Melanomul – cauze, tipuri, șanse de vindecare și durata de viață în formele maligne

Melanomul este o formă agresivă de cancer de piele, care se dezvoltă din melanocite, celulele responsabile de producerea melaninei, pigmentul ce oferă culoarea pielii. Deși poate apărea oriunde pe corp, melanomul este întâlnit frecvent la nivelul zonelor expuse la soare și poate porni dintr-o aluniță preexistentă sau se poate manifesta ca o leziune nouă.

Caracteristica sa principală este capacitatea crescută de metastazare, ceea ce îl face mai periculos decât alte tipuri de cancere cutanate. Totuși, atunci când este depistat în stadii incipiente, melanomul poate fi tratat eficient, cu șanse foarte bune de vindecare.

În ultimii ani, incidența melanomului a crescut, mai ales în rândul persoanelor cu piele deschisă și expunere intensă la radiații UV. În același timp, progresul medicinei, inclusiv apariția imunoterapiei și a terapiilor țintite, a îmbunătățit semnificativ prognosticul și supraviețuirea pacienților diagnosticați cu această afecțiune.

În rândurile următoare, vom explica ce este melanomul, care sunt factorii de risc și cauzele ce favorizează apariția sa, precum și semnele la care trebuie să fii atent pentru un diagnostic cât mai precoce.

Rezumat:

1. Melanomul este un cancer de piele agresiv care pornește din melanocite și poate apărea ca o aluniță modificată sau ca o leziune nouă.
2. Principalul factor de risc este expunerea la radiații UV (soare și solar), mai ales arsurile solare repetate, iar alunițele suspecte se recunosc prin regula ABCDE și prin schimbări rapide.
3. Șansele de vindecare sunt foarte mari dacă este depistat devreme, iar în formele avansate supraviețuirea s-a îmbunătățit prin imunoterapie și terapii țintite.

Ce este melanomul

Melanomul este una dintre cele mai grave forme de cancer de piele. Este o tumoră malignă care apare atunci când melanocitele (celule din piele responsabile de producerea melaninei) suferă modificări genetice și încep să se multiplice necontrolat. Melanina are rol protector împotriva radiațiilor UV, însă expunerea excesivă la UV poate favoriza transformarea malignă a acestor celule.

Deși nu este cel mai frecvent tip de cancer cutanat, melanomul este cel mai periculos, fiind asociat cu cele mai multe decese din această categorie. Motivul principal este capacitatea mare de metastazare, adică posibilitatea de a se răspândi rapid în alte organe.

Melanomul poate apărea:

• pe piele normală (cel mai frecvent);
• dintr-o aluniță existentă (mai rar);
• în zone expuse sau neexpuse la soare.

Aspectul său este variabil și poate include:

• leziuni pigmentate (maro, negru, multicolor);
• forme fără pigment (amelanotice), mai greu de recunoscut.

În ultimele decenii, incidența melanomului a crescut semnificativ. Este întâlnit inclusiv la persoanele tinere, între 15 și 39 de ani. Factorul principal implicat rămâne expunerea la radiații UV (soare și solar). Atunci când este diagnosticat în stadii incipiente, rata de supraviețuire depășește 95%.

Melanomul de piele este cel mai frecvent tip, dar există și alte forme:

• melanom subunghial: se dezvoltă sub unghie;
• melanom ocular: apare la nivelul ochiului;
• melanom al mucoaselor: se poate forma la nivelul mucoasei gurii, faringelui, nasului, vaginului și rectului.

Care sunt factorii de risc și cauzele care determină apariția melanomului

Ca orice formă de cancer, melanomul este rezultatul unui proces multifactorial, ceea ce înseamnă că apariția lui este influențată de mai mulți factori (genetici și de mediu).

În mod normal, celulele pielii se dezvoltă controlat, iar cele vechi sunt înlocuite constant cu celule noi. Atunci când apar însă leziuni ale ADN-ului, procesul se poate deregla, iar melanocitele pot începe să se multiplice anormal, formând o tumoră malignă.

În cazul melanomului, factorul extern cel mai important este expunerea la radiații ultraviolete (UV). Radiațiile UV pot deteriora ADN-ul melanocitelor și pot declanșa transformarea malignă a acestora.

Rolul expunerii la UV

Medicii consideră că expunerea intermitentă intensă la soare (mai ales dacă duce la arsuri solare) este mai periculoasă decât expunerea moderată, constantă.

Riscul este crescut mai ales în cazul:

• arsurilor solare severe, în special în copilărie (pielea tânără este mai sensibilă);
• expunerii fără protecție la orele de vârf;
• utilizării solarului (lămpile de bronzat cresc riscul, mai ales dacă sunt folosite înainte de 35 de ani).

Care sunt factorii de risc?

Riscul de a dezvolta melanom este mai mare în anumite situații:

• fototip I și II (piele deschisă la culoare, păr blond/roșcat, ochi deschiși) – aceste persoane au mai puțină melanină protectoare și se ard mai ușor;
• număr mare de alunițe (peste 50) sau alunițe mari;
• alunițe atipice (displazice) – cu margini neregulate, culoare neuniformă și dimensiuni crescute;
• antecedente personale de melanom sau alte cancere de piele;
• istoric familial (o rudă de gradul I cu melanom poate dubla sau tripla riscul);
• componentă ereditară – aproximativ 10% dintre cazuri au asociere genetică;
• imunosupresie (deficit imunitar dobândit sau congenital);
• vârstă înaintată și sex masculin (riscul crește mai ales după 50 de ani);
• expunere profesională la anumite chimicale sau substanțe iritante (în contexte specifice).

Monitorizarea pielii contează

Persoanele cu alunițe atipice sau numeroase au nevoie de:

• control dermatologic periodic;
• dermatoscopie și monitorizare evolutivă (fotografiere/„mole mapping”), pentru depistarea schimbărilor subtile.

Deși suplimentele nu previn melanomul și nu înlocuiesc măsurile de protecție UV, menținerea sănătății pielii poate fi susținută prin aport adecvat de nutrienți, inclusiv acizi grași esențiali.

Un exemplu este Premium OMEGA 3-6-9 Vegan 60 Softgels, care conține:

• ulei din semințe de dovleac;
• ulei din semințe de in;
• ulei de Luminița-Nopții;
• ulei de măsline virgin.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Acești acizi grași (Omega 3, 6 și 9) contribuie la:

• menținerea integrității barierei cutanate,
• susținerea hidratării și elasticității pielii,
• funcționarea normală a mecanismelor antiinflamatorii și imunitare generale.

Mod de administrare: 1-2 capsule/zi, după mesele principale.

Cum pot fi recunoscute alunițele cancerigene

O aluniță trebuie evaluată mai atent dacă prezintă una sau mai multe dintre următoarele caracteristici:

• A – Asimetrie: alunițele benigne sunt, de obicei, simetrice. O leziune suspectă poate avea jumătăți diferite, cu formă neregulată.
• B – Borduri: margini neregulate, zimțate, estompate sau „șterse” pot reprezenta un semn de alarmă. Alunițele normale au contur clar și uniform.
• C – Culoare: alunițele obișnuite au o singură nuanță. O aluniță cu mai multe culori sau cu zone de maro deschis, negru, roșu, alb ori albastru necesită verificare.
• D – Diametru: un diametru mai mare de 6 mm este considerat suspect, deși melanomul poate apărea și în leziuni mai mici.
• E – Evoluție: cel mai important criteriu. Orice schimbare de dimensiune, formă, culoare sau textură impune consult dermatologic. La fel și apariția mâncărimii, durerii, crustelor sau sângerării.

Pe lângă regula ABCDE, există și alte semnale care merită atenție:

• Semnul „rățuștei urâte”: o aluniță care arată diferit față de celelalte (mai închisă, mai mare, altă formă) este mai suspectă, mai ales la persoanele cu multe alunițe.
• Ulcerația, crustele, modificările de suprafață: pot indica o evoluție mai avansată și trebuie evaluate cât mai rapid.

Este important de reținut că multe melanoame apar pe piele normală, nu neapărat dintr-o aluniță existentă. De aceea, orice leziune nouă sau modificată trebuie monitorizată. Pentru persoanele cu risc crescut, este recomandat un consult dermatologic anual și monitorizare periodică prin dermatoscopie.

Tipurile principale de melanom

Clasificarea melanomului în subtipuri este importantă deoarece influențează prognosticul, modul de evoluție și opțiunile de tratament. Deși toate formele sunt potențial agresive, unele cresc lent la început, iar altele invadează rapid în profunzime.

Melanom superficial extensiv

Melanomul superficial extensiv este cel mai frecvent tip de melanom. În fazele inițiale, se dezvoltă predominant la suprafața pielii, extinzându-se lateral. Ulterior, poate invada straturile profunde ale pielii. Se prezintă, de regulă, ca o pată pigmentată cu formă neregulată și culori variabile.

Melanom nodular

Melanomul nodular este considerat unul dintre cele mai agresive subtipuri, deoarece celulele tumorale cresc de la început pe verticală, spre straturile profunde ale pielii. Se poate prezenta sub forma unui nodul pigmentat sau lipsit de pigment, care crește rapid. Uneori, poate ulcera sau sângera, iar invazia precoce determină, de obicei, un prognostic mai rezervat.

Lentigo maligna melanoma (melanom lentiginos)

Această formă apare mai frecvent la persoanele vârstnice, în special pe zonele expuse cronic la soare (față, gât). Are o evoluție lentă și poate rămâne mult timp în stadiul „in situ”, fără invazie. Tocmai datorită progresiei lente, are în general un prognostic bun dacă este depistat la timp.

Melanom acral lentiginos (subunghial / palmo-plantar)

Melanomul acral lentiginos este o formă rară, care apare la nivelul:

• palmelor;
• tălpilor;
• sub unghii (melanom subunghial).

Poate fi confundat cu alte afecțiuni, ceea ce întârzie diagnosticul. Sub unghie se poate observa o bandă pigmentată care se lărgește progresiv sau modificări ale unghiei.

Forme rare de melanom

Există și subtipuri mai rare, care sunt mai greu de diagnosticat și necesită evaluare dermatologică specializată, precum:

• melanomul amelanotic (fără pigment);
• melanomul desmoplazic;
• melanomul mucoasal (la nivelul mucoaselor).

Șansele de vindecare în melanomul malign

Prognosticul melanomului depinde în principal de cât de devreme este depistat și de cât de mult a avansat tumora în momentul diagnosticului. Cu cât melanomul este identificat mai devreme, cu atât șansele de vindecare sunt mai mari.

Cel mai important factor: grosimea tumorii (indicele Breslow)

Grosimea melanomului, măsurată în milimetri, este cel mai relevant indicator pentru risc și supraviețuire:

• sub 1 mm → prognostic foarte bun, cu supraviețuire la 10 ani de peste 95%;
• peste 4 mm → risc crescut de metastazare și evoluție agresivă.

Cum se stabilește stadiul: sistemul TNM

Stadializarea melanomului se face prin sistemul TNM, care analizează:

• T (Tumoră): grosimea și caracteristicile leziunii;
• N (Noduli): afectarea ganglionilor limfatici;
• M (Metastaze): prezența metastazelor la distanță.

Ce înseamnă stadiile și cum influențează prognosticul

• Stadiul I: melanom localizat, sub 2 mm, fără ganglioni → supraviețuire la 5 ani peste 95%
• Stadiul II: tumori mai groase, încă fără ganglioni → supraviețuire la 5 ani aproximativ 70-90%
• Stadiul III: ganglioni afectați → supraviețuire variabilă, aproximativ 40-70% (în funcție de numărul ganglionilor implicați)
• Stadiul IV: metastaze la distanță → prognostic rezervat, dar supraviețuirea s-a îmbunătățit prin terapii moderne

Alți factori care pot schimba prognosticul

Trecând de grosime și stadiu, medicii mai iau în calcul:

• ulcerația (leziunea este „ruptă” sau sângerează ușor);
• rata mitotică (cât de repede se divid celulele tumorale);
• vârsta pacientului;
• localizarea: melanoamele de pe membre au, în general, un prognostic mult mai favorabil decât cele de pe trunchi sau cap;
• sexul: femeile au, în medie, un prognostic mai bun, posibil prin depistare mai precoce.

Ce s-a schimbat în melanomul avansat (stadii III-IV)

În ultimii ani, tratamentul melanomului avansat s-a transformat radical datorită:

• imunoterapiei (inhibitori ai punctelor de control imun), care stimulează sistemul imunitar să distrugă tumora;
• terapiilor țintite (pentru mutația BRAF), care blochează căi specifice de creștere tumorală.

Durata de viață pentru pacienții cu melanomul malign cu metastaze

Melanomul malign în stadiul IV este definit prin prezența metastazelor la distanță și are, în general, cel mai rezervat prognostic. Totuși, evoluția diferă mult de la un pacient la altul, deoarece supraviețuirea este influențată de localizarea metastazelor, răspunsul la tratament și starea generală de sănătate. În general, metastazele cutanate și ganglionare au un prognostic mai bun decât cele viscerale (organe interne).

Cum influențează localizarea metastazelor prognosticul

• Metastaze cutanate ganglionare: sunt asociate cu supraviețuire mai bună față de cele viscerale.
• Metastaze pulmonare: prognostic intermediar; fără tratamente moderne, supraviețuirea mediană era estimată la 7-11 luni.
• Metastaze hepatice și cerebrale: cele mai nefavorabile; fără tratament modern, supraviețuirea mediană era de aproximativ 2-7 luni.
• Metastaze osoase: pot provoca dureri, risc crescut de fracturi și complicații care afectează semnificativ calitatea vieții.

Cum au schimbat terapiile moderne evoluția melanomului metastatic

În ultimii ani, imunoterapia și terapiile țintite au îmbunătățit semnificativ prognosticul melanomului metastatic, oferind răspunsuri durabile la unii pacienți.

• Imunoterapia (inhibitori ai punctelor de control imun):
  • poate obține rate de răspuns de aproximativ 30-40%;
  • supraviețuirea pe termen lung este posibilă la 20-25% dintre pacienți;
  • combinația ipilimumab + nivolumab poate crește rata de răspuns până la aproximativ 60%, însă cu risc mai mare de reacții adverse.
• Terapiile țintite (pentru mutația BRAF, prezentă în aproximativ 50% din melanoame):
  • combinațiile de inhibitori BRAF + MEK pot oferi răspunsuri rapide la 60-70% dintre pacienți;
  • în multe cazuri apare rezistență în 6-12 luni, însă asocierea/strategiile combinate pot prelungi beneficiul la unii pacienți.

De ce contează îngrijirea suportivă

Indiferent de tratamentul oncologic ales, managementul suportiv este esențial pentru calitatea vieții și include:

• controlul durerii și al simptomelor;
• gestionarea efectelor adverse ale terapiei;
• suport psihologic și consiliere;
• îngrijire nutrițională și recuperare;
• posibilitatea participării la studii clinice, pentru acces la terapii noi.

În stadiul IV, prognosticul este întotdeauna individual și trebuie discutat cu echipa medicală, în funcție de tipul metastazelor, profilul tumoral și răspunsul la tratament.

Tratamentul și managementul melanomului

Tratamentul melanomului se stabilește în funcție de stadiul bolii, localizarea tumorii și particularitățile pacientului și presupune, de regulă, o abordare multidisciplinară. În practică, planul terapeutic este discutat de o echipă medicală care poate include dermatolog, chirurg, oncolog, radioterapeut și, când este nevoie, specialist în suport psihologic.

Principalele opțiuni de tratament în melanom

• Intervenția chirurgicală
  • este metoda de bază pentru melanoamele localizate;
  • constă în excizia tumorii cu margini de siguranță, care variază în funcție de grosimea melanomului;
  • oferă control local și permite analiza histopatologică necesară pentru stabilirea stadiului.
• Biopsia ganglionului santinelă
  • este recomandată în special pentru melanoamele cu grosime mai mare sau cu factori de risc;
  • identifică primul ganglion limfatic care drenează zona tumorii;
  • are rol important în prognostic și stadializare;
  • dacă rezultatul este pozitiv, se poate discuta extinderea tratamentului ganglionar, în funcție de caz.
• Terapia sistemică
  • este utilizată în formele avansate sau cu risc crescut de recidivă;
  • include două direcții majore:
    • imunoterapia, care stimulează sistemul imunitar să recunoască și să distrugă celulele tumorale;
    • terapia țintită, indicată în special atunci când tumora prezintă mutații specifice (de exemplu, mutația BRAF).
• Imunoterapia
  • folosește medicamente care activează răspunsul imun antitumoral;
  • poate oferi răspunsuri durabile în melanomul avansat;
  • este considerată una dintre cele mai eficiente opțiuni actuale pentru formele metastatice sau recidivate.
• Terapia țintită
  • acționează asupra mutațiilor din celulele tumorale;
  • în cazul mutației BRAF, combinațiile de inhibitori BRAF și MEK pot reduce rapid volumul tumoral;
  • poate fi folosită singură sau integrată în strategii terapeutice complexe.
• Radioterapia
  • are indicații selective, deoarece melanomul este în general mai rezistent la iradiere;
  • este utilizată în special în:
    • metastaze cerebrale,
    • metastaze osoase dureroase,
    • situații adjuvante după tratamente ganglionare, în cazuri atent selecționate;
  • tehnicile moderne permit administrarea țintită, cu protejarea țesuturilor sănătoase.

Monitorizare după tratament

După finalizarea terapiei, supravegherea include:

• controale clinice periodice;
• investigații imagistice atunci când sunt indicate;
• educarea pacientului privind autoexaminarea pielii și recunoașterea semnelor de alarmă.

Prevenirea și monitorizarea melanomului

Prevenirea melanomului înseamnă, în primul rând, mai puține radiații UV pe piele și mai multă atenție la alunițe:

• evitarea bronzului intenționat – nu există bronz „sănătos”;
• stat cât mai puțin la soare între 10:00 și 16:00, când arde cel mai tare;
• folosirea zilnică a unei creme cu SPF 30+, cu protecție UVA și UVB;
• aplicarea corectă (nu „un pic pe față”) și reaplicare la 2 ore sau după apă/transpirație;
• haine care acoperă pielea, pălărie cu bor larg și ochelari cu protecție UV;
• zero solar/lămpi de bronzat – cresc clar riscul de melanom;
• protecție serioasă pentru copii (pielea lor e mult mai sensibilă): expunere limitată + SPF 50+;
• o dată pe lună, verificare rapidă a pielii: scalp, spate, tălpi, zone intime, între degete;
• poze la alunițele care par dubioase, ca să se vadă dacă se schimbă;
• consult dermatologic o dată pe an, iar dacă există risc crescut (multe alunițe, alunițe atipice, istoric familial, cancer de piele), controale mai dese;
• dacă sunt multe alunițe, dermatoscopia sau monitorizarea digitală ajută enorm;
• alimentație echilibrată și hidratare – nu „protejează” de melanom, dar susțin sănătatea pielii în general.

În concluzie, melanomul este una dintre cele mai serioase forme de cancer de piele, însă vestea bună este că depistat la timp, poate fi tratat eficient, cu șanse mari de vindecare. De aceea, orice aluniță care își schimbă forma, culoarea, dimensiunea sau începe să doară, să mănânce ori să sângereze merită evaluată de un dermatolog.

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical specializat. Pentru orice suspiciune de melanom sau modificări ale alunițelor, consultă imediat un medic dermatolog. Diagnosticul și tratamentul melanomului necesită evaluare medicală profesională și abordare individualizată.

Referințe:

• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/melanoma/symptoms-causes;
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/14391-melanoma;
• https://www.cancer.gov/types/skin/patient/melanoma-treatment-pdq;
• https://www.skincancer.org/skin-cancer-information/melanoma;
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK470409.