Acatizie (acatisia) – cauze, simptome, diferențe față de diskinezie tardivă și tratament

Acatizia este o tulburare de mișcare caracterizată prin neliniște intensă și nevoia greu de controlat de a te mișca. Cel mai frecvent apare ca reacție adversă la tratamente medicamentoase, în special la antipsihotice, și se poate manifesta prin agitație psihomotorie, imposibilitatea de a sta pe loc și disconfort accentuat. În unele situații, acatizia poate apărea și în alte contexte medicale, inclusiv în afecțiuni neurologice sau dezechilibre hormonale, motiv pentru care evaluarea corectă este importantă.

În continuare vom explica pe înțelesul tuturor ce este acatizia, care sunt cauzele și factorii de risc, cum se recunoaște, cum se pune diagnosticul și ce opțiuni de tratament și prevenție există.

Rezumat:

1. Acatizia este o reacție de mișcare dominată de neliniște internă și impulsul de a te mișca, apărută frecvent după inițierea sau creșterea dozei de antipsihotice.
2. Diferența cheie față de diskinezia tardivă este debutul și tipul mișcărilor: acatizia apare rapid și implică nevoie de mișcare, iar diskinezia tardivă apare tardiv și implică mișcări involuntare repetitive, mai ales oro-faciale.
3. Tratamentul eficient începe cu corelarea simptomelor cu medicația și poate include ajustarea schemei, medicație simptomatică și monitorizare precoce pentru prevenție.

Ce este acatizia

Acatizia este o tulburare de mișcare caracterizată prin neliniște intensă și un impuls greu de controlat de a te mișca sau de a-ți schimba poziția. Nu este „agitație” obișnuită, ci o problemă medicală care poate face dificilă odihna și relaxarea. Termenul vine din greacă și înseamnă „incapacitatea de a sta jos”.

Cauzele principale ale acatiziei și factorii de risc

Acatizia apare cel mai des în legătură cu medicamentele și cu modificările de tratament (începere, creștere de doză, schimbare de substanță). De aceea, primul pas este mereu corelarea simptomelor cu istoricul recent: ce ai luat, de când și în ce doză.

Cele mai frecvente cauze sunt:

• medicamentele antipsihotice (neuroleptice), unde acatizia este un efect advers cunoscut;
• alte medicamente psihotrope, inclusiv unele antidepresive și anxiolitice, care pot declanșa sau agrava neliniștea motorie la unii pacienți.

Acatizia poate apărea și în alte contexte medicale, mai rar:

• în unele afecțiuni neurologice (de exemplu Parkinson, Tourette, Huntington);
• în dezechilibre hormonale sau metabolice care influențează sistemul nervos (inclusiv tulburări tiroidiene);
• în consumul de alcool/droguri/stimulente sau în sevraj (oprire bruscă), care pot provoca neliniște severă și simptome asemănătoare.

Factorii care cresc riscul sau pot intensifica simptomele includ:

• vârsta înaintată;
• istoric personal sau familial de boli neurologice/psihiatrice;
• stres cronic și tulburări anxioase (nu sunt cauză directă, dar pot amplifica simptomatologia).

În plus, când neliniștea se asociază cu crampe, tensiune musculară, oboseală sau somn slab, uneori se discută și suport nutrițional pentru funcția neuromusculară. În acest sens, Premium Magneziu Bisglicinat – 60 Tablete conține magneziu bisglicinat, plus taurină și extract de piper negru; administrarea recomandată este 2-4 tablete/zi.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Este supliment alimentar și nu tratează cauza acatiziei, iar folosirea lui trebuie discutată cu medicul, mai ales dacă urmezi tratament psihiatric.

Simptomele acatiziei

Acatizia se manifestă prin simptome clare, dominate de neliniște intensă și nevoia constantă de mișcare, care pot afecta semnificativ viața de zi cu zi.

Cele mai frecvente simptome sunt:

• neliniștea internă: senzație intensă de tensiune și disconfort, resimțită atât fizic, cât și mintal;
• incapacitatea de a sta pe loc: dificultate marcată de a rămâne într-o poziție statică, chiar și pentru perioade scurte;
• impulsul continuu de mișcare: plimbat repetat, foială pe scaun, mișcarea involuntară a picioarelor sau mâinilor.

Manifestările motorii pot include:

• mișcări repetitive ale membrelor;
• tremurături fine sau agitație vizibilă a picioarelor, mâinilor sau capului;
• schimbarea frecventă a poziției corpului.

Pe lângă componenta motorie, pot apărea și:

• iritabilitate și frustrare, generate de imposibilitatea de a controla nevoia de mișcare;
• anxietate accentuată, care intensifică percepția neliniștii;
• dificultăți de concentrare, cu impact asupra activităților profesionale și sociale.

Din acest motiv, combinația dintre disconfortul fizic și cel emoțional face ca acatizia să fie adesea percepută ca una dintre cele mai greu de tolerat reacții adverse medicamentoase, necesitând evaluare și intervenție medicală promptă.

Diferențele dintre acatizie și diskinezia tardivă

Deși ambele pot apărea în contextul tratamentului cu antipsihotice, acatizia și diskinezia tardivă sunt diferite ca debut, manifestare și implicații clinice. Diferențierea corectă schimbă conduita terapeutică.

Acatizia

• ce simte pacientul: neliniște interioară intensă, tensiune, „nu pot sta pe loc”;
• ce se vede: foială, schimbarea repetată a poziției, plimbat, mișcarea continuă a picioarelor;
• debut tipic: la începutul tratamentului sau după creșterea dozei;
• asocieri frecvente: anxietate, iritabilitate, dificultăți de concentrare.

Diskinezia tardivă

• ce se vede: mișcări involuntare repetitive, mai ales la nivelul feței și gurii;
• zone tipice: buze, limbă, mandibulă, uneori trunchi și membre;
• exemple de mișcări: grimase, mestecat „în gol”, protruzia limbii, mișcări coreiforme;
• debut tipic: după expunere prelungită la medicamente;
• evoluție: poate persista și după oprirea tratamentului, uneori cu caracter de durată.

Diferența-cheie, pe scurt

• acatizia = neliniște internă + nevoie de mișcare;
• diskinezia tardivă = mișcări involuntare vizibile, în special oro-faciale;
• timpul de apariție = acatizia apare rapid; diskinezia tardivă apare tardiv, după luni/ani de expunere.

Diagnosticarea acatiziei

Sursa foto: Pexels.com

Diagnosticul acatiziei se pune prin evaluare clinică, de obicei la neurolog sau psihiatru, pe baza discuției cu pacientul și a observației directe. Medicul urmărește două lucruri: ce simți (neliniște internă) și ce se vede (nevoia de mișcare).

Evaluarea include, de regulă:

• istoricul tratamentelor: ce medicamente iei, de când, dacă s-a schimbat doza sau s-a introdus un medicament nou;
• debutul simptomelor: când au apărut și cum evoluează;
• impactul funcțional: somn, activități zilnice, capacitatea de a sta pe loc (ședințe, masă, transport).

Pentru standardizare se pot folosi scale, cel mai des Barnes Akathisia Rating Scale (BARS), care cuantifică severitatea prin:

• componenta subiectivă: intensitatea neliniștii resimțite;
• componenta obiectivă: mișcările observabile;
• aprecierea globală a severității și urmărirea evoluției în timp.

O etapă importantă este diagnosticul diferențial, deoarece simptomele pot semăna cu alte condiții. Medicul va diferenția acatizia de:

• anxietate (neliniște fără impuls motor constant);
• agitație psihomotorie din alte cauze;
• parkinsonism indus de medicamente (rigiditate, lentoare, nu nevoie de mișcare);
• diskinezie tardivă (mișcări involuntare repetitive, mai ales oro-faciale).

Examenul neurologic completează evaluarea (tonus muscular, reflexe, coordonare, tiparul mișcărilor). În funcție de caz, pot fi recomandate și investigații pentru excluderea altor cauze, inclusiv analize de sânge (dezechilibre hormonale/metabolice, deficite nutriționale).

Tratamentul acatiziei

Tratamentul acatiziei se alege în funcție de cauză, severitate și de cât de mult îți afectează funcționarea zilnică. Obiectivul este reducerea neliniștii și a impulsului de mișcare, fără să compromită tratamentul de bază pentru care a fost introdus medicamentul declanșator.

Dacă acatizia apare după inițierea sau creșterea dozei unui medicament (mai ales antipsihotice), medicul poate interveni prin:

• ajustarea dozei (de regulă, reducere treptată, când este posibil);
• schimbarea medicamentului cu unul mai bine tolerat, în funcție de indicație și profilul pacientului.

Când este nevoie de tratament specific al simptomelor, se pot folosi, la recomandarea medicului:

• beta-blocante (cel mai frecvent propranolol), pentru diminuarea agitației motorii;
• benzodiazepine, pentru reducerea tensiunii și neliniștii, în special pe termen scurt;
• anticolinergice, mai ales când există și alte reacții extrapiramidale asociate;
• mirtazapină, în unele situații, ca opțiune adjuvantă.

Dacă există anxietate importantă sau simptome care se întrețin prin stres, pot ajuta măsuri complementare:

• psihoterapie, în special terapie cognitiv-comportamentală, pentru controlul anxietății și gestionarea disconfortului;
• activitate fizică moderată, adaptată, pentru reducerea tensiunii și îmbunătățirea somnului;
• exerciții de respirație și relaxare musculară progresivă, ca metode simple de scădere a hiperactivării.

Prevenirea acatiziei

Prevenirea acatiziei este importantă mai ales la inițierea sau modificarea tratamentelor cu risc (în special antipsihotice). Măsurile simple, aplicate din timp, reduc mult șansa ca simptomele să devină severe.

Prevenția se bazează pe:

• doză inițială mică și creștere treptată (titrare), pentru a evita instalarea bruscă a reacțiilor adverse;
• monitorizare atentă în primele săptămâni, când riscul este cel mai mare;
• informarea pacientului despre semnele tipice (neliniște internă, nevoie de mișcare, imposibilitatea de a sta pe loc) și încurajarea raportării rapide;
• screening standardizat, la nevoie (de exemplu, Barnes Akathisia Rating Scale), pentru depistare precoce;
• alegerea, când e posibil, a unui medicament cu risc mai mic, ținând cont de istoricul medical și de tratamentele asociate;
• ajustări rapide ale schemei dacă apar simptome, înainte ca acatizia să se intensifice.

În concluzie, acatizia este o afecțiune complexă și debilitantă, caracterizată printr-o agitație intensă și o nevoie imperioasă de mișcare. Această tulburare poate fi indusă de diverse cauze, inclusiv medicamente antipsihotice, afecțiuni neurologice sau dezechilibre hormonale. Simptomele, cum ar fi neliniștea interioară, dificultățile de concentrare și iritabilitatea, pot afecta semnificativ calitatea vieții tale și pot interfera cu activitățile zilnice.

Cu un diagnostic precis și un plan de tratament potrivit, simptomele acatiziei pot fi reduse, ceea ce va deschide cale către o calitate a vieții semnificativ îmbunătățită.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ, iar informațiile prezentate nu înlocuiesc controlul și diagnosticul de specialitate. Dacă te confrunți cu simptome neplăcute, adresează-te cât mai curând unui medic. Numai un medic specialist este în măsură să îți evalueze starea de sănătate și să recomande testele necesare sau măsurile de tratament adecvate pentru ameliorarea simptomelor.

Referințe:

• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23954-akathisia;
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK519543;
• https://www.webmd.com/schizophrenia/what-is-akathisia;
• https://www.racgp.org.au/afp/2017/may/beyond-anxiety-and-agitation-a-clinical-approach-t;
• https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/akathisia.