Miozita – cauze, simptome, diagnostic și tratament pentru adulți și copii

Miozita este o afecțiune caracterizată prin inflamația mușchilor scheletici, care poate duce la slăbiciune musculară, durere și dificultăți în desfășurarea activităților zilnice. Deși este considerată rară, miozita necesită evaluare medicală atentă, deoarece simptomele pot fi confundate cu alte probleme musculare sau neurologice. Diagnosticul corect și tratamentul inițiat la timp sunt importante pentru controlul inflamației și pentru menținerea funcției musculare. În continuare, descoperă care sunt cauzele miozitei, cum se manifestă și ce opțiuni de tratament și recuperare sunt recomandate.

Rezumat:

1. Miozita este inflamația mușchilor scheletici și se manifestă cel mai des prin slăbiciune musculară progresivă (umeri, șolduri, coapse), uneori asociată cu durere și oboseală.
2. Cauzele pot fi autoimune, post-virale (inclusiv post-COVID) sau induse de medicamente, iar semnele de alarmă includ dificultăți la înghițire, respirație sau slăbiciune rapid progresivă.
3. Diagnosticul se bazează pe analize (CK și anticorpi specifici), RMN/EMG și uneori biopsie, iar tratamentul include corticosteroizi, imunosupresoare și recuperare prin kinetoterapie.

Ce este miozita și ce se întâmplă la nivelul mușchilor

Miozita este o afecțiune caracterizată prin inflamația mușchilor scheletici, care poate duce la slăbiciune musculară, durere și scăderea progresivă a forței. Poate apărea la orice vârstă, iar evoluția și severitatea diferă de la o persoană la alta. În unele cazuri este cauzată de mecanisme autoimune, iar în altele poate apărea în contextul unor infecții sau al expunerii la anumite medicamente ori substanțe.

Tipuri de miozită

Miozita nu este o singură boală, ci un termen care include mai multe afecțiuni inflamatorii ale mușchilor. Medicii o clasifică în funcție de manifestări, modificările observate la biopsia musculară și rezultatele analizelor specifice. Diferențele dintre forme sunt importante, deoarece influențează atât diagnosticul, cât și alegerea tratamentului.

Principalele tipuri de miozită

În practică, cele mai frecvente forme sunt:

• Polimiozita
  Afectează în special mușchii proximali (umeri, șolduri), cu slăbiciune care se instalează treptat.
• Dermatomiozita
  Asociază slăbiciune musculară cu semne cutanate caracteristice. Este întâlnită mai des la femei și poate apărea și la copii.
• Miozita cu corpi de incluziune
  Apare mai ales după vârsta de 50 de ani, mai frecvent la bărbați. Evoluția este lentă, iar răspunsul la tratament este adesea mai slab comparativ cu alte forme.
• Miozitele secundare
  Pot apărea în cadrul altor boli autoimune, după infecții sau ca reacție la anumite medicamente. În aceste cazuri, tratamentul vizează și cauza de bază.

Ce diferențiază aceste forme

Deși toate pot provoca slăbiciune musculară, există particularități care ajută la orientarea diagnosticului:

• vârsta de debut (copil, adult tânăr, peste 50 de ani);
• mușchii afectați (predominant proximal, distal sau asimetric);
• prezența simptomelor în afara mușchilor (piele, plămâni, articulații);
• răspunsul la tratament (unele forme răspund bine la terapie imunosupresoare, altele mai puțin).

Susținerea musculaturii în miozită (complementar tratamentului)

Tratamentul miozitei este stabilit de medic și poate include antiinflamatoare specifice și terapii imunosupresoare, iar recuperarea prin kinetoterapie este esențială. În paralel, unele persoane caută soluții de susținere a funcției musculare și a energiei celulare, mai ales în perioadele de slăbiciune sau recuperare.

În acest context, poate fi luat în considerare Premium Aronia Vitamin B-Complex 500ml, un supliment lichid care oferă toate vitaminele B esențiale (B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9 și B12) combinate cu vitamina C, suc de aronia și suc de mere. Această formulă sprijină metabolismul energetic, funcția sistemului nervos și vitalitatea generală, contribuind la susținerea forței musculare și a energiei celulare.

Caracteristici și beneficii principale:

• Sprijină funcția sistemului nervos și metabolismul energetic;
• Contribuie la menținerea vitalității și a energiei în perioadele de slăbiciune;
• Susține sănătatea inimii, creierului și imunitatea;
• Ajută la menținerea sănătății ochilor, pielii, părului și unghiilor;
• Formulă lichidă ușor de administrat, cu aromă de fructe, pe bază de apă demineralizată;
• Flacon de 500 ml asigură consumul timp de 33 de zile.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Mod de administrare:

• 15 ml pe zi, în timpul mesei;
• Agită sticla înainte de utilizare;
• Consumul constant pe termen lung maximizează beneficiile complexului de vitamine;
• Poate fi combinat cu alte produse Aronia Charlottenburg.

Precauții și contraindicații:

• Nu este indicat femeilor însărcinate sau care alăptează;
• Persoanele cu pietre la rinichi trebuie să consulte medicul înainte de administrare;
• Nu depăși doza zilnică recomandată;
• Produsul nu înlocuiește tratamentul medical pentru miozită.

Păstrează sticla într-un loc uscat și răcoros, ferit de razele soarelui. După deschidere, ține produsul la frigider și consumă-l în termen de 5 săptămâni.

Simptomele miozitei – slăbiciunea musculară și semnele de alarmă

Slăbiciunea musculară este principalul simptom în miozită. De obicei apare mai întâi la mușchii apropiați de trunchi, adică la umeri, brațe, șolduri și coapse. Din acest motiv, multe persoane observă dificultăți în activități simple, cum ar fi:

• ridicarea de pe scaun;
• urcatul scărilor;
• ridicarea brațelor deasupra capului;
• purtarea unor obiecte aparent ușoare.

Slăbiciunea se instalează treptat și se agravează în timp. Spre deosebire de oboseala normală, nu se ameliorează după odihnă și poate deveni tot mai limitantă în viața de zi cu zi.

Durerea musculară poate fi prezentă, dar nu apare la toți pacienții. Uneori se manifestă ca:

• sensibilitate la atingere;
• rigiditate dimineața;
• senzația de „înțepenire”, mai ales după repaus.

În multe cazuri, apare și oboseala generală, care poate preceda slăbiciunea evidentă.

Anumite simptome pot indica afectarea mușchilor implicați în înghițire sau respirație și trebuie evaluate urgent:

• dificultăți la înghițire (senzația că mâncarea „se oprește” sau se îneacă);
• tuse în timpul mesei sau după lichide;
• respirație dificilă, mai ales la efort sau în poziție culcată;
• voce modificată (răgușeală, voce nazală);
• febră persistentă, scădere în greutate fără explicație;
• apariția unor erupții cutanate.

Cauzele și factorii declanșatori ai miozitei

Miozita poate apărea din mai multe cauze, iar în multe cazuri este rezultatul unei reacții inflamatorii în care sistemul imunitar afectează țesutul muscular. Mecanismele diferă de la o formă la alta, iar uneori există mai mulți factori implicați.

Miozita autoimună

În miozita autoimună, sistemul imunitar își pierde capacitatea de a recunoaște corect țesutul propriu și poate ataca mușchii. Riscul este mai mare la persoanele cu predispoziție genetică, iar anumite variante ale genelor HLA sunt asociate cu o susceptibilitate crescută.

Uneori, boala poate fi declanșată după un factor extern, care „activează” răspunsul imun la persoanele predispose.

Infecțiile (virale și bacteriene)

Infecțiile pot cauza miozită direct sau pot declanșa o reacție autoimună. Cele mai des sunt implicate infecțiile virale. Au fost asociate cu miozita:

• virusurile Coxsackie;
• Epstein-Barr;
• citomegalovirus;
• SARS-CoV-2.

Un mecanism posibil este „mimetismul molecular”, în care sistemul imunitar confundă unele proteine virale cu proteine ale mușchiului. În cazuri mai rare, infecțiile bacteriene severe pot provoca inflamație musculară.

Medicamente și substanțe toxice

Unele medicamente pot produce inflamație musculară sau leziuni musculare. Cele mai cunoscute sunt statinele, mai ales la persoanele cu factori de risc suplimentari. Alte medicamente care pot fi implicate includ:

• hidroxiclorochina;
• D-penicilamina;
• unele antibiotice.

Mai rar, expunerea la toxine, radiații sau alți factori de mediu poate contribui la apariția miozitei. La unele persoane, stresul fizic intens sau un episod infecțios poate preceda debutul simptomelor.

Miozita secundară (asociată cu alte boli)

Miozita poate apărea și în cadrul altor afecțiuni, cum ar fi:

• lupusul eritematos sistemic;
• sclerodermia;
• alte boli autoimune sistemice.

Legătura cu cancerul (mai ales după 50 de ani)

La adulții peste 50 de ani, unele forme de miozită pot fi asociate cu neoplazii, ca parte a unui sindrom paraneoplazic. De aceea, în cazul unui debut recent, medicul poate recomanda investigații suplimentare, mai ales dacă există factori de risc oncologic.

Diagnosticul miozitei – analize, enzime musculare și investigații utile

Diagnosticul miozitei se stabilește pe baza simptomelor și a mai multor investigații care confirmă inflamația musculară și exclud alte cauze de slăbiciune.

Analize de sânge (enzime musculare și inflamație)

Primul pas este dozarea enzimelor care cresc atunci când fibrele musculare sunt afectate. Cea mai importantă este creatin kinaza (CK), considerată markerul principal al leziunii musculare. În formele active, CK poate avea valori mult peste normal.

Alte analize utile sunt:

• aldolaza;
• LDH;
• AST și ALT (transaminaze, care pot crește și în afectarea musculară, nu doar hepatică);
• VSH și proteina C reactivă, pentru inflamație sistemică.

Aceste valori sunt folosite atât pentru diagnostic, cât și pentru monitorizarea răspunsului la tratament.

Teste imunologice (anticorpi specifici)

Pentru suspiciunea de miozită autoimună, medicul poate recomanda teste serologice precum:

• ANA (anticorpi antinucleari);
• anticorpi specifici miozitei, care pot orienta spre un anumit subtip (de exemplu anti-Jo-1, anti-Mi-2, anti-SRP, anti-HMGCR).

Investigații pentru confirmare

Pentru confirmarea diagnosticului și evaluarea extinderii, pot fi necesare:

• electromiografie (EMG) – arată modificări tipice inflamației musculare;
• RMN muscular – evidențiază zonele de inflamație și poate ghida biopsia;
• biopsie musculară – metoda cea mai sigură pentru confirmare, deoarece arată modificările specifice și infiltratul inflamator.

Ce trebuie exclus (diagnostic diferențial)

Slăbiciunea musculară poate avea multe cauze, iar înainte de stabilirea diagnosticului se iau în calcul și:

• boli neurologice;
• distrofii musculare;
• tulburări metabolice sau endocrine.

În funcție de caz, pot fi recomandate și:

• teste de funcție tiroidiană;
• evaluarea vitaminei D;
• teste pentru funcția respiratorie și evaluarea înghițirii, mai ales dacă există simptome sugestive.

Tratamentul miozitei și recuperarea funcției musculare

Tratamentul miozitei urmărește să reducă inflamația, să limiteze afectarea musculară și să ajute pacientul să își recapete forța și mobilitatea. În majoritatea cazurilor, se începe cu corticosteroizi (de obicei prednisolon), în doze mai mari la început, apoi scăzute treptat, în funcție de răspuns. Evoluția este urmărită atât prin simptome (forță, rezistență, durere), cât și prin analizele de sânge, mai ales enzimele musculare.

Dacă boala nu se controlează suficient doar cu cortizon sau dacă este nevoie de reducerea dozei pe termen lung, medicul poate recomanda imunosupresoare, cum ar fi:

• metotrexat;
• azatioprină;
• micofenolat mofetil.

În formele severe sau care nu răspund la tratamentul standard, se pot folosi terapii rezervate cazurilor dificile, precum:

• imunoglobuline intravenoase (IVIG);
• terapii biologice (ex. rituximab), în funcție de subtipul miozitei și de indicația specialistului.

Recuperarea medicală este o parte esențială a tratamentului și începe, de regulă, cât mai devreme posibil, dar adaptat stadiului bolii. Programul este construit gradual și poate include:

• exerciții de mobilizare și stretching, pentru reducerea rigidității;
• exerciții de întărire progresivă, fără suprasolicitare;
• activitate aerobică moderată, când inflamația este controlată.

Pe parcurs, este importantă monitorizarea periodică pentru ajustarea tratamentului și pentru identificarea complicațiilor, mai ales dacă apar probleme de înghițire sau respirație. Evoluția diferă de la o persoană la alta, iar prognosticul depinde de tipul de miozită, momentul diagnosticului și răspunsul la terapie.

Miozita post-virală (inclusiv post-COVID) și alte cauze recurente

Miozita post-virală este o inflamație a mușchilor care poate apărea în timpul unei infecții virale sau după ce aceasta a trecut. Poate fi declanșată de virusuri respiratorii comune, precum gripa și virozele sezoniere, dar a fost raportată și după infecția cu SARS-CoV-2, inclusiv în cadrul sindromului post-COVID.

Inflamația apare ca reacție a sistemului imunitar la infecție. Miozita post-virală este temporară și se ameliorează cu tratament simptomatic și repaus. Totuși, în unele cazuri, simptomele pot persista și pot necesita evaluare și tratament de specialitate.

Semnele care sugerează o formă tranzitorie includ debutul brusc după o viroză și ameliorarea în câteva săptămâni. În schimb, este recomandat consult medical dacă:

• slăbiciunea și durerile musculare nu se ameliorează după câteva săptămâni;
• simptomele durează peste trei luni;
• apar dificultăți de înghițire sau respirație.

Recuperarea presupune odihnă în faza acută și reluarea treptată a activității fizice, pe măsură ce simptomele se reduc.

În concluzie, miozita reprezintă un grup complex de afecțiuni inflamatorii musculare care necesită o abordare medicală specializată pentru diagnostic și tratament adecvat. Recunoașterea precoce a simptomelor, în special a slăbiciunii musculare progresive, este crucială pentru un prognostic favorabil.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc consultul medical specializat. Pentru orice simptome sau preocupări legate de sănătate, este recomandat să consulți un medic calificat. Diagnosticul și tratamentul miozitei impune o evaluare medicală profesională și monitorizare specializată.

Referințe:

1. Lundberg IE, Tjärnlund A, Bottai M, et al. 2017 European League Against Rheumatism/American College of Rheumatology classification criteria for adult and juvenile idiopathic inflammatory myopathies and their major subgroups. Ann Rheum Dis. 2017;76(12):1955-1964.
2. Schmidt J. Current classification and management of inflammatory myopathies. J Neuromuscul Dis. 2018;5(2):109-129.
3. Allenbach Y, Mammen AL, Benveniste O, Stenzel W. 224th ENMC International Workshop: Clinico-sero-pathological classification of immune-mediated necrotizing myopathies. Neuromuscul Disord. 2018;28(1):87-99.