Insuficiența renală cronică – cauze, simptome și tratament

„Cât poate rezista un rinichi afectat?” este o întrebare frecventă în rândul celor care se confruntă cu probleme renale. De cele mai multe ori, răspunsul depinde de stadiul în care este descoperită boala și de modul în care este gestionată.

Insuficiența renală cronică (IRC), cunoscută și sub numele de boală cronică de rinichi (BCR), apare atunci când rinichii nu mai pot filtra corect deșeurile și lichidele din sânge. Este o afecțiune progresivă, care se agravează în timp și care poate duce la acumularea de toxine în organism.

Funcția renală este evaluată printr-un indicator numit rată de filtrare glomerulară (RFG). Dacă acesta scade sub 60 ml/min/1,73 m² și se menține așa cel puțin 3 luni, vorbim de o formă cronică. În timp, rinichii își pierd capacitatea de a produce hormoni esențiali, de a menține echilibrul mineralelor și de a controla tensiunea arterială.

În continuare, vei afla care sunt cauzele care pot duce la apariția bolii, ce simptome anunță o funcționare deficitară a rinichilor, cum se stabilește diagnosticul și ce opțiuni de tratament există pentru a încetini evoluția bolii și a preveni complicațiile.

Ce înseamnă insuficiența renală cronică?

Sursa foto: Shutterstock.com

Rinichii sunt două organe de mărimea unui pumn, cu formă de bob de fasole, situate în partea inferioară a spatelui, de-o parte și de alta a coloanei vertebrale. Rolul lor principal este de a filtra sângele, eliminând substanțele toxice și excesul de lichide prin urină. În plus, aceștia reglează echilibrul electroliților (precum sodiu, potasiu și calciu), controlează tensiunea arterială și produc hormoni esențiali pentru formarea globulelor roșii și menținerea sănătății osoase.

În fiecare zi, rinichii filtrează aproximativ 200 de litri de sânge și produc în jur de 2 litri de urină. Când această funcție vitală este afectată în mod progresiv și ireversibil, vorbim despre insuficiență renală cronică sau boală cronică de rinichi.

Această afecțiune este caracterizată prin:

• deteriorarea lentă și continuă a funcției renale;
• scăderea ratei filtrării glomerulare sub 60 ml/min/1,73 m² pentru o perioadă de cel puțin 3 luni;
• incapacitatea rinichilor de a elimina eficient deșeurile și de a menține echilibrul hidric și mineral.

Pe măsură ce boala avansează, pot apărea dezechilibre electrolitice, hipertensiune, anemie și fragilizarea sistemului osos. Multe persoane nu prezintă simptome în fazele incipiente, motiv pentru care un diagnostic precoce este esențial pentru a preveni complicațiile severe și pentru a încetini progresia bolii.

În contextul susținerii sănătății rinichilor, un aport adecvat de nutrienți și o imunitate echilibrată pot contribui la menținerea funcțiilor organismului. Un exemplu de aliat natural este Cordyceps 500mg – 60 capsule, un supliment 100% natural și ecologic produs de Aronia Charlottenburg. Obținut din ciuperca medicinală Cordyceps, acest produs poate avea un efect tonic general și poate susține nivelul de energie, imunitatea și vitalitatea, contribuind astfel la o stare generală mai bună, mai ales în contextul unei afecțiuni cronice precum insuficiența renală.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Cauzele insuficienței renale cronice

Insuficiența renală cronică este o afecțiune progresivă și ireversibilă, care apare atunci când rinichii sunt afectați treptat de factori ce le compromit funcția de filtrare. Cele mai frecvente cauze includ:

• Diabetul zaharat (tip 1 și tip 2) – pe termen lung, poate duce la nefropatie diabetică.
• Hipertensiunea arterială – netratată sau necontrolată, afectează vasele de sânge de la nivel renal.
• Boala polichistică renală – o boală genetică ce determină apariția de chisturi multiple în rinichi.
• Glomerulonefritele cronice – inflamații care afectează unitățile de filtrare ale rinichiului.
• Infecțiile urinare recurente – mai ales pielonefrita cronică, pot cauza deteriorarea treptată a țesutului renal.
• Obstrucțiile tractului urinar – cum ar fi litiaza renală sau adenomul de prostată, care blochează eliminarea urinei.
• Expunerea îndelungată la toxine sau medicamente nefrotoxice – precum antiinflamatoarele sau anumite antibiotice.

Pe lângă aceste cauze directe, există și factori de risc care favorizează apariția bolii renale cronice:

• vârsta înaintată;
• obezitatea;
• fumatul;
• bolile cardiovasculare;
• anumite afecțiuni autoimune (ex. lupus eritematos sistemic);
• istoricul familial de boli renale.

În cele mai multe cazuri, boala are o evoluție lentă și poate rămâne mult timp fără simptome. De aceea, monitorizarea funcției renale este esențială, mai ales la persoanele cu factori de risc.

Semnele bolii cronice de rinichi, blocajului și funcției renale afectate

Insuficiența renală cronică evoluează lent și poate rămâne fără simptome mult timp. În stadiile incipiente, semnele sunt discrete sau absente, dar pe măsură ce boala avansează, apar manifestări evidente:

• Modificări ale urinei – culoare închisă, tulbure, cantitate redusă sau prezența sângelui.
• Edeme – umflarea mâinilor, picioarelor sau a pleoapelor, cauzate de retenția lichidelor.
• Tensiune arterială crescută – frecventă în bolile renale.
• Oboseală accentuată – datorată anemiei, frecvent asociate cu boala renală.
• Greață și lipsa poftei de mâncare – semne ale acumulării de toxine în sânge.
• Prurit (mâncărime) – persistent, mai ales pe timp de noapte.
• Crampe musculare – în special în zona gambelor.
• Dureri de cap frecvente – pot apărea odată cu dezechilibrele metabolice.

În stadii mai avansate, pot apărea:

• Dificultăți de respirație – din cauza acumulării de lichid în plămâni.
• Durere în piept – cauzată de inflamația pericardului (pericardită).
• Confuzie și tulburări de memorie – semne ale intoxicației uremice.
• Convulsii – în cazuri severe, netratate.

Așadar, semnele posibile ale blocajului renal sunt următoarele:

• durere intensă în zona lombară sau abdominală;
• febră, frisoane;
• greață severă și vărsături;
• imposibilitatea de a urina (anurie).

Diagnosticarea insuficienței renale cronice

Pentru a identifica boala cronică de rinichi, se folosesc în principal analize de sânge și urină, alături de investigații imagistice. Cea mai importantă analiză este nivelul creatininei din sânge – o substanță eliminată în mod normal de rinichi. Dacă aceasta este crescută, înseamnă că rinichii nu filtrează corect, ceea ce poate indica un blocaj renal sau un grad de afectare mai avansat.

Alte teste utile pentru confirmarea diagnosticului sunt:

• Hemoleucograma completă – poate arăta anemie, frecvent întâlnită în boala renală.
• Examenul de urină – evidențiază proteine, sânge sau alte anomalii.
• Determinarea volumului urinar – este importantă pentru a vedea câtă urină produc rinichii zilnic.

Explorările imagistice joacă și ele un rol esențial:

• Ecografia renală – oferă informații despre forma și dimensiunea rinichilor.
• RMN sau CT – utile pentru vizualizarea detaliată a rinichilor și a tractului urinar, mai ales dacă se suspectează o cauză obstructivă.
• Biopsia renală – presupune prelevarea unui fragment de țesut din rinichi pentru examinare microscopică și este indicată în cazuri selectate.

Pe baza acestor analize, medicul stabilește severitatea bolii (stadiul) și tratamentul potrivit. Diagnosticarea timpurie este esențială pentru încetinirea evoluției afecțiunii și prevenirea complicațiilor. Dacă ai diabet, hipertensiune sau antecedente familiale de boală renală, este recomandat să îți verifici funcția renală regulat.

Stadiile insuficienței renale acute

Insuficiența renală acută (IRA) este o afecțiune cu debut brusc, ce apare în decurs de câteva ore până la câteva zile. În funcție de severitate, evoluția acesteia poate fi împărțită în trei stadii distincte:

Stadiul 1 – Risc

În acest stadiu incipient, afectarea rinichilor este minimă și adesea asimptomatică:

• Rata de filtrare glomerulară (RFG) începe să scadă ușor.
• Nivelul creatininei din sânge crește ușor față de valorile anterioare.
• Volumul urinar este, în general, normal sau ușor redus.
• Pot apărea semne discrete, dar de obicei, pacientul nu resimte simptome clare.

Stadiul 2 – Leziune

Este stadiul intermediar, în care afectarea rinichilor devine mai evidentă:

• Creatinina serică și ureea continuă să crească.
• Producția de urină scade semnificativ (oligurie).
• Pot apărea edeme, oboseală, greață și tulburări electrolitice.
• Dezechilibrele electrolitice (hiperkaliemie, acidoză) încep să se instaleze.

Stadiul 3 – Insuficiență

Reprezintă forma cea mai severă a insuficienței renale acute:

• Rinichii nu mai reușesc să filtreze sângele în mod adecvat.
• Poate apărea anurie (absența urinării).
• Dezechilibrele metabolice devin severe.
• Pot fi necesare metode de epurare extracorporală (hemodializă).

Diferența față de boala cronică de rinichi

Spre deosebire de IRA, boala cronică de rinichi (BCR) are o evoluție lentă și este împărțită în 5 stadii în funcție de rata de filtrare glomerulară. De exemplu, în stadiul 2 funcția renală este ușor redusă, dar cu potențial bun de control, iar în stadiul 3, afectarea este moderată, crescând riscul de complicații. Monitorizarea atentă și intervenția precoce sunt esențiale pentru a evita evoluția către stadii severe în ambele forme ale bolii.

Insuficiența renală cronică: tratament, scăderea ratei de filtrare glomerulară și medicamente interzise

Tratamentul în boala cronică de rinichi are rolul de a încetini progresia bolii și de a preveni complicațiile. Acesta este stabilit în funcție de stadiul bolii și de cauzele asociate.

În stadiile inițiale și moderate, abordarea terapeutică se concentrează pe:

• controlul tensiunii arteriale și al glicemiei;
• reducerea aportului de sare și proteine;
• tratamentul dislipidemiei și al hiperparatiroidismului;
• evitarea medicamentelor cu efect nefrotoxic.

În unele cazuri, se administrează medicamente din clasa inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau a blocanților receptorilor de angiotensină (BRA) pentru protejarea funcției renale.

Pe măsură ce rata de filtrare glomerulară (RFG) scade sub 30 ml/min/1.73 m², pot apărea dezechilibre electrolitice, anemie și tulburări osoase, care necesită tratamente specifice.

În stadiile avansate, când funcția renală este sever compromisă, sunt necesare terapii de substituție renală:

• hemodializă – filtrarea sângelui printr-un aparat extern;
• dializă peritoneală – folosirea membranei peritoneale ca filtru intern;
• transplantul renal – opțiune recomandată pentru pacienții eligibili, cu compatibilitate imunologică.

Medicamente care necesită prudență sau ajustarea dozelor sunt următoarele:

• antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
• antibiotice nefrotoxice (ex. aminoglicozide, vancomicină);
• metformină (contraindicată în RFG <30 ml/min);
• digoxină și litiu – necesită monitorizare strictă;
• substanțe de contrast cu gadolinium în RMN.

Atenție! Este important ca orice tratament nou, inclusiv suplimentele, să fie discutat cu medicul curant. Monitorizarea funcției renale este esențială pe tot parcursul evoluției bolii.

Recomandări alimentare și restricții în insuficiența renală cronică + Ce alimente sunt interzise?

Scopul regimului alimentar în boala cronică de rinichi este de a reduce efortul rinichilor, încetinind astfel evoluția bolii și prevenind complicațiile. Totodată, este indicată monitorizarea consumului de sodiu, potasiu, fosfor și proteine.

Proteine

În stadiile ușoare și moderate, aportul de proteine trebuie redus pentru a limita acumularea de produse reziduale. În schimb, în stadiile avansate, mai ales la pacienții aflați în dializă, necesarul proteic crește.

• Stadiile 1-3: 0,8-1 g/kg corp/zi.
• Stadiile 4-5: 0,6-0,8 g/kg corp/zi.

Sodiu

Sarea trebuie limitată la maximum 2-3 g/zi pentru a preveni retenția de lichide și hipertensiunea. Se evită:

• alimentele procesate (mezeluri, conserve);
• snacksuri sărate;
• supe instant și fast-food.

Potasiu

În stadiile avansate, un nivel ridicat de potasiu în sânge poate deveni periculos. Este indicat să fie evitate sau reduse:

• bananele, avocado, cartofii;
• fructele uscate, leguminoasele, semințele și ciocolata.

Fosfor

Pentru prevenirea dezechilibrelor osoase, fosforul trebuie limitat la 800-1000 mg/zi. Alimente de evitat:

• lactate grase;
• carne roșie, organe;
• băuturi carbogazoase.

Lichide

În funcție de diureza reziduală, poate fi necesară restricția aportului de lichide pentru a preveni supraîncărcarea cu apă.

Iată câteva exemple de alimente de evitat:

• produse conservate cu sare;
• fructe și legume bogate în potasiu (în anumite stadii);
• lactate integrale;
• carne grasă și organe;
• băuturi carbogazoase, alcoolice;
• dulciuri cu cacao, ciocolată.

Remedii naturiste adjuvante (doar cu aviz medical):

• Suplimente din plante medicinale – pe bază de extracte diuretice și antiinflamatoare (precum coada-calului, urzică, mesteacăn, ienupăr), care pot susține funcția urinară.
• Ceaiuri medicinale – infuzii din plante cu efect ușor diuretic și protector renal, precum pufulița cu flori mici, mătasea de porumb, păpădia sau merisorul.
• Suplimente cu multivitamine și minerale – formulate special pentru pacienții cu afecțiuni renale, cu conținut redus de potasiu, fosfor și vitamina A, dar bogate în vitamine din grupul B, vitamina D și fier, în funcție de necesarul pacientului.

Cât se poate trăi cu insuficiență renală în stadiu final?

Sursa foto: Shutterstock.com

Durata de viață a pacienților cu insuficiență renală în stadiu final variază în funcție de mai mulți factori, dar în general:

• Pacienții care fac dializă pot trăi în medie între 5-10 ani, deși mulți ajung să trăiască 20-30 de ani.
• Persoanele care beneficiază de transplant renal pot trăi aproximativ 15-20 de ani până când au nevoie de un nou transplant.

Factorii care influențează durata de viață depind de:

• Vârsta la momentul diagnosticului – pacienții mai tineri tind să aibă o speranță de viață mai mare.
• Stadiul bolii la diagnostic – depistarea și tratamentul precoce pot prelungi durata de viață.
• Managementul eficient al bolii și respectarea tratamentului.
• Prezența altor afecțiuni asociate, precum diabetul sau bolile cardiovasculare.
• Calitatea îngrijirilor medicale și accesul la tratamente moderne.

Mulți pacienți cu boală renală în stadiu final pot duce o viață activă și de calitate, în ciuda tratamentului. Adoptarea unui stil de viață sănătos, respectarea recomandărilor medicale și monitorizarea atentă a stării de sănătate pot contribui semnificativ la prelungirea duratei de viață și îmbunătățirea calității vieții.

În concluzie, insuficiența renală cronică este o afecțiune serioasă, dar care poate fi gestionată eficient atunci când este depistată la timp și tratată corespunzător. Dacă ai fost diagnosticat cu această boală sau prezinți factori de risc, este esențial să consulți un medic specialist pentru stabilirea unui plan de tratament personalizat. Un stil de viață echilibrat, alimentația corectă și monitorizarea regulată a funcției renale pot face diferența în menținerea unei stări de sănătate stabile.

Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical. Dacă ai simptome sau îngrijorări legate de sănătatea rinichilor, adresează-te cât mai curând unui medic pentru o evaluare amănunțită și sfaturi adecvate!

Referințe:

1. Webster AC, Nagler EV, Morton RL, Masson P. Chronic Kidney Disease. Lancet. 2017;389(10075):1238-1252;
2. Levey AS, Coresh J. Chronic kidney disease. Lancet. 2012;379(9811):165-180;
3. Kidney Disease: Improving Global Outcomes (KDIGO) CKD Work Group. KDIGO 2012 Clinical Practice Guideline for the Evaluation and Management of Chronic Kidney Disease. Kidney Int Suppl. 2013;3:1-150;
4. Kalantar-Zadeh K, Fouque D. Nutritional Management of Chronic Kidney Disease. N Engl J Med. 2017;377(18):1765-1776.