Sindromul Sheehan – cauze, simptome și diagnostic

Sindromul Sheehan este o afecțiune rară, care poate apărea în perioada de după naștere și care poate influența semnificativ echilibrul hormonal, nivelul de energie și starea generală de sănătate a unei femei. Deși nu este frecvent întâlnit, acest sindrom rămâne o problemă medicală importantă, mai ales atunci când nu este recunoscut și tratat la timp.

În rândurile următoare, vei găsi informații esențiale despre cauzele, simptomele și metodele de diagnostic ale sindromului Sheehan, care te pot ajuta să înțelegi mai bine această afecțiune și să știi când este important să ceri ajutor medical specializat.

Rezumat:

1. Sindromul Sheehan apare după o hemoragie severă la naștere, care duce la afectarea glandei hipofize și la deficit hormonal multiplu.
2. Cele mai frecvente semne sunt lipsa lactației, oboseala persistentă, absența menstruației și intoleranța la frig, simptomele putând apărea imediat sau la distanță de naștere.
3. Diagnosticul se bazează pe istoricul obstetrical, analize hormonale specifice și RMN hipofizar, iar tratamentul constă în substituție hormonală pe termen lung.

Ce este sindromul Sheehan și cum apare

Sindromul Sheehan este o formă particulară de insuficiență hipofizară care apare atunci când glanda hipofiză este afectată de lipsa severă a fluxului sanguin. Această situație se întâlnește, de regulă, după o hemoragie masivă survenită în timpul sau imediat după naștere. În urma scăderii bruște a volumului de sânge și a tensiunii arteriale, hipofiza nu mai primește suficient oxigen, iar o parte din țesutul glandular poate fi distrusă, ducând la scăderea producției de hormoni esențiali.

În timpul sarcinii, glanda hipofiză își mărește considerabil volumul pentru a susține necesarul hormonal crescut al organismului. Această creștere este determinată în principal de multiplicarea celulelor responsabile de secreția prolactinei, hormonul implicat în inițierea lactației. Deși dimensiunea glandei crește semnificativ, vascularizația nu se adaptează în aceeași măsură, ceea ce face hipofiza mult mai vulnerabilă la episoadele de scădere severă a fluxului sanguin.

Atunci când apare o pierdere masivă de sânge la naștere, irigarea hipofizei este compromisă. În aceste condiții, țesutul hipofizar poate suferi ischemie, care, în funcție de severitatea și durata episodului, poate evolua către leziuni permanente. Dacă afectarea este limitată, simptomele pot fi discrete sau pot apărea la luni sau chiar ani după naștere. În formele severe, distrugerea extinsă a glandei determină un deficit hormonal major, cu manifestări clinice evidente.

Consecințele sindromului Sheehan variază de la incapacitatea de a alăpta imediat după naștere până la apariția progresivă a unor simptome precum oboseala persistentă, tulburările menstruale sau lipsa menstruației. Riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni este direct influențat de cantitatea de sânge pierdută și de rapiditatea cu care este oferit tratamentul medical în contextul nașterii.

Sindromul Sheehan – cauze și factori de risc

Cea mai frecventă cauză a sindromului Sheehan este hemoragia severă apărută în timpul nașterii sau imediat după. Pierderea unei cantități mari de sânge determină scăderea bruscă a tensiunii arteriale și a volumului de sânge circulant, situație în care glanda hipofiză nu mai primește suficient oxigen. În acest context, celulele hipofizare pot fi afectate, iar producția normală de hormoni este compromisă.

Riscul de apariție a sindromului Sheehan este mai mare în prezența unor complicații obstetricale. Probleme precum placenta previa, desprinderea prematură de placentă sau ruptura uterină pot favoriza sângerări masive. De asemenea, atonia uterină postpartum, situație în care uterul nu se contractă eficient după naștere, este una dintre cele mai frecvente cauze ale hemoragiilor severe.

Factori de risc

Alți factori care pot crește riscul sunt nașterile multiple, deoarece un uter supradistendat se contractă mai greu după expulzia placentei, precum și intervențiile obstetricale de urgență, cum ar fi cezariana realizată în condiții critice. Infecțiile severe după naștere, tulburările de coagulare, diabetul zaharat preexistent sau preeclampsia pot contribui, la rândul lor, la apariția complicațiilor care duc la afectarea hipofizei.

Este important de menționat că, atunci când pierderile mari de sânge sunt prevenite sau tratate rapid, riscul de dezvoltare a sindromului Sheehan scade semnificativ. Progresele în supravegherea medicală a nașterii au redus considerabil incidența acestei afecțiuni în multe țări.

În perioada de recuperare postpartum, menținerea sănătății cardiovasculare și a unei bune circulații este esențială pentru refacerea organismului. În acest context, acizii grași Omega-3 pot avea un rol de susținere generală a sănătății, fără a înlocui tratamentul medical. Formula concentrată cu 700 mg EPA și 370 mg DHA, obținută din ulei de pește de macrou, anșoa și sardină de Atlantic, contribuie la funcționarea normală a sistemului cardiovascular, la reducerea inflamației și la menținerea sănătății metabolice.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Administrat zilnic, în doza recomandată de 5-10 ml, Omega 3 – 700 EPA, 370 DHA poate sprijini organismul în perioadele de solicitare crescută, inclusiv după naștere, ca parte a unui stil de viață echilibrat. Suplimentul nu tratează sindromul Sheehan, dar poate fi utilizat ca măsură de susținere generală, cu acordul medicului, mai ales în cazul femeilor aflate în perioada postpartum sau care alăptează.

Sindromul Sheehan – simptome și manifestări clinice

Manifestările sindromului Sheehan diferă de la o femeie la alta și depind de cât de mult a fost afectată glanda hipofiză, precum și de timpul scurs de la naștere. Simptomele pot apărea imediat după evenimentul obstetrical sau se pot instala lent, pe parcursul lunilor ori anilor următori. În toate cazurile, tabloul clinic este rezultatul unui deficit hormonal multiplu.

Simptome apărute rapid după naștere (formă acută)

În formele mai severe, semnele pot fi evidente încă din perioada postpartum imediată:

• imposibilitatea de a începe alăptarea, în ciuda stimulării corecte;
• stare accentuată de slăbiciune și oboseală extremă;
• tensiune arterială scăzută, dificil de corectat prin metode obișnuite;
• episoade de amețeală severă, confuzie sau, mai rar, pierderea temporară a cunoștinței.

Lipsa lactației este adesea primul semn de alarmă și apare din cauza deficitului de prolactină. În contextul unei nașteri complicate, acest simptom nu trebuie ignorat.

Simptome care se instalează treptat (formă cronică)

În multe situații, afectarea hipofizară devine evidentă la distanță de naștere, prin manifestări progresive:

• absența menstruației (amenoree), chiar și în lipsa alăptării;
• oboseală persistentă, fără o cauză aparentă;
• intoleranță la efort, activitățile zilnice devenind rapid epuizante;
• piele uscată, senzație constantă de frig și constipație;
• căderea părului la nivel axilar și pubian, subțierea firului de păr;
• scăderea libidoului, modificări de dispoziție și dificultăți de concentrare.

Aceste simptome sunt legate de deficitul de cortizol, hormoni tiroidieni și hormoni sexuali, fiecare contribuind la dezechilibrul general al organismului.

Efecte pe termen lung

Dacă sindromul Sheehan nu este recunoscut și tratat, pot apărea complicații precum infertilitatea, tulburările metabolice, osteoporoza și creșterea riscului cardiovascular.

Diagnosticul sindromului Sheehan

Diagnosticul sindromului Sheehan se bazează pe corelarea atentă a simptomelor cu istoricul obstetrical și cu rezultatele investigațiilor hormonale și imagistice.

Procesul de diagnostic include, de regulă, următoarele etape:

• Consultul medical detaliat (anamneza)
  Medicul va analiza evenimentele din timpul și imediat după naștere, punând accent pe existența unei hemoragii severe, episoade de tensiune arterială scăzută, necesitatea transfuziilor sau alte complicații obstetricale. De asemenea, sunt evaluate simptomele apărute ulterior, precum lipsa lactației, oboseala persistentă sau absența menstruației.
• Analize hormonale specifice
  Acestea sunt esențiale pentru confirmarea afectării hipofizare și includ determinarea nivelurilor de:
  • ACTH și cortizol (pentru evaluarea funcției suprarenale);
  • TSH și hormonii tiroidieni liberi (pentru funcția tiroidiană);
  • FSH, LH și estradiol (pentru funcția gonadală);
  • prolactină (pentru explicarea absenței lactației).
    Asocierea mai multor hormoni scăzuți sugerează un deficit hipofizar global.
• Teste de stimulare hormonală
  În situațiile în care rezultatele inițiale nu sunt concludente, medicul poate recomanda teste de stimulare, precum testul cu ACTH, pentru a verifica răspunsul glandelor endocrine la stimulare.
• Examinarea imagistică prin RMN
  Rezonanța magnetică a hipofizei ajută la identificarea modificărilor structurale, cum ar fi reducerea volumului glandular sau aspectul de „șa turcească goală”, și permite excluderea altor cauze de insuficiență hipofizară.

Tratamentul sindromului Sheehan

Tratamentul sindromului Sheehan are ca obiectiv principal înlocuirea hormonilor care lipsesc, astfel încât organismul să își poată relua funcțiile normale. Schema terapeutică este stabilită de medicul endocrinolog și este adaptată fiecărei paciente, în funcție de tipul și severitatea deficitelor hormonale. Inițierea tratamentului trebuie să respecte o ordine precisă, pentru a evita complicațiile.

De regulă, tratamentul include:

• glucocorticoizi, atunci când există deficit de cortizol, aceștia având prioritate față de orice altă terapie hormonală;
• hormoni tiroidieni, administrați doar după corectarea deficitului de cortizol, pentru normalizarea metabolismului;
• estrogeni și progesteron, necesari pentru reluarea ciclului menstrual, protecția sănătății osoase și menținerea funcției sexuale;
• hormoni androgeni, indicați în anumite situații, la recomandarea medicului;
• tratamente pentru fertilitate, în cazul femeilor care își doresc o sarcină.

Corectarea insuficienței corticosuprarenale este esențială, deoarece lipsa cortizolului poate deveni periculoasă în situații de stres, infecții sau intervenții chirurgicale. În astfel de contexte, dozele de glucocorticoizi pot necesita ajustări temporare. Astfel, pacientele sunt instruite să respecte cu strictețe indicațiile medicale și să nu întrerupă tratamentul fără avizul specialistului.

Tratamentul hormonal necesită monitorizare pe termen lung. Medicul va evalua periodic răspunsul clinic, rezultatele analizelor și eventualele efecte adverse, ajustând dozele în funcție de nevoile organismului. Este important ca pacientele să se prezinte la controale regulate și să anunțe medicul în cazul apariției unor boli intercurente sau al unor situații stresante.

Complicații și riscuri asociate sindromului Sheehan

Atunci când sindromul Sheehan nu este diagnosticat sau tratat corespunzător, pot apărea complicații serioase, unele cu risc vital. Ca atare, monitorizarea medicală constantă și respectarea tratamentului recomandat sunt esențiale pentru menținerea sănătății pe termen lung.

Criza suprarenală – cea mai gravă complicație

Cea mai periculoasă complicație este insuficiența suprarenală acută, cunoscută și ca criză adrenală. Aceasta poate apărea în situații de stres intens, infecții, intervenții chirurgicale sau în cazul întreruperii tratamentului cu glucocorticoizi. Se manifestă prin scădere severă a tensiunii arteriale, stare generală foarte alterată, hipoglicemie și dezechilibre electrolitice.

Criza adrenală este o urgență medicală și necesită tratament imediat. Simptomele care impun prezentarea de urgență la medic includ greață și vărsături intense, dureri abdominale severe, confuzie, amețeală accentuată sau pierderea cunoștinței.

Complicații pe termen lung

În lipsa unui tratament adecvat, pot apărea și alte probleme de sănătate:

• osteoporoza, mai ales la femeile cu deficit de estrogeni, cu risc crescut de fracturi;
• tulburări metabolice, precum creșterea colesterolului și modificări ale greutății corporale;
• riscuri cardiovasculare, favorizate de dezechilibrele hormonale persistente;
• infertilitate, cauzată de lipsa ovulației și absența menstruației;
• afectarea stării psihice, cu episoade de depresie, anxietate sau dificultăți de concentrare.

Ce poți face pentru a reduce riscul de complicații

Riscul ca sindromul Sheehan să evolueze nefavorabil scade semnificativ atunci când există îngrijire medicală adecvată la naștere și urmărire postpartum atentă. Sunt recomandate câteva măsuri practice:

• participarea la controale prenatale regulate și alegerea unei maternități cu acces la îngrijire de urgență;
• informarea echipei medicale dacă ai avut hemoragii severe la o naștere anterioară;
• respectarea strictă a tratamentului prescris și prezentarea la controale endocrinologice periodice;
• anunțarea medicului dacă apar simptome precum oboseală accentuată, lipsa lactației, amețeli frecvente sau modificări ale ciclului menstrual.

În concluzie, sindromul Sheehan rămâne o afecțiune endocrină complexă care necesită o abordare multidisciplinară pentru diagnosticul corect și managementul adecvat. Deși incidența acestei patologii a scăzut considerabil în țările dezvoltate datorită îmbunătățirii îngrijirii obstetricale, recunoașterea precoce a simptomelor și instituirea rapidă a tratamentului rămân esențiale pentru prevenirea complicațiilor grave.

Disclaimer! Acest articol are scop strict informativ și nu înlocuiește consultația medicală specializată. Pentru orice suspiciune legată de sindromul Sheehan sau alte afecțiuni endocrine, este indicat să consulți un medic endocrinolog pentru evaluare și tratament adecvat. Informațiile prezentate nu trebuie utilizate pentru autodiagnostic sau autotratament.

Referințe:

• https://www.researchgate.net/publication/267642348_Sheehan’s_Syndrome_A_Case_Study;
• https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38445135;
• https://d-nb.info/1366591313/34;
• https://doi.org/10.18203/2320-6012.ijrms20253638.