Gușa tiroidiană – cauze, simptome și opțiuni de tratament

Tiroida este una dintre cele mai importante glande endocrine, iar buna ei funcționare influențează metabolismul, nivelul de energie și echilibrul hormonal al întregului organism. Atunci când glanda tiroidă își mărește volumul, apare ceea ce numim gușă tiroidiană – o modificare frecventă, dar adesea interpretată greșit. Deși gușa nu reprezintă întotdeauna o problemă gravă, poate fi un semn că există un dezechilibru în organism, cum ar fi o disfuncție tiroidiană, un deficit de iod sau alte cauze care necesită evaluare medicală.

Gușa poate apărea atât la femei, cât și la bărbați, însă este mai întâlnită la femei, mai ales în anumite perioade ale vieții (sarcină, menopauză). De aceea, atunci când observi o umflătură la nivelul gâtului sau simptome care sugerează o problemă tiroidiană, este important să te adresezi medicului pentru investigații și un diagnostic corect.

În acest articol, vom explora cauzele și simptomele gușei tiroidiene, precum și opțiunile de tratament disponibile.Vei afla când este necesară intervenția medicală, ce investigații sunt recomandate și ce măsuri pot ajuta la menținerea sănătății tiroidei.

Rezumat:

1. Gușa reprezintă mărirea în volum a glandei tiroide și poate apărea cu funcție tiroidiană normală sau asociată cu hipotiroidism ori hipertiroidism.
2. Cele mai frecvente cauze sunt deficitul de iod, tiroidita Hashimoto, boala Graves și nodulii tiroidieni, iar simptomele pot include umflătură la gât, semne hormonale (oboseală/creștere în greutate sau palpitații/scădere în greutate) și manifestări compresive (dificultate la înghițire sau respirație, răgușeală).
3. Diagnosticul se face prin TSH și hormoni tiroidieni, anticorpi și ecografie (plus biopsie dacă sunt noduli suspecți), iar tratamentul variază de la monitorizare și medicație (levotiroxină/antitiroidiene) până la iod radioactiv sau chirurgie când gușa este mare, simptomatică sau suspectă.

Ce este gușa tiroidiană și cum afectează hormonii tiroidieni

Tiroida este o glandă situată la nivelul gâtului, imediat sub mărul lui Adam. Are o formă asemănătoare cu un fluture și produce hormoni esențiali pentru funcționarea organismului. Cei mai importanți sunt tiroxina (T4) și triiodotironina (T3), care influențează metabolismul, ritmul cardiac, temperatura corporală și nivelul de energie.

Gușa tiroidiană înseamnă mărirea anormală a glandei tiroide. Poate apărea la orice vârstă și la ambele sexe, fiind mai frecventă la femei. În funcție de cauză, gușa poate fi însoțită de o funcție tiroidiană normală sau poate modifica secreția de hormoni, ducând la hipotiroidism ori hipertiroidism.

TSH-ul mărit și alte cauze ale gușii tiroidiene

Când vorbim despre gușa tiroidiană, ne referim la mărirea în volum a glandei tiroide, care poate apărea din mai multe motive. În unele cazuri, gușa apare ca reacție a tiroidei la lipsa de iod sau la o funcție hormonală scăzută, iar în altele este asociată cu boli autoimune, noduli tiroidieni sau inflamații locale.

Printre cele mai frecvente cauze se numără:

• Deficitul de iod;
• Tiroidita Hashimoto;
• Boala Graves;
• Nodulii tiroidieni;
• Cancerul tiroidian (rar);
• Sarcina;
• Tiroiditele/Inflamația locală;
• Medicamente care afectează tiroida (ex. litiu, amiodaronă).

Deficitul de iod (cea mai frecventă cauză la nivel global)

Iodul este indispensabil sintezei hormonilor tiroidieni T3 și T4, iar tiroida captează iodul din sânge pentru a susține producția hormonală. Când aportul de iod este insuficient, glanda nu mai poate produce cantitatea necesară de hormoni.

În această situație se declanșează un mecanism de compensare:

• nivelul de T3/T4 scade (sau devine insuficient pentru nevoile organismului);
• hipofiza crește secreția de TSH (hormon de stimulare tiroidiană);
• TSH stimulează constant tiroida, iar glanda își mărește volumul → apare gușa.

Această formă este numită adesea gușă endemică, întâlnită mai ales în zone cu deficit natural de iod în sol și apă. În România, anumite regiuni montane au fost istoric mai expuse acestui risc.

Tiroidita Hashimoto (autoimună)

Tiroidita Hashimoto este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă țesutul tiroidian. Pe parcurs, poate apărea hipotiroidism, iar hipofiza răspunde prin creșterea TSH. Stimularea hormonală repetată poate contribui la mărirea glandei, iar tiroida poate deveni:

• difuz mărită;
• uneori nodulară;
• cu consistență mai fermă la palpare.

Boala Graves (autoimună)

În boala Graves, organismul produce anticorpi care stimulează tiroida într-un mod asemănător TSH-ului. Tiroida devine hiperactivă (hipertiroidism) și poate crește în volum. În acest caz, gușa este legată de hiperstimulare imună, nu de deficit de iod.

Nodulii tiroidieni (gușă nodulară)

Nodulii tiroidieni sunt excrescențe formate din celule tiroidiene. Gușa poate fi:

• uninodulară (un singur nodul);
• multinodulară (mai mulți noduli).

Majoritatea nodulilor sunt benigni, însă mărirea tiroidei poate deveni evidentă vizibil sau la ecografie. Cauzele nodulilor sunt în general multifactoriale (genetică, dietă, factori de mediu, vârstă).

Cancerul tiroidian (mai rar)

Cancerul tiroidian este o cauză mai puțin frecventă a gușii. Uneori se manifestă ca un nodul care crește progresiv sau ca o gușă asimetrică. Deși majoritatea nodulilor sunt benigni, orice nodul suspect trebuie evaluat prin ecografie și, dacă e cazul, puncție.

Sarcina

În timpul sarcinii, anumite modificări hormonale (inclusiv creșterea gonadotropinei corionice umane) pot stimula tiroida. Unele femei observă o ușoară mărire a glandei, mai ales dacă există un deficit de iod sau o predispoziție tiroidiană.

Inflamația locală (tiroidite)

Tiroidita înseamnă inflamația tiroidei și poate fi determinată de:

• boli autoimune;
• infecții virale sau bacteriene;
• anumite medicamente.

În funcție de cauză, tiroidita poate duce fie la hipotiroidism, fie la hipertiroidism, iar glanda se poate mări temporar.

Medicamente care pot favoriza gușa

Anumite medicamente pot interfera cu sinteza hormonilor tiroidieni sau cu metabolismul iodului, crescând riscul de disfuncție tiroidiană și gușă. Exemple frecvente sunt:

• litiu;
• amiodaronă.

Pe lângă iod, un alt nutrient implicat în funcționarea normală a tiroidei este seleniul. Acesta contribuie la activitatea unor enzime (deiodinaze) care participă la transformarea hormonilor tiroidieni și are rol antioxidant în țesutul tiroidian. La persoanele cu tiroidite autoimune, stresul oxidativ și inflamația pot influența evoluția bolii, iar un aport adecvat de seleniu poate fi discutat ca suport nutrițional, în funcție de recomandarea medicului.

Premium Seleniu la 200 µg este un supliment care oferă o doză concentrată de seleniu (200 µg/tabletă), cu administrare simplă:

• 1 tabletă pe zi, ideal pe o perioadă de 3-6 luni, conform recomandării produsului.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Este important de subliniat că suplimentele cu seleniu nu tratează gușa și nu înlocuiesc tratamentul indicat în boli autoimune sau noduli tiroidieni, dar pot fi utile ca sprijin nutritiv atunci când există deficit sau necesar crescut, mai ales la adulți. Pentru sarcină și alăptare se recomandă discuția cu medicul înainte de administrare.

Simptomele gușii tiroidiene

În multe cazuri, gușa tiroidiană nu provoacă simptome, în afară de o umflătură la baza gâtului. Mărirea tiroidei poate fi discretă și descoperită întâmplător, la un consult medical sau la o investigație imagistică realizată pentru alt motiv. Apariția simptomelor depinde de dimensiunea gușii, de viteza de creștere și de faptul că tiroida funcționează normal sau produce prea puțini / prea mulți hormoni.

Cel mai frecvent semn este:

• umflarea vizibilă sau palpabilă a gâtului, care poate fi simetrică (difuză) sau mai evidentă pe o singură parte (în cazul nodulilor).

Simptome asociate hipotiroidismului (tiroidă hipoactivă)

Dacă gușa este însoțită de scăderea producției de hormoni tiroidieni, pot apărea:

• oboseală și somnolență;
• sensibilitate crescută la frig;
• creștere în greutate;
• constipație;
• piele uscată;
• încetinirea ritmului mintal (dificultăți de concentrare, memorie);
• slăbiciune musculară.

Simptome asociate hipertiroidismului (tiroidă hiperactivă)

În situațiile în care tiroida produce hormoni în exces, manifestările pot include:

• palpitații sau tahicardie;
• scădere în greutate, în ciuda apetitului crescut;
• intoleranță la căldură;
• transpirație excesivă;
• tremor fin al mâinilor;
• iritabilitate, anxietate;
• tulburări de somn;
• creșterea frecvenței scaunelor;
• modificări ale ciclului menstrual (mai ales la femei);
• uneori, hipertensiune arterială.

La copii, hipertiroidismul se poate asocia cu:

• creștere accelerată;
• agitație și modificări de comportament;
• dezvoltare osoasă mai rapidă decât media vârstei.

Simptome asociate gușii obstructive (compresie locală)

Când gușa devine voluminoasă sau este poziționată astfel încât apasă pe structurile din jur (trahee, esofag, laringe), pot apărea:

• dificultate la înghițire;
• senzație de presiune sau „nod în gât”;
• tuse seacă persistentă;
• răgușeală;
• respirație dificilă, mai ales la efort;
• sforăit sau respirație îngreunată în timpul somnului.

Diagnosticul pentru gușa tiroidiană

Gușa tiroidiană este depistată în majoritatea situațiilor întâmplător, în timpul unui consult de rutină. Medicul poate observa sau palpa o tiroidă mărită în volum ori prezența unuia sau a mai multor noduli. Palparea gâtului oferă informații despre dimensiunea glandei, consistență și mobilitate la înghițire, însă confirmarea diagnosticului se face prin investigații.

După identificarea gușii, următorii pași urmăresc:

• determinarea dimensiunilor tiroidei;
• identificarea nodulilor (dacă există);
• evaluarea funcției tiroidiene;
• stabilirea cauzei care a dus la mărirea glandei.

Pentru aceste obiective, medicul poate recomanda:

1. Analize hormonale (teste funcționale tiroidiene)

Se recoltează sânge pentru:

• TSH;
• FT4 (fT4);
• uneori FT3 (fT3).

Rezultatele arată dacă gușa este însoțită de:

• funcție tiroidiană normală (eutiroidie);
• hipotiroidism;
• hipertiroidism.

2. Anticorpi tiroidieni (când se suspectează o cauză autoimună)

În funcție de analiza hormonală, medicul poate solicita:

• anti-TPO;
• anti-tiroglobulină;
• TRAb (anticorpi împotriva receptorului TSH).

Acești markeri ajută la confirmarea unor afecțiuni precum tiroidita Hashimoto sau boala Graves, care sunt cauze frecvente de gușă.

3. Ecografia tiroidiană (investigația de primă intenție)

Ecografia este metoda standard pentru evaluarea structurii tiroidei, deoarece:

• măsoară exact dimensiunile glandei;
• identifică noduli (chiar și cei care nu se palpează);
• diferențiază gușa difuză de gușa multinodulară;
• evidențiază caracteristici care pot sugera risc crescut și necesitatea investigațiilor suplimentare.

4. Scintigrafia tiroidiană/testul de captare a iodului radioactiv (în cazuri selectate)

Aceste investigații pot fi recomandate mai ales în hipertiroidism sau în gușa multinodulară, pentru a evalua:

• cât de activă este tiroida în captarea iodului;
• dacă există noduli „hiperfuncționali” (hot nodules) sau zone inactive.

5. Puncția aspirativă cu ac fin (biopsie) când există noduli suspecți

Dacă ecografia evidențiază noduli cu aspect suspect sau noduli peste un anumit prag dimensional, se poate recomanda biopsia prin puncție ecoghidată. Procedura constă în aspirarea unei cantități mici de material celular, care este analizat pentru a exclude malignitatea.

Tratamentul gușii tiroidiene

Tratamentul gușii tiroidiene se stabilește în funcție de mărimea glandei, simptome, funcția tiroidiană (normală sau modificată) și cauza gușii. Nu toate cazurile necesită tratament imediat.

Monitorizare (fără tratament activ)

Dacă gușa este mică, nu provoacă simptome, iar analizele hormonale sunt normale, medicul poate recomanda:

• controale periodice;
• ecografie de tiroidă la intervale stabilite;
• analize hormonale (TSH, FT4) pentru urmărirea funcției tiroidei.

Tratament medicamentos (în funcție de disfuncția tiroidiană)

1) Dacă există hipotiroidism
Se administrează levotiroxină (hormon tiroidian de substituție), cu rolul de a:

• corecta deficitul hormonal;
• reduce stimularea excesivă prin TSH, ceea ce poate limita creșterea tiroidei.

2) Dacă există hipertiroidism
Opțiunile includ:

• medicamente antitiroidiene (care reduc sinteza hormonilor);
• beta-blocante, pentru controlul simptomelor precum palpitații, tremor, anxietate;
• în anumite cazuri, tratament cu iod radioactiv, mai ales dacă boala recidivează sau nu răspunde la medicație.

Suplimente și „tratament naturist” (rol limitat)

Nu există dovezi solide că tratamentele naturiste pot reduce gușa nodulară sau pot înlocui terapia medicală. Suplimentele pot fi utile doar în situații specifice (ex. deficit de iod), însă:

• administrarea trebuie făcută cu recomandarea medicului;
• excesul de iod poate agrava unele afecțiuni tiroidiene și poate declanșa disfuncții hormonale.

Tratament chirurgical (tiroidectomie)

Operația este indicată în special când gușa:

• produce simptome compresive (dificultate la respirație sau înghițire, răgușeală persistentă);
• include noduli cu suspiciune de malignitate;
• este asociată cu hipertiroidism care nu poate fi controlat prin alte metode;
• continuă să crească rapid sau are extensie retrosternală.

Intervenția poate fi parțială sau totală, în funcție de tipul gușii și de rezultatul investigațiilor.

Complicații și riscuri ale gușii tiroidiene

Complicațiile gușii tiroidiene pot apărea fie prin compresia structurilor din jurul tiroidei, fie prin modificarea funcției hormonale. Riscurile depind de dimensiunea gușii, de tipul ei (difuză sau nodulară) și de cauza de fond.

Complicații locale (compresive)

O gușă voluminoasă poate apăsa pe trahee, esofag sau laringe și poate provoca:

• dificultăți de respirație (mai ales la efort sau în poziția culcat);
• tuse seacă persistentă;
• răgușeală;
• dificultăți la înghițire;
• senzație de presiune în gât.

În unele cazuri, gușa se poate extinde spre torace (gușă plonjantă), iar simptomele compresive pot deveni mai accentuate.

Risc oncologic (în special în gușa nodulară)

Majoritatea nodulilor tiroidieni sunt benigni, însă o parte poate avea potențial malign. Cancerul tiroidian se poate dezvolta și pe fondul unei guși preexistente, motiv pentru care sunt importante:

• monitorizarea periodică prin ecografie;
• evaluarea nodulilor cu aspect suspect;
• puncția aspirativă (biopsia) atunci când este indicată.

Semne precum creșterea rapidă a unui nodul, consistența foarte dură sau apariția răgușelii persistente necesită investigații suplimentare.

Complicații asociate disfuncțiilor hormonale

Gușa poate fi însoțită de hipotiroidism sau hipertiroidism, iar lipsa tratamentului poate avea consecințe importante.

În hipotiroidism (ex. tiroidita Hashimoto), pot apărea:

• creștere în greutate, oboseală severă;
• tulburări de colesterol și risc cardiovascular;
• infertilitate și complicații în sarcină;
• în formele extreme, mixedemul, o urgență medicală rară, dar gravă.

În hipertiroidism (ex. boala Graves sau gușă multinodulară toxică), pot apărea:

• tulburări de ritm cardiac (ex. fibrilație atrială);
• pierdere în greutate, slăbiciune musculară;
• osteoporoză;
• agravarea anxietății și a tulburărilor de somn.

Impact psihologic

Gușa vizibilă poate afecta imaginea corporală și stima de sine, mai ales atunci când este voluminoasă sau crește progresiv. Unele persoane dezvoltă:

• anxietate legată de aspectul gâtului;
• teama de evoluție sau complicații;
• evitare socială.

În astfel de situații, suportul psihologic poate fi util, ca parte a unei abordări complete.

Complicații după tratamentul chirurgical (rar)

Intervenția chirurgicală este, în general, sigură, dar poate avea riscuri precum:

• afectarea nervilor laringieni → răgușeală (temporară sau rar permanentă);
• hipoparatiroidism (prin afectarea paratiroidelor) → scăderea calciului din sânge;
• hematom local sau infecție (rare).

Aceste riscuri sunt discutate înainte de operație, în cadrul procesului de consimțământ informat.

Prevenirea apariției gușii tiroidiene

Prevenirea gușii tiroidiene se bazează în primul rând pe menținerea unui aport adecvat de iod, deoarece acest mineral este esențial pentru sinteza hormonilor tiroidieni. La nivel de populație, cea mai eficientă măsură rămâne utilizarea sării iodate, care a redus semnificativ frecvența gușii endemice în multe țări, inclusiv în România.

Asigurarea unui aport corect de iod

Un aport echilibrat de iod poate fi susținut prin:

• folosirea sării iodate în alimentație (în cantități moderate, conform recomandărilor pentru consumul de sare);
• includerea periodică a alimentelor bogate în iod: pește de mare, fructe de mare, produse lactate și ouă.

În general, o dietă variată acoperă necesarul de iod, însă în anumite situații (ex. sarcină, alăptare) aportul trebuie evaluat împreună cu medicul.

Monitorizarea funcției tiroidiene la persoanele cu risc crescut

Analizele hormonale (TSH, FT4) sunt utile mai ales în cazul persoanelor cu risc mai mare de disfuncție tiroidiană, cum ar fi:

• femeile (în special în perioada reproductivă, sarcină sau menopauză);
• persoanele cu antecedente familiale de boli tiroidiene;
• pacienții cu tiroidită autoimună sau noduli deja diagnosticați;
• cei care au urmat tratamente cu radiații la nivelul gâtului.

Depistarea precoce a modificărilor permite intervenție rapidă și reduce riscul de evoluție.

Reducerea factorilor de risc modificabili

Unele obiceiuri și expuneri pot influența sănătatea tiroidei:

• evitarea fumatului;
• limitarea expunerii inutile la radiații ionizante;
• controlul stresului cronic și menținerea unui program de somn regulat.

În zonele cu aport redus de iod, consumul excesiv de alimente cu efect goitrogen (varză, broccoli, soia) poate contribui la apariția gușii, mai ales dacă dieta este săracă în iod. În contextul unei alimentații echilibrate, aceste alimente nu trebuie eliminate, ci consumate moderat.

Educația pentru sănătate și recunoașterea semnelor timpurii

Informarea corectă despre rolul tiroidei și despre semnele care pot sugera o problemă (umflătură la nivelul gâtului, modificări de greutate, oboseală persistentă, palpitații) ajută la prezentarea la medic în timp util. În comunități cu risc crescut, campaniile de educație și screening au un rol important în prevenirea complicațiilor.

În concluzie, gușa tiroidiană reprezintă mărirea în volum a glandei tiroide și poate avea cauze diverse, de la deficit de iod și inflamații (tiroidite), până la noduli tiroidieni sau afecțiuni autoimune. În multe situații, gușa nu provoacă simptome și este descoperită întâmplător, însă poate fi însoțită de modificări hormonale sau de manifestări compresive (dificultăți la respirație ori la înghițire), care necesită evaluare medicală.

Dacă observi o umflătură la nivelul gâtului, apar simptome sugestive de disfuncție tiroidiană sau există antecedente familiale de boli tiroidiene, este recomandat consultul la medicul endocrinolog. Un diagnostic precoce și un tratament adaptat pot preveni complicațiile și pot menține o bună calitate a vieții.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc consultația medicală specializată. Pentru orice simptome sau preocupări legate de sănătatea tiroidiană, este indicat să consulți un medic endocrinolog pentru evaluare și tratament personalizat.

Referințe:

• https://my.clevelandclinic.org/health/body/23188-thyroid;
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279388;
• https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/the-thyroid-gland;
• https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/thyroid-gland;
• https://training.seer.cancer.gov/anatomy/endocrine/glands/thyroid.html.