Atrezie coanală – cauze, simptome, diagnostic și tratament
Atrezia coanală este o malformație congenitală rară, în care una sau ambele deschideri posterioare ale cavității nazale sunt blocate, împiedicând trecerea normală a aerului către faringe. Afecțiunea apare la aproximativ 1 din 10.000 de nou-născuți și este întâlnită ceva mai frecvent la fete. Poate apărea ca anomalie izolată sau poate fi asociată cu alte malformații, motiv pentru care nou-născutul are nevoie de o evaluare atentă încă de la început.
În cele ce urmează, vom analiza cauzele, tipurile, manifestările clinice și opțiunile de tratament disponibile pentru atrezia coanală.
Rezumat:
- Atrezia coanală poate fi unilaterală sau bilaterală, iar forma bilaterală este o urgență neonatală deoarece nou-născuții respiră aproape exclusiv pe nas.
- Diagnosticul se bazează pe testarea permeabilității nazale, endoscopia nazală și confirmarea prin tomografie computerizată.
- Tratamentul este chirurgical, iar intervenția endoscopică reprezintă metoda de elecție pentru restabilirea fluxului respirator.
Ce este atrezia coanală și cum afectează coanele nazale
Atrezia coanală este un defect congenital în care deschiderile din spatele foselor nazale – coanele – sunt blocate. În mod normal, aceste structuri permit trecerea aerului din cavitatea nazală către nazofaringe, fiind esențiale pentru respirația unui nou-născut. Când recanalizarea nu are loc corect în timpul dezvoltării fetale, zona se poate închide printr-un perete osos, o membrană fibroasă sau o combinație a acestora, împiedicând circulația normală a aerului.
Există două forme anatomice importante:
– Atrezia unilaterală, în care este blocată o singură coană. Copilul poate respira parțial pe nas, astfel că simptomele sunt adesea discrete – congestie nazală persistentă, respirație zgomotoasă pe o singură parte sau secreții recurente. Forma unilaterală poate trece neobservată luni sau chiar ani.
– Atrezia bilaterală, care afectează ambele coane. Aceasta este o urgență neonatală, deoarece nou-născuții respiră aproape exclusiv pe nas. Obstrucția completă determină dificultăți respiratorii severe imediat după naștere, cu episoade de cianoză care se ameliorează temporar la plâns.
Din punct de vedere al structurii, atrezia poate fi:
– osoasă, cea mai frecventă;
– membranoasă, mai rară;
– mixtă, combinând elemente osoase și fibroase.
Tipul morfologic influențează atât tehnica chirurgicală, cât și evoluția postoperatorie.
Cauzele și factorii de risc pentru atrezia coanală
Mecanismul prin care apare atrezia coanală este legat de o întrerupere a dezvoltării normale a foselor nazale în viața intrauterină. În mod obișnuit, în primele săptămâni de sarcină, cavitățile nazale sunt separate de nazofaringe printr-o membrană fină, care ar trebui să se deschidă complet în jurul zilei 38 de gestație. Dacă această membrană nu se rupe sau dacă recanalizarea zonei nu se finalizează corect, rămâne o barieră – fie osoasă, fie fibroasă – ce blochează una sau ambele coane.
Deși nu există o singură cauză identificată, studiile sugerează că pot fi implicați mai mulți factori. Anumiți factori de mediu din timpul sarcinii au fost corelați cu un risc mai mare de atrezie coanală, precum expunerea la fumul de țigară, unele antibiotice folosite pentru infecții urinare sau medicamente antitiroidiene precum methimazolul. De asemenea, nivelurile materne crescute de zinc sau vitamina B12 au fost raportate în unele analize epidemiologice.
Componenta genetică
Componenta genetică poate fi semnificativă, mai ales în formele care apar în cadrul unor sindroame. O parte dintre copiii cu atrezie coanală au anomalii cromozomiale sau mutații monogenice, iar sindromul CHARGE este cea mai cunoscută asociere. În aceste situații, atrezia coanală apare împreună cu alte malformații, precum colobom ocular sau anomalii cardiace, motiv pentru care evaluarea genetică are un rol important.
Pentru copiii diagnosticați cu atrezie coanală, dar și pentru părinții lor, îngrijirea generală a sănătății digestive devine importantă, mai ales în perioadele cu tratamente repetate, antibiotice sau stres metabolic. Un sprijin util în menținerea unui microbiom intestinal echilibrat este reprezentat de Premium Probiotic – Prebiotic Vegan, 60 Capsule, 100% Naturale ce conține șapte tulpini bacteriene benefice (precum Lactobacillus rhamnosus sau Bifidobacterium breve) și inulină. Acestea ajută la reglarea tranzitului, reduc disbiozele apărute după tratamente medicamentoase și susțin imunitatea – un aspect important pentru copiii cu intervenții repetate sau infecții respiratorii frecvente.
Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro
Administrarea uzuală este de 2 capsule pe zi la adulți, înainte de masă, iar la copiii peste 6 ani – 1 capsulă zilnic, conform recomandării medicale.
Atenție! Produsul nu este destinat nou-născuților, dar poate fi foarte util pentru părinții care au nevoie de un suport digestiv în perioade solicitante sau pentru copiii mai mari cu microbiom fragil.
Simptomele atreziei coanale
Manifestările clinice ale atreziei coanale depind în mare măsură de faptul că obstrucția este unilaterală sau bilaterală. Diferența dintre cele două forme este esențială, deoarece determină severitatea simptomelor și rapiditatea cu care trebuie intervenit.
Atrezia coanală bilaterală se manifestă încă din primele minute de viață și reprezintă o urgență medicală. Nou-născutul prezintă dificultăți respiratorii evidente, cu episoade de cianoză (colorare albastră a pielii) care se agravează atunci când copilul stă liniștit și se ameliorează în mod paradoxal în timpul plânsului. Acest lucru se întâmplă deoarece, când plânge, bebelușul respiră pe gură, ocolind blocajul nazal. În timpul hrănirii, simptomele se accentuează: sugarul se sufocă, devine cianotic și nu reușește să coordoneze respirația cu suptul. Retracțiile toracice și respirația dificilă sunt constante și indică faptul că fluxul de aer este sever compromis.
Atrezia coanală unilaterală, în schimb, poate trece neobservată o perioadă lungă. Copiii cu acest tip de obstrucție respiră aparent normal, dar pot avea simptome discrete, cum ar fi:
- secreții nazale persistente pe o singură nară;
- congestie nazală cronică;
- episoade repetate de infecții ale căilor respiratorii superioare;
- dificultăți de alimentație cauzate de respirația nazală ineficientă.
Pentru unii copii, aceste semne sunt confundate cu rinite frecvente sau alergii, ceea ce poate întârzia diagnosticul.
Există câteva semne de alarmă care ar trebui să determine evaluarea medicală imediată:
- respirație predominant orală la nou-născut;
- imposibilitatea introducerii unui cateter subțire prin fosa nazală;
- cianoză în timpul hrănirii, care se ameliorează când copilul plânge;
- secreții nazale continue, neexplicate, pe o singură parte.
Diagnosticul atreziei coanale
Diagnosticul atreziei coanale se bazează pe o evaluare atentă a copilului și pe investigații care permit vizualizarea directă a obstrucției. Suspiciunea trebuie ridicată în fața oricărui nou-născut cu dificultăți respiratorii sau a unui copil cu obstrucție nazală persistentă, mai ales atunci când simptomele nu răspund la tratamentele obișnuite.
Primul pas este evaluarea clinică, prin testarea permeabilității nazale. Medicul încearcă să introducă un cateter subțire în fosa nazală. Dacă acesta nu poate avansa mai mult de aproximativ 5,5 cm, se ridică suspiciunea de atrezie coanală. Un alt test simplu este cel cu oglinda – lipsa aburirii oglinzii plasate sub nări indică absența fluxului de aer nazal.
Pentru confirmarea obstrucției, se recomandă endoscopia nazală flexibilă, o investigație esențială în care medicul vizualizează direct cavitatea nazală și zona coanelor. Această procedură permite identificarea exactă a locului și tipului blocajului (osoasă, membranoasă sau mixtă) și oferă informații importante pentru planificarea tratamentului. Endoscopia poate fi efectuată chiar și la nou-născuți, cu instrumentar adaptat vârstei.
În continuare, diagnosticul este completat prin tomografie computerizată (CT), investigația considerată standardul de aur. CT-ul oferă imagini detaliate ale structurilor nazale și permite măsurarea grosimii osului vomer, identificarea tipului de obstrucție și evaluarea anatomiei nazofaringiene. Toate aceste date sunt esențiale pentru alegerea tehnicii chirurgicale adecvate.
În unele situații, se poate utiliza și rinomanometria acustică, o metodă care măsoară rezistența la fluxul de aer prin nas. Deși nu este necesară pentru diagnosticarea inițială, este utilă pentru monitorizarea evoluției postoperatorii și evaluarea funcției respiratorii pe termen lung.
Opțiunile de tratament pentru atrezia coanală
Tratamentul atreziei coanale este întotdeauna chirurgical și are ca scop redeschiderea pasajului nazal pentru a permite respirația normală. Alegerea tehnicii depinde de tipul obstrucției, de vârsta copilului și de severitatea simptomelor, iar intervenția trebuie realizată în centre cu experiență în chirurgie ORL pediatrică:
- În formele bilaterale, apărute la nou-născut, vorbim despre o urgență medicală. Bebelușul nu poate respira eficient pe gură, motiv pentru care stabilizarea căilor aeriene este primul pas. Se poate folosi temporar un dispozitiv simplu, precum cateterul oral sau mamelonul McGovern, care menține o cale respiratorie deschisă până la operație. Aceste măsuri sunt vitale în primele zile sau săptămâni de viață.
- Intervenția chirurgicală poate fi realizată prin mai multe metode. Unele tehnici mai vechi, precum puncția transnazală, sunt rar folosite astăzi deoarece nu oferă vizibilitate suficientă și prezintă rate crescute de restenoza. Abordul transpalatin, deși oferă o expunere largă, este mai invaziv și poate afecta creșterea structurilor faciale, motiv pentru care este rezervat cazurilor complicate.
- Tehnica preferată în prezent este chirurgia endoscopică endonazală. Aceasta permite medicului să vizualizeze direct zona obstrucției și să îndepărteze cu precizie țesutul osos sau membranos care blochează coanele. Instrumentele moderne – microdebridoare, lasere sau freze fine – reduc trauma locală și scurtează recuperarea.
În unele cazuri, chirurgul poate aplica local mitomicină C, o substanță care inhibit formarea țesutului cicatricial.
- Utilizarea stenturilor nazale după operație rămâne un subiect dezbătut. Pentru unii copii, stenturile ajută la menținerea deschiderii coanei în primele săptămâni, însă pot crește riscul de infecții sau reacții inflamatorii. De aceea, decizia de a folosi sau nu un stent este luată individual, în funcție de tipul atreziei și de particularitățile anatomice ale pacientului.
În ansamblu, majoritatea copiilor evoluează bine după tratament, iar tehnicile moderne permit restabilirea unei respirații normale.
Prognosticul și calitatea vieții după tratamentul atreziei coanale
Prognosticul atreziei coanale este, în general, foarte bun atunci când diagnosticul este pus rapid și intervenția chirurgicală este efectuată la timp. Majoritatea copiilor operați dezvoltă ulterior o respirație nazală normală și duc o viață fără limitări semnificative:
- Evoluția depinde de tipul obstrucției (membranoasă, osoasă sau mixtă), de vârsta la intervenție și de tehnica utilizată. Formele membranoase răspund cel mai bine la tratament, în timp ce cele osoase pot necesita proceduri mai complexe și prezintă un risc mai mare de restenoza. Experiența echipei chirurgicale contribuie decisiv la un rezultat stabil pe termen lung.
- După corecția chirurgicală, majoritatea copiilor respiră mai bine, dorm mai bine și se dezvoltă normal. Integrarea în activitățile zilnice și participarea la sport sunt, de regulă, posibile fără restricții.
- Monitorizarea postoperatorie este esențială. Controalele ORL regulate, evaluările endoscopice și testele funcționale ajută la depistarea precoce a eventualelor probleme și la menținerea unei permeabilități nazale optime.
- Suportul emoțional și educarea părinților au, de asemenea, un rol important. Înțelegerea semnelor de alarmă și respectarea vizitelor de urmărire contribuie la menținerea rezultatelor pe termen lung și la bunăstarea copilului.
Prevenirea complicațiilor asociate cu atrezia coanală
Prevenirea complicațiilor în atrezia coanală se fundamentează pe o îngrijire atentă, continuă și bine coordonată. Măsurile preventive trebuie începute imediat după intervenția chirurgicală și menținute pe termen lung, pentru a asigura o permeabilitate nazală stabilă și o recuperare optimă. Mai jos găsești cele mai importante aspecte, prezentate clar și structurat.
Monitorizare medicală regulată
Controalele periodice sunt esențiale pentru depistarea rapidă a complicațiilor, precum restenoza sau infecțiile locale:
- permit evaluarea endoscopică a zonei operate;
- ajută la identificarea precoce a modificărilor mucoasei nazale;
- frecvența vizitelor se stabilește în funcție de tehnica folosită, prezența stenturilor și evoluția copilului.
Îngrijirea locală a cavității nazale
O igienă nazală corectă reduce riscul de inflamație și obstrucție secundară:
- spălături nazale zilnice cu ser fiziologic pentru a preveni crustele și secrețiile excesive;
- tratamente topice (la recomandarea medicului) pentru reducerea inflamației și susținerea vindecării;
- utilizarea unui umidificator în cameră pentru menținerea unei mucoase nazale hidratate și confort respirator crescut.
Managementul stenturilor (dacă sunt folosite)
Stenturile pot ajuta la menținerea permeabilității coanelor, dar necesită supraveghere atentă:
- antibiotice și, uneori, medicamente antireflux pentru prevenirea infecțiilor și iritațiilor locale;
- evaluări endoscopice regulate pentru a verifica poziția și starea stenturilor;
- raportarea rapidă a secrețiilor purulente, mirosului neobișnuit sau disconfortului copilului.
Rolul familiei în prevenirea complicațiilor
Părinții sunt parteneri esențiali în procesul de îngrijire:
- recunoașterea semnelor de alarmă: dificultăți respiratorii, agravarea congestiei, secreții nazale modificate, refuz alimentar;
- respectarea programului de controale și a tratamentelor recomandate;
- comunicare permanentă cu medicul pentru orice schimbare observată.
Prin aplicarea consecventă a acestor măsuri, riscul de complicații scade semnificativ, iar copilul are șanse mai mari să se recupereze complet și să respire normal.
Concluzie
În concluzie, atrezia coanală reprezintă o afecțiune congenitală complexă, care necesită o abordare medicală specializată și multidisciplinară. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt cruciale pentru prevenirea complicațiilor severe. Totodată, progresele în tehnicile chirurgicale endoscopice și în managementul perioperator au îmbunătățit semnificativ prognosticul acestei afecțiuni. Astfel, copiii tratați în centre specializate au șanse excelente de recuperare completă.
Disclaimer! Informațiile prezentate în acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc consultația medicală specializată. Pentru orice simptome sau îngrijorări legate de sănătatea copilului tău, îți recomandăm să consulți un medic specialist în otorinolaringologie pediatrică. Nu uita că diagnosticul și tratamentul atreziei coanale necesită evaluare medicală profesională.
Referințe:
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507724;
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21865-choanal-atresia;
- https://emedicine.medscape.com/article/872409-overview;
- https://www.chop.edu/conditions-diseases/choanal-atresia;
- https://link.springer.com/chapter/10.1007/978-3-319-93534-8_5.
