Adenomul hipofizar – tipuri, simptome, cauze și opțiuni de tratament

Adenomul hipofizar este o tumoră benignă (necanceroasă) care apare la nivelul hipofizei. Chiar dacă nu este cancer, poate crea probleme prin două mecanisme: fie produce prea mulți hormoni, fie apasă pe hipofiză și pe structurile din jur, dereglând funcționarea normală a organismului. Este una dintre cele mai frecvente tumori intracraniene, iar multe cazuri rămân nedescoperite deoarece nu dau simptome.

Hipofiza (numită și glanda pituitară) este un fel de „centrală” hormonală. Ea controlează alte glande endocrine prin hormoni care influențează creșterea, tiroida, suprarenalele și funcția reproductivă. Când apare un adenom, acest echilibru se poate strica. De aceea, simptomele diferă de la o persoană la alta și depind de mărimea tumorii și de tipul de hormoni implicați.

În continuare poți afla cum se recunoaște adenomul hipofizar, ce investigații sunt necesare și ce opțiuni de tratament există (medicamente, operație, radioterapie sau combinații).

Rezumat:

1. Adenomul hipofizar este o tumoră benignă a hipofizei care poate crea probleme fie prin hipersecreție hormonală (adenoame funcționale), fie prin compresie asupra hipofizei și nervilor optici (mai ales la macroadenoame).
2. Simptomele depind de hormon și de mărime: prolactinom (amenoree/galactoree la femei, scăderea libidoului și disfuncție erectilă la bărbați), adenom cu hormon de creștere (acromegalie/gigantism), adenom cu ACTH (boala Cushing), plus cefalee și tulburări de vedere cu pierderea vederii periferice la tumorile mari.
3. Diagnosticul se bazează pe analize hormonale și RMN hipofizar (cu contrast), uneori testarea câmpului vizual; tratamentul este individualizat și poate include medicație (mai ales pentru prolactinoame), chirurgie transsfenoidală, radioterapie și substituție hormonală dacă apare hipopituitarism.

Ce este adenomul hipofizar și cum afectează glanda hipofiză

Adenomul hipofizar este o tumoră benignă (necanceroasă) care apare la nivelul glandei hipofize, o glandă mică, de mărimea unui bob de mazăre, situată la baza creierului. Deși nu se răspândește în alte părți ale corpului, este una dintre cele mai frecvente tumori intracraniene și reprezintă cea mai comună afecțiune care afectează hipofiza.

Hipofiza are un rol esențial în organism, deoarece controlează alte glande endocrine prin hormoni care reglează metabolismul, creșterea, funcția reproductivă și răspunsul la stres. Este alcătuită din două părți:

• adenohipofiza (lobul anterior), care produce majoritatea hormonilor, precum hormonul de creștere, prolactina, ACTH și hormonii gonadotropi;
• neurohipofiza (lobul posterior), care eliberează hormoni produși în alte zone ale creierului.

Cele mai multe adenoame se dezvoltă la nivelul adenohipofizei.

Adenomul hipofizar crește, de regulă, lent și rareori devine malign. Totuși, poate afecta sănătatea în două moduri: prin secreția excesivă de hormoni sau prin presiunea exercitată asupra structurilor din jur, inclusiv asupra nervilor optici. Din acest motiv, pot apărea simptome hormonale sau neurologice, în funcție de tipul și dimensiunea tumorii.

Adenoamele hipofizare afectează cel mai frecvent adulții între 30 și 40 de ani, dar pot apărea și la copii. Femeile sunt diagnosticate mai des decât bărbații. În unele cazuri, adenoamele hipofizare pot fi asociate cu afecțiuni genetice rare, precum neoplazia endocrină multiplă, neurofibromatoza sau sindromul Von Hippel-Lindau, însă pot apărea și fără o cauză genetică identificabilă.

Simptomele adenomului hipofizar

Simptomele adenomului hipofizar pot fi foarte diferite de la o persoană la alta. Ele depind, în principal, de dimensiunea tumorii și de tipul de hormoni implicați. În multe cazuri, debutul este discret, iar semnele devin mai evidente pe măsură ce adenomul crește sau dereglează funcția hipofizei.

Simptome cauzate de secreția excesivă de hormoni

Adenoamele care produc hormoni (adenoame funcționale) dau manifestări specifice:

• Prolactinomul:
  • la femei: lipsa menstruației, secreție de lapte în afara alăptării;
  • la bărbați: scăderea libidoului, disfuncție erectilă, infertilitate.
• Adenoamele secretante de hormon de creștere:
  • la adulți: acromegalie, cu mărirea mâinilor, picioarelor și trăsăturilor faciale;
  • la copii: gigantism, prin creștere accelerată;
• Alte adenoame pot afecta secreția de ACTH sau TSH, ducând la tulburări hormonale complexe.

Simptome de compresie (tumori mari, macroadenoame)

Când tumora crește, poate apăsa pe structurile din jur:

• dureri de cap persistente;
• tulburări de vedere (vedere încețoșată, vedere dublă, pierderea vederii periferice);
• în cazuri tipice, apare hemianopsia bitemporală, adică pierderea vederii în părțile laterale ale câmpului vizual.

Simptome prin deficit hormonal (hipopituitarism)

Dacă adenomul afectează funcția normală a hipofizei, pot apărea:

• oboseală cronică;
• scăderea apetitului sexual;
• tulburări menstruale;
• slăbiciune musculară;
• intoleranță la frig;
• variații inexplicabile de greutate.

În funcție de hormonul lipsă, manifestările pot fi diferite (hipotiroidism, insuficiență suprarenală, hipogonadism).

Un sprijin util pentru energie și vitalitate

La unii pacienți, dezechilibrele hormonale se asociază cu oboseală accentuată și scăderea nivelului de energie. În acest context, la recomandarea specialistului, suplimentele care susțin metabolismul celular, cum este Premium Coenzima Q10 100mg, sunt utile pentru depășirea simptomatologiei adenomului hipofizar.

Coenzima Q10 este un antioxidant prezent natural în organism, implicat în producerea de energie la nivel celular și în funcționarea inimii și a creierului. Nivelul ei scade odată cu vârsta, iar suplimentarea poate ajuta la combaterea oboselii și la susținerea vitalității generale.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Administrare uzuală: 1-2 capsule pe zi, în timpul mesei, conform recomandării specialistului.
Este important de reținut că suplimentele nu înlocuiesc tratamentul medical al adenomului hipofizar, ci pot avea doar un rol de susținere.

Prolactinomul și alte tipuri de adenoame hipofizare

Prolactinomul este cel mai frecvent tip de adenom hipofizar secretant. El apare atunci când hipofiza produce prea multă prolactină, hormon implicat în lactație. Excesul de prolactină afectează atât femeile, cât și bărbații, iar simptomele pot fi deranjante, dar tratabile, mai ales dacă sunt descoperite din timp.

La femei, prolactinomul poate duce la:

• lipsa menstruației sau cicluri neregulate;
• secreție de lapte în afara alăptării (galactoree);
• dificultăți de fertilitate.

La bărbați, pot apărea:

• scăderea libidoului;
• disfuncție erectilă;
• infertilitate;
• mai rar, mărirea sânilor (ginecomastie).

Alte adenoame hipofizare secretante

Pe lângă prolactinom, există și alte tipuri de adenoame care produc hormoni în exces:

• Adenoamele secretante de hormon de creștere
  • la adulți: provoacă acromegalie, cu mărirea progresivă a mâinilor, picioarelor și trăsăturilor faciale;
  • la copii: determină gigantism;
  • pot fi asociate cu hipertensiune, diabet și boli cardiovasculare.
• Adenoamele secretante de ACTH
  • duc la boala Cushing;
  • apar obezitate centrală, față rotundă, depuneri de grăsime la nivelul gâtului, vergeturi violacee, slăbiciune musculară și osteoporoză.

Este important de menționat că nu orice formațiune de la nivelul hipofizei este un adenom. De exemplu, chistul Rathke este o malformație congenitală, diferită de adenom, și necesită o abordare separată.

Adenoame nefuncționale

Adenoamele nefuncționale nu secretă hormoni. Ele pot rămâne mult timp fără simptome, dar când cresc suficient, pot provoca probleme prin presiunea exercitată asupra structurilor din jur, cum ar fi tulburările de vedere sau durerile de cap.

Adenoamele hipofizare se mai clasifică și după dimensiune:

• microadenoame: sub 10 mm;
• macroadenoame: peste 10 mm.

Diagnosticul adenomului hipofizar – RMN, analize hormonale și alte investigații

Diagnosticul adenomului hipofizar se stabilește printr-o combinație de evaluare clinică, analize hormonale și investigații imagistice. Alegerea testelor depinde de simptomele pacientului și de tipul de adenom suspectat. Uneori, adenomul este descoperit întâmplător, în timpul unui RMN sau CT cerebral făcut din alte motive; în aceste cazuri, este adesea mic și nefuncțional.

Etapele diagnosticului

1. Evaluarea clinică
Medicul analizează simptomele, face un examen fizic și discută istoricul medical personal și familial. În cazul adenoamelor secretante, semnele hormonale pot orienta diagnosticul încă din această etapă.

2. Teste hormonale
Analizele de sânge sunt esențiale și pot include:

• prolactină;
• hormon de creștere (și IGF-1);
• cortizol (pentru suspiciunea de boală Cushing);
• hormoni tiroidieni;
• gonadotropi (LH, FSH).

Valorile anormale pot indica un adenom funcțional și ajută la alegerea tratamentului. Din acest motiv, sunt necesare teste speciale de stimulare sau supresie hormonală.

3. Investigații imagistice
RMN-ul hipofizar este investigația de elecție. Oferă imagini detaliate despre:

• dimensiunea tumorii;
• localizarea exactă;
• relația cu structurile din jur.

RMN-ul cu substanță de contrast poate identifica și microadenoame sub 10 mm și ajută la diferențierea adenomului de alte leziuni, precum chistul Rathke. Aceste informații sunt importante mai ales când se ia în calcul tratamentul chirurgical.

4. Examen oftalmologic
Pentru adenoamele mari, se recomandă testarea câmpului vizual, deoarece tumora poate comprima nervii optici și provoca tulburări de vedere.

Situații speciale

Apoplexia hipofizară este o urgență rară, dar gravă. Se manifestă prin durere de cap bruscă și severă, tulburări de vedere și, uneori, alterarea stării generale. În acest caz, RMN-ul de urgență este esențial pentru confirmarea diagnosticului și stabilirea rapidă a tratamentului.

Tratamentul adenomului hipofizar

Tratamentul adenomului hipofizar se stabilește individual, în funcție de tipul tumorii, mărimea ei și simptomele pe care le provoacă. Scopul este clar: controlul tumorii și al dezechilibrelor hormonale, cu riscuri cât mai mici pentru pacient.

Intervenția chirurgicală

Pentru majoritatea adenoamelor simptomatice, chirurgia transsfenoidală este prima opțiune. Tumora este îndepărtată prin nas, fără incizii externe și fără a traversa creierul.
Este o procedură minim invazivă, cu rată bună de succes, mai ales în cazul microadenoamelor. Spitalizarea este, de regulă, scurtă, iar riscul de complicații neurologice este redus.
În situații rare, când tumora este foarte mare sau invazivă, poate fi necesară chirurgia transcraniană, dar aceasta se folosește doar în cazuri atent selecționate.

Tratamentul medicamentos

Pentru unele tipuri de adenoame, medicația este prima alegere:

• prolactinoamele răspund foarte bine la tratament cu agoniști dopaminergici (cabergolină, bromocriptină), care scad nivelul prolactinei și pot micșora tumora;
• pentru adenoamele care secretă hormon de creștere, se folosesc analogi de somatostatină și alte terapii specifice.

În multe cazuri, tratamentul medicamentos poate controla boala fără a fi nevoie de operație.

Radioterapia

Radioterapia este rezervată situațiilor în care:

• tumora nu poate fi îndepărtată complet chirurgical;
• boala nu răspunde la medicație;
• adenomul reapare după operație.

Se folosesc tehnici moderne, precum radiochirurgia stereotactică, care direcționează precis radiațiile spre tumoare, cu afectare minimă a țesutului sănătos. Efectele apar treptat, motiv pentru care este necesară monitorizare pe termen lung.

Posibile efecte secundare

După operație sau radioterapie, unii pacienți pot dezvolta hipopituitarism (scăderea producției de hormoni hipofizari). Aceasta se tratează cu terapie de substituție hormonală, adaptată fiecărui caz.

Complicațiile chirurgicale sunt rare, dar pot include sângerare, scurgeri de lichid cefalorahidian, infecții sau, mai rar, diabet insipid.

Recuperarea după operația de adenom hipofizar

Recuperarea după operația de adenom hipofizar se face treptat și necesită supraveghere medicală. Evoluția depinde de tipul intervenției și de starea generală a pacientului.

În primele 24-48 de ore, pacientul este monitorizat atent, uneori în terapie intensivă. Se urmăresc semnele de complicații și se verifică funcția hipofizei, deoarece operația poate afecta temporar sau permanent secreția de hormoni. De aceea, se fac analize hormonale repetate.

După intervenție pot apărea:

• congestie nazală;
• dureri de cap ușoare;
• oboseală.

Aceste simptome sunt normale și se ameliorează în timp. Este important:

• să eviți efortul fizic intens;
• să nu sufli nasul în primele săptămâni;
• să anunți imediat medicul dacă apare scurgere clară din nas (posibil lichid cefalorahidian).

Controalele regulate sunt esențiale. De obicei, se face un RMN de control la aproximativ 6 săptămâni, apoi evaluări periodice. Recuperarea completă poate dura câteva luni. Totodată, unii pacienți pot avea nevoie de tratament hormonal de substituție pe termen lung, dacă hipofiza nu mai produce suficienți hormoni

Prevenirea adenomului hipofizar și măsuri preventive pentru sănătatea hipofizei

Adenomul hipofizar nu poate fi prevenit direct deoarece apare spontan, fără o cauză clară. Totuși, un stil de viață echilibrat ajută la menținerea sănătății hormonale generale.

Ce poți face:

• alimentație variată, fără excese;
• menținerea unei greutăți normale;
• mișcare regulată;
• somn suficient;
• reducerea stresului cronic.

Acești factori susțin echilibrul endocrin, chiar dacă nu pot preveni apariția adenomului.

Este important de știut că unele adenoame pot fi asociate cu afecțiuni genetice rare. Dacă există cazuri de adenom hipofizar sau sindroame endocrine în familie, se recomandă:

• controale medicale periodice;
• evaluare endocrinologică;
• teste genetice, la indicația medicului.

Monitorizarea din timp permite depistarea precoce și intervenția rapidă, dacă este necesar.

În concluzie, adenomul hipofizar este o afecțiune complexă ce necesită o abordare multidisciplinară. Diagnosticul și tratamentul trebuie personalizate pentru fiecare pacient. Deși majoritatea tumorilor sunt benigne, impactul asupra calității vieții poate fi semnificativ. Dereglările hormonale și efectele de compresie necesită atenție medicală specializată.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol au scop strict educativ și nu înlocuiesc consultația medicală specializată. Simptomele și nevoile de tratament pot varia semnificativ între pacienți. Ele depind de tipul și dimensiunea adenomului, vârsta și starea generală de sănătate. Pentru diagnostic și tratament personalizat, este recomandată consultarea unui medic endocrinolog sau neurochirurg specializat în afecțiunile hipofizare.

Referințe:

• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15328-pituitary-adenomas;
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554451;
• https://www.thebraintumourcharity.org/brain-tumour-diagnosis-treatment/types-of-brain-tumour-adult/pituitary-adenoma;
• https://www.mdanderson.org/cancerwise/6-things-to-know-about-pituitary-adenomas.h00-159701490.html;
• https://bestpractice.bmj.com/topics/en-gb/1030.