Oreion (parotidita epidemică) – simptome, tratament și măsuri de prevenție la copii și adulți

Oreionul, numit și parotidită epidemică, este o infecție virală care se răspândește ușor prin aer sau contact apropiat. Boala afectează în principal glandele salivare, provocând umflarea și durerea zonei de la baza obrajilor și sub urechi. Cel mai des apare la copii, dar și adulții pot fi afectați, uneori cu forme mai intense. În lipsa protecției prin vaccin, pot apărea complicații precum meningita virală sau inflamația testiculelor la băieți și bărbați.

Mai departe vom detalia simptomele specifice, modul de tratament și principalele metode de prevenție.

Rezumat:

1. Oreionul (parotidita epidemică) este o infecție virală foarte contagioasă, transmisă prin aer și contact apropiat, care afectează mai ales copiii și provoacă umflarea dureroasă a glandelor salivare.
2. Boala are de obicei o evoluție ușoară, dar poate duce la complicații serioase, precum meningita, encefalita sau orhita urliană la băieți și bărbați adulți.
3. Vaccinarea cu ROR este cea mai eficientă metodă de prevenție, oferind protecție de până la 90% și imunitate pe viață după schema completă.

Ce este oreionul și cum se transmite?

Oreionul, cunoscut și ca parotidită epidemică, este o boală infecțioasă cauzată de virusul Urlian, din familia Paramyxoviridae. Este o boală specific umană, extrem de contagioasă, care se transmite prin aer, prin picături de salivă eliminate atunci când o persoană infectată tușește, strănută sau vorbește. În plus, contactul apropiat, precum folosirea la comun a veselei sau a obiectelor personale, favorizează răspândirea virusului.

Oreionul debutează de multe ori cu simptome asemănătoare unei răceli: febră ușoară, dureri de cap și oboseală, dar se recunoaște cel mai bine prin umflarea dureroasă a glandelor salivare, care dă aspectul caracteristic al obrajilor umflați. Boala afectează copiii mai ales în colectivități – grădinițe sau școli – dar nici adulții nu sunt ocoliți, mai ales cei nevaccinați.

Deși vaccinul ROR (rujeolă–oreion–rubeolă) a redus drastic cazurile, mici focare apar încă acolo unde acoperirea vaccinală este scăzută. Așadar, vaccinarea rămâne cea mai sigură formă de protecție împotriva bolii și a complicațiilor sale.

În plus, pentru un organism mai rezistent în fața infecțiilor virale, specialiștii din sectorul medical recomandă sprijinirea sistemului imunitar. Aici poate fi de ajutor Protocolul Imunitate Forte Premium, un pachet ce conține suc natural de aronia și cătină, vitamina C lipozomală și Immunity Formula cu extracte din plante și minerale. Acest mix natural contribuie la întărirea imunității, reduce riscul de răceli și sprijină recuperarea în perioadele de convalescență.

Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro

Simptomele oreionului la copii și adulți

Oreionul debutează adesea cu semne discrete, asemănătoare unei răceli. Perioada de incubație este lungă, între 10 și 21 de zile, iar primele manifestări pot fi ușor trecute cu vederea. Totuși, la câteva zile de la debut, tabloul clinic devine tipic.

Primele simptome frecvente sunt:

• febră ușoară sau moderată;
• dureri de cap;
• dureri musculare;
• oboseală accentuată;
• lipsa poftei de mâncare.

După aceste semne inițiale, apare umflarea dureroasă a glandelor salivare (parotide, submandibulare sau sublinguale). Aceasta dă aspectul caracteristic de „obraji de veveriță”, fiind cel mai cunoscut simptom al bolii. Umflătura persistă, de obicei, 7–10 zile și este însoțită de sensibilitate la atingere și dificultăți la mestecat sau înghițire.

Diferențele între copii și adulți sunt:

• La copii, simptomele sunt, de regulă, mai blânde. Febra nu este foarte mare, iar inflamația glandelor dispare fără complicații în câteva zile. Totuși, boala este contagioasă, motiv pentru care cei mici nu trebuie să frecventeze școala sau grădinița până la vindecare.
• La adulți, manifestările pot fi mai severe. Pe lângă parotită, aceștia pot prezenta dureri articulare, febră mai ridicată și un risc crescut de complicații (precum orhita urliană – inflamația testiculelor la bărbați sau afectarea ovarelor la femei).

Semne de alarmă ce impun prezentarea la medic sunt următoarele:

• febră mare persistentă;
• dureri puternice de cap și gât înțepenit;
• confuzie sau convulsii;
• dureri abdominale intense și vărsături.

Diagnosticarea și tratamentul oreionului

Sursa foto: Freepik.com

Diagnosticarea oreionului se face, de regulă, pe baza semnelor clinice evidente. Umflarea glandelor salivare, mai ales a celor parotide, rămâne indicatorul principal pentru această boală. Medicul realizează un examen fizic și, dacă este nevoie, poate recomanda investigații suplimentare pentru confirmare sau excluderea altor infecții:

• Test PCR – prelevarea unei probe de mucus din gât sau interiorul obrazului, analizată ulterior pentru detectarea virusului urlian.
• Analize de sânge – utile pentru diferențierea de alte afecțiuni ce pot provoca parotită.

Opțiuni de tratament

Nu există tratament antiviral specific pentru oreion. Infecția se vindecă de la sine, însă gestionarea simptomelor este esențială pentru confortul pacientului și prevenirea complicațiilor.

Tratamentul presupune:

• Odihnă la pat, pentru a sprijini recuperarea organismului;
• Hidratare corectă și alimentație ușoară;
• Antitermice și analgezice (precum paracetamol sau ibuprofen), la recomandarea medicului, pentru reducerea febrei și calmarea durerilor;
• Comprese reci aplicate pe zona umflată, pentru ameliorarea disconfortului.

Antibiotice și tratamente naturiste

Fiind o boală virală, oreionul nu se tratează cu antibiotice. Acestea sunt utile doar dacă apar complicații bacteriene asociate.

În schimb, pentru susținerea organismului, pot fi folosite și remedii naturiste, cu rol adjuvant: ceaiuri calmante (muşeţel, tei), alimente bogate în vitamine și suplimente pentru imunitate.

Complicațiile oreionului

Chiar dacă oreionul este, în multe cazuri, o boală ușoară, poate duce și la complicații serioase. Acestea apar mai ales la copii mai mari, adolescenți sau adulți și pot afecta diverse organe.

Printre complicațiile posibile se numără:

• orhita urliană (inflamația testiculelor), care provoacă durere și umflături;
• ooforita (inflamația ovarelor);
• meningita și encefalita, afecțiuni care implică sistemul nervos;
• pancreatita, cu dureri abdominale intense;
• artrita la nivelul articulațiilor;
• tiroidita;
• surditatea, rară, dar permanentă.

În timpul sarcinii, oreionul poate crește riscul de apariție a malformațiilor, mai ales în primul trimestru. De aceea, femeile însărcinate care nu sunt vaccinate și au fost expuse la virus trebuie să ceară imediat sfatul medicului.

Prevenirea oreionului prin vaccinare

Oreionul este o boală virală care poate fi evitată prin vaccinare. Protecția se face cu vaccinul combinat ROR (rujeolă–oreion–rubeolă), inclus în schema națională de imunizare.

Copiii primesc două doze de vaccin:

• prima doză la 12 luni;
• a doua doză la 5 ani.

Această schemă oferă o protecție de până la 90% împotriva virusului Urlian, responsabil de apariția oreionului. Chiar dacă boala este astăzi rară, focare apar încă în colectivități precum școli, grădinițe sau cămine, unde contactul strâns favorizează transmiterea virusului.

Mai mult de atât, vaccinul ROR este considerat sigur și eficient. Majoritatea copiilor îl tolerează bine, iar reacțiile adverse, atunci când apar, sunt ușoare – febră, roșeață sau durere la locul injectării. Cazurile rare de reacții alergice severe necesită consult medical imediat.

Vaccinarea nu doar că protejează împotriva îmbolnăvirii, dar reduce și riscul de complicații precum orhita urliană sau meningita. Odată trecut prin boală sau vaccinat complet, organismul dezvoltă imunitate pe viață, ceea ce explică de ce nu poți face oreion de mai multe ori.

În concluzie, oreionul este încă o problemă de sănătate importantă. Deși vaccinarea a redus mult numărul de cazuri, este necesar să cunoaștem simptomele oreionului, modul de transmitere și măsurile de prevenire oreion.

Disclaimer! Acest material are scop informativ și nu înlocuiește consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic și tratament corect, adresează-te medicului!

Referințe:

• Hviid A, Rubin S, Mühlemann K. Mumps. Lancet. 2008;371(9616):932-944.
• Cardemil CV, Dahl RM, James L, et al. Effectiveness of a third dose of MMR vaccine for mumps outbreak control. N Engl J Med. 2017;377(10):947-956.
• Lewnard JA, Grad YH. Vaccine waning and mumps re-emergence in the United States. Sci Transl Med. 2018;10(433):eaao5945.
• Plotkin SA, Orenstein WA, Offit PA. Vaccines. 7th ed. Philadelphia: Elsevier; 2018.
• Centers for Disease Control and Prevention. Mumps surveillance and outbreak management. MMWR Recomm Rep. 2020;69(2):1-15.