurgicale.
• Sifilisul ocular și boala Lyme – pot mima sclerita autoimună și trebuie excluse prin analize specifice.

Factori traumatici și intervenții chirurgicale

Trauma oculară sau operațiile oftalmologice (de exemplu, pentru cataractă sau glaucom) pot declanșa inflamația sclerală:

• direct, prin lezarea structurilor sclerei;
• indirect, prin stimularea unui răspuns imun exagerat.

Manifestările pot apărea la câteva săptămâni sau chiar luni după incident.

Cauze idiopatice

Într-o proporție importantă, estimată la 60-75%, nu se poate identifica un factor declanșator clar. În aceste situații, boala este clasificată drept sclerită idiopatică.

Neoplasme (cauze rare, dar de exclus)

Tumorile oculare sau metastazele pot imita tabloul clinic al scleritei. Excluderea acestora prin imagistică este imperativă în cazurile atipice.

Diagnosticarea corectă a scleritei

Stabilirea diagnosticului necesită o evaluare atentă și o serie de investigații oftalmologice specializate. Sclerita trebuie diferențiată de alte inflamații oculare și, atunci când este cazul, trebuie identificate bolile sistemice asociate. Iată ce înseamnă diagnosticul acestei afecțiuni:

Examinarea clinică oftalmologică

Primul pas îl reprezintă evaluarea realizată de medicul oftalmolog.

• Istoricul medical este analizat pentru a identifica boli autoimune, traumatisme sau intervenții chirurgicale recente.
• Simptome precum durerea intensă, roșeața profundă și sensibilitatea la lumină sunt atent documentate.
• Se evaluează mobilitatea oculară și reacția dureroasă la mișcările ochilor.
• Se măsoară acuitatea vizuală și presiunea intraoculară, pentru a identifica eventuale complicații.

Aceste informații inițiale orientează diagnosticul și stabilesc necesitatea investigațiilor suplimentare.

Examinarea cu lampa cu fantă

Lampa cu fantă permite vizualizarea detaliată a sclerei și a structurilor adiacente.

• În sclerită, medicul observă congestia vaselor profunde și modificări de culoare caracteristice, cu nuanțe violacee.
• Nodulii scleri pot fi identificați în formele nodulare.
• Testul cu fenilefrină 2,5% este util pentru diferențierea de episclerită: în episclerită vasele superficiale se contractă, în timp ce în sclerită aspectul rămâne neschimbat.

Oftalmoscopia (examinarea fundului de ochi)

Această metodă ajută la evaluarea structurilor interne ale ochiului.

• Retina, nervul optic și vasele profunde sunt analizate pentru modificări secundare inflamației.
• Pot fi depistate complicații precum uveita posterioară, edemul papilar sau modificări ale vaselor retiniene.

Investigații imagistice

Imaginile detaliate sunt utile mai ales în suspiciunea de sclerită posterioară.

• Ecografia oculară evidențiază îngroșarea sclerei sau prezența edemului.
• Tomografia computerizată sau rezonanța magnetică pot arăta extensia inflamației către structurile orbitei.
• OCT (tomografie în coerență optică) poate detecta modificări retiniene sau ale coroidului, utile în evaluarea complicațiilor.

Analize de laborator

Acestea ajută la identificarea bolilor sistemice asociate și la excluderea altor cauze.

• Markerii inflamatori (VSH, proteina C reactivă).
• Factori reumatoizi și anticorpi antinucleari pentru depistarea bolilor autoimune.
• Teste serologice pentru infecții virale, bacteriene sau fungice cu potențial ocular (de exemplu, sifilis, tuberculoză, boala Lyme).
• Hemoleucograma pentru evaluarea statusului general.

Biopsia sclerală (în situații rare)

Este rezervată cazurilor în care diagnosticul rămâne incert sau atunci când se suspectează o infecție sau o boală infiltrativă.

• Prelevarea unui fragment mic de țesut scleral permite analiza histologică.
• Poate orienta diagnosticul în formele refractare la tratament.

Evaluarea bolilor autoimune asociate

Dacă există suspiciunea unei afecțiuni sistemice, medicul poate recomanda teste specifice:

• Anticorpi antinucleari (ANA).
• Factor reumatoid.
• Markerii specifici pentru vasculite și boli de colagen.
• Teste pentru sindromul Sjögren sau alte boli autoimune asociate.

Acest proces complet permite stabilirea unui diagnostic precis și personalizarea tratamentului.

Opțiunile de tratament pentru sclerită

În majoritatea cazurilor de sclerită, inflamația poate fi gestionată eficient cu ajutorul medicamentelor antiinflamatoare și imunosupresoare.

1. Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)

• Primul pas în tratamentul formelor ușoare de sclerită anterioară.
• Indometacina este frecvent recomandată (de obicei 25-50 mg de trei ori pe zi), cu monitorizarea funcției renale și gastrointestinale.
• Ameliorarea apare de obicei în 48-72 de ore. Lipsa răspunsului impune ajustarea terapiei.

2. Corticosteroizi

• Sunt utilizați în forme moderate sau severe sau atunci când AINS nu sunt suficiente.
• Prednisolonul sistemic se administrează în doze inițiale de 1-1,5 mg/kg/zi, cu reducere progresivă pe măsură ce inflamația se stabilizează.
• Corticosteroizii topici pot fi folosiți ca adjuvant, însă au eficiență limitată în sclerită.
• Durata tratamentului variază, fiind necesară monitorizarea atentă a efectelor adverse.

3. Imunosupresoare și terapii biologice

Indicate în următoarele situații:

• boală severă sau progresivă;
• lipsă de răspuns la corticosteroizi;
• prezența unei boli autoimune active.

Opțiuni frecvente:

• metotrexat, azatioprină, micofenolat mofetil, ciclosporină;
• inhibitorii TNF-alfa sau alte terapii biologice în cazuri refractare, mai ales la pacienți cu vasculite sau poliartrită reumatoidă severă.

4. Antibiotice și antivirale

• Utilizate numai atunci când sclerita are cauză infecțioasă (ex. tuberculoză, herpes zoster oftalmic, infecții bacteriene).
• Alegerea tratamentului depinde de agentul patogen identificat.

Tratament chirurgical

Intervențiile chirurgicale sunt rare și rezervate formelor complicate.

• Repararea zonelor de subțiere sclerală în caz de risc de perforație.
• Proceduri reconstructive atunci când există distrucție tisulară avansată.
• Intervenții pentru complicații asociate, cum ar fi afectarea corneei sau a retinei.

Controlul bolilor sistemice asociate

Tratamentul scleritei este strâns legat de managementul afecțiunilor subiacente, mai ales al celor autoimune.

• artrita reumatoidă → tratament antireumatic modificator al bolii;
• lupus eritematos sistemic → terapie imunosupresoare și antimalarice;
• vasculite sistemice → corticosteroizi + imunosupresoare/biologice;
• boli inflamatorii intestinale → tratament gastroenterologic coordonat.

Stabilizarea bolii de fond reduce riscul recurențelor și îmbunătățește evoluția scleritei.

Măsuri adjuvante

Acestea nu tratează sclerita, dar pot reduce disconfortul:

• lacrimi artificiale pentru reducerea iritației;
• comprese reci pentru calmarea durerii;
• analgezice sistemice pentru durerea severă, atunci când este necesar.

Monitorizare și urmărire

Pacienții necesită supraveghere regulată pentru:

• evaluarea răspunsului la tratament;
• ajustarea dozelor;
• identificarea din timp a complicațiilor;
• coordonarea tratamentului în cazul bolilor sistemice.

Sclerita este o afecțiune cu potențial sever, iar o monitorizare adecvată este esențială pentru menținerea funcției vizuale.

Prevenirea scleritei

Prevenirea scleritei se bazează pe controlul factorilor de risc și pe menținerea unui organism sănătos. Deși nu poate fi prevenită în totalitate, adoptarea unor măsuri corecte poate reduce semnificativ riscul de apariție sau recidivă.

1. Controlul bolilor autoimune

Bolile autoimune sunt principalul factor asociat scleritei, astfel că gestionarea lor corectă este esențială:

• Persoanele cu artrită reumatoidă, lupus sau vasculite trebuie să urmeze tratamentele prescrise fără întreruperi.
• Monitorizarea periodică a markerilor inflamatori ajută la ajustarea terapiei și prevenirea exacerbărilor.
• Colaborarea constantă cu reumatologul și oftalmologul asigură un management integrat al riscului.

2. Prevenirea și tratarea promptă a infecțiilor

Unele infecții virale, bacteriene sau fungice pot declanșa sau agrava sclerita:

• Igiena corectă, vaccinările recomandate și tratarea rapidă a infecțiilor reduc riscul complicațiilor oculare.
• Infecții precum herpes zoster sau tuberculoza oculară necesită atenție medicală imediată, pentru a evita afectarea sclerei.

3. Protecția ochilor și sănătatea oculară

Prevenirea traumatismelor și detectarea precoce a modificărilor oculare joacă un rol important:

• Utilizarea ochelarilor de protecție în activități cu risc.
• Evitarea atingerii ochilor cu mâinile murdare.
• Examinări oftalmologice regulate, mai ales la pacienții cu afecțiuni autoimune, chiar și în absența simptomelor.

4. Stil de viață sănătos

Obiceiurile zilnice pot influența activitatea sistemului imunitar și nivelul inflamației din organism:

• Alimentație echilibrată și consum adecvat de lichide.
• Activitate fizică regulată.
• Renunțarea la fumat și evitarea alcoolului în exces.
• Somn suficient pentru reglarea funcțiilor imune.

5. Evitarea factorilor agravanți

Pacienții cu predispoziție autoimună trebuie să evite:

• fumatul;
• expunerea la substanțe toxice;
• automedicația cu medicamente iritante ocular.

În concluzie, sclerita este o afecțiune oftalmologică complexă ce necesită diagnostic precoce și tratament specializat. Manifestările clinice diverse și asocierea cu boli autoimune fac din această patologie o provocare. Prognosticul scleritei depinde de diagnostic și tratament rapid. Astfel că, colaborarea între oftalmologi, reumatologi și alți specialiști este imperativă pentru gestionarea scleritei.

Disclaimer!  Acest articol are un rol strict informativ, iar informațiile prezentate nu înlocuiesc controlul și diagnosticul de specialitate. Dacă te confrunți cu simptome neplăcute, adresează-te cât mai curând unui medic. Numai specialistul este în măsură să îți evalueze starea de sănătate și să recomande testele necesare sau măsurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor!

Referințe:

1. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24975-scleritis;
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499944/;
3. https://www.msdmanuals.com/professional/eye-disorders/conjunctival-and-scleral-disorders/scleritis;
4. https://www.healthline.com/health/scleritis.