Stenoza spinală – cauze, simptome și tratament

Durerea de spate persistentă nu este întotdeauna doar o consecință a oboselii sau a vârstei. În multe cazuri, cauza poate fi stenoza spinală, o afecțiune în care canalul spinal se îngustează și pune presiune asupra măduvei spinării și a rădăcinilor nervoase.

Coloana vertebrală este alcătuită din 33–34 de vertebre, iar între aceste structuri există spații prin care nervii ies și își continuă traseul în organism. Atunci când aceste spații se reduc, compresia rezultată poate provoca durere, slăbiciune sau amorțeli, mai ales la nivelul picioarelor.

În continuare vom detalia cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru stenoza spinală.

Rezumat:

1. Stenoza spinală este o afecțiune degenerativă caracterizată prin îngustarea canalului spinal, care exercită presiune asupra măduvei spinării și rădăcinilor nervoase.
2. Cele mai frecvente simptome sunt durerea lombară sau cervicală, amorțeala, slăbiciunea musculară și claudicația neurogenă, care se agravează progresiv în timp.
3. Tratamentul variază de la măsuri conservatoare (medicamente, fizioterapie, exerciții) la intervenții chirurgicale (laminectomie, foraminotomie, fuziune spinală), în funcție de severitatea compresiei și de impactul asupra funcției nervoase.

Ce este stenoza spinală și cum afectează coloana vertebrală?

Stenoza spinală reprezintă îngustarea spațiilor din interiorul coloanei vertebrale, proces care exercită presiune asupra măduvei spinării și a rădăcinilor nervoase ce traversează canalul spinal. Este o afecțiune degenerativă, cu evoluție progresivă, ce afectează structurile sistemului nervos.

Coloana vertebrală este alcătuită din 33–34 de vertebre interconectate, care formează canalul spinal. Acesta protejează măduva spinării – structură ce pornește de la baza craniului și coboară până în partea inferioară a spatelui. Din măduvă se desprind rădăcinile nervoase, care ies prin spațiile dintre vertebre pentru a-și continua traseul către diferite regiuni ale corpului.

În condiții normale, nervii și măduva dispun de spațiul necesar pentru a funcționa corect. În stenoza spinală, acest spațiu se reduce treptat, comprimând structurile nervoase. Procesul evoluează lent, iar simptomele apar pe măsură ce compresia devine semnificativă.

Afecțiunea poate apărea la orice nivel al coloanei, însă localizările cele mai frecvente sunt:

• Stenoza lombară – comprimă nervii din partea inferioară a spatelui, determinând durere cu iradiere către fese și membrele inferioare.
• Stenoza cervicală – afectează regiunea gâtului, cu manifestări ce se pot extinde la umeri, brațe și mâini.

În contextul unei patologii care afectează direct sistemul nervos, suportul nutrițional poate juca un rol complementar. Un exemplu este Premium Aronia Vitamin B-Complex 500 ml, o formulă avansată ce conține întregul complex de vitamine B, vitamina C, suc de aronia și alți nutrienți cu efecte demonstrate pentru:

• funcționarea optimă a sistemului nervos;
• menținerea energiei și a sănătății cognitive;
• sprijinirea imunității și a sănătății cardiovasculare.

Fiind un supliment lichid, cu biodisponibilitate crescută, poate susține recuperarea și calitatea vieții pacienților care se confruntă cu simptome asociate stenozei spinale.

Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro

Principalele cauze și factori de risc ai stenozei spinale

Stenoza spinală poate fi clasificată în două forme principale:

• Congenitală – prezentă de la naștere, determinată de un canal vertebral îngust.
• Dobândită – apărută ulterior, ca urmare a modificărilor degenerative ale coloanei vertebrale sau a altor afecțiuni asociate.

Cea mai frecventă cauză a stenozei dobândite este osteoartrita. Aceasta determină, odată cu înaintarea în vârstă, modificări structurale la nivelul coloanei:

• formarea de excrescențe osoase (osteofite/pinteni) pe vertebre;
• degenerarea și inflamația articulațiilor intervertebrale;
• îngroșarea ligamentelor de susținere a coloanei.

Alte tipuri de artrită, precum artrita reumatoidă, spondilita anchilozantă sau boala Paget, pot contribui la apariția stenozei. O cauză frecvent întâlnită este și hernia de disc asociată cu stenoză de canal, unde discul intervertebral protruzionat reduce suplimentar spațiul disponibil pentru nervi.

Printre factorii de risc suplimentari se numără:

• scolioza;
• traumatisme sau intervenții chirurgicale anterioare asupra coloanei;
• excesul de fluor sau calciu;
• tumori la nivelul măduvei spinării sau al coloanei, cazuri rare dar cu potențial compresiv major.

Simptomele stenozei spinale

Manifestările clinice ale stenozei spinale variază în funcție de localizare și severitate. Cele mai frecvente simptome la nivelul membrelor inferioare includ:

• durere persistentă sau accentuată la efort;
• amorțeală și furnicături;
• slăbiciune musculară;
• crampe la nivelul picioarelor.

Simptomele apar progresiv și se intensifică odată cu evoluția bolii.

Un semn caracteristic este claudicația neurogenă, care se manifestă prin durere, slăbiciune sau crampe apărute în timpul mersului sau al ortostatismului prelungit. Manifestările se ameliorează prin repaus sau prin aplecarea înainte, poziție care lărgește temporar spațiile intervertebrale și reduce compresia nervoasă.

În formele severe, pot apărea pareze sau plegii ale membrelor inferioare. Aceste situații constituie urgențe medicale, necesitând evaluare și tratament imediat, deoarece netratate pot progresa către paralizie.

Un alt tablou clinic grav este sindromul de coadă de cal, determinat de compresia rădăcinilor nervoase lombare terminale. Fără tratament prompt, poate conduce la paralizie ireversibilă și tulburări sfincteriene. Simptomele tipice pot fi recunoscute după:

• durere unilaterală la nivelul unui membru inferior;
• slăbiciune la unul sau ambele picioare;
• dificultăți de mers;
• incontinență urinară sau fecală;
• pierderea sensibilității în regiunea pelvină și genitală;
• disfuncție sexuală.

Diagnosticarea stenozei spinale

Stabilirea diagnosticului începe cu o discuție detaliată între medic și pacient. Se analizează simptomele raportate, istoricul medical, localizarea și intensitatea durerii, precum și factorii care determină ameliorarea sau agravarea manifestărilor.

Examenul clinic se bazează pe evaluarea forței musculare, a reflexelor, a sensibilității și a mobilității coloanei. Se pot aplica teste funcționale pentru nervi și măduva spinării, cum ar fi analiza mersului și verificarea echilibrului.

În schimb, investigațiile imagistice confirmă diagnosticul și stabilesc gradul de îngustare a canalului spinal:

• Radiografia evidențiază modificările osoase asociate cu osteoartrita sau alte anomalii structurale.
• Rezonanța magnetică (IRM) și tomografia computerizată (CT) oferă imagini detaliate ale țesuturilor moi și ale coloanei, facilitând localizarea exactă a compresiei.
• Mielografia, realizată prin injectarea unei substanțe de contrast, permite vizualizarea directă a măduvei și a rădăcinilor nervoase.

Evaluarea funcțională a nervilor și mușchilor se poate face prin electromiografie, utilizând electrozi pentru a măsura activitatea electrică. În anumite situații, medicul poate recomanda analize de sânge pentru a exclude alte cauze care pot produce simptome similare.

Opțiuni de tratament pentru stenoza spinală

Stenoza spinală are o evoluție progresivă și nu poate fi vindecată complet. Totuși, printr-o combinație de terapii, simptomele pot fi ameliorate, iar calitatea vieții poate fi menținută. Alegerea tratamentului depinde de severitatea manifestărilor și de impactul asupra activităților zilnice.

Opțiunile terapeutice conservatoare sunt:

• Medicamente: Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) sunt utile în formele ușoare, reducând durerea și inflamația. Pentru dureri intense, medicul poate recomanda opioide administrate pe termen scurt. Relaxantele musculare se prescriu atunci când apar spasme.
• Fizioterapie: Programele personalizate vizează întărirea musculaturii spatelui și abdominale, pentru o mai bună stabilizare a coloanei. Exercițiile de stretching și mobilitate ajută la reducerea rigidității, iar tehnicile de terapie manuală pot ameliora durerea.
• Injecții epidurale cu corticosteroizi: Administrarea directă în zona afectată diminuează inflamația nervilor și poate oferi o reducere temporară a simptomelor. În stenoza lombară, această metodă poate permite menținerea unui nivel funcțional adecvat și, în unele cazuri, evitarea intervenției chirurgicale.

Exerciții și terapii recomandate pacienților cu stenoză spinală

Practicarea regulată a exercițiilor adaptate pentru stenoza spinală contribuie la întărirea musculaturii spatelui și a membrelor, ceea ce duce la o mai bună flexibilitate, echilibru și mobilitate. Se recomandă minimum trei sesiuni de activitate fizică pe săptămână, cu o durată de aproximativ 30 de minute fiecare.

Tipuri de exerciții utile

• Exerciții de flexie a spatelui: reduc presiunea asupra nervilor prin deschiderea spațiilor intervertebrale.
• Activități cu impact redus: mersul pe jos și înotul sunt opțiuni eficiente, care mențin mobilitatea fără a suprasolicita coloana.
• Stretching: exerciții pentru mușchii spatelui, feselor și membrelor inferioare, utile pentru reducerea tensiunii și a durerii.

Un program corect ar trebui realizat sub îndrumarea unui kinetoterapeut, care poate adapta exercițiile în funcție de severitatea simptomelor și de capacitatea funcțională a pacientului.

Recuperarea postoperatorie

După o intervenție pentru stenoza de canal spinal, reabilitarea are un rol esențial. Programul include:

• exerciții progresive pentru întărirea musculaturii;
• stretching controlat și reeducare posturală;
• terapie manuală, masaj și mobilizare articulară pentru reducerea tensiunii și recâștigarea mobilității.

Intervenția chirurgicală pentru stenoza de canal spinal

Tratamentul chirurgical al stenozei spinale poate fi realizat prin două abordări principale: tehnica clasică și tehnicile minim invazive.

Chirurgia clasică presupune deschiderea coloanei pentru a permite accesul direct la zona afectată. Această metodă este utilizată în general în cazurile extinse sau complicate, când compresia asupra nervilor este severă.

În schimb, tehnicile minim invazive folosesc o cameră video și instrumente speciale introduse printr-o incizie de dimensiuni reduse. Prin această abordare, afectarea mușchilor și a țesuturilor învecinate este mai mică, iar riscul de infecții scade considerabil.

Indiferent de tehnică, există mai multe proceduri chirurgicale frecvent aplicate:

• Laminectomia – înseamnă îndepărtarea unei porțiuni din lamina vertebrală, pentru a lărgi canalul spinal și a reduce presiunea asupra nervilor.
• Foraminotomia – se referă la lărgirea orificiului prin care rădăcinile nervoase ies din coloană, atunci când acestea sunt comprimate.
• Fuziunea spinală – este recomandată atunci când este necesară stabilizarea coloanei, prin fixarea permanentă a două sau mai multe vertebre.

În concluzie, stenoza spinală este o afecțiune degenerativă care, deși nu poate fi vindecată definitiv, poate fi gestionată eficient printr-o combinație de tratamente conservatoare sau chirurgicale. Diagnosticarea corectă și intervenția la timp reduc riscul complicațiilor și mențin calitatea vieții pacientului. Nu în ultimul rând, monitorizarea periodică și colaborarea cu medicul curant rămân elemente esențiale în managementul acestei boli.

Disclaimer!  Informațiile prezentate au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical. Pentru stabilirea diagnosticului și a conduitei terapeutice, adresează-te întotdeauna unui specialist!

Referințe:

• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/spinal-stenosis/symptoms-causes/syc-20352961;
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17499-spinal-stenosis;
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441989/;
• https://www.niams.nih.gov/health-topics/spinal-stenosis;
• https://medlineplus.gov/spinalstenosis.html.