Osteonecroza sau necroza avasculară a oaselor: cum să fii cu un pas înaintea simptomelor ei
Osteonecroza se caracterizează printr-un proces patologic specific. În această afecțiune, fluxul sanguin către o porțiune a osului este întrerupt sau sever diminuat. Acest deficit de circulație duce la o lipsă de oxigen și nutrienți esențiali. Aceste elemente sunt necesare pentru menținerea sănătății și vitalității celulelor osoase, numite osteocite. În absența acestor elemente esențiale, celulele osoase pier, declanșând un proces degenerativ care compromite semnificativ structura și funcția osului afectat.
Ce este osteonecroza – informații utile
Osteonecroza, cunoscută și sub numele de necroză avasculară sau aseptică, este o afecțiune medicală gravă. Aceasta implică moartea țesutului osos din cauza întreruperii fluxului sanguin către os. Afecțiunea poate apărea în orice os din corp. Cu toate acestea, osteonecroza este cel mai frecvent întâlnită la nivelul șoldurilor, genunchilor, umerilor și gleznelor. Deși poate afecta persoane de toate vârstele, osteonecroza este mai frecventă la adulți. Afecțiunea poate duce la complicații severe, inclusiv la colapsul osului. În cazuri grave, poate fi necesară intervenția chirurgicală, cum ar fi protezarea articulară.
Osteonecroza: efectele inițiale asupra structurii osoase
În fazele inițiale ale bolii, osul afectat poate părea intact la exterior. Totuși, moartea celulelor osoase începe să compromită structura internă a osului. Acest lucru slăbește osul, făcându-l mai susceptibil la fracturi și deformări.
Osteonecroza: colapsul articular și complicațiile
Pe măsură ce procesul avansează, zona afectată începe să se prăbușească din cauza presiunii mecanice exercitate asupra ei. În articulațiile șoldurilor sau genunchilor, acest colaps poate provoca dureri severe și pierderea funcției articulare. Cu timpul, suprafața articulară se poate deteriora. Aceasta poate provoca o artrită secundară, iar în cazurile avansate, poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru înlocuirea articulației.
Osteonecroza: zone frecvent afectate
Osteonecroza afectează cel mai frecvent articulațiile mari ale corpului. Șoldul este una dintre cele mai comune locații pentru această afecțiune. Necroza capului femural este o cauză principală de dizabilitate la pacienții tineri. Genunchiul este, de asemenea, frecvent afectat, iar osteonecroza la nivelul acestuia poate duce la durere severă și limitarea mișcării. Umerii și gleznele sunt alte locații susceptibile pentru această afecțiune. Totuși, necroza în aceste zone este mai puțin comună decât în șolduri și genunchi.
Osteonecroza: rolul suplimentelor în sănătatea articulațiilor
Tratamentele medicale sunt esențiale pentru gestionarea acestei boli. Totuși, suplimentele alimentare, cum ar fi Premium Aronia Colagen, Joints & Muscles, pot juca un rol important. Ele susțin sănătatea articulațiilor și ajută la prevenirea complicațiilor.
Acest supliment este formulat cu MSM, glucozamină, condroitină și colagen. Aceste ingrediente sunt recunoscute pentru capacitatea lor de a reduce inflamația și de a proteja cartilajul. De asemenea, ele contribuie la întărirea structurii oaselor.
Osteonecroza: beneficiile MSM, glucozaminei și colagenului
MSM-ul are proprietăți antiinflamatoare și analgezice, ceea ce îl face eficient în reducerea durerilor articulare și musculare, frecvente la persoanele cu osteonecroză. Glucozamina și condroitina ajută la menținerea sănătății cartilajului, îmbunătățind mobilitatea și prevenind rigiditatea articulațiilor afectate. Mai mult de atât, colagenul contribuie la întărirea oaselor și la prevenirea uzurii articulațiilor, fiind esențial pentru minimizarea colapsului osos specific osteonecrozei.
Osteonecroza: suport pe termen lung prin suplimente
Prin consumul frecvent de „Premium Aronia Colagen, Joints & Muscles”, pacienții cu osteonecroză pot beneficia de efectele ameliorative ale acestui supliment natural, menținându-și în același timp articulațiile sănătoase și funcționale pe termen lung. Cu alte cuvinte, acest supliment pe bază de colagen, MSM, glucozamină și condroitină poate fi un adjuvant valoros în managementul afecțiunii, contribuind la o viață mai confortabilă și activă.
Cauzele osteonecrozei și factorii ei de risc – ce declanșează această boală?
Osteonecroza este o afecțiune multifactorială, în care diverse cauze și factori de risc contribuie la dezvoltarea sa:
Traumatismele osoase
Una dintre cele mai comune cauze ale osteonecrozei sunt traumatismele directe la nivelul osului sau articulației. Traumatismele severe, cum ar fi fracturile sau dislocările, pot compromite alimentarea cu sânge a osului prin deteriorarea vaselor de sânge locale. De exemplu, o fractură la nivelul colului femural (partea superioară a femurului care formează articulația șoldului) poate întrerupe fluxul sanguin către capul femural, conducând la necroza acestuia. Totodată, dislocarea unei articulații poate întinde și chiar rupe vasele de sânge care alimentează osul, favorizând apariția osteonecrozei.
Utilizarea pe termen lung a steroizilor
Corticosteroizii, utilizați pe scară largă în tratamentul diferitelor afecțiuni inflamatorii și autoimune, reprezintă un factor de risc major pentru osteonecroză. Utilizarea pe termen lung a acestor medicamente poate duce la modificări ale metabolismului grăsimilor, rezultând în depunerea de grăsimi în vasele de sânge mici care hrănesc oasele. Aceste depozite pot bloca fluxul sanguin, determinând ischemia și, în cele din urmă, moartea țesutului osos. Deși mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, studiile au arătat o legătură clară între dozele mari de corticosteroizi și incidența crescută a osteonecrozei.
Consumul excesiv de alcool
Consumul cronic de alcool este un alt factor de risc bine documentat în cazul osteonecrozei. Alcoolul afectează metabolismul lipidelor și poate duce la acumularea de grăsimi în măduva osoasă, care la rândul său poate comprima vasele de sânge și reduce fluxul sanguin către os. În plus, alcoolul poate induce leziuni hepatice, ceea ce poate afecta coagularea sângelui și poate contribui la apariția trombozelor care obstrucționează circulația sanguină către oase. Persoanele care consumă cantități mari de alcool prezintă, astfel, un risc crescut de a dezvolta osteonecroză, în special la nivelul șoldurilor și genunchilor.
Mai multe boli sistemice sunt asociate cu un risc crescut de osteonecroză, din cauza efectelor lor asupra circulației sângelui și a sănătății osoase:
Lupusul eritematos sistemic:
- această boală autoimună poate afecta multiple organe și țesuturi, inclusiv sistemul vascular. Pacienții cu lupus prezintă un risc crescut de tromboze și vasculite, care pot compromite fluxul sanguin către oase, favorizând apariția osteonecrozei. De asemenea, tratamentul cu corticosteroizi pentru lupus poate agrava acest risc.
Anemia falciformă:
- este o tulburare genetică a sângelui în care celulele roșii au o formă anormală, ceea ce le face mai predispuse să blocheze vasele de sânge. Blocarea vaselor mici care alimentează oasele poate duce la ischemie și osteonecroză, în special la nivelul șoldurilor. Anemia falciformă este o cauză comună de osteonecroză la tinerii pacienți.
Tulburările de coagulare:
- bolile care afectează capacitatea sângelui de a se coagula, cum ar fi trombofilia sau sindromul antifosfolipidic, pot crește riscul de formare a cheagurilor de sânge în vasele care hrănesc oasele. Aceste cheaguri pot bloca circulația, provocând necroza țesutului osos. Pacienții cu astfel de tulburări trebuie să fie monitorizați atent pentru simptome de osteonecroză.
Osteonecroza – simptome comune și mai puțin comune
Osteonecroza este o afecțiune care poate evolua lent, iar simptomele sale pot varia în funcție de stadiul bolii și de articulația afectată:
Durerea localizată la nivelul articulației afectate
Durerea este principalul simptom al osteonecrozei și, de obicei, primul semnal care îi aduce pe pacienți în cabinetul medical. În stadiile incipiente ale bolii, durerea poate fi relativ ușoară și apare, în general, doar în timpul activităților fizice care implică articulația afectată.
De exemplu, un pacient cu osteonecroză la nivelul șoldului poate experimenta durere atunci când merge pe jos, urcă scările sau se apleacă. La început, durerea poate fi descrisă ca o senzație surdă sau ca un ușor disconfort, care poate fi ignorat și atribuit oboselii musculare.
Pe măsură ce boala progresează și necroza osoasă se extinde, durerea devine mai severă și mai persistentă. Aceasta poate deveni constantă și poate fi prezentă chiar și în timpul repausului, interferând cu activitățile zilnice obișnuite și afectând calitatea vieții pacientului. În fazele avansate ale osteonecrozei, durerea poate fi intensă, invalidantă și poate necesita utilizarea de analgezice puternice pentru a fi gestionată.
Agravarea durerii în timpul activităților fizice
Un aspect notabil al durerii asociate osteonecrozei este agravarea acesteia în timpul activităților fizice care exercită presiune asupra articulației afectate. Acest fenomen se datorează faptului că osul necrozat începe să își piardă integritatea structurală, devenind incapabil să susțină forțele mecanice la care este supus în mod normal. Mișcările care implică articulația bolnavă, cum ar fi mersul, alergatul sau ridicarea de greutăți, pot provoca o creștere bruscă a durerii din cauza stresului suplimentar exercitat asupra osului slăbit.
Cu timpul, pacienții pot începe să evite activitățile fizice care provoacă durere, ceea ce poate duce la o scădere a nivelului general de activitate și la pierderea masei musculare în jurul articulației afectate. Paradoxal, această evitare a mișcării poate agrava problema, deoarece lipsa exercițiului fizic poate contribui la deteriorarea suplimentară a articulației și la reducerea mobilității.
Durerea în repaus
Pe măsură ce osteonecroza avansează, durerea începe să apară nu doar în timpul activităților fizice, ci și în repaus. Acest lucru indică faptul că necroza osoasă a progresat semnificativ, afectând o porțiune mai mare din os și, posibil, din structura articulației. Durerea în repaus este adesea un semn că osul necrozat a început să se prăbușească sau că articulația a fost grav compromisă, ceea ce poate duce la inflamație și la iritația structurilor din jur, cum ar fi țesuturile moi și nervii.
Durerea nocturnă este o manifestare comună a osteonecrozei avansate, iar pacienții se pot trezi din somn din cauza durerii severe. Aceasta afectează negativ calitatea somnului și poate contribui la oboseală, stres și depresie.
Limitarea mișcării articulației
Pe lângă durere, pacienții cu osteonecroză pot experimenta și o reducere treptată a mobilității articulației afectate. Pe măsură ce osul necrozat se prăbușește și articulația începe să se deformeze, mișcările devin limitate și dureroase. În zona șoldului, de exemplu, poate deveni dificilă flexia sau rotația piciorului, ceea ce complică activitățile zilnice precum ridicarea de pe scaun sau îmbrăcarea.
Rigiditatea articulară este un alt simptom comun al osteonecrozei. Pacienții pot simți că articulația este blocată sau că nu se mai mișcă la fel de liber ca înainte. Această rigiditate este adesea mai pronunțată dimineața sau după perioade lungi de inactivitate.
În stadiile avansate ale bolii, limitarea mișcării poate deveni atât de severă încât pacienții sunt forțați să folosească dispozitive de asistență, cum ar fi bastoane sau cârje, pentru a se deplasa. În cazurile grave, intervenția chirurgicală, cum ar fi artroplastia de șold sau de genunchi, poate deveni necesară pentru a restabili funcția articulației și a ameliora durerea.
Osteonecroza – prevenire, diagnostic și tratament
Diagnosticarea osteonecrozei este esențială pentru a preveni deteriorarea articulațiilor și a menține funcționalitatea acestora. Metodele de diagnostic se restrâng la:
- Examinarea fizică și verificarea istoricului medical: medicul evaluează simptomele și istoricul pacientului pentru a identifica factorii de risc, cum ar fi utilizarea steroizilor, consumul de alcool sau prezența unor boli asociate.
- Radiografiile: sunt utile pentru a detecta modificările structurale în stadii avansate, dar nu sunt suficient de sensibile pentru a identifica boala în stadii incipiente.
- Rezonanța magnetică nucleară (RMN): este metoda de referință, capabilă să detecteze osteonecroza în stadii timpurii, înainte ca daunele să devină evidente pe radiografii.
- Tomografia computerizată (CT): oferă imagini detaliate ale structurii osoase și este utilă în evaluarea avansată a colapsului osos și pentru planificarea tratamentului chirurgical.
Identificarea timpurie a osteonecrozei permite intervenții care pot preveni sau întârzia deteriorarea severă a articulațiilor, reducând astfel necesitatea unor intervenții chirurgicale majore. O schemă de tratament medicamentoasă pentru osteonecroză include medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), medicamente vasodilatatoare etc. În schimb, intervențiile chirurgicale implică o serie de operații complexe precum grefele osoase, artroplastie (înlocuirea articulațiilor) sau osteotomie (remodelarea oaselor).
Monitorizarea progresiei bolii este crucială pentru ajustarea tratamentului și menținerea sănătății articulațiilor pe termen lung. Datoria unui pacient diagnosticat cu osteonecroză este să limiteze consumul de substanțe nocive (alcool, tutun, utilizarea de steroizi ș.a.) pentru a avea parte de o schemă de tratament facilă și lipsită de complicații.
Așadar, osteonecroza este o afecțiune gravă care trebuie diagnosticată rapid și tratată corespunzător. Ia legătura cu un medic specialist atunci când identifici primele simptome ale acestei boli alarmante.
Referințe:
https://www.niams.nih.gov/health-topics/osteonecrosis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537007/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/avascular-necrosis/diagnosis-treatment/drc-20369863
