Paratiroida – ce este, simptome și tratament

Paratiroidele sunt glande mici, dar foarte importante, care fac parte din sistemul endocrin. Rolul lor principal este să producă parathormonul (PTH), un hormon care reglează nivelul calciului și fosforului din sânge. Practic, paratiroidele mențin echilibrul mineral necesar pentru funcționarea normală a organismului, inclusiv pentru sistemul nervos, musculatură și sănătatea oaselor.

Atunci când secreția de PTH este prea mare sau prea mică, pot apărea dezechilibre ale calciului (hipercalcemie sau hipocalcemie), care pot duce la simptome și complicații importante.

În acest articol vei afla unde sunt localizate glandele paratiroide, ce rol au și ce probleme pot apărea atunci când acestea nu funcționează corect, precum și când este recomandat să consulți medicul.

Rezumat:

1. Paratiroidele produc parathormonul (PTH), hormonul care menține echilibrul calciului și fosforului și influențează direct oasele, rinichii și sistemul nervos.
2. Când PTH este prea mare sau prea mic, apare hipercalcemie sau hipocalcemie, iar simptomele pot include oboseală, dureri osoase, pietre la rinichi, furnicături, crampe musculare și, în cazuri severe, convulsii sau confuzie.
3. Diagnosticul se confirmă prin analize (PTH, calciu, fosfor, vitamina D), iar tratamentul diferă: hiperparatiroidismul se tratează frecvent chirurgical, iar hipoparatiroidismul necesită suplimente de calciu și vitamina D, cu monitorizare regulată.

Ce sunt glandele paratiroide și unde sunt localizate

Glandele paratiroide sunt, de regulă, patru la număr și se află pe fața posterioară a glandei tiroide, la nivelul gâtului – câte două pe fiecare lob tiroidian. Sunt structuri foarte mici, cu dimensiunea unui bob de orez (aproximativ 3-5 mm) și o greutate de 30-60 mg.

La unele persoane pot exista variații anatomice: numărul glandelor poate fi diferit, iar uneori paratiroidele pot fi localizate în alte zone, de exemplu de-a lungul esofagului sau chiar în torace (mediastin). În aceste situații, se numesc glande paratiroide ectopice.

Deși sunt situate lângă tiroidă și fac parte din același sistem endocrin, paratiroidele și tiroida au funcții complet diferite. Paratiroidele secretă parathormonul (PTH), care reglează nivelul calciului din sânge, în timp ce tiroida produce hormoni implicați în metabolism. Chiar și o afectare minoră a paratiroidelor poate duce la dezechilibre importante ale calciului, cu impact asupra sistemului nervos, musculaturii și sănătății osoase.

Rolul parathormonului (PTH) în reglarea calciului

Parathormonul (PTH) este hormonul principal care reglează nivelul de calciu din sânge. Este produs de glandele paratiroide și este eliberat mai ales atunci când calciul seric scade. Prin acțiunea sa, PTH menține calciul în limite normale, ceea ce este important pentru funcționarea organismului, inclusiv pentru sistemul nervos, musculatură, inimă și coagularea sângelui.

Cum acționează PTH

PTH crește nivelul calciului din sânge prin trei mecanisme principale:

• La nivelul oaselor
  stimulează eliberarea calciului din țesutul osos în circulație (prin activarea proceselor de resorbție osoasă).
• La nivelul rinichilor
  reduce pierderea calciului prin urină (crește reabsorbția lui) și, în același timp, favorizează eliminarea fosforului.
• Prin vitamina D (calcitriol)
  stimulează transformarea vitaminei D în forma ei activă (calcitriol), care crește absorbția calciului din alimentație la nivel intestinal.

Relația dintre calciu, fosfor și vitamina D

PTH influențează nu doar calciul, ci și fosforul și vitamina D, iar aceste trei elemente funcționează împreună:

• când calciul crește, fosforul tinde să scadă și invers;
• vitamina D activă ajută intestinul să absoarbă mai mult calciu și susține menținerea lui în organism.

Care sunt valorile normale ale PTH

Intervalul normal poate varia ușor între laboratoare, însă de obicei se situează în jur de 15-65 pg/ml. Interpretarea trebuie făcută întotdeauna împreună cu:

• calciul seric (total și/sau ionizat);
• fosforul;
• vitamina D (25-OH vitamina D).

Boli ale glandelor paratiroide (când PTH este crescut sau scăzut)

Disfuncțiile glandelor paratiroide apar atunci când secreția de parathormon (PTH) este prea mare sau prea mică, iar consecințele se văd în special la nivelul calciului și fosforului din sânge. Practic, aceste afecțiuni duc fie la hipercalcemie (calciu prea mare), fie la hipocalcemie (calciu prea mic), ambele putând avea efecte importante asupra oaselor, rinichilor, musculaturii și sistemului nervos.

Hiperparatiroidism (PTH crescut)

Hiperparatiroidismul înseamnă secreție excesivă de PTH și este cea mai frecventă disfuncție paratiroidiană. Forma primară este întâlnită cel mai des și apare, în majoritatea cazurilor, din cauza unui adenom paratiroidian (o tumoră benignă care afectează o singură glandă). Mai rar, poate fi vorba despre hiperplazia mai multor glande sau, foarte rar, despre cancer paratiroidian.

Există și hiperparatiroidism secundar, care apare ca reacție de compensare în situații precum insuficiența renală cronică sau deficitul de vitamina D. În acest caz, glandele paratiroide devin hiperactive pentru a menține calciul în limite normale, dar mecanismul devine patologic în timp.

Consecința principală a hiperparatiroidismului primar este hipercalcemia, care poate duce la:

• demineralizare osoasă și risc crescut de fracturi;
• litiază renală și deteriorarea funcției rinichilor;
• oboseală, slăbiciune musculară, tulburări digestive și manifestări neuropsihice.

Hipoparatiroidism (PTH scăzut)

Hipoparatiroidismul este mai rar și apare atunci când glandele paratiroide secretă prea puțin PTH. Cea mai frecventă cauză este lezarea sau îndepărtarea accidentală a paratiroidelor în timpul unei operații la nivelul gâtului (în special chirurgie tiroidiană). Afecțiunea poate fi temporară sau permanentă.

Alte cauze includ procese autoimune, sindroame genetice și, uneori, deficitul sever de magneziu, care poate produce hipoparatiroidism funcțional.

Consecința directă este hipocalcemia, care poate provoca:

• furnicături și amorțeli (mai ales în jurul gurii și la nivelul mâinilor);
• crampe musculare, spasme, tetanie;
• în forme severe, convulsii sau tulburări de ritm cardiac, situații care necesită tratament rapid.

Deși paratiroidele și tiroida sunt glande diferite, simptomele legate de dezechilibre minerale și hormonale sunt adesea confundate, iar multe persoane ajung să investigheze ambele glande. În acest context, unele suplimente pot susține funcția tiroidei, însă nu tratează bolile paratiroidelor și nu înlocuiesc tratamentul medical. Premium Thyroid Formula este un supliment destinat sănătății tiroidei și conține ingrediente implicate în sinteza și conversia hormonilor tiroidieni, precum L-tirozină (precursor pentru T3/T4), iod (necesar producției hormonilor tiroidieni), seleniu (sprijină conversia T4 în T3 și are rol antioxidant), zinc și acid folic, alături de extracte vegetale precum ashwagandha, guggul și schisandra, utilizate pentru susținerea metabolismului și adaptarea la stres.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Administrarea este de 2 capsule pe zi, iar utilizarea trebuie discutată cu medicul în cazul persoanelor cu afecțiuni endocrine diagnosticate sau tratament în curs.

Simptomele tulburărilor paratiroidiene

Manifestările disfuncțiilor paratiroidiene apar în principal din cauza dezechilibrelor de calciu din sânge. Pe scurt, PTH crescut duce de obicei la calciu crescut (hipercalcemie), iar PTH scăzut duce la calciu scăzut (hipocalcemie). Fiecare situație are simptome tipice.

PTH crescut (hiperparatiroidism) → calciu crescut (hipercalcemie)

Hipercalcemia poate afecta mai multe sisteme și se manifestă frecvent prin:

• oboseală, slăbiciune musculară, lipsă de energie;
• dureri osoase, fragilitate osoasă, osteoporoză și risc crescut de fracturi;
• pietre la rinichi (colică renală), urinări frecvente și sete excesivă;
• constipație, greață, disconfort abdominal, scăderea apetitului;
• iritabilitate, dificultăți de concentrare, modificări de dispoziție.

În forme severe, hipercalcemia poate duce la confuzie marcată, tulburări de conștiență și comă – situații care necesită evaluare medicală de urgență.

PTH scăzut (hipoparatiroidism) → calciu scăzut (hipocalcemie)

Hipocalcemia provoacă în special simptome neuromusculare, cum ar fi:

• furnicături în jurul gurii și la nivelul degetelor/picioarelor;
• crampe musculare și spasme involuntare;
• rigiditate musculară sau tetanie (contracturi dureroase);
• piele uscată, unghii fragile;
• ceață mintală, confuzie;
• palpitații sau ritm cardiac neregulat;
• în cazuri severe, convulsii.

Medicul poate identifica și semne clinice tipice hipocalcemiei, precum semnul Chvostek sau semnul Trousseau, care apar în contextul excitabilității neuromusculare crescute.

Dacă apar simptome sugestive de hipocalcemie sau hipercalcemie, este importantă prezentarea la medic pentru analize (calciu, fosfor, PTH, vitamina D) și stabilirea cauzei.

Diagnosticul paratiroidei

Diagnosticul afecțiunilor paratiroidiene începe cu o evaluare clinică și se confirmă prin analize de sânge. Investigațiile imagistice sunt folosite mai ales pentru localizarea glandelor afectate, în special atunci când se ia în calcul tratamentul chirurgical.

Analizele de bază

Pentru a stabili corect diagnosticul, medicul recomandă de obicei determinarea simultană a:

• PTH (parathormon);
• calciu seric (total și/sau ionizat);
• fosfor seric;
• 25-OH vitamina D.

În plus, se evaluează obligatoriu funcția renală (creatinină, eGFR), deoarece rinichii influențează direct metabolismul calciului, fosforului și al vitaminei D, iar rezultatele trebuie interpretate în acest context.

În anumite situații, se poate recomanda și calciul urinar din urina de 24 de ore, mai ales în hiperparatiroidism, pentru:

• aprecierea riscului de litiază renală;
• diferențierea unor cauze de hipercalcemie.

Investigații imagistice

Imagistica nu este necesară pentru a pune diagnosticul, însă devine utilă pentru a identifica glanda afectată, mai ales înainte de operație. Cele mai folosite sunt:

• ecografia cervicală – metodă accesibilă și neinvazivă;
• scintigrafia paratiroidiană (Sestamibi) – oferă informații funcționale și poate identifica glande ectopice;
• în cazuri selectate, CT sau RMN, pentru localizări dificile sau planificarea chirurgicală.

Evaluarea complicațiilor

Pentru a vedea impactul dezechilibrului de calciu asupra organismului, medicul poate recomanda:

• osteodensitometrie DEXA – pentru evaluarea densității osoase și a riscului de osteoporoză;
• investigații renale (ecografie/CT) – pentru depistarea pietrelor la rinichi sau a calcificărilor.

După confirmarea diagnosticului, medicul stabilește conduita potrivită în funcție de tipul afecțiunii (hiperparatiroidism sau hipoparatiroidism) și de severitatea simptomelor. În continuare, putem vedea care sunt principalele opțiuni de tratament.

Tratamentul paratiroidei

Tratamentul afecțiunilor paratiroidiene depinde de tipul disfuncției (PTH crescut sau scăzut), de nivelul calciului și de prezența complicațiilor. Abordarea este diferită în hiperparatiroidism față de hipoparatiroidism.

Tratamentul hiperparatiroidismului (PTH crescut)

Hiperparatiroidism primar

În formele simptomatice sau atunci când apar complicații (hipercalcemie importantă, osteoporoză, fracturi, litiază renală), tratamentul de elecție este paratiroidectomia – intervenția prin care se îndepărtează glanda afectată (sau glandele afectate).

Dacă hiperparatiroidismul primar este asimptomatic, medicul poate recomanda monitorizare, cu evaluări periodice ale:

• calciului seric;
• funcției renale;
• densității minerale osoase (DEXA).

Hiperparatiroidism secundar

Tratamentul se bazează pe corectarea cauzei:

• în deficit de vitamina D: suplimentare cu vitamina D ± calciu, conform recomandării medicale;
• în insuficiență renală cronică: controlul fosforului, utilizarea analogilor de vitamina D și, în anumite cazuri, tratament specific pentru scăderea PTH.

Tratamentul hipoparatiroidismului (PTH scăzut)

Tratamentul standard constă în:

• calciu oral;
• asociat cu vitamina D activă (calcitriol).

Dozele se ajustează individual, astfel încât calciul seric să fie menținut în intervalul sigur (de obicei în zona inferioară a normalului), pentru a reduce riscul de hipercalciurie și complicații renale.

Este necesară monitorizare periodică a:

• calciului;
• fosforului;
• funcției renale (și uneori calciului urinar).

În cazul unei hipocalcemii severe cu spasme musculare, convulsii sau tulburări de ritm cardiac, este nevoie de administrare intravenoasă de calciu, ceea ce reprezintă o urgență medicală.

Monitorizarea pacienților cu paratiroidă

Monitorizarea pe termen lung este importantă în orice boală a paratiroidelor, pentru că ajută la prevenirea complicațiilor și la ajustarea tratamentului.

Ce include urmărirea

• analize periodice pentru calciu, PTH și vitamina D (frecvența o stabilește medicul, în funcție de diagnostic și tratament);
• în hiperparatiroidism, se recomandă și:
  • verificarea anuală a densității osoase (DEXA);
  • evaluarea rinichilor (funcție renală și, la nevoie, ecografie), mai ales dacă există risc de pietre.

Ce poți face acasă

• hidratează-te bine, mai ales dacă ai hiperparatiroidism sau ai avut pietre la rinichi (de regulă, 2–3 litri de lichide pe zi, dacă nu ai restricții medicale);
• nu lua calciu sau vitamina D din proprie inițiativă pot dezechilibra și mai mult valorile;
• menține o dietă echilibrată și fă mișcare, pentru susținerea sănătății oaselor.

Când să mergi la medic

Învață să recunoști semnele de:

• hipocalcemie: furnicături, crampe, spasme, palpitații;
• hipercalcemie: sete excesivă, urinări dese, constipație, slăbiciune, confuzie.

Respectarea controalelor și comunicarea cu medicul te ajută să ții boala sub control și să eviți complicațiile.

În concluzie, glandele paratiroide, deși mici ca dimensiuni, joacă un rol fundamental în menținerea echilibrului mineral al organismului. Ele secretă parathormonul, care reglează calciul și fosforul. Disfuncțiile acestor glande pot genera consecințe severe asupra sănătății osoase, renale și neuromusculare. Din acest motiv, diagnosticul prompt și tratamentul specializat sunt necesare.

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultația medicală specializată. Pentru diagnostic și tratament, adresează-te întotdeauna unui medic endocrinolog sau specialist în medicina internă. Informațiile prezentate nu trebuie utilizate pentru autodiagnostic sau automedicație.

Referințe:

• https://my.clevelandclinic.org/health/body/parathyroid-gland;
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK482510;
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/hyperparathyroidism/symptoms-causes;
• https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/the-parathyroid-glands;
• https://www.cancer.gov/types/parathyroid/patient/parathyroid-treatment-pdq.