Misofonie (sensibilitate la zgomote) – ce este, de ce apare și ce opțiuni de tratament există

Unele sunete de zi cu zi pot declanșa la anumite persoane reacții de o intensitate greu de explicat celor din jur: o furie bruscă, un disconfort fizic imediat, o nevoie aproape irezistibilă de a ieși din cameră. Nu este vorba despre o sensibilitate obișnuită la zgomot, nici despre o lipsă de toleranță. Vorbim despre misofonie, o tulburare reală, cu baze neurologice documentate, care afectează calitatea vieții cotidiene a milioane de oameni. În rândurile de mai jos vei găsi o imagine clară asupra a ceea ce știe medicina despre această afecțiune, de la mecanismele din creier până la opțiunile de management disponibile.

Rezumat:

1. Misofonia nu este o simplă iritabilitate sau intoleranță la zgomot, ci o afecțiune neurologică documentată, în care anumite sunete activează în mod anormal rețeaua de saliență și sistemul limbic al creierului.
2. Studiile de neuroimagistică (fMRI) au identificat o hiperactivitate a cortexului insular anterior ca marker neurobiologic central al misofoniei, explicând de ce reacțiile emoționale și fiziologice depășesc controlul voluntar.
3. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) reprezintă, în prezent, abordarea cu cel mai solid suport în literatura de specialitate pentru reducerea simptomelor, deși protocoalele standardizate rămân în curs de validare.

Ce este misofonia

Termenul de misofonie a fost introdus în literatura medicală în 2001 de către audiologii Pawel și Margaret Jastreboff, care l-au observat inițial în practica clinică la pacienți cu toleranță scăzută la sunet ce nu puteau fi diagnosticați cu hiperacuzie. Mai precis, cuvântul „misofonie” este compus din două cuvinte grecești: „misos” (μίσος) care înseamnă „ură” și „phōnē” (φωνή) care înseamnă „sunet”.

Ce o diferențiază de alte tulburări de sensibilitate sonoră

Misofonia se caracterizează prin reacții fiziologice, emoționale și comportamentale intense la stimuli auditivi, vizuali sau kinestezici, indiferent de caracteristicile lor fizice. Aceste reacții includ furie, disconfort generalizat, dezgust, anxietate, comportamente de evitare și de evadare din situație.

Nu trebuie confundată cu hiperacuzia, în care orice sunet puternic provoacă durere sau disconfort. Dacă intoleranța sonoră nu este specifică aceluiași tipar de sunete, este necesar să se excludă hiperacuzia, care poate fi detectată prin studii audiologice, deoarece pacienții cu hiperacuzie prezintă, în general, disconfort la volume mai mici decât media.

Cât de frecventă este

Cercetările sugerează că aproape 20% dintre persoane au cel puțin simptome moderate ale acestei afecțiuni. În acest sens, trei studii care au utilizat metode de eșantionare probabilistică au estimat că între 4,6 și 12,8% dintre adulți ar putea prezenta o misofonie cu relevanță clinică. Simptomele apar de obicei în copilărie sau la începutul adolescenței, deși debutul poate surveni la orice vârstă.

De ce apare misofonia

Misofonia nu este o problemă a urechilor. Dovezile susțin o reactivitate fiziologică amplificată la stimulii misofonici, conectată mult mai mult la procesarea emoțională decât la o hiperreactivitate a cortexului auditiv.

Mecanismul neurobiologic

Studiile de neuroimagistică funcțională (fMRI) au adus clarificări importante:

• La persoanele cu misofonie, sunetele-declanșator elicită răspunsuri BOLD (blood-oxygen-level-dependent) exagerate în cortexul insular anterior (AIC), un nod central al rețelei de saliență, esențial pentru percepția semnalelor interoceptive și pentru procesarea emoțională.
• Sunetele-declanșator au fost asociate și cu o conectivitate funcțională anormală între AIC și o rețea de regiuni responsabile de procesarea și reglarea emoțiilor: cortexul prefrontal ventromedial, cortexul posteromedial, hipocampul și amigdala.
• De asemenea, au declanșat o creștere a frecvenței cardiace și a răspunsului galvanic cutanat, ambele mediate de activitatea AIC.

Rolul sistemului nervos autonom

Pacienții cu misofonie nu pot controla reacțiile emoționale interne, chiar și atunci când realizează pe deplin că aceste reacții sunt disproporționate față de sunetele benigne care le provoacă. Aceasta sugerează că reflexele condiționate subconștiente, care leagă sistemul auditiv de alte sisteme din creier, reprezintă mecanismul central al misofoniei.

Factori genetici și de mediu

Unele cercetări au găsit dovezi compatibile cu ideea că există contribuții genetice la misofonie, deși sunt necesare studii suplimentare. Intensitatea răspunsurilor misofonice variază în funcție de sursa emitentă, fiind mai intensă atunci când sunetul este produs de membrii familiei sau de cunoștințe. Această trăsătură – că același sunet deranjează mai mult când vine de la o persoană apropiată – rămâne una dintre particularitățile clinice distinctive ale tulburării.

Simptomele misofoniei

Reacțiile emoționale

Persoanele afectate pot experimenta furie, iritabilitate, enervare, dezgust și anxietate, alături de răspunsuri fiziologice autonome. Reacțiile pot fi atât de intense încât mediile obișnuite de viață – o masă în familie, o sală de așteptare, un birou în open space – devin aproape intolerabile.

Simptome fizice asociate

Alături de tensiunea emoțională, apar și manifestări somatice clare:

• creșterea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale;
• transpirație sau răspuns galvanic cutanat crescut;
• tensiune musculară, senzație de presiune sau disconfort în piept;
• impuls de a se retrage fizic din spațiu.

Comportamente de evitare

Persoanele cu misofonie recurg frecvent la comportamente de evitare și evadare pentru a preveni sau diminua expunerea la stimulii declanșatori. Eforturile de a evita declanșatorii pot fi extrem de limitative; de exemplu, mâncatul este o experiență zilnică și o sursă frecventă de interacțiune socială. Evitarea mesei din cauza zgomotelor de masticare poate reduce contactul social și tensiona relațiile interpersonale.

Impactul asupra calității vieții

Persoanele cu disfuncție funcțională cauzată de misofonie raportează un nivel mai ridicat de simptome psihopatologice, o reglare emoțională interpersonală mai slabă și o calitate a vieții mai scăzută comparativ cu persoanele fără disfuncție.

Despre magneziul lipozomal și sistemul nervos

Vorbind despre capacitatea de a gestiona stresul și reactivitatea sistemului nervos, nu putem ignora rolul micronutrienților în funcționarea optimă a creierului. Magneziul este esențial pentru echilibrul neurochimic, inclusiv pentru reglarea sistemului nervos autonom, care la persoanele cu misofonie este frecvent în stare de hiperactivare.

Magneziu Lipozomal la 320mg oferă o biodisponibilitate superioară față de formele clasice: datorită învelișului lipozomal, mineralul este transportat direct în celule, cu o rată de absorbție de peste 99%. Fiecare porție (4 capsule) aduce 319,9 mg magneziu din citrat de magneziu lipozomal, formulat fără aditivi sintetici și ambalat în sticlă brună pentru protecție optimă.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Atenție! Acest produs nu înlocuiește tratamentul medical. Susținerea sistemului nervos printr-un aport adecvat de magneziu reprezintă doar o parte a unei abordări integrate și raționale a sănătății neurologice.

Zgomotele care declanșează misofonia

Declanșatorii sunt de obicei sunete repetitive orale (mestecat, înghițit) sau nazale (suflat nasul, respirație zgomotoasă) produse de alte persoane, dar pot include sunete de mediu și sunete produse de animale.

Tipurile cele mai frecvente de declanșatori

Printre cele mai frecvent raportate zgomote sunt:

• sunete de masticare, mestecat, plesnituri cu gura care enervează sau te fac să tresari;
• respirație audibilă, sforăit, suflat nasul;
• zgomote de tastatură sau de pixuri;
• bătăi ritmice ale piciorului sau ale degetelor;
• ticăitul unui ceas, vibrația telefoanelor, sunetul tacâmurilor pe farfurie.

De ce aceste sunete declanșează reacția

Deoarece majoritatea sunetelor-declanșator sunt generate de mișcări orofaciale (de exemplu, mestecatul), cercetătorii au emis ipoteza că sistemul neuronilor-oglindă legat de mișcările orofaciale ar putea sta la baza misofoniei. Conectivitatea mai puternică în repaus între cortexul motor orofacial și cortexul insular în misofonie oferă o legătură între oglindirea acțiunilor, activitatea insulară și distresul misofoniei.

Contextul contează

Un aspect frecvent subliniat în cercetare este că același sunet poate fi tolerat sau nu în funcție de context și de relația cu persoana care îl produce. Sunetele și stimulii asociați sunt adesea numiți „declanșatori” ai misofoniei și sunt frecvent sunete repetitive produse de alte persoane, dar pot include și sunete de mediu, cum ar fi ticăitul unui ceas, bâzâitul aparatelor electrocasnice sau zgomotul tacâmurilor pe farfurie.

Tratamentul misofoniei

Cercetările în domeniul tratamentului misofoniei au fost limitate și nu este clar ce abordări sunt cu adevărat eficiente. Tratamentele includ diverse forme de psihoterapie, medicație și combinații ale celor două. Nu există încă un protocol standardizat validat prin studii clinice randomizate de amploare.

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC)

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC), care încorporează diverse componente, a fost cel mai utilizat și eficient tratament pentru reducerea simptomelor misofoniei, atât într-un studiu randomizat, cât și în mai multe serii de cazuri.

Mecanismul prin care TCC ajută vizează modificarea tiparelor de gândire și de comportament față de sunetele-declanșator. Protocoalele CBT pentru misofonie sunt direcționate în principal spre îmbunătățirea reglării emoționale prin tehnici de relaxare sau reducere a arousal-ului, antrenament atențional, restructurare cognitivă și manipulare a stimulilor.

De exemplu, un trial controlat randomizat a arătat că un program de grup de TCC de scurtă durată a dus la ameliorarea simptomelor la 56% dintre participanții care au finalizat tratamentul, cu beneficii menținute la un an de urmărire.

Alte abordări terapeutice

Pe lângă TCC clasic, literatura de specialitate descrie beneficii potențiale și pentru:

• Terapia dialectic-comportamentală (DBT) și terapia prin acceptare și angajament (ACT) – sunt niște metode din „al treilea val” al terapiilor cognitiv-comportamentale, utile mai ales atunci când misofonia coexistă cu anxietate sau dificultăți de reglare emoțională;
• Tinnitus Retraining Therapy (TRT) adaptată pentru misofonie – este o abordare audiologică bazată pe consiliere și terapie sonoră, focalizată pe stingerea reflexelor condiționate care leagă sistemul auditiv de alte sisteme din creier, cu o rată de succes publicată de 83% pe parcursul a peste 20 de ani de utilizare clinică ;
• Medicația psihotropă – este indicată mai ales în prezența comorbidităților psihiatrice (anxietate, depresie, TOC), ca terapie adjuvantă.

Viața cu misofonie

Câteva modificări practice pot reduce semnificativ expunerea la declanșatori:

• utilizarea căștilor cu anulare a zgomotului în spații aglomerate sau la masă;
• fundal sonor neutru (zgomot alb, muzică ambientală) care maschează sunetele-declanșator;
• comunicarea deschisă cu colegii sau familia despre nevoile proprii, fără a dramatiza;
• alegerea locurilor de șezut mai departe de sursele de zgomot în restaurante sau birouri.

Comunicarea cu cei din jur

Unii oameni pot prezenta doar misofonie, în timp ce alții au aceste simptome alături de diagnostice concomitente. Această variabilitate face ca abordarea să fie individualizată. Explicarea afecțiunii celor din jur, fără ton acuzator, poate reduce considerabil tensiunile relaționale generate de reacțiile aparent disproporționate.

Când să consulți un specialist

Dacă reacțiile la sunet perturbă în mod constant viața profesională, relațiile sau somnul, consultul unui medic psihiatru sau al unui psiholog cu expertiză în tulburări de procesare senzorială este recomandat. Comorbiditatea ridicată cu alte tulburări psihiatrice și audiologice contribuie la subdiagnosticarea misofoniei, care este adesea confundată cu alte afecțiuni. Un diagnostic corect este primul pas spre o gestionare eficientă.

În concluzie, misofonia este o afecțiune reală, cu fundamente neurologice clare, nu o problemă de caracter sau o lipsă de răbdare. Înțelegerea mecanismelor din spatele acestor reacții intense poate fi, în sine, terapeutică. Terapia cognitiv-comportamentală rămâne abordarea cu cel mai solid suport actual, iar un plan individualizat, stabilit alături de un specialist, poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate.

Disclaimer: Acest articol are caracter informativ și educativ. Nu înlocuiește consultul medical, diagnosticul sau recomandările unui specialist. Dacă te regăsești în simptomele descrise, adresează-te unui medic psihiatru sau psiholog licențiat.

Referințe:

• Jastreboff, P.J., Jastreboff, M.M. (2023). The neurophysiological approach to misophonia: Theory and treatment.Frontiers in Neuroscience, 17, 895574. https://doi.org/10.3389/fnins.2023.895574
• Kumar, S., et al. (2017). The brain basis for misophonia. Current Biology, 27(4), 527–533. https://doi.org/10.1016/j.cub.2016.12.048
• Kumar, S., et al. (2021). The motor basis for misophonia. Journal of Neuroscience, 41(26), 5762–5770. https://doi.org/10.1523/JNEUROSCI.0261-21.2021
• Schröder, A., et al. (2019). Misophonia is associated with altered brain activity in the auditory cortex and salience network. Scientific Reports, 9, 7542. https://doi.org/10.1038/s41598-019-44084-8
• Mattson, S.A., et al. (2023). A systematic review of treatments for misophonia. Personalized Medicine in Psychiatry, 39–40, 100104. https://doi.org/10.1016/j.pmip.2023.100104
• McMahon, K., et al. (2024). The unified protocol for transdiagnostic treatment of emotional disorders for misophonia: a pilot trial. Frontiers in Psychology, 14, 1294571. https://doi.org/10.3389/fpsyg.2023.1294571
• Rosenthal, M.Z., Campbell, J., Altimus, C. (2023). Editorial: Advances in understanding the nature and features of misophonia. Frontiers in Neuroscience, 17, 1267682. https://doi.org/10.3389/fnins.2023.1267682
• Cavanna, A.E., Seri, S. (2015). Misophonia: current perspectives. Neuropsychiatric Disease and Treatment, 11, 2117–2123.
• Edelstein, M., Brang, D., Rouw, R., Ramachandran, V.S. (2013). Misophonia: physiological investigations and case descriptions. Frontiers in Human Neuroscience, 7, 296.
• Neacsiu, A.D., et al. (2024). An experimental examination of neurostimulation and cognitive restructuring as potential components for misophonia interventions. Journal of Affective Disorders.