Glomerulonefrita acută – tipuri, cauze, simptome și tratament

Glomerulonefrita acută este o inflamație bruscă a glomerulilor, structurile renale responsabile de filtrarea sângelui. Afectarea lor reduce rapid rata de filtrare glomerulară, ceea ce duce la retenție de lichide și acumularea toxinelor în organism.

Inflamația crește permeabilitatea membranei glomerulare, iar în urină apar sânge, proteine și cilindri eritrocitari – markeri importanți pentru diagnostic. Scăderea filtrării renale explică simptome precum edemele, hipertensiunea și modificările cantității de urină. În acest articol vei găsi informații utile despre cauze, simptome, metode de diagnostic și opțiuni de tratament pentru glomerulonefrita acută.

Rezumat:

1. Glomerulonefrita acută este o inflamație bruscă a glomerulilor care reduce rapid rata de filtrare glomerulară și determină retenție de lichide, acumularea toxinelor și apariția hematuriei și edemelor.

2. Cele mai frecvente cauze sunt infecțiile streptococice și virusurile care declanșează un răspuns imun anormal, iar simptomele principale includ urină închisă la culoare, edeme, hipertensiune și scăderea cantității de urină.

3. Tratamentul glomerulonefritei acute presupune repaus, dietă săracă în sare, antibiotice în formele poststreptococice, controlul tensiunii arteriale și, în cazurile severe, terapie imunomodulatoare sau dializă temporară.

Ce este glomerulonefrita acută și cum afectează rata de filtrare glomerulară

Glomerulii renali sunt structuri microscopice formate din capilare specializate, înconjurate de capsula Bowman. Ei funcționează ca filtre care elimină deșeurile din sânge și mențin echilibrul lichidian al organismului. Integritatea acestor unități este esențială pentru o funcție renală normală.

În glomerulonefrita acută, inflamația alterează rapid arhitectura glomerulară. Celulele inflamatorii pătrund în țesut, celulele mezangiale se multiplică, iar complexele imune se depun pe membrana bazală. Aceste procese cresc permeabilitatea barierei de filtrare și reduc semnificativ rata de filtrare glomerulară.

Pe măsură ce filtrarea scade, toxinele uremice și excesul de lichide se acumulează în sânge. Valorile creatininei și ureei cresc, indicând afectarea funcției renale. Din acest motiv, situația necesită monitorizare atentă și tratament prompt, deoarece evoluția netratată poate duce la insuficiență renală cronică.

Tipurile principale de glomerulonefrită acută

Glomerulonefrita acută poate avea cauze diferite, iar mecanismele implicate influențează evoluția clinică și severitatea bolii. Cele mai importante forme sunt prezentate mai jos:

1. Glomerulonefrita acută poststreptococică

Aceasta este cea mai frecventă formă la copii. Apare la 1-3 săptămâni după o infecție cu streptococi beta-hemolitici de grup A, cum ar fi faringita sau impetigo. Complexele imune formate în urma infecției se depun pe membrana bazală glomerulară și declanșează o reacție inflamatorie care afectează filtrarea renală. Debutul este brusc, cu semne precum edeme, urină închisă la culoare și hipertensiune.

2. Glomerulonefrita acută asociată infecțiilor virale sau bacteriene

Anumite virusuri, precum citomegalovirusul, virusul Epstein-Barr sau virusurile hepatitice, pot induce o inflamație glomerulară prin activarea unui răspuns imun încrucișat. Acest mecanism, numit mimetism molecular, apare atunci când anticorpii formați împotriva agentului infecțios reacționează și cu țesutul renal. Manifestările sunt asemănătoare cu cele ale formei poststreptococice, însă identificarea cauzei infecțioase este esențială pentru ghidarea tratamentului.

3. Glomerulonefrita rapid progresivă

Este cea mai severă formă de glomerulonefrită acută. Evoluează rapid, determinând scăderea accelerată a funcției renale. La nivel glomerular se formează „semilune” epiteliale în spațiul Bowman, structuri ce comprimă glomerulii și blochează filtrarea.
Tabloul clinic include hematurie intensă, edeme generalizate și hipertensiune severă. Necesită tratament de urgență pentru a preveni insuficiența renală ireversibilă.

Cauzele și factorii de risc în glomerulonefrita acută

Glomerulonefrita acută apare, în majoritatea cazurilor, după o infecție care declanșează un răspuns imun anormal la nivelul glomerulilor.

1. Infecțiile streptococice – principala cauză postinfecțioasă

Infecțiile cu streptococi beta-hemolitici de grup A reprezintă cea mai frecventă cauză de glomerulonefrită acută. Faringita sau leziunile cutanate infectate pot declanșa producerea de anticorpi.
În decurs de 1-3 săptămâni, complexele imune formate se depun pe membrana bazală glomerulară și activează inflamația. Acest proces afectează filtrarea renală și determină apariția simptomelor specifice.

2. Infecțiile virale – mecanisme imune încrucișate

Anumite virusuri, precum hepatitele B și C, citomegalovirusul sau herpesvirusurile, pot declanșa glomerulonefrită acută prin mecanisme imunitare complexe.
Anticorpii produși împotriva virusurilor pot reacționa încrucișat cu structuri glomerulare, fenomen cunoscut ca mimetism molecular. Totuși, aceste forme impun monitorizare atentă deoarece pot evolua mai imprevizibil decât cele poststreptococice.

3. Factori de risc suplimentari

Dezvoltarea glomerulonefritei acute poate fi favorizată de:

• predispoziție genetică la reacții postinfecțioase;
• imunitate scăzută sau deficitară;
• boli autoimune preexistente;
• expunerea frecventă la infecții respiratorii sau cutanate;
• medii aglomerate sau situații care cresc circulația agenților infecțioși.

Persoanele cu aceste caracteristici pot dezvolta forme mai severe și necesită monitorizare atentă după episoade infecțioase.

Rolul imunității și suportul cu Vitamina C

Pentru că multe cazuri de glomerulonefrită acută sunt declanșate de infecții, menținerea unei imunități eficiente poate reduce riscul reacțiilor inflamatorii postinfecțioase.

Un supliment precum Vitamina C Suplimente, 1000 mg, cu Bioflavonoide si Măceșe poate susține organismul prin:

• creșterea capacității antioxidante;
• sprijinirea funcției leucocitelor în lupta împotriva infecțiilor;
• îmbunătățirea absorbției vitaminei C datorită bioflavonoidelor.

Administrarea obișnuită pentru adulți este de 1 tabletă pe zi, preferabil după masă.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Atenție!  Este important de subliniat că vitamina C nu tratează glomerulonefrita, ci poate ajuta doar la menținerea unui răspuns imun echilibrat în perioadele cu risc infecțios crescut.

Semne și simptome în glomerulonefrita acută

Glomerulonefrita acută are un debut brusc, iar manifestările clinice reflectă afectarea rapidă a filtrării renale. Simptomele pot varia în intensitate, însă anumite semne sunt sugestive pentru o problemă glomerulară și necesită evaluare medicală promptă.

Hematurie

Hematuria este unul dintre cele mai caracteristice semne. Urina capătă o culoare roșiatică sau brună, similară cu „ceaiul”, ca urmare a trecerii eritrocitelor prin membrana glomerulară inflamată. În unele cazuri, modificarea culorii este evidentă; în altele, sângele poate fi detectat doar prin analize.

Edeme

Edemele apar frecvent și se observă inițial la nivelul feței și pleoapelor, fiind mai vizibile dimineața. Pe măsură ce retenția de lichide crește, edemele se extind la glezne și la membrele inferioare. Mecanismul implică scăderea filtrării glomerulare și activarea sistemului renină–angiotensină–aldosteron, care determină reținerea de sodiu și apă.

Hipertensiune arterială

Hipertensiunea se instalează frecvent în faza acută. Creșterea tensiunii arteriale apare din cauza retenției de lichide și a afectării funcției renale. Valorile tensionale ridicate pot provoca cefalee, amețeli sau tulburări vizuale.

Oligurie

Reducerea volumului de urină este un indicator al scăderii acute a ratei de filtrare glomerulară. Oliguria sugerează afectare renală severă și necesită monitorizare atentă.

Simptome sistemice

Pe lângă semnele urinare și edemele evidente, pot apărea:

• oboseală accentuată;
• greață și senzație de disconfort abdominal;
• cefalee;
• astenie marcată;
• tulburări neurologice în formele severe (confuzie, agitatie), ca urmare a hipertensiunii severe sau a acumulării toxinelor.

Tabloul clinic poate fi influențat de cauza care a declanșat glomerulonefrita. În contextul unor boli sistemice, pot apărea simptome suplimentare caracteristice afecțiunii de bază.

Diagnosticarea glomerulonefritei acute

Diagnosticarea glomerulonefritei acute se bazează pe o serie de investigații care confirmă afectarea glomerulară și stabilesc severitatea disfuncției renale. Interpretarea corectă a acestor teste este esențială pentru inițierea rapidă a tratamentului.

1. Analiza urinei

Analiza urinei reprezintă testul de bază în evaluare.
Constatările caracteristice sunt:

• hematurie (ersitrocite în urină);
• proteinurie;
• cilindri eritrocitari sau granulari.

Prezența eritrocitelor dismorfice și a cilindrilor confirmă originea glomerulară a sângelui din urină și indică inflamație activă la nivelul glomerulilor.

2. Evaluarea funcției renale

Pentru a aprecia severitatea afectării renale se determină:

• creatinina serică – valorile crescute indică scăderea filtrării;
• rata de filtrare glomerulară (RFG) – scăderea sub limitele normale confirmă deteriorarea funcției renale.

Monitorizarea acestor parametri permite aprecierea evoluției bolii și necesitatea intervențiilor terapeutice.

3. Teste imunologice și serologice

În formele postinfecțioase, în special cele poststreptococice, pot fi detectate:

• scăderea nivelurilor complementului (C3, C4), ca urmare a consumului lor în procesul inflamator;
• creșterea titrurilor ASLO și anti–DNaza B, utile pentru documentarea infecției streptococice anterioare.

Testele descrise ajută la confirmarea cauzei și la orientarea tratamentului.

4. Investigații imagistice

Ecografia renală este recomandată pentru:

• excluderea altor cauze de insuficiență renală acută;
• evaluarea dimensiunilor și structurii parenchimului renal.

Este o metodă rapidă și non-invazivă, utilă în completarea evaluării inițiale.

5. Biopsia renală

Biopsia se efectuează doar în situații selectate:

• evoluție atipică sau prelungită;
• deteriorare renală rapid progresivă;
• suspiciune de forme care necesită tratament imunosupresiv specific.

Examenul histologic poate clarifica diagnosticul și poate ghida terapia în cazurile complicate.

Tratamentul glomerulonefritei acute

În faza acută, tratamentul urmărește reducerea inflamației, controlul complicațiilor și susținerea funcției renale până la recuperare.

1. Măsuri generale

Repausul fizic este recomandat pentru a reduce solicitarea metabolică a organismului și a permite rinichilor să se stabilizeze.
Restricția aportului de sare este esențială, deoarece limitează retenția de apă și ajută la controlul edemelor și al tensiunii arteriale. Reducerea sodiului scade presiunea asupra glomerulilor afectați.

2. Tratamentul infecției streptococice

În formele poststreptococice, eradicarea focarului infecțios este obligatorie.
Se administrează:

• penicilină ca primă opțiune;
• eritromicină, dacă există alergie la penicilină.

Antibioticele nu modifică evoluția glomerulonefritei deja instalate, dar previn recurențele și transmiterea infecției. Schema trebuie finalizată integral.

3. Controlul tensiunii arteriale și al retenției de lichide

Hipertensiunea este frecventă în glomerulonefrita acută, iar menținerea unei tensiuni controlate protejează funcția renală.
Sunt utilizate:

• IECA sau BRA, pentru reducerea presiunii intraglomerulare;
• diuretice de ansă, în edeme importante și suprasarcină volemică.

Aceste terapii contribuie la echilibrul hidroelectrolitic și la prevenirea complicațiilor cardiovasculare.

4. Tratament imunomodulator în forme severe

În glomerulonefrita acută cu evoluție rapid progresivă sau în situațiile în care inflamația este intensă, se pot utiliza:

• corticosteroizi;
• imunosupresoare (în funcție de etiologia identificată).

Sunt rezervate cazurilor în care răspunsul imun este excesiv și afectarea renală progresează accelerat.

5. Monitorizarea funcției renale

Evaluările seriate ale creatininei și urmărirea diurezei sunt esențiale pentru ajustarea tratamentului.
O scădere a filtrării glomerulare sau o agravare a edemelor necesită intervenție promptă.

Stil de viață și măsuri preventive recomandate în glomerulonefrita acută

• Tratarea rapidă a infecțiilor streptococice rămâne cea mai eficientă modalitate de prevenire a glomerulonefritei acute, iar recunoașterea timpurie a faringitelor și inițierea antibioterapiei în primele 24-48 de ore reduc considerabil riscul de complicații.
• Măsurile de igienă în colectivități, precum spălarea frecventă a mâinilor, evitarea contactului cu persoane bolnave și dezinfectarea suprafețelor, contribuie la limitarea răspândirii infecțiilor.
• O alimentație cu puțină sare, hidratarea corespunzătoare și monitorizarea periodică a tensiunii arteriale și a analizei urinei susțin funcția renală, mai ales după episoade infecțioase.
• Evitarea automedicației cu antiinflamatoare nesteroidiene este importantă, deoarece aceste medicamente pot agrava afectarea renală. Pentru orice tratament, consultul medical rămâne esențial.

Complicații și prognostic în glomerulonefrita acută

Glomerulonefrita acută poate avea o evoluție variabilă, însă unele complicații pot apărea atunci când inflamația glomerulară este severă sau tratamentul nu este instituit la timp:

• Insuficiență renală acută

  Aceasta este cea mai importantă complicație. Când filtrarea glomerulară scade brusc, toxinele se acumulează și apare dezechilibrul hidroelectrolitic. În astfel de situații, pacientul poate avea nevoie de dializă temporară – hemodializă sau dializă peritoneală – până la stabilizarea funcției renale. Este o situație care necesită spitalizare și monitorizare atentă.

• Complicații cardiovasculare și respiratorii
• Hipertensiunea arterială severă poate duce la simptome neurologice, cum ar fi cefalee intensă, confuzie sau convulsii, iar retenția de lichide poate provoca edem pulmonar acut. Manifestările apar în contextul suprasarcinii volemice și pot evolua rapid, motiv pentru care pacientul trebuie evaluat și tratat de urgență.
• Prognostic
• Evoluția depinde de forma bolii și de starea generală a pacientului. Glomerulonefrita acută postinfecțioasă are, de regulă, o evoluție bună, cu recuperarea completă a funcției renale. La adulți, riscul de progresie spre boală renală cronică este mai mare, iar recuperarea poate fi parțială. Monitorizarea funcției renale pe termen lung este recomandată pentru a depista din timp orice semn de deteriorare progresivă.

În concluzie, glomerulonefrita acută impune o abordare medicală specializată și multidisciplinară pentru rezultate favorabile. Colaborarea strânsă între medicul de familie și nefrologul specialist asigură o îngrijire medicală adecvată și un prognostic favorabil pentru majoritatea pacienților.

Disclaimer!  Acest material are scop informativ și nu substituie consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic și tratament corect, adresează-te unui medic nefrolog!

Referințe:

1. https://emedicine.medscape.com/article/239278;
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK560644/;
3. https://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736(22)00461-5/abstract.