Glomerulonefrita cronică – simptome, diagnostic și tratament
Dacă te confrunți de ceva timp cu oboseală, umflături sau modificări ale urinei, este posibil ca rinichii tăi să îți transmită un semnal important. Una dintre afecțiunile care pot evolua silențios este glomerulonefrita cronică, o inflamație persistentă a glomerulilor – filtrele fine care curăță sângele zi de zi. Spre deosebire de forma acută, această boală se dezvoltă lent și poate trece neobservată mult timp. Tocmai de aceea, informarea corectă și depistarea timpurie sunt esențiale pentru menținerea unei funcții renale sănătoase. În rândurile următoare vei afla cum apare glomerulonefrita cronică, ce simptome poate provoca și ce opțiuni de tratament există.
Rezumat:
1. Glomerulonefrita cronică evoluează lent și adesea fără simptome. Inflamația glomerulilor progresează în timp și poate rămâne nedetectată până când funcția renală este semnificativ afectată.
2. Principalele semne de alarmă sunt hematuria, proteinuria, hipertensiunea și edemele. Apariția urinei închise la culoare, a urinei spumoase, umflărilor persistente și a tensiunii arteriale crescute indică deteriorarea filtrării glomerulare.
3. Diagnosticul timpuriu și controlul factorilor de risc pot încetini progresia bolii. Analizele de urină, evaluarea funcției renale și monitorizarea tensiunii arteriale permit detectarea precoce și inițierea tratamentului adecvat.
Ce este glomerulonefrita cronică
Fiecare rinichi conține aproximativ un milion de nefroni, unități formate dintr-un glomerul și un tub renal. Glomerulii acționează ca filtre biologice: elimină excesul de lichid, electroliții și produșii de metabolism, formând urina.
Glomerulonefrita apare atunci când aceste filtre microscopice se inflamează. Din punct de vedere medical, termenul descrie un grup de boli renale în care membrana bazală glomerulară, mezangiul sau endoteliul capilar sunt afectate prin mecanisme imune. Consecințele glomerulonefrita cronice sunt tipice: hematurie, proteinurie și acumularea compușilor azotați în sânge.
Diferența dintre forma acută și cea cronică ține de ritmul de evoluție. Glomerulonefrita acută debutează brusc și, cu tratament adecvat, poate fi reversibilă. În schimb, glomerulonefrita cronică se dezvoltă lent, de-a lungul lunilor sau anilor, ducând progresiv la afectare glomerulară și fibroză tubulointerstițială, cu scăderea treptată a ratei de filtrare glomerulară.
În absența intervenției medicale, această deteriorare continuă poate progresa către boală renală cronică și, în stadii avansate, către insuficiență renală în stadiu terminal, situație în care dializa sau transplantul renal devin necesare. De aceea, recunoașterea timpurie a semnelor glomerulonefritei cronice și prezentarea la medic sunt esențiale pentru protejarea funcției renale pe termen lung.
Simptomele glomerulonefritei cronice
Una dintre particularitățile glomerulonefritei cronice este evoluția ei lentă și adesea silențioasă. Boala poate progresa ani de zile fără simptome evidente, motiv pentru care este frecvent descoperită târziu. Când manifestările apar, ele reflectă afectarea treptată a filtrării glomerulare și pierderea progresivă a funcției renale.
Astfel, primul semn este hipertensiunea arterială. După cum am spus, rinichii joacă un rol esențial în reglarea tensiunii, iar pe măsură ce filtrarea scade, organismul reține mai multă sare și apă, favorizând apariția edemelor și creșterea tensiunii arteriale.
Simptomele glomerulonefritei cronice care merită atenție includ:
- urină de culoare închisă sau prezența sângelui;
- urină spumoasă, ca urmare a pierderilor de proteine;
- hipertensiune arterială persistentă;
- edeme la nivelul feței, membrelor sau abdomenului;
- oboseală accentuată și scăderea energiei;
- modificări ale frecvenței urinării;
- dificultăți de respirație în decubit;
- greață și pierderea apetitului.
În stadiile avansate, pot apărea simptomele specifice insuficienței renale cronice, precum prurit, crampe musculare, tulburări de somn și confuzie.
Așadar, pentru persoanele cu afectare renală cronică sau hipertensiune asociată, suplimentele cu Coenzima Q10, precum Premium Coenzima Q10 100mg pot avea un rol adjuvant. Coenzima Q10 este un antioxidant prezent în toate celulele și susține funcția cardiovasculară și producția de energie celulară. În plus, formulele cu 100 mg per capsulă pot contribui la menținerea unui metabolism celular eficient, aspect important în gestionarea oboselii și a stresului oxidativ frecvent întâlnite în bolile cronice. Administrarea recomandată este de 1-2 capsule pe zi, preferabil în timpul mesei, ca parte a unui plan de îngrijire stabilit cu medicul curant.
Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro
Atenție! Dacă observi sânge în urină, edeme persistente sau creșteri inexplicabile ale tensiunii arteriale, nu amâna consultul medical. Diagnosticarea precoce poate încetini evoluția bolii și poate preveni deteriorarea ireversibilă a funcției renale.
Cauzele și factorii de risc în glomerulonefrita cronică
Cauzele glomerulonefritei cronice sunt variate, iar în multe situații mai mulți factori contribuie simultan la apariția bolii. Afecțiunea poate debuta după o infecție, poate avea mecanisme autoimune sau poate fi legată de anumiți factori genetici ori toxici.
Infecții
Infecțiile bacteriene și virale reprezintă un factor important. Infecțiile cu streptococi pot declanșa glomerulonefrita poststreptococică, de obicei la una-două săptămâni după vindecarea unei faringite sau a unei infecții cutanate. Alte infecții, precum HIV sau hepatitele B și C, pot stimula un răspuns imun care afectează glomerulii.
Boli autoimune
Un alt grup major de cauze îl reprezintă bolile autoimune. Lupusul eritematos sistemic, vasculitele sau boala anti–membrană bazală glomerulară pot produce inflamație directă la nivel renal. În aceste situații, sistemul imunitar atacă în mod eronat structurile sănătoase ale glomerulilor.
Factori genetici
În anumite forme, predispoziția genetică joacă un rol important. Sindromul Alport, o boală ereditară, afectează membrana bazală glomerulară și poate fi însoțit de tulburări de auz sau vedere. Un istoric familial de boli renale reprezintă un factor de risc semnificativ.
Medicamente și toxine
Unele medicamente pot afecta rinichii dacă sunt utilizate frecvent sau în doze mari. Antiinflamatoarele nesteroidiene, anumite antibiotice, litiul sau chimioterapicele sunt exemple cunoscute de substanțe cu potențial nefrotoxic. Totodată, expunerea profesională la solvenți organici și hidrocarburi poate avea, de asemenea, un impact negativ asupra funcției renale.
Diagnosticul glomerulonefritei cronice
Dacă medicul suspectează această afecțiune, primul pas este analiza urinei, utilizată pentru depistarea proteinelor și a sângelui – markeri importanți ai bolii glomerulare.
Testele de laborator pot evidenția:
• proteinurie, adică prezența unei cantități crescute de proteine în urină;
• hematurie, adică globule roșii în urină;
• scăderea clearance-ului creatininei și reducerea ratei de filtrare glomerulară;
• oligurie sau anurie, în formele avansate;
• sediment urinar activ, cu hematii dismorfice sau cilindri eritrocitari.
Pentru completarea evaluării, sunt necesare analize de sânge și teste imunologice (ANA, ANCA, anti-ADN, niveluri ale complementului). Acestea pot orienta diagnosticul către o cauză autoimună sau postinfecțioasă.
În mod complementar, investigațiile imagistice, precum ecografia renală sau CT-ul, oferă informații despre dimensiunea rinichilor și structura parenchimului. Radiografia toracică sau pielograma intravenoasă pot fi recomandate în cazuri selectate.
În anumite situații, biopsia renală este recomandată pentru stabilirea diagnosticului. Aceasta presupune prelevarea unui fragment mic de țesut renal pentru examinare microscopică, permițând identificarea tipului exact de glomerulonefrită și ghidarea tratamentului.
Prevenirea și managementul pe termen lung al glomerulonefritei cronice
Managementul pe termen lung al glomerulonefritei cronice constituie o abordare complexă care vizează încetinirea progresiei bolii, gestionarea simptomelor și prevenirea complicațiilor. Obiectivul principal este protejarea funcției renale rămase și menținerea calității vieții la un nivel ridicat:
Controlul tensiunii arteriale
Aceasta cconstituie una dintre cele mai importante măsuri de protecție renală. Hipertensiunea arterială accelerează deteriorarea glomerulilor, creând un cerc vicios care agravează boala. Medicamentele antihipertensive, în special inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) și blocanții receptorilor de angiotensină (BRA), nu doar că reduc tensiunea arterială, dar au și efecte protectoare directe asupra rinichilor.
Gestionarea proteinuriei
Reducerea cantității de proteine eliminate în urină poate încetini semnificativ progresia bolii renale. IECA și BRA sunt medicamentele de primă alegere pentru reducerea proteinuriei. Dozele pot fi ajustate pentru a obține efectul maxim de protecție renală.
Modificările dietetice
O dietă cu conținut scăzut de sare (sub 2 grame pe zi) ajută la controlul tensiunii arteriale și reduce retenția de lichide. De exemplu, restricția proteică moderată (0,8-1 gram per kilogram greutate corporală pe zi) poate minimiza stresul asupra rinichilor, dar trebuie echilibrată pentru a preveni malnutriția.
Dacă ai diabet zaharat, controlul glicemiei devine esențial pentru a preveni afectarea renală suplimentară. În acest sens, menținerea hemoglobinei glicate (HbA1c) sub 7% poate preveni sau încetini progresia nefropatiei diabetice, care poate complica glomerulonefrita existentă.
Evitarea medicamentelor nefrotoxice
Este o măsură preventivă importantă. Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) trebuie utilizate cu mare precauție sau evitate complet, deoarece pot agrava funcția renală. Dacă ai nevoie de analgezice, discută cu medicul curant despre alternative mai sigure pentru rinichi.
Vizitele regulate la medicul nefrolog permit evaluarea ratei filtrării glomerulare, ajustarea medicației și depistarea precoce a eventualelor complicații. Totuși, frecvența controalelor depinde de stadiul bolii renale și de stabilitatea afecțiunii.
Stilul de viață sănătos contribuie semnificativ la managementul glomerulonefritei cronice pe termen lung. De exemplu, renunțarea la fumat este recomandată, deoarece fumatul accelerează deteriorarea funcției renale. În același timp, exercițiile fizice regulate, adaptate capacității tale, pot ajuta la controlul tensiunii arteriale și la menținerea unei greutăți corporale sănătoase.
În stadiile avansate ale bolii, când rata filtrării glomerulare scăzută indică o funcție renală severă afectată, poate fi necesară pregătirea pentru terapia de substituție renală. Aceasta include dializa sau transplantul renal, opțiuni care pot salva viața când rinichii nu mai pot funcționa adecvat.
Concluzie
În concluzie, glomerulonefrita cronică reprezintă o provocare medicală complexă care impune o abordare comprehensivă și pe termen lung. Recunoașterea semnelor de alarmă, cum ar fi sângele în urină, edemul persistent sau hipertensiunea arterială dificil de controlat, poate face diferența între menținerea funcției renale și progresia către insuficiența renală cronică. Nu ignora aceste simptome și consultă medicul ori de câte ori ai îndoieli.
Disclaimer! Acest material are scop informativ și nu înlocuiește consultul, diagnosticul sau tratamentul medical profesional. Pentru orice problemă de sănătate sau simptom renal, adresează-te întotdeauna unui medic nefrolog.
Referințe:
- https://emedicine.medscape.com/article/239392;
- https://www.pathologyatlas.ro/chronic-glomerulonephritis;
- https://webpath.med.utah.edu/RENAHTML/RENAL197.html;
- https://kdigo.org/wp-content/uploads/2017/02/KDIGO-2012-GN-Guideline-English.pdf.
