Colangita autoimună – simptome, diagnostic și tratament

Colangita autoimună cuprinde un grup de afecțiuni în care sistemul imunitar atacă în mod eronat căile biliare, provocând o inflamație cronică. Evoluția ei este adesea lentă și poate trece neobservată mult timp, chiar ani, tocmai pentru că simptomele nu sunt întotdeauna evidente. Din acest motiv, este important să cunoști mai bine afecțiunea, astfel încât să o poți ține sub control și să reduci riscul de complicații.

În continuare, vei găsi informații de bază despre colangita autoimună – de la semnele care pot apărea și metodele de diagnostic, până la variantele de tratament și schimbările de stil de viață care pot sprijini gestionarea bolii.

Rezumat

1. Colangita autoimună este o formă gravă de inflamație a căilor biliare, în care sistemul imunitar atacă aceste canale, blocând circulația bilei de la ficat spre intestin. Netratată, poate provoca leziuni hepatice severe, inclusiv ciroză biliară și insuficiență hepatică.
2. Există mai multe forme de colangită, cele mai importante fiind colangita biliară primitivă (autoimună, afectează mai ales femeile) și colangita sclerozantă (autoimună sau secundară altor afecțiuni), ambele necesitând diagnostic și tratament personalizat.
3. Tratamentul combină intervențiile medicale cu măsuri de susținere naturală și un stil de viață sănătos, bazat pe eliminarea alcoolului și fumatului, alimentație echilibrată și suplimente hepatoprotectoare (ex. armurariu, anghinare, turmeric) pentru protejarea ficatului.

Ce este colangita autoimună, ce înseamnă CBP în termeni medicali și cum se manifestă?

Gândește-te la sistemul imunitar ca la mecanismul tău de apărare: în mod normal, el te protejează, dar în colangita autoimună ajunge să reacționeze greșit și să atace propriile structuri. Mai exact, anticorpii vizează căile biliare intrahepatice – micile „canale” prin care bila este transportată din ficat – ceea ce declanșează o inflamație de durată. În timp, această inflamație poate deteriora treptat căile biliare și poate afecta funcția ficatului.

Termenul CBP, folosit în context medical, se referă la colangita biliară primitivă (numită internațional primary biliary cholangitis – PBC), una dintre cele mai frecvente forme de colangită autoimună, caracterizată prin distrugerea progresivă a căilor biliare mici din ficat.

Manifestările pot fi foarte diferite de la o persoană la alta. În fazele de început, boala poate să nu dea simptome, motiv pentru care este descoperită uneori întâmplător la analize. Când apar primele semne, acestea includ adesea oboseală persistentă, mâncărimi ale pielii fără o cauză evidentă și un disconfort abdominal difuz. Pe măsură ce afecțiunea progresează și bila nu mai circulă normal, poate apărea îngălbenirea pielii și a albului ochilor (icter), ca urmare a acumulării bilei în organism.

Colangita biliară primitivă (CBP) – forma cea mai comună

Colangita biliară primitivă, abreviată CBP, este cea mai comună formă de colangită autoimună. Boala apare mai ales la femei de vârstă mijlocie, fiind diagnosticată cel mai des între aproximativ 35–60 de ani.

Anterior era cunoscută ca ciroză biliară primitivă, însă denumirea a fost schimbată deoarece ciroza apare, de regulă, doar în stadii tardive, iar mulți pacienți nu ajung niciodată la acest nivel dacă boala e tratată din timp.

Ce se întâmplă în organism?

Caracteristica principală a CBP este distrugerea treptată a căilor biliare mici din interiorul ficatului. Când aceste canale sunt afectate, bila nu mai poate fi eliminată normal și începe să se acumuleze în ficat. Acest proces duce la:

• colestază (blocarea fluxului biliar);
• inflamație cronică;
• fibroză (cicatrizare treptată).

În timp, dacă inflamația persistă și nu este controlată, ficatul poate dezvolta ciroză biliară, situație în care țesutul sănătos este înlocuit de țesut cicatricial și funcția hepatică scade. Evoluția este de obicei lentă, pe parcursul mai multor ani.

Marker specific pentru diagnostic

Un element tipic pentru această afecțiune este prezența în sânge a anticorpilor antimitocondriali (AAM/AMA). Ei apar la majoritatea pacienților și sunt unul dintre cei mai importanți indicatori folosiți de medici pentru confirmarea diagnosticului.

Colangita sclerozantă – tipuri și particularități

Colangita sclerozantă (CS) este o afecțiune cronică a căilor biliare, caracterizată prin inflamație persistentă și cicatrizare progresivă. Pe măsură ce țesutul fibros se acumulează, căile biliare se îngustează (stricturi) și bila nu mai circulă normal, ceea ce poate afecta treptat ficatul. Spre deosebire de colangita biliară primitivă, CS poate interesa atât căile biliare din interiorul ficatului, cât și pe cele din afara lui.

Colangita sclerozantă primitivă (CSP / PSC)

CSP este cea mai frecventă formă de colangită sclerozantă. Este considerată o boală imuno-mediată, de cauză încă neclară, în care apar stricturi multiple la nivelul arborelui biliar.

Un element foarte important al CSP este legătura strânsă cu BII (bolile inflamatorii intestinale), mai ales cu colita ulcerativă, dar și cu boala Crohn. Această asociere sugerează o interacțiune între inflamația intestinală și cea biliar-hepatică.

Colangita sclerozantă secundară

Mai rar, cicatrizarea căilor biliare poate apărea și ca urmare a unei cauze identificabile (de exemplu infecții, leziuni biliare, ischemie etc.). În astfel de cazuri se folosește termenul de colangită sclerozantă secundară, distinctă de forma primitivă.

CSP evoluează de obicei lent, dar poate avea episoade de agravare. Primele manifestări sunt adesea nespecifice (oboseală, prurit, durere în partea dreaptă sus a abdomenului).

Totuși, uneori pot apărea blocaje biliare acute sau infecții ale căilor biliare (colangită acută). Semnele de alarmă includ:

• durere abdominală intensă/recurentă;
• febră cu frisoane;
• icter instalat rapid.

Cauze și factori de risc în colangita autoimună

Colangita autoimună apare atunci când sistemul imunitar își pierde toleranța față de propriile țesuturi și începe să atace căile biliare. Deși mecanismul exact nu este pe deplin înțeles, datele existente arată că boala se dezvoltă, cel mai probabil, printr-o combinație între predispoziția genetică și anumiți factori din mediu. Practic, la persoanele susceptibile, o serie de „declanșatori” pot porni sau întreține reacția inflamatorie cronică.

Predispoziția genetică

Un rol important îl are fondul genetic:

• riscul este mai mare dacă există antecedente familiale de boli autoimune;
• frecvent apar asocieri cu alte afecțiuni autoimune în familie (de exemplu, tiroidite autoimune, artrită reumatoidă, sindrom Sjögren).

Acest lucru nu înseamnă că boala este moștenită direct, ci că există o sensibilitate imunologică ce poate fi transmisă.

Factori personali care cresc riscul

Anumiți factori demografici sunt observați constant în studiile clinice:

• sexul feminin – femeile sunt afectate mult mai des;
• vârsta mijlocie – debutul e frecvent între 40 și 60 de ani, deși poate apărea și mai devreme sau mai târziu.

Posibili declanșatori din mediu

La persoanele cu susceptibilitate genetică, mediul poate contribui la apariția bolii. Printre factorii comuni se află:

• anumite infecții virale sau bacteriene, care pot deregla răspunsul imun;
• expunerea la substanțe chimice/toxice (în special pe termen lung);
• fumatul, menționat ca posibil factor favorizant în unele studii.

Acești factori nu provoacă boala singuri, dar pot acționa ca „scânteie” într-un organism deja predispus.

Stil de viață și stres

Stresul prelungit și obiceiurile nesănătoase nu sunt considerate cauze directe, însă pot avea un rol în agravarea inflamației sau în modul în care corpul gestionează boala. Un stil de viață echilibrat (somn suficient, alimentație bună, mișcare) poate sprijini organismul și poate reduce impactul simptomelor.

Pe lângă tratamentul recomandat de medic, unele persoane aleg să susțină funcția hepatică și prin suplimente cu plante și antioxidanți. Un exemplu este Premium Hepato-Care Formula, care combină extracte precum armurariu, anghinare și păpădie, alături de ingrediente cu rol antioxidant, cum ar fi turmericul, acidul alfa-lipoic și glutationul. Acest tip de formulă poate fi folosit ca suport pentru ficat și pentru buna funcționare a secreției biliare, în special atunci când vrei să completezi un stil de viață echilibrat.

Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro

Simptome și semne de alarmă pe care trebuie să le recunoști

Depistarea precoce a simptomelor colangitei autoimune poate face diferența între o evoluție stabilă și apariția unor complicații grave. Unul dintre primele semne pe care le poți observa este oboseala persistentă, o senzație de epuizare care nu dispare nici după odihnă și care îți afectează capacitatea de a desfășura activitățile zilnice.

Mâncărimea intensă, cunoscută sub numele de prurit, este un alt simptom frecvent întâlnit în colangita biliară primitivă. Aceasta poate afecta întregul corp sau doar anumite zone, fiind adesea mai severă noaptea și perturbând somnul. Icterul, manifestat prin îngălbenirea pielii și a albului ochilor, indică o acumulare excesivă de bilirubină în organism.

Semnele de alarmă care necesită evaluare medicală urgentă includ:

• Febră însoțită de frisoane;
• Dureri abdominale intense;
• Stare de confuzie sau dezorientare;
• Sângerări neobișnuite;
• Umflarea rapidă a abdomenului.

Modificările de culoare ale urinei și ale scaunelor sunt, de asemenea, semnale importante. Urina poate deveni mai închisă la culoare, în timp ce scaunele pot deveni mai deschise sau decolorate, indicând o problemă cu fluxul biliar.

Diagnostic și investigații medicale necesare

Pentru a stabili diagnosticul de colangită autoimună, medicul face mai întâi o evaluare completă. Aceasta include discuția despre istoricul tău medical, un examen fizic atent și analize care să confirme suspiciunea. Practic, va corela simptomele pe care le ai cu eventualii factori de risc și va recomanda investigațiile potrivite.

Analizele de sânge sunt baza diagnosticului.

• Testele de funcție hepatică urmăresc valorile enzimelor ficatului. Creșterea fosfatazei alcaline (ALP) și a gamma-glutamiltranspeptidazei (GGT) poate sugera o afectare a căilor biliare.
• În plus, se caută markeri specifici pentru formele autoimune. De exemplu, prezența anticorpilor antimitocondriali (AAM) este tipică pentru colangita biliară primitivă și, de cele mai multe ori, susține clar diagnosticul.

Investigațiile imagistice ajută la vizualizarea ficatului și a căilor biliare.

• De obicei, prima recomandare este ecografia abdominală, pentru că e neinvazivă și ușor de realizat.
• Dacă e nevoie de detalii suplimentare, medicul poate indica colangio-RMN, care oferă imagini foarte clare ale căilor biliare și poate evidenția îngustări sau dilatări ale acestora.

În anumite situații, pentru a înțelege mai bine cât de afectat este ficatul, poate fi necesară și biopsia hepatică. Aceasta permite evaluarea directă a țesutului hepatic și a gradului de inflamație sau fibroză, ajutând la stabilirea stadiului bolii și a planului de tratament.

Tratament natural și modificări ale stilului de viață

Deși colangita autoimună necesită un tratament medical adecvat, anumite modificări ale stilului de viață pot contribui semnificativ la ameliorarea simptomelor și la încetinirea evoluției bolii. Alimentația joacă un rol esențial în menținerea sănătății ficatului și în reducerea inflamației din organism.

• Încearcă să ai o dietă bogată în antioxidanți, consumând o varietate de fructe și legume colorate, cereale integrale și proteine slabe.
• Evită alimentele procesate, grăsimile saturate și zaharurile rafinate, deoarece acestea pot agrava inflamația.
• Consumul de alcool trebuie evitat complet, fiindcă poate accelera deteriorarea ficatului deja afectat.
• Suplimentele alimentare pot aduce beneficii suplimentare: vitamina D susține imunitatea și sănătatea oaselor, iar multe persoane cu boli hepatice au deficit de vitamina D.
• Acizii grași omega-3 au efect antiinflamator și pot contribui la reducerea inflamației hepatice.
• Activitatea fizică regulată îmbunătățește circulația sângelui și sprijină funcția ficatului; alege mișcare moderată, precum mersul pe jos sau înotul.
• Gestionarea stresului poate diminua impactul lui asupra sistemului imunitar.
• În stadii avansate, când apare ciroza biliară, poate fi necesară suplimentarea cu vitamine liposolubile (A, D, E, K), deoarece absorbția lor poate fi afectată.
• Consultă-te întotdeauna cu medicul înainte de a lua orice supliment, pentru a evita interacțiunile cu tratamentul deja prescris.

Colangita autoimună poate fi o boală complicată, însă depistată din timp și ținută sub control corect, îți permite să îți menții o calitate bună a vieții. Sprijinul constant al echipei medicale, alături de un stil de viață echilibrat, joacă un rol cheie în managementul afecțiunii. Orice schimbare sănătoasă pe care o adopți ajută la protejarea ficatului și poate încetini progresia colangitei.

Atenție! Aceste informații au scop informativ – consultă întotdeauna un medic înainte de a lua decizii legate de sănătatea ta!

Referințe

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3715379/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10394692/

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4207599/

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0025619611636537

https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17715-primary-biliary-cholangitis-pbc