Cașexia – cauze, simptome, diferențe față de malnutriție și opțiuni de tratament

Cașexia este un sindrom complex și multifactorial, caracterizat printr-o pierdere severă în greutate și degradarea progresivă a masei musculare, care afectează profund calitatea vieții pacienților cu boli cronice. Deși este adesea confundată cu simpla pierdere în greutate sau cu malnutriția cauzată de aportul alimentar redus, cașexia implică mecanisme fiziologice mult mai complicate, mediate de boala de bază.

Recunoașterea precoce a acestui sindrom nu este doar o chestiune de estetică sau cântar, ci o prioritate medicală, deoarece prezența cașexiei influențează direct capacitatea organismului de a răspunde la tratamente și de a lupta împotriva afecțiunii principale. În continuare, vom analiza modul în care înțelegerea acestor diferențe ne poate ghida spre o abordare mai eficientă și mai empatică a managementului cașexiei.

Rezumat:

1. Cașexia nu este sinonimă cu înfometarea. Este un proces condus de o inflamație sistemică severă și un catabolism (distrugere) accelerat al proteinelor, care nu răspunde simplist la creșterea aportului caloric („mâncatul mai mult”).
2. Identificarea sindromului casectic necesită mai mult decât cântărirea pacientului; implică evaluarea compoziției corporale (sarcopenia), a markerilor inflamatori din sânge (PCR, albumină) și a capacității funcționale reduse.
3. Tratamentul eficient este multimodal, combinând terapia bolii de bază cu intervenții nutriționale specifice (densitate calorică mare, antioxidanți), exerciții fizice adaptate și suport farmacologic.

Ce este cașexia sau sindromul casectic

Din punct de vedere medical, cașexia (sindromul casectic) este definită ca o tulburare metabolică asociată cu o boală subiacentă, caracterizată prin pierderea masei musculare scheletice (cu sau fără pierderea masei adipoase), proces ce nu poate fi inversat complet doar prin suport nutrițional convențional. Spre deosebire de o dietă de slăbire, unde corpul pierde grăsime, dar își protejează mușchii, în cașexie are loc o pierdere involuntară în greutate determinată de un răspuns inflamator sistemic.

Caracteristicile esențiale ale acestui sindrom includ:

• Inflamația sistemică: Organismul se află într-o stare de alertă continuă, eliberând citokine care accelerează degradarea țesuturilor.
• Metabolismul modificat: Balanța energetică este negativă, iar corpul consumă resurse proprii într-un ritm accelerat, chiar și în repaus.
• Rezistența la anabolism: Organismul refuză să „construiască” țesut nou, chiar dacă primește nutrienți.

Această stare de emaciere progresivă duce la o slăbiciune fizică marcată și o scădere a rezistenței la efort, diferențiindu-se clar de simpla scădere în greutate prin faptul că afectează funcționalitatea organelor și a sistemului muscular.

Diferența dintre cașexie, malnutriție și emaciere

Pentru a institui un tratament corect, este vitală distincția clară între cașexie, malnutriție și emaciere. Deși termenii sunt folosiți uneori interschimbabil în limbajul comun, din punct de vedere clinic descriu realități diferite.

Malnutriția apare ca urmare a unui aport insuficient de nutrienți sau a incapacității de a absorbi hrana (de exemplu, în cazul unui blocaj mecanic sau a lipsei de alimente). Organismul, privat de combustibil, intră într-o stare de conservare: metabolismul încetinește, iar corpul folosește rezervele de grăsime pentru energie, protejând inițial mușchii. Elementul cheie este reversibilitatea: malnutriția se corectează eficient prin realimentare adecvată.

În schimb, cașexia este un proces activ de „autocanibalizare” condus de boală. Metabolismul este adesea accelerat sau dereglat, iar corpul descompune prioritar masa musculară. De aceea, cașexia nu poate fi corectată doar prin simpla creștere a caloriilor („mâncat mai mult”), deoarece blocajul este metabolic, nu doar caloric.

În cele din urmă, emacierea este termenul descriptiv pentru stadiul vizibil, fizic, de slăbire extremă (aspectul „piele și os”), fiind o manifestare clinică ce poate apărea atât în stadiile avansate de malnutriție severă (inaniție), cât și în cașexie.

Cauzele cașexiei

Apariția cașexiei este strâns legată de prezența unor patologii severe care induc o inflamație sistemică cronică. Organismul, în încercarea de a lupta cu boala, produce substanțe chimice (cum ar fi factorul de necroză tumorală) care suprimă apetitul și modifică modul în care sunt utilizate proteinele, grăsimile și carbohidrații.

Principalele categorii de afecțiuni asociate cu cașexia sunt:

• Boli neoplazice (cancerul): Este cea mai frecventă cauză, cunoscută sub numele de cașexie neoplazică. Tumorile, în special cele pancreatice, gastrice, pulmonare sau esofagiene, secretă factori care induc direct catabolismul muscular.
• Boli cronice de organ:
  • Insuficiența cardiacă: Cunoscută ca și cașexie cardiacă, apare din cauza hipoperfuziei țesuturilor și a congestiei venoase intestinale.
  • BPOC (Boala Pulmonară Obstructivă Cronică): Efortul respirator crescut consumă rezerve enorme de energie.
  • Boli renale cronice: Acumularea de toxine și acidoza metabolică contribuie la degradarea proteinelor.
• Afecțiuni infecțioase cronice: Tuberculoza, HIV/SIDA (deși terapiile moderne au redus incidența) sau sepsisul prelungit.
• Afecțiuni neurologice: Boli precum scleroza laterală amiotrofică sau demența avansată pot duce la cașexie prin mecanisme mixte (metabolice și de aport).

Nevoia de antioxidanți

Ca urmare a procesului inflamator sever din cașexie, organismul are o nevoie acută de antioxidanți pentru a combate stresul oxidativ. Pudra Aronia 200G ECO, obținută din fructe de aronia (inclusiv coajă și sâmburi), este extrem de bogată în polifenoli, Vitamina C și minerale precum fierul, potasiul și magneziul.

Pentru un pacient cu apetit capricios sau dificultăți de deglutiție, pudra de aronia oferă un avantaj major: doza recomandată de 2-3 lingurițe pe zi poate fi amestecată ușor în iaurt, smoothie-uri proteice sau shake-uri, crescând densitatea nutritivă a gustării fără a adăuga volum greu de digerat. Conținutul său de fibre susține digestia, iar absența glutenului sau a conservanților o face sigură pentru un organism sensibilizat. Este o metodă eficientă de a aduce un aport concentrat de nutrienți bioactivi într-un regim de tratament cașexie suportiv.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Evoluția cașexiei și impactul asupra organismului

Lăsată netratată, evoluția cașexiei urmează o pantă descendentă continuă, trecând prin stadii de pre-cașexie, cașexie propriu-zisă și cașexie refractară. Impactul asupra organismului este devastator, depășind simpla scădere ponderală.

La nivel muscular, are loc o atrofie severă a mușchilor scheletici (pierdere masă musculară), ceea ce duce la imobilitate, risc crescut de căderi și dependență de îngrijitori. Mușchii respiratori sunt și ei afectați, crescând riscul de infecții pulmonare și insuficiență respiratorie. Metabolic, organismul dezvoltă rezistență la insulină și o capacitate redusă de a sintetiza proteine noi.

O formă particulară, mai rară, este cașexia hipofizară (cunoscută și ca boala Simmonds), cauzată de insuficiența glandei hipofize. Aceasta duce la un deficit hormonal global, provocând îmbătrânire prematură, atrofie a organelor interne și o slăbire extremă, demonstrând rolul crucial al sistemului neuroendocrin în menținerea greutății. Pe termen lung, cașexia reduce toleranța la tratamentele medicamentoase (chimioterapia devine mai toxică) și scurtează semnificativ speranța de viață.

Simptomele cașexiei

Identificarea simptomelor în stadii incipiente este dificilă, dar esențială. Tabloul clinic al sindromului casectic este dominat de o discrepanță între nevoile energetice ale corpului și capacitatea acestuia de a se hrăni și regenera.

Principalele semne includ:

• Pierdere involuntară în greutate: O scădere de peste 5% din greutatea corporală într-un interval de 6-12 luni, fără a ține dietă, este cel mai important semnal de alarmă.
• Lipsa poftei de mâncare (anorexia): Pacienții descriu o senzație de sațietate precoce (se simt „plini” după doar câteva înghițituri) sau modificări ale gustului (alimentele au gust metalic sau de carton).
• Scăderea masei musculare: Vizibilă prin subțierea brațelor și picioarelor, proeminența oaselor (tâmple, clavicule) și scăderea forței fizice.
• Oboseală marcată (astenia): O stare de epuizare fizică și mintală constantă, care nu dispare după somn, făcând dificile activitățile zilnice uzuale.
• Emaciere: În stadii avansate, stratul adipos dispare aproape complet, iar pielea devine palidă, uscată și lipsită de elasticitate.

Consultul medical este necesar imediat ce se observă o scădere ponderală inexplicabilă, însoțită de oboseală, chiar în lipsa durerii.

Diagnosticul cașexiei

Diagnosticul de cașexie nu se bazează pe o singură analiză, ci pe o evaluare medicală integrată, care coroborează datele clinice cu cele de laborator. Scopul este diferențierea clară față de malnutriție simplă sau sarcopenie (pierderea de mușchi cauzată strict de vârstă).

Etapele diagnosticului sunt:

1. Anamneza și evaluarea pierderii în greutate: Medicul va calcula Indicele de Masă Corporală (IMC) și procentul de greutate pierdută în ultimele luni. Un IMC < 20 kg/m² asociat cu pierdere în greutate ridică o suspiciune majoră.
2. Analize de sânge: Se caută markerii de inflamație sistemică (Proteina C Reactivă – PCR crescută), anemia (hemoglobina scăzută) și nivelul de albumină (care indică statusul proteic), deși albumina poate fi scăzută și din cauza inflamației, nu doar a lipsei de hrană.
3. Evaluarea masei musculare: Se pot utiliza metode imagistice precum DXA (absorbțiometrie duală cu raze X) sau tomografia computerizată (dacă pacientul face deja investigații pentru boala de bază) pentru a cuantifica exact indicele de masă musculară scheletică. Testele de forță, cum ar fi dinamometria (forța de strângere a mâinii), sunt de asemenea utile pentru diagnostic cașexie funcțional.

Tratamentul cașexiei

Abordarea terapeutică în cașexie este, prin definiție, multimodală. Deoarece mecanismul este complex, niciun medicament sau aliment singular nu poate inversa complet procesul fără tratarea bolii de bază (controlul tumorii, optimizarea tratamentului cardiac etc.). Obiectivele sunt stabilizarea greutății, menținerea masei musculare și îmbunătățirea calității vieții.

Suportul nutrițional

Dieta trebuie să fie hipercalorică și hiperproteică, însă adaptată specific contextului și toleranței digestive a pacientului. Se recomandă mese mici și frecvente, evitarea alimentelor greu digerabile sau cu potențial de a provoca disconfort digestiv. Integrarea alimentelor funcționale (shake-uri proteice, suplimente alimentare bogate în aminoacizi esențiali, micronutrienți și vitamine) poate crește aportul caloric și proteic fără a suprasolicita stomacul. Suplimentele orale sau, în cazurile severe, alimentația enterală sau parenterală, pot fi o opțiune când aportul pe cale orală nu este suficient.

Terapia medicală și fizică

Managementul farmacologic poate include:

• Orexigene (medicamente pentru stimularea apetitului, precum megestrol acetat sau corticosteroizi, prescrise cu atenție pentru riscul de reacții adverse).
• Acizi grași Omega-3 (de exemplu, uleiul de pește) pentru efectul antiinflamator și rolul în menținerea masei corporale.
• Corectarea deficiențelor de vitamine și minerale (vitamina D, vitamina B12, fier, zinc, magneziu), când este cazul.
• Suport hormonal sau alte terapii țintite, în funcție de patologia de bază.

Kinetoterapia individualizată, de preferat sub supravegherea unui specialist, este utilă pentru menținerea forței și masei musculare și pentru îmbunătățirea stării generale. Exercițiile aerobice ușoare și cele de rezistență, adaptate capacității pacientului, pot reduce pierderile musculare și îmbunătăți performanța funcțională.

Suportul psihologic și social

Intervențiile psihologice și sprijinul social sunt deosebit de importante, deoarece cașexia afectează starea emoțională și calitatea vieții. Colaborarea cu un nutriționist, kinetoterapeut, psiholog și, la nevoie, asistent social, poate contribui semnificativ la succesul tratamentului.

Concluzie

În concluzie, cașexia este o provocare medicală serioasă, care impune o înțelegere profundă dincolo de simpla numărare a caloriilor. Ideile-cheie de reținut sunt că aceasta diferă fundamental de malnutriție prin componenta inflamatorie și că necesită o abordare complexă. Diagnosticul precoce și instituirea rapidă a unui plan de îngrijire medicală ce include nutriție specializată și tratament suportiv pot face diferența în menținerea demnității și a autonomiei pacientului.

Disclaimer: Acest articol are scop pur informativ și educațional. Informațiile prezentate nu înlocuiesc sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical profesional. Produsele menționate, inclusiv suplimentele alimentare sau superalimentele precum pudra de Aronia, nu sunt destinate să diagnosticheze, să trateze, să vindece sau să prevină nicio boală. Consultă întotdeauna medicul înainte de a face modificări în regimul alimentar sau de a începe orice nou tratament, mai ales în cazul afecțiunilor cronice severe.

Referințe:

• Fearon, K., et al. (2011). „Definition and classification of cancer cachexia: an international consensus.” The Lancet Oncology.
• Evans, W. J., et al. (2008). „Cachexia: a new definition.” Clinical Nutrition.
• Argilés, J. M., et al. (2014). „Cancer cachexia: understanding the molecular basis.” Nature Reviews Cancer.
• Muscaritoli, M., et al. (2010). „Prevalence of malnutrition in patients at first medical oncology visit: the PreMiO study.” Oncotarget.