Eritropoietina sau „hormonul sângelui”: stimulează producția de globule roșii și susține funcționarea optimă a organismului
Corpul uman este un sistem complex, în care hormonii acționează ca mesageri esențiali, reglând funcțiile vitale și menținând un echilibru vital. Produși de glandele endocrine, acești mesageri chimici ajung prin sânge la țesuturile țintă, unde declanșează reacții specifice. Fiecare hormon îndeplinește un rol bine definit în orchestra complexă a organismului, iar eritropoietina este unul dintre ei. Acest hormon are un rol vital în producția de globule roșii – celulele responsabile pentru transportul oxigenului către toate țesuturile corpului, vital pentru funcționarea celulelor și organelor.
Află totul despre eritropoietină și modurile în care aceasta ajută organismul, inclusiv despre efectele asupra performanței sportive și felul în care este percepută în lumea sportului.
Eritropoietina: ce este și ce rol are în organism?
De la adrenalină, care ne pregătește să reacționăm rapid la situații de urgență, până la insulina care reglează nivelul de zahăr din sânge, fiecare hormon îndeplinește un rol bine definit în organism, inclusiv eritropoietina.
Ce este eritropoietina?
Eritropoietina (EPO) este un hormon glicoproteic, produs în principal de rinichi și într-o mică măsură de ficat. Are un rol esențial în reglarea producției de globule roșii (eritrocite) din sânge. Acest hormon stimulează eritropoieza: procesul de formare și maturare a eritrocitelor (globulele roșii) în măduva osoasă.
Procesul de secreție a eritropoietinei în rinichi
Eritropoietina este secretată în principal de celulele specializate din rinichi, numite celule interstițiale peritubulare sau fibroblaste renale. Aceste celule sunt responsabile pentru monitorizarea nivelului de oxigen din sânge, iar producția de eritropoietină este adaptată în funcție de nevoile organismului.
- Celulele interstițiale peritubulare din rinichi acționează ca senzori ai nivelurilor de oxigen din sânge. Acești senzori sunt foarte sensibili la modificările de oxigen și răspund prompt la hipoxie (nivel scăzut de oxigen).
- La nivel molecular există un factor numit factorul de transcripție inductibil de hipoxie (HIF). În condiții de oxigen scăzut, HIF este stabilizat și activat, stimulând sinteza de eritropoietină și eliberarea ei în circulație. Aceasta este apoi transportată prin sânge către măduva osoasă. Atunci când, dimpotrivă, nivelurile de oxigen sunt normale sau ridicate, HIF reduce producția de eritropoietină. Există, deci, un mecanism de feedback negativ, care menține homeostazia oxigenului în sânge.
- Eritropoietina acționează asupra celulelor stem hematopoietice din măduva osoasă, stimulând proliferarea și diferențierea acestora în eritroblaste – precursorii eritrocitelor.
- Acești precursori se maturizează deci în eritrocite, adică globule roșii, care sunt eliberate în sânge și cresc capacitatea organismului de a transporta oxigenul. În acest mod, nivelurile normale de oxigen sunt restabilite.
Eritropoietina: rolul în producția de globule roșii
Stimularea producției de globule roșii este cel mai important rol pe care eritropoietina îl are în corpul nostru. Reglarea permanentă a nivelurilor de oxigen în sânge este esențială pentru oxigenarea adecvată a tuturor țesuturilor și organelor.
În situații de anemie, sângerări masive, altitudine înaltă (când oxigenul atmosferic este mai scăzut) sau boli pulmonare, nivelul de oxigen din sânge scade. Astfel, producerea de EPO este stimulată pentru a crește numărul de eritrocite și, implicit, capacitatea de transport a oxigenului, compensând deficitul acestuia.
Tot acest mecanism de reglare ajută la menținerea unui echilibru adecvat între nevoile de oxigen ale țesuturilor și capacitatea de transport a oxigenului din sânge. În acest mod, se asigură buna funcționare a organismului.
Eritropoietina – structură și mod de administrare
Eritropoietina este o glicoproteină compusă dintr-un lanț de aminoacizi, la care sunt atașate lanțuri de carbohidrați (glicani). Această structură complexă îi permite să se lege de receptorii specifici de pe celulele din măduva osoasă și să stimuleze eritropoieza.
Molecular, eritropoietina umană este alcătuită din 165 de aminoacizi, având o greutate moleculară de aproximativ 34 kDa (kilodaltoni). Lanțurile de carbohidrați, care reprezintă aproximativ 40% din masa totală a moleculei, sunt esențiale pentru stabilitatea sa în circulație și pentru activitatea sa biologică.
Cum se administrează eritropoietina?
Ca tratament medical, eritropoietina este folosită în principal în anemia asociată cu boli renale cronice, chimioterapie, sau alte afecțiuni care duc la o scădere a producției de globule roșii. Se administrează sub formă de injectabil: fie subcutanat, fie intravenos.
- Administrarea subcutanată este cea mai frecventă metodă de administrare a EPO, deoarece permite o absorbție treptată a medicamentului. Injecțiile subcutanate se fac, de obicei, la nivelul abdomenului, coapselor sau brațelor. Este preferată la pacienții cu boli renale cronice și la cei care nu necesită tratament de urgență, pentru că permite administrarea unor doze mai mici și mai puțin frecvente.
- Administrarea intravenoasă se utilizează mai ales la pacienții care fac dializă sau în situații unde este necesară o creștere imediată a numărului de globule roșii. Efectul este într-adevăr mai rapid decât cel obținut prin administrarea subcutanată, însă durata de acțiune poate fi mai scurtă. Această metodă este preferată în timpul ședințelor de dializă, atunci când există deja acces vascular.
Fier lipozomal: rolul în producția de hemoglobină
Fierul este un element esențial în producția de hemoglobină. Prin creșterea nivelului de fier din organism, suplimentele de fier susțin producția de hemoglobină și globule roșii, îmbunătățind eficiența procesului reglat de EPO. Capsulele de Fier Lipozomal la 25mg sunt un supliment cu o capacitate de absorbție impresionantă în organism, de peste 99%. Eritropoietina stimulează eritropoieza, dar efectul său este dependent de prezența fierului – un mineral esențial pentru organismul nostru. Lipsa lui înseamnă un organism obosit, fără energie și vulnerabil în fața amenințărilor exterioare.
În consecință, prin îmbunătățirea absorbției fierului și susținerea procesului de eritropoieză, aceste capsule ajută la prevenirea anemiei și asigură o producție sănătoasă de globule roșii, esențială pentru oxigenarea corectă a organismului.
În plus, contribuie la întărirea sistemului imunitar și susțin sănătatea creierului, a mușchilor și a glandei tiroide. Datorită faptului că nu conțin lactoză sau gluten, pot fi consumate și de către persoanele vegane sau cu regimuri alimentare restrictive.
Eritropoietina în sport
În unele cazuri, eritropoietina este utilizată în mod ilegal, ca substanță de dopaj în sport. Având în vedere efectul de îmbunătățire a transportului de oxigen, aceasta crește capacitatea de efort.
În sporturi precum ciclismul, alergarea, schiatul fond sau triatlonul, rezistența și capacitatea corpului de a transporta eficient oxigenul către mușchi sunt factori esențiali pentru performanță. EPO poate avea deci un impact direct asupra performanțelor atletice în aceste cazuri.
Detectarea utilizării de EPO este dificilă, deoarece medicamentul sintetic are o structură foarte asemănătoare cu cea a hormonului prezent natural în corp. Totuși, testele de sânge și de urină pot identifica unele diferențe între eritropoietina sintetică și cea naturală, precum și efectele fiziologice ale utilizării sale (cum ar fi creșterea hematocritului).
Riscuri pentru sănătate
Utilizarea abuzivă de EPO poate avea consecințe grave asupra sănătății, printre care:
- creșterea vâscozității sângelui, din cauza numărului excesiv de globule roșii, poate duce la formarea de cheaguri (tromboză), hipertensiune arterială, accidente vasculare cerebrale și infarct miocardic;
- în combinație cu deshidratarea sau folosirea diureticelor, se poate ajunge la dezechilibre electrolitice periculoase;
- fără monitorizare medicală, problemele cardiovasculare preexistente se pot agrava sau poate apărea noi probleme, cum ar fi hipertensiunea arterială sau disfuncția renală;
- au fost raportate inclusiv cazuri de deces în rândul sportivilor care au folosit EPO pentru dopaj, din cauza riscurilor cardiovasculare crescute.
Eritropoietina are un rol important în medicina sportivă, mai ales pentru tratamentul anemiei sau pentru susținerea performanțelor în mod fiziologic. Cu toate acestea, utilizarea sa în scopuri de dopaj este periculoasă. Beneficiile aduse performanțelor sportive sunt însoțite de riscuri semnificative pentru sănătate și de controverse morale, ceea ce a dus la interzicerea strictă a utilizării sale în competițiile sportive oficiale.
Deficitul de eritropoietină: cauze și remedii pentru o eritropoietină scăzută
Deficiența de eritropoietină poate conduce la anemie. De asemenea, un exces de EPO poate însemna un număr excesiv de eritrocite, ce crește riscul de coagulare și de complicații cardiovasculare.
Eritropoietina scăzută: cauze principale
Scăderea nivelului de EPO poate avea cauze diverse. Cele mai comune sunt legate de probleme cu rinichii sau alte afecțiuni care afectează producția acestui hormon.
Boala cronică de rinichi
Principalul loc de producție a eritropoietinei sunt rinichii, așa că afecțiunile renale cronice sau insuficiența renală duc la o producție scăzută de EPO. Ea determină o scădere a producției de globule roșii, ducând, în final, la anemie renală. Astfel, aceste boli sunt una dintre cele mai comune cauze ale eritropoietinei scăzute.
Inflamația și bolile cronice
În bolile cronice inflamatorii, cum ar fi artrita reumatoidă, lupusul sau alte afecțiuni autoimune, există o suprimare a producției de eritropoietină, în parte din cauza inflamației sistemice.
Deficiența endocrină
Anumite afecțiuni hormonale, cum ar fi hipotiroidismul, insuficiența hipofizară sau deficitul de testosteron, pot influența indirect producția de eritropoietină și formarea de globule roșii.
Intoxicațiile sau unele medicamente
Anumite medicamente, cum ar fi medicamentele imunosupresoare, unele antibiotice sau anticonvulsivante, pot afecta funcția renală sau producția de EPO. Intoxicațiile cu metale grele (plumb, mercur) pot, de asemenea, afecta producția de eritropoietină.
Un nivel scăzut de eritropoietină duce la anemie – o afecțiune caracterizată printr-un număr scăzut de globule roșii în sânge. Acesta se traduce prin simptome precum oboseală, slăbiciune, paloare și dificultăți de respirație. Tratamentul pentru o producție scăzută de eritropoietină depinde de cauza de bază și poate include medicamente de stimulare a producției de EPO sau transfuzii de sânge, pentru a atenua anemia.
Deficiența de eritropoietină poate fi remediată?
Deficiența de eritropoietină poate fi remediată în majoritatea cazurilor, în funcție de cauza sa. Principala abordare constă în administrarea terapiei de substituție cu eritropoietină sintetică sau tratamentul cauzei subiacente a deficitului de EPO.
Modalități de remediere a deficienței de eritropoietină
Terapia cu eritropoietină recombinantă (sintetică)
Cea mai comună metodă de tratament este administrarea de eritropoietină sintetică (alfa sau beta) sau darbepoetină (cu acțiune prelungită). Această terapie este folosită mai ales la pacienții cu boală renală cronică, care au niveluri scăzute de eritropoietină și dezvoltă anemie. Doza și frecvența administrării variază în funcție de necesitățile pacientului și se monitorizează îndeaproape nivelurile de hemoglobină și răspunsul la tratament.
Tratarea cauzei subiacente
Dacă deficiența de EPO este cauzată de alte afecțiuni, tratamentul acelor afecțiuni ar putea îmbunătăți producția de eritropoietină. De exemplu, în cazul bolilor inflamatorii cronice sau autoimune, controlul inflamației cu medicamente (cum ar fi corticosteroizii sau imunosupresoarele) poate ajuta la normalizarea nivelurilor de EPO.
Transfuzii de sânge
În cazurile de anemie severă, dacă nivelul de hemoglobină este foarte scăzut și simptomele sunt pronunțate, se poate recurge la transfuzii de sânge. Aceasta este o soluție pe termen scurt, de obicei folosită până la adresarea cauzei care a condus la deficiența de eritropoietină.
Corectarea deficitelor nutriționale
Dacă deficitul de EPO este însoțit de alte deficiențe nutriționale (cum ar fi deficitul de fier, vitamina B12 sau acid folic), este esențial ca acestea să fie corectate, deoarece influențează formarea optimă a globulelor roșii.
Tratamentul cu EPO sintetică trebuie atent monitorizat, pentru a evita supraproducția de globule roșii, care poate duce la hipertensiune arterială și un risc mai ridicat de tromboză (cheaguri de sânge). Doza de EPO sintetică trebuie ajustată în funcție de răspunsul pacientului și de nivelurile de hemoglobină, pentru a se asigura o corecție adecvată și sigură a anemiei.
Eritropoietina: valori normale și factori care o influențează
Testarea nivelului de eritropoietină este necesar pentru diagnosticarea altor afecțiuni, în special a celor ce implică probleme cu producția de globule roșii sau funcția renală. Exemplele includ anemia, policitemia, bolile renale și afecțiunile pulmonare cronice.
Testul pentru nivelurile de EPO nu este utilizat în mod curent pentru evaluarea anemiei sau policitemiei. Se apelează la el atunci când cauza anemiei sau policitemiei nu este clară sau când există suspiciuni privind o tulburare de producție de eritropoietină.
Alte teste (cum ar fi hemograma, nivelurile de fier, vitamina B12 și acid folic) sunt în general efectuate înaintea testului EPO pentru a evalua anemia.
Valorile eritropoietinei normale
Valorile normale ale eritropoietinei (EPO) în sânge pot varia în funcție de laboratorul care efectuează testul, dar în general sunt cuprinse între 2,6 și 18.5 mU/mL (miliunități internaționale per mililitru).
În funcție de metoda de testare și de starea pacientului, aceste valori pot varia ușor, așa încât interpretarea exactă trebuie făcută de către un medic.
Factori care influențează nivelurile de eritropoietină
Nivelul de oxigen din sânge
Eritropoietina este produsă ca răspuns la hipoxie. O scădere a nivelului de oxigen determină, în mod firesc, o creștere a secreției de EPO, pentru a stimula producerea de globule roșii. Hipoxia apare în special în cazul sângerării, anemiei sau expunerii la altitudine mare.
Funcția renală
Rinichii sunt principalul organ responsabil pentru producția de eritropoietină. Bolile cronice de rinichi sau insuficiența renală determină reducerea secreției de EPO și, implicit, anemie. Pacienții cu afecțiuni renale au, în general, niveluri scăzute de EPO, ceea ce duce la o capacitate redusă de a forma globule roșii.
Boli hematologice
Deficitul de fier sau B12 determină apariția anemiei. Pierderile masive de sânge au același efect. Aceste condiții stimulează producția de eritropoietină pentru a compensa deficitul de globule roșii. De asemenea, policitemia vera este o afecțiune în care măduva osoasă produce exces de globule roșii. Această afecțiune este asociată cu niveluri scăzute de EPO. Organismul încearcă astfel să reducă formarea de noi eritrocite.
Boli cronice și inflamație
Bolile inflamatorii cronice, cum ar fi artrita reumatoidă, lupusul, bolile cronice de ficat sau cancerul, pot afecta producția de eritropoietină. Inflamația cronică inhibă secreția de EPO și poate afecta răspunsul la acest hormon. De asemenea, anemiile asociate cu boli cronice pot prezenta niveluri normale sau ușor crescute de EPO, dar care sunt insuficiente pentru a compensa anemia.
Anumite medicamente și tratamente
Chimioterapia și alte tratamente care afectează măduva osoasă pot reduce producția de globule roșii și crește nivelul de EPO ca răspuns la anemie. Același efect poate fi determinat și de administrarea unor medicamente, precum imunosupresoarele.
Stilul de viață și factori externi
Altitudinea mare poate duce la niveluri crescute de EPO. Acest lucru se întâmplă deoarece aerul rarefiat reduce cantitatea de oxigen disponibilă. Aceasta stimulează producția de eritropoietină pentru a crește numărul de globule roșii. Prin urmare, persoanele care trăiesc la altitudini mari sau sportivii care se antrenează în astfel de condiții au un risc mai mare de a se confrunta cu această problemă. Fumatul cronic poate, de asemenea, crește nivelurile de EPO. Aceasta se întâmplă din cauza scăderii capacității de oxigenare a sângelui, determinată de monoxidul de carbon inhalat.
Starea hormonală
Nivelul de testosteron poate stimula indirect producția de eritropoietină, crescând capacitatea de producere a globulelor roșii. Totodată, deficitele hormonale (de exemplu, deficitul de hormoni tiroidieni) pot afecta producția de eritropoietină și formarea de eritrocite.
În cazul în care valorile eritropoietinei sunt anormale, interpretarea rezultatelor trebuie făcută de un medic. Acesta va ține cont de tabloul clinic complet al pacientului. De asemenea, va lua în considerare afecțiunile asociate.
În concluzie, echilibrul din organism este extrem de delicat. Eritropoietina este un hormon esențial pentru menținerea acestui echilibru. Utilizarea sa terapeutică aduce beneficii incontestabile pacienților cu anemie. De asemenea, ajută în alte afecțiuni care afectează sângele. Totuși, folosirea sa necorespunzătoare în sport ridică numeroase probleme. Înțelegerea rolului său și efectelor asupra sănătății și performanței umane este importantă. Aceasta ne permite să apreciem complexitatea modului în care organismul își reglează funcțiile.
Referințe:
https://www.medicalnewstoday.com/articles/erythropoietin
https://my.clevelandclinic.org/health/articles/14573-erythropoietin
https://www.hematology.org/about/history/50-years/erythropoietin
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK536997/
https://www.urmc.rochester.edu/encyclopedia/content.aspx?contenttypeid=167&contentid=erythropoietin_blood
Sursă foto: shutterstock.com
