Sindromul nefrotic: Cauze, simptome (proteinurie, urina spumoasă) și tratament natural

Sindromul nefrotic nu este o boală în sine, ci mai degrabă un grup de simptome care semnalează o problemă la nivelul rinichilor. Când această afecțiune se dezvoltă, organismul tău pierde proteine esențiale, în special albumina, ceea ce poate avea consecințe grave asupra sănătății tale generale.

Înțelegerea acestei afecțiuni este importantă deoarece diagnosticarea și tratamentul precoce pot preveni complicațiile severe și pot îmbunătăți semnificativ calitatea vieții. În acest articol, vei descoperi tot ce trebuie să știi despre sindromul nefrotic, de la primele semne de alarmă până la opțiunile de tratament disponibile. Vei învăța să recunoști simptomele, să înțelegi cauzele și să descoperi cum poți gestiona această condiție prin abordări medicale și naturale.

Rezumat:

1. Ce este și cum apare sindromul nefrotic
   Nu este o boală separată, ci un ansamblu de simptome care apare când glomerulii (filtrele rinichilor) se deteriorează și permit pierderea masivă de proteine, mai ales albumina, în urină.
2. Semnele-cheie și ce înseamnă pentru organism
   Primele semnale sunt proteinuria (cantități mari de proteine în urină) și urina spumoasă persistentă. Scăderea albuminei în sânge duce la edeme (umflături), creștere rapidă în greutate prin retenție de lichide și poate crește riscul de infecții și alte complicații metabolice (ex. lipide crescute).
3. Diagnosticul și tratamentul: medical + suport din stilul de viață
   Diagnosticul se bazează pe analize de urină și analize de sânge, uneori cu ecografie și biopsie pentru cauza exactă. Tratamentul vizează cauza și simptomele, iar măsurile adjuvante includ dietă cu restricție de sare, aport proteic controlat, managementul grăsimilor, activitate fizică moderată și, doar cu acord medical, unele suplimente (ex. Omega-3) ca suport, nu ca înlocuitor.

Ce este sindromul nefrotic și cum afectează rinichii?

Pentru a înțelege sindromul nefrotic, trebuie să știi mai întâi cum funcționează rinichii tăi în mod normal. Rinichii sunt „filtre” foarte eficiente, care curăță sângele de toxine și produse reziduale, elimină excesul de apă și săruri, dar păstrează în organism substanțele utile, inclusiv proteinele.

Cum apare problema?

Sindromul nefrotic apare atunci când sunt afectați glomerulii – filtrele microscopice din rinichi. Când aceștia se deteriorează, nu mai reușesc să „țină” proteinele în sânge.

Proteinele trec în urină, în cantități mult mai mari decât normal. Fiecare rinichi are aproximativ un milion de glomeruli, iar când o parte importantă dintre ei este afectată, impactul se vede la nivelul întregului organism.

Ce se întâmplă în organism?

Cea mai importantă proteină pierdută este albumina. Când albumina scade în sânge, apar dezechilibre în distribuția lichidelor: organismul reține apă în țesuturi, iar rezultatul sunt umflăturile (edemele), uneori foarte vizibile. În paralel, pierderea de proteine declanșează o serie de modificări în sânge și în metabolism, care pot amplifica simptomele și riscurile asociate.

Evoluția poate fi diferită de la o persoană la alta:

• uneori debutează lent, cu semne discrete;
• alteori apare brusc, cu simptome greu de ignorat.

„Nefroză” – ce înseamnă termenul

Termenul „nefroză” este o denumire mai veche, folosită uneori pentru a descrie aceeași afecțiune. Indiferent de termen, ideea rămâne aceeași: rinichii nu mai filtrează corect, iar organismul își pierde echilibrul normal al proteinelor și lichidelor.

Cine poate fi afectat?

Sindromul nefrotic poate apărea la orice vârstă – de la copii mici la adulți. Manifestările și răspunsul la tratament pot diferi în funcție de vârstă și de cauza care a declanșat afectarea glomerulilor.

Sindromul nefrotic și rolul Omega-3 în susținerea sănătății renale

În sindromul nefrotic, afectarea glomerulilor determină pierderea unei cantități mari de proteine prin urină, dar și apariția unor dezechilibre importante în organism, precum inflamația persistentă și creșterea valorilor colesterolului și trigliceridelor. Pe lângă tratamentul medical de bază, recomandat exclusiv de medicul nefrolog, anumite suplimente pot avea un rol adjuvant, contribuind la susținerea funcției renale și la reducerea riscurilor asociate.

Acizii grași Omega-3, în special EPA și DHA, sunt intens studiați pentru efectele lor antiinflamatoare și metabolice. Inflamația joacă un rol important în multe afecțiuni glomerulare, inclusiv în formele de sindrom nefrotic, iar Omega-3 poate ajuta la diminuarea proceselor inflamatorii care afectează structurile fine ale rinichilor.

Un supliment precum Omega-3 1000 mg, care furnizează o combinație echilibrată de EPA și DHA, poate reprezenta o opțiune practică pentru persoanele care doresc să își susțină sănătatea renală și cardiovasculară. Administrarea trebuie însă făcută responsabil, cu respectarea dozelor recomandate și cu acordul medicului, mai ales în cazul persoanelor cu afecțiuni renale diagnosticate.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Proteinurie și urina spumoasă – primele semne de alarmă

Unul dintre primele semne pe care le poți observa singur este aspectul neobișnuit al urinei tale. Când rinichii încep să piardă proteine în cantități mari, urina capătă un aspect spumos caracteristic. Acest semn vizual poate fi primul indiciu că ceva nu funcționează corect la nivelul rinichilor tăi.

Această spumă se formează pentru că proteinele reduc tensiunea superficială a urinei, permițând formarea de bule persistente. Spre deosebire de spuma ocazională care poate apărea din cauza unui jet urinar puternic sau a deshidratării, spuma cauzată de proteinurie este persistentă și nu dispare rapid. Poți face un test simplu acasă: observă dacă spuma rămâne vizibilă după câteva minute sau dacă dispare aproape imediat.

Proteinuria, termenul medical pentru prezența excesivă a proteinelor în urină, este semnul distinctiv al sindromului nefrotic. În mod normal, rinichii tăi ar trebui să rețină aproape toate proteinele în sânge, permițând doar cantități minime să treacă în urină – mai puțin de 150 de miligrame pe zi. Când această cantitate depășește 3,5 grame pe zi, vorbim despre proteinurie masivă, caracteristică sindromului nefrotic.

Hipoalbuminemie și hipoproteinemie – când nivelurile de proteine scad periculos

Atunci când rinichii pierd proteine în mod constant prin urină, organismul nu mai reușește să mențină concentrațiile normale din sânge. Scăderea afectează în primul rând albumina, cea mai abundentă proteină din plasma sanguină, ducând la hipoalbuminemie. Albumina reprezintă aproximativ 60% din totalul proteinelor serice, motiv pentru care pierderea ei are efecte rapide și vizibile asupra întregului corp.

De ce este albumina atât de importantă

Albumina are un rol esențial în menținerea echilibrului lichidelor. Ea contribuie la presiunea oncotică, adică acea „forță” care ajută vasele de sânge să păstreze apa în interiorul circulației, prevenind acumularea lichidului în țesuturi. Când albumina scade sub valorile normale (de regulă, sub 3,5 g/dL), presiunea oncotică se reduce, iar lichidul începe să migreze din vase către spațiile intercelulare.

Hipoproteinemia: scăderea globală a proteinelor

Pe lângă hipoalbuminemie, poate apărea și hipoproteinemia, adică scăderea nivelului total de proteine din sânge, nu doar a albuminei. Acest lucru poate afecta mai multe funcții ale organismului, deoarece proteinele sunt implicate în:

• transportul substanțelor (hormoni, vitamine, acizi grași),
• susținerea răspunsului imunitar,
• procesele de coagulare.

Cu alte cuvinte, fiecare gram de proteină pierdut poate însemna o funcție slăbită – de la capacitatea organismului de a lupta cu infecțiile până la echilibrul metabolic general.

Cum se manifestă scăderea proteinelor

Consecințele sunt adesea ușor de observat. Cele mai frecvente semne sunt edemele, care apar deoarece lichidul nu mai este reținut eficient în vasele de sânge și se acumulează în țesuturi. Umflăturile sunt tipice:

• la nivelul gleznelor și picioarelor,
• în jurul ochilor (mai ales dimineața).

În forme mai severe, pielea poate deveni întinsă și lucioasă, iar la apăsare poate rămâne o urmă temporară (edem cu „godeu”).

Cauzele principale ale sindromului nefrotic

Sindromul nefrotic poate avea multiple cauze, care se împart în două categorii principale: cauze primare, care afectează direct rinichii, și cauze secundare, care sunt consecința unor boli sistemice ce afectează și rinichii.

Cauzele primare includ afecțiuni care atacă direct structurile de filtrare ale rinichilor:

• Boala cu modificări minime – cea mai frecventă cauză la copii, unde rinichii par normali la microscop, dar funcția de filtrare este afectată. Această formă răspunde de obicei bine la tratament cu corticosteroizi.
• Glomeruloscleroza focală segmentară – caracterizată prin cicatrizarea unor glomeruli, poate fi cauzată de infecții, medicamente sau factori genetici. Această formă tinde să fie mai rezistentă la tratament.
• Nefropatia membranoasă – implică îngroșarea membranelor de filtrare, fiind mai frecventă la adulți. Poate fi idiopatică sau asociată cu alte afecțiuni.
• Glomerulonefrita – inflamația glomerulilor care poate avea diverse cauze și forme, de la infecții streptococice până la boli autoimune.

Cauzele secundare sunt boli sistemice care afectează și rinichii:

• Diabetul zaharat – nivelurile ridicate de zahăr deteriorează progresiv vasele de sânge din rinichi, ducând la nefropatie diabetică. Controlul glicemiei este esențial pentru prevenire.
• Lupusul eritematos sistemic – această boală autoimună poate ataca rinichii, provocând inflamație și deteriorare. Nefrita lupică necesită tratament imunosupresor agresiv.
• Amiloidoza – depunerea de proteine anormale în rinichi afectează funcția lor. Poate fi primară sau secundară unor boli cronice.
• Infecții virale – hepatita B, hepatita C și HIV pot provoca leziuni renale prin mecanisme imunologice complexe.
• Anumite medicamente – antiinflamatoarele nesteroidiene și alte substanțe pot afecta rinichii, mai ales la utilizare prelungită.
• Cancerul – unele tumori pot produce substanțe care afectează rinichii sau pot determina răspunsuri imunologice care duc la sindrom nefrotic.

Identificarea cauzei exacte este esențială pentru stabilirea celui mai eficient plan de tratament. De aceea medicul tău va efectua investigații amănunțite pentru a determina ce a declanșat sindromul nefrotic în cazul tău specific. Uneori, cauza rămâne necunoscută, situație numită sindrom nefrotic idiopatic.

Simptomele sindromului nefrotic pe care nu trebuie să le ignori

Recunoașterea timpurie a simptomelor sindromului nefrotic poate face diferența între un tratament eficient și dezvoltarea unor complicații grave. Aceste semne pot apărea treptat sau brusc, variind în intensitate de la o persoană la alta. Unii pacienți observă schimbări subtile pe parcursul săptămânilor, în timp ce alții experimentează o deteriorare rapidă în câteva zile.

Edemele sunt cel mai vizibil simptom și apar de obicei în zonele unde gravitația favorizează acumularea lichidelor. Vei observa umflături la nivelul gleznelor și picioarelor, care se accentuează spre sfârșitul zilei. Dimineața, edemele pot fi mai pronunțate în jurul ochilor, dându-ți un aspect „umflat” caracteristic. Pantofii pot deveni strâmți, iar inelele pot să nu mai încapă pe degete.

Urina spumoasă persistentă este un alt semn de alarmă important. Spre deosebire de spuma ocazională, aceasta nu dispare rapid și poate fi însoțită de o culoare mai închisă a urinei sau de un miros neobișnuit. Cantitatea de urină poate varia – unii pacienți observă o scădere a volumului urinar, în timp ce alții nu sesizează modificări semnificative.

Alte simptome importante pe care nu trebuie să le ignori includ:

• Creșterea rapidă în greutate – cauzată de retenția de lichide, nu de acumularea de grăsime. Poți câștiga câteva kilograme în doar câteva zile.
• Oboseala severă – care nu se ameliorează cu odihna și poate afecta activitățile zilnice. Te simți epuizat chiar și după eforturi minime.
• Pierderea poftei de mâncare – însoțită uneori de greață sau vărsături. Alimentele pot părea lipsite de gust sau pot provoca disconfort.
• Dificultăți de respirație – mai ales când stai întins, din cauza acumulării de lichid în plămâni. Poți avea nevoie de mai multe perne pentru a dormi confortabil.
• Infecții frecvente – sistemul imunitar poate fi afectat de pierderea proteinelor, făcându-te mai vulnerabil la răceli, infecții urinare sau pneumonii.
• Dureri abdominale – cauzate de acumularea de lichid în cavitatea abdominală, o condiție numită ascită.
• Modificări ale pielii – pielea poate deveni palidă, uscată sau poate prezenta vergeturi din cauza umflăturii rapide.

Dacă observi o combinație a acestor simptome, este important să consulți imediat un medic. Diagnosticarea și tratamentul precoce pot preveni deteriorarea ireversibilă a rinichilor și pot îmbunătăți semnificativ prognosticul pe termen lung.

Diagnosticarea sindromului nefrotic – analize și investigații necesare

Diagnosticarea sindromului nefrotic necesită o abordare sistematică care combină evaluarea clinică cu investigații de laborator și imagistice specifice. Medicul tău va începe cu o evaluare detaliată a simptomelor și a istoricului medical. Vei fi întrebat despre debutul simptomelor, istoricul familial de boli renale și despre eventualele medicamente pe care le iei.

Analizele de urină reprezintă primul pas în diagnostic. Testul pentru proteinurie va măsura cantitatea exactă de proteine eliminate în 24 de ore. O valoare mai mare de 3,5 grame pe zi confirmă prezența sindromului nefrotic. De asemenea, se va examina sedimentul urinar pentru a detecta prezența altor elemente anormale – cilindri, celule roșii sau albe, care pot indica tipul de afecțiune renală.

Analizele de sânge sunt la fel de importante și includ:

• Albumina serică – pentru confirmarea hipoalbuminemiei. Valori sub 3,5 g/dL indică pierderi semnificative.
• Proteinele totale – pentru evaluarea hipoproteinemiei și a severității afecțiunii.
• Colesterolul și trigliceridele – care sunt de obicei crescute ca răspuns compensator la pierderea proteinelor.
• Creatinina și ureea – pentru evaluarea funcției renale și a gradului de deteriorare.
• Electroliții – sodiu, potasiu, calciu, pentru identificarea dezechilibrelor.
• Teste imunologice – pentru identificarea bolilor autoimune care pot cauza sindromul nefrotic.

Investigațiile imagistice, precum ecografia renală, pot oferi informații despre structura și dimensiunea rinichilor. Ecografia poate detecta modificări ale mărimii rinichilor, prezența chisturilor sau a altor anomalii structurale. În unele cazuri, poate fi necesară o biopsie renală pentru a determina cauza exactă și pentru a ghida tratamentul specific. Biopsia implică prelevarea unui fragment mic de țesut renal pentru examinare microscopică.

Pentru a pregăti aceste investigații, vei primi instrucțiuni specifice de la medicul tău, inclusiv despre colectarea urinei de 24 de ore și despre eventualele restricții alimentare înainte de analizele de sânge.

Tratamentul sindromului nefrotic – opțiuni medicale și naturale

Tratamentul sindromului nefrotic necesită o abordare comprehensivă care combină terapia medicamentoasă cu modificări ale stilului de viață. Obiectivul principal este controlarea simptomelor, tratarea cauzei subiacente și prevenirea complicațiilor pe termen lung. Fiecare plan de tratament este personalizat în funcție de cauza specifică, severitatea afecțiunii și răspunsul individual.

Opțiunile medicale includ mai multe categorii de medicamente, fiecare cu un rol specific:

• Inhibitorii ECA sau blocanții de angiotensină – reduc proteinuria și controlează tensiunea arterială prin relaxarea vaselor de sânge și reducerea presiunii în glomeruli.
• Diureticele – ajută la eliminarea excesului de lichid și la reducerea edemelor.
• Corticosteroizii – pot fi folosiți pentru a suprima răspunsul imunitar în anumite forme, mai ales în boala cu modificări minime. Tratamentul poate dura luni de zile.
• Statinele – controlează nivelurile ridicate de colesterol și pot avea efecte protectoare asupra rinichilor.
• Anticoagulantele – pot fi necesare pentru prevenirea trombozelor, deoarece sindromul nefrotic crește riscul de cheaguri de sânge.
• Imunosupresoare – în cazurile rezistente la corticosteroizi, pot fi folosite medicamente precum ciclofosfamida sau ciclosporina.

În cazurile severe, când funcția renală este grav compromisă, poate fi necesară dializa sau chiar transplantul renal. Aceste opțiuni sunt luate în considerare doar când tratamentele conservatoare nu mai sunt eficiente și rinichii nu mai pot susține funcțiile vitale ale organismului.

Abordările naturale complementare pot susține tratamentul medical convențional:

• Suplimentele cu omega-3 precum Omega 3 – 1000mg, 450 EPA – 230 DHA pot avea efecte antiinflamatoare benefice și pot ajuta la reducerea trigliceridelor.
• Extractele de plante – cum ar fi astragalus, studiate pentru efectele asupra funcției renale și pentru proprietățile imunomodulatoare.
• Antioxidanții naturali – vitamina E, vitamina C și coenzima Q10 pot ajuta la protejarea țesutului renal de stresul oxidativ.
• Probioticele – pot susține sănătatea intestinală și pot reduce inflamația sistemică.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Este esențial să înțelegi că abordările naturale nu înlocuiesc niciodată tratamentul medical prescris, ci îl pot complementa sub supravegherea medicului tău. Orice supliment sau remediu natural trebuie discutat cu echipa medicală pentru a evita interacțiunile nedorite cu medicamentele prescrise sau agravarea afecțiunii renale.

Stilul de viață și dieta în sindromul nefrotic

Modificările stilului de viață și adoptarea unei diete adecvate sunt componente esențiale în gestionarea sindromului nefrotic. Aceste schimbări pot ameliora semnificativ simptomele și pot încetini progresia afecțiunii renale. Deși pot părea dificile la început, beneficiile pe termen lung merită efortul.

Restricția de sodiu este una dintre cele mai importante modificări dietetice pe care trebuie să le faci. Reducerea consumului de sare la maximum 2-3 grame pe zi poate diminua semnificativ edemele și poate reduce presiunea asupra sistemului cardiovascular. Evită alimentele procesate, conservele, mezelurile și brânzeturile sărate.

Gestionarea aportului de proteine necesită o abordare echilibrată. Deși organismul tău pierde proteine prin urină, consumul excesiv poate suprasolicita rinichii. Medicul tău sau un dietetician specializat va calcula cantitatea optimă de proteine pentru cazul tău specific, de obicei între 0,8-1,2 grame per kilogram corp. Alege surse de proteine de calitate – pește, carne albă de pasăre, ouă și proteine vegetale.

Controlul grăsimilor este important pentru gestionarea hiperlipidemiei asociate. Limitează consumul de grăsimi saturate și trans, optând pentru surse sănătoase de grăsimi precum peștele gras, nucile și uleiul de măsline. Această abordare poate ajuta la normalizarea profilului lipidic alterat. Evită alimentele prăjite, produsele de patiserie comerciale și carnea roșie grasă.

Activitatea fizică regulată, adaptată la capacitatea ta, poate îmbunătăți circulația și poate reduce riscul de complicații cardiovasculare. Exercițiile moderate sunt recomandate, evitând eforturile intense care pot agrava proteinuria. Începe cu 15-20 de minute pe zi și crește treptat durata pe măsură ce te simți mai bine.

Hidratarea adecvată este importantă, dar trebuie echilibrată cu tendința de retenție a lichidelor. Medicul tău va stabili cantitatea optimă de lichide pe care trebuie să o consumi zilnic, ținând cont de funcția renală și de gradul de edeme. Monitorizează greutatea zilnic – o creștere rapidă poate indica retenție excesivă de lichide.

Alte recomandări importante pentru stilul de viață includ:

• Renunțarea la fumat – fumatul accelerează deteriorarea rinichilor și crește riscul de complicații cardiovasculare.
• Limitarea alcoolului – consumul de alcool poate agrava afecțiunea renală și poate interfera cu medicamentele.
• Gestionarea stresului – tehnicile de relaxare pot ajuta la controlul tensiunii arteriale.
• Somnul adecvat – 7-8 ore de somn pe noapte susțin procesele de vindecare ale organismului.

Concluzie

Sindromul nefrotic este o afecțiune complexă care necesită o înțelegere profundă și o abordare comprehensivă pentru a fi gestionată eficient. Recunoașterea timpurie a simptomelor precum urina spumoasă, edemele și oboseala poate face diferența între un prognostic favorabil și dezvoltarea unor complicații grave.

Atenție! Aceste informații au scop informativ – consultă întotdeauna un medic înainte de a lua decizii legate de sănătatea ta!

Referințe:

• https://www.niddk.nih.gov/health-information/kidney-disease/kidneys-how-they-work
• https://my.clevelandclinic.org/health/body/21824-kidney
• https://www.researchgate.net/publication/229606331_Number_of_glomeruli_in_human_kidney
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470444/
• https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2394708/
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK564390/
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/29020719/
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/nephrotic-syndrome/symptoms-causes/syc-20375608