Acalculia – cauze, simptome și tratament

Ți s-a întâmplat să nu mai poți face dintr-odată calcule foarte simple, deși înainte îți ieșeau fără efort? Acalculia înseamnă exact asta: pierderea (sau scăderea importantă) a capacității de a face calcule elementare după o leziune cerebrală. Afecțiunea a fost descrisă de neurologul Salomon Henschen în 1925, iar studiile arată că nu afectează „înțelegerea matematicii” la fel: unele operații pot rămâne intacte, în timp ce altele devin dificile sau imposibile.

De cele mai multe ori, problema apare când sunt afectate zone din lobul parietal stâng – în special girusul unghiular – dar pot fi implicate și rețele frontale care țin de atenție și control executiv (adică partea care te ajută să te concentrezi, să ții minte pașii și să nu te pierzi pe parcurs).

E important să nu o confunzi cu discalculia. Discalculia este o dificultate de învățare prezentă încă din copilărie și nu apare din cauza unei leziuni cerebrale.

Dacă înțelegi cum se manifestă, ce tipare de simptome există și cum se face evaluarea neurologică, îți va fi mai ușor să ajungi la ajutorul potrivit la timp. În continuare poți găsi explicații clare și soluții practice pentru evaluare, antrenament cognitiv și sprijin pe termen lung, ca să gestionezi mai bine provocările pe care le aduce această afecțiune.

Rezumat:

1. Acalculia este o pierdere dobândită a capacității de calcul, apărută după o leziune cerebrală (cel mai des AVC, traumatism, tumoră) și trebuie diferențiată de discalculie, care există din copilărie.
2. Diagnosticul corect cere evaluare neurologică și neuropsihologică, plus imagistică (CT/RMN), ca să se stabilească leziunea și tipul de deficit (calcul oral/scris, simboluri, estimare, vizuo-spațial, limbaj).
3. Recuperarea se bazează pe reabilitare cognitivă și adaptări practice (strategii explicite, suport vizual, instrumente compensatorii), iar progresul depinde de exersare regulată și plan personalizat.

Ce este acalculia și cum se diferențiază de discalculie

Acalculia reprezintă pierderea capacității de a înțelege și de a efectua calcule matematice, apărută în urma unei afectări cerebrale. Tulburarea a fost descrisă pentru prima dată de neurologul Salomon Henschen în 1925 și rămâne, și astăzi, un subiect de interes pentru cercetare.

Manifestările nu sunt identice de la o persoană la alta. Severitatea și tipul dificultăților variază, iar explicațiile pentru aceste diferențe nu sunt încă pe deplin înțelese. De exemplu, sunt documentate cazuri în care pacienții nu mai pot realiza majoritatea operațiilor matematice de bază, dar reușesc să păstreze scăderea. Acest lucru arată că nu toate funcțiile matematice trebuie să fie afectate simultan pentru a vorbi despre acalculie.

Din punct de vedere neurologic, acalculia este asociată cel mai frecvent cu leziuni ale rețelei parietale stângi, în special ale girusului unghiular, zonă implicată direct în procesarea numerelor. În unele situații sunt afectate și circuitele frontale, care susțin atenția, controlul executiv și raționamentul abstract. Astfel, dificultățile matematice nu apar doar din pierderea „sensului numerelor”, ci și din probleme de concentrare, organizare a pașilor și integrare a conceptelor.

În cazul leziunilor frontale, pacienții pot avea dificultăți deoarece rezolvarea sarcinilor matematice presupune:

• înțelegerea conceptelor de bază (de exemplu, ce înseamnă adunarea sau înmulțirea);
• capacitatea de raționament abstract;
• menținerea atenției și inhibarea răspunsurilor impulsive.

În paralel, este importantă diferențierea acalculiei de discalculie. Discalculia este o tulburare de învățare cu origine neurodezvoltativă, prezentă încă din copilărie, care nu este cauzată de o leziune cerebrală apărută ulterior. Nu ține de nivelul de inteligență sau de educație, ci de modul particular în care creierul procesează informațiile numerice.

Pe scurt:

• Acalculia apare după un eveniment neurologic (AVC, traumatism, tumoră, infecție) și presupune pierderea unei abilități deja formate.
• Discalculia este o dificultate de învățare prezentă din primii ani de școală, fără un eveniment neurologic acut.

Tipuri, cauze principale și factori de risc pentru acalculie

Acalculia apare, de obicei, după AVC, traumatisme cranio-cerebrale sau tumori. Când leziunea este în emisfera stângă, mai ales în zona girusului unghiular, sunt afectate direct procesele prin care creierul înțelege numerele și operațiile. Dacă sunt implicate și zonele frontale, scad atenția, controlul greșelilor și flexibilitatea mintală – iar asta explică de ce, dintr-odată, chiar și o adunare simplă poate deveni greu de dus până la capăt.

În practică, medicii vorbesc despre două forme mari:

• Acalculia primară – problema este „în nucleul” procesării numerelor (conceptul de număr și operațiile), fără alte tulburări importante în fundal.
• Acalculia secundară – dificultățile de calcul apar împreună cu alte probleme neurologice, care influențează direct performanța: tulburări de limbaj, citire, scriere, atenție, organizare sau orientare spațială.

Cele mai întâlnite forme, pe scurt, sunt:

• Acalculia afazică: apar erori pentru că limbajul e afectat (înțelegerea cerinței sau formularea răspunsului).
• Acalculia alexică: dificultăți de citire și recunoaștere a cifrelor și simbolurilor.
• Acalculia agrafică: dificultăți de scriere corectă a numerelor.
• Acalculia frontală: tendința de a repeta aceeași greșeală, probleme de planificare și verificare.
• Acalculia semantică: dificultăți în a lega enunțul de pașii corecți de rezolvare.
• Acalculia spațială: cifre scrise nealiniat, erori la calculele „pe coloană”, așezare greșită a numerelor.

Rolul suplimentelor alimentare în acalculie

În acalculie, baza rămâne evaluarea neurologică și recuperarea (neuropsihologie/logopedie, antrenament cognitiv). Un supliment nu „repară” leziunea, dar poate fi util ca sprijin general, mai ales când există oboseală, scădere de energie și dificultăți de concentrare în perioada de recuperare.

Premium Aronia Vitamin B-Complex 500 ml este un complex lichid cu:

• vitaminele B (B1, B2, B3, B5, B6, B7, B9, B12);
• vitamina C;
• suc de aronia și suc de mere;
• plus colină și inozitol (în formula produsului).

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Administrare:

• 15 ml pe zi, în timpul mesei;
• o sticlă ajunge ~33 de zile;
• se agită înainte; după deschidere se păstrează la frigider.

Atenție: nu este recomandat în sarcină/alăptare; persoanele cu pietre la rinichi trebuie să ceară sfatul medicului (conținut de vitamina C); nu se depășește doza zilnică.

Simptomele și manifestările clinice ale acalculiei

În funcție de localizarea și extinderea leziunii cerebrale, acalculia poate apărea ca simptom izolat sau poate fi însoțită de alte manifestări neurologice, precum:

• dificultăți de limbaj (afazie), cu impact asupra înțelegerii cerințelor matematice;
• tulburări de citire a simbolurilor numerice (alexie);
• tulburări de scriere a numerelor (agrafie);
• deficit de atenție și control executiv, cu repetarea acelorași erori;
• dificultăți de planificare și organizare a pașilor de rezolvare;
• tulburări de procesare semantică (dificultăți în a lega enunțul de operația corectă);
• tulburări vizuo-spațiale, cu nealinierea cifrelor și erori în calculele pe coloană.

Severitatea acalculiei este influențată de nivelul de funcționare cognitivă anterior leziunii. Persoanele cu un nivel educațional ridicat pot dezvolta strategii compensatorii care maschează parțial dificultățile de calcul, mai ales în fazele inițiale.

Diagnosticarea acalculiei – teste și evaluări necesare

Diagnosticul corect de acalculie se bazează pe evaluare neurologică și neuropsihologică și începe cu pașii clasici:

• anamneză: debutul simptomelor, AVC/traumatism/tumoră/infecție, medicație, schimbarea față de nivelul anterior;
• examen neurologic: semne asociate (motorii, senzitive, vizuale, limbaj);
• imagistică cerebrală (CT/RMN, cu sau fără contrast): localizează și caracterizează leziunea.

Scopul este să stabilești dacă e o pierdere dobândită a unei abilități (acalculie) sau o dificultate veche, de tip tulburare de învățare.

Testarea neuropsihologică (la neuropsiholog/logoped) poate prinde diferențe fine și ajută direct la planul de recuperare. De regulă include:

• aritmetică de bază: adunare, scădere, înmulțire, împărțire (mintal și scris);
• operații succesive și calcul în lanț (pentru control executiv);
• recunoașterea simbolurilor și a valorii poziționale (unități–zeci–sute);
• calcul oral vs. calcul scris (pentru a separa deficitul de calcul de problemele de limbaj/citire);
• rezolvare de probleme și estimare, cu atenție la pașii folosiți;
• probe vizuo-spațiale (alinierea cifrelor în coloană, organizare pe pagină);
• screening pentru limbaj, lectură, scriere, memorie de lucru și atenție.

În funcție de context, pot fi utile și investigații suplimentare:

• analize de sânge (metabolic/electrolitic, deficite care pot agrava simptomele cognitive);
• EEG dacă există suspiciune de crize sau activitate epileptiformă;
• consulturi interdisciplinare (geriatrie/psihiatrie) în forme cronice sau la pacienți cu comorbidități.

Când mergi la specialist/urgență:

• de urgență dacă apar brusc scăderea capacității de calcul împreună cu simptome ca vorbire neclară, slăbiciune pe o parte, tulburări de vedere;
• programat la neurolog și neuropsiholog dacă dificultățile persistă sau se agravează, chiar fără debut dramatic.

Exemple de jocuri pentru acalculie și exerciții de stimulare cognitivă

Antrenamentul se bazează pe pași mici, feedback rapid și repetare inteligentă. Întreabă-te ce abilitate vrei să întărești: recunoașterea numerelor, relația parte–întreg, ordonarea, estimarea. Alege activități plăcute, adaptate nivelului, pentru a menține motivația. Încurajarea constantă face diferența în progres.

• Numărare și sortare: grupează obiecte, potrivește cantități cu cifre, construiește serii crescătoare/descrescătoare.
• Jocuri cu zaruri și cărți: antrenează calculul mintal și strategia prin adunări rapide și comparații.
• Puzzle-uri și construcții: dezvoltă reprezentarea spațială și secvențierea pașilor.
• Exerciții de estimare: apreciază lungimi, intervale de timp sau rezultate aproximative.
• Hărți mintale și pași vizuali: desenează schema rezolvării problemei, marchează fiecare etapă.

Pentru copiii mici, folosește materiale tactile și vizuale bogate. Pentru adolescenți și adulți, introdu aplicații cu niveluri gradate și rapoarte de progres. Menține sesiunile scurte, cu pauze, pentru ca atenția și energia să rămână bune. Monitorizează ce funcționează și ajustează treptat.

Tratamentul natural și strategiile de adaptare pentru acalculie

Acalculia nu are un tratament „miracol”. Recuperarea se sprijină pe reabilitare cognitivă, adaptări și stilul de viață. Ținta este să reconstruiești conceptele numerice, să creezi rutine ajutătoare și să reduci stresul. Poți combina terapia cu instrumente digitale, notițe vizuale și suport psihologic atunci când anxietatea este ridicată.

• Stimularea cognitivă ghidată: exerciții structurate pentru număr, operații și orientare spațială.
• Adaptarea mediului: liste de pași, șabloane pentru aliniere pe coloană, aplicații de buget.
• Managementul stresului: respirație, relaxare, somnul regulat și mișcarea moderată.
• Nutriție echilibrată: hidratarea și alimentația bogată în antioxidanți susțin sănătatea creierului.

Prognosticul și adaptarea pe termen lung în acalculie

Cu intervenție consecventă, adaptarea este posibilă. Contează trei lucruri: identificarea timpurie, un plan personalizat și exersarea regulată. Progresul apare când lucrezi pe pași mici, cu feedback clar și fără presiune inutilă.

Strategiile utile pentru acalculie sunt:

Antrenament și învățare

• instruire explicită a strategiilor (cum abordezi o problemă, în ce ordine faci pașii);
• materiale vizuale: scheme, linii numerice, coduri de culori, exemple „model”;
• exerciții scurte, repetate, cu dificultate crescută gradual.

Instrumente compensatorii

• calculator (când scopul e corectitudinea, nu antrenamentul);
• liste cu pașii standard (ex. facturi, buget, calcule pe coloană);
• aplicații de planificare: alarme, calendar, liste, timer pentru sesiuni.

Organizare și reducerea erorilor

• lucrează pe hârtie „aerisit”, cu spații mari; aliniază clar cifrele;
• verificare în doi pași (estimare înainte + verificare după);
• evită multitasking-ul; o singură sarcină numerică o dată.

Sprijin și comunicare

• cere sprijin concret (ex. „am nevoie să îmi dai pașii în scris”/„am nevoie de timp în plus”);
• explică simplu ce te ajută: exemple, structură, repetare, verificare;
• în context școlar/profesional: adaptări rezonabile (timp suplimentar, formulare clară, instrumente permise).

Întărește ce funcționează

• folosește punctele forte (vizual, limbaj, logică verbală) ca „ocolire” a calculelor;
• dozează efortul: sesiuni scurte, pauze fixe, obiective măsurabile;
• monitorizează progresul: notează ce merge și ajustează periodic planul.

În concluzie, acalculia reprezintă o tulburare dobândită a capacității de calcul, apărută de cele mai multe ori în urma unei leziuni cerebrale. O evaluare atentă și un program de reabilitare bine ghidat pot îmbunătăți șansele de recuperare și adaptare la viața de zi cu zi. Practicarea exercițiilor structurate, gestionarea stresului și adoptarea unui stil de viață sănătos susțin progresul gradual.

Disclaimer: Informațiile au caracter educațional și nu înlocuiesc consultul medical. Dacă bănuiești o afecțiune neurologică sau ai simptome acute, adresează-te de urgență unui medic.

Referințe:

• https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/acalculia;

• https://stopdyscalculia.com/blog/acalculia-and-dyscalculia;

• https://online.qmu.ac.uk/blogs/acalculia-an-explainer;

• https://www.researchgate.net/publication/10939988_Acalculia_and_Dyscalculia;

• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/6400408.