Flebita: cauze, simptome și tratament

Flebita este o afecțiune vasculară caracterizată prin inflamația unei vene, apărută frecvent ca urmare a formării unui tromb (cheag de sânge) sau a unui traumatism local asupra peretelui venos. Cel mai adesea, afectează venele superficiale ale membrelor inferioare, însă poate implica și vene profunde sau alte teritorii venoase ale organismului.

În funcție de localizare și mecanismul declanșator, flebita poate varia de la forme ușoare, autolimitante, până la complicații grave, cum este tromboza venoasă profundă. În cele ce urmează, vei afla ce tipuri de flebită există, care sunt cauzele posibile, manifestările clinice și opțiunile terapeutice recomandate în practica medicală.

Rezumat:

• Flebita poate fi superficială sau profundă.
  Flebita superficială afectează venele de sub piele și este, de obicei, mai ușor de tratat. Flebita profundă, cunoscută și ca tromboză venoasă profundă, implică venele mari și poate duce la complicații grave, precum embolia pulmonară.
• Simptomele clasice sunt durerea, roșeața și umflătura.
  Durerea localizată, senzația de căldură, roșeața și edemul sunt semne frecvente ale inflamației venoase. În formele profunde, simptomele pot fi mai discrete, dar riscurile sunt mai mari.
• Prevenția și tratamentul precoce sunt esențiale.
  Hidratarea, mișcarea regulată, evitarea statului prelungit în aceeași poziție și purtarea ciorapilor compresivi ajută la prevenție. Tratamentul variază de la comprese și antiinflamatoare la anticoagulante și intervenții specializate, în funcție de severitate.

Ce este flebita?

Flebita reprezintă inflamația peretelui unei vene, apărută ca urmare a unei leziuni mecanice, a unei infecții sau a prezenței unui cheag de sânge. Cel mai frecvent, afectează membrele inferioare, dar poate apărea în orice regiune a corpului unde există vase venoase. În multe cazuri, inflamația este însoțită de tromboză – formarea unui tromb (cheag de sânge) în interiorul venei – ceea ce transformă flebita într-o formă mai complexă: tromboflebita.

Sursa foto: Freepik.com

În funcție de localizarea venei afectate, flebita poate fi:

1. Flebita superficială – afectează venele situate aproape de suprafața pielii. Este frecvent asociată cu un traumatism local, inserarea unui cateter sau o injecție intravenoasă. Când este asociată cu un tromb, devine tromboflebită superficială, o afecțiune de regulă ușoară, dar care necesită monitorizare.
2. Flebita profundă – implică venele situate în profunzime, în special la nivelul gambelor sau coapselor. Este cunoscută și sub denumirea de tromboză venoasă profundă (TVP) și se caracterizează prin risc crescut de complicații, inclusiv embolie pulmonară. Necesită evaluare și tratament de urgență.

Cauzele apariției flebitei (flebita superficială, tromboflebita profundă și flebita de cateter)

Sursa foto: Freepik.com

Flebita poate apărea ca urmare a unor proceduri medicale sau chirurgicale. Când peretele unei vene este traumatizat, riscul de formare a unui tromb (cheag de sânge) crește considerabil. Printre cauzele frecvente se numără perioadele prelungite de imobilitate, cum sunt călătoriile lungi sau spitalizările, dar și intervențiile chirurgicale, în special cele din zona abdominală sau pelvină.

Un alt factor important este predispoziția genetică – pacienții cu istoric familial de tulburări de coagulare sau tromboze sunt mai susceptibili la dezvoltarea acestei afecțiuni. Iată care sunt principalele cauze cunoscute ale flebitei:

• traumatismele directe asupra unei vene;
• varicele vizibile (în special la nivelul picioarelor);
• menținerea unei singure poziții (șezând sau culcat) pentru perioade îndelungate, cum se întâmplă în călătorii lungi;
• imobilizarea prelungită din cauza spitalizării;
• utilizarea cateterelor intravenoase;
• administrarea intravenoasă a substanțelor iritante;
• loviturile locale;
• infecțiile sistemice sau localizate;
• obezitatea și lipsa activității fizice;
• fumatul cronic;
• tratamentele hormonale pe bază de estrogen (anticoncepționale, terapie de substituție hormonală);
• tulburările de coagulare.

Un tip specific este flebita de cateter, care apare la locul de inserție a unui cateter intravenos sau ca reacție la substanțele injectate. Apare frecvent la nivelul brațului și poate fi prevenită prin tehnici de inserție sterile și supraveghere atentă a cateterului.

Alte situații în care poate apărea flebita includ: imobilizarea unui membru inferior cu aparat gipsat sau compresia exercitată asupra venelor de uterul gravid, în timpul sarcinii avansate.

Nu în ultimul rând, pentru susținerea sănătății vasculare, un stil de viață echilibrat este esențial. O alimentație bogată în antioxidanți naturali poate contribui la menținerea elasticității vaselor de sânge. De exemplu, Sucul de Aronia și Coacăze Roșii 100% Natural și Ecologic este o opțiune naturală ce poate completa o dietă echilibrată, fiind bogat în compuși cu rol antioxidant.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Simptomele flebitei

Durerea poate apărea brusc sau doar la atingerea regiunii afectate. Pielea devine caldă la palpare, iar de-a lungul venei inflamate poate apărea o zonă roșiatică, subțire și alungită. Iată care sunt cele mai frecvente semne clinice ce pot indica prezența flebitei:

• durere locală, accentuată la statul în picioare;
• tumefierea (umflarea) regiunii afectate;
• senzație de tensiune sau greutate în membru;
• roșeață și căldură la nivelul pielii;
• mâncărimi în zona inflamată;
• febră ușoară (în formele cu componentă infecțioasă);
• senzație pulsatorie sau disconfort profund;
• edem generalizat sau localizat la nivelul gambei sau coapsei.

În flebita superficială, simptomele sunt vizibile la suprafață: traiect venos roșu, sensibilitate locală și ușoară întărire a venei. În schimb, flebita profundă se manifestă prin dureri mai intense, edem extins și, uneori, schimbarea culorii pielii — care poate deveni albăstruie sau vineție.

Diagnosticarea flebitei

Diagnosticul flebitei se bazează, în primul rând, pe anamneză și examinarea clinică. Medicul evaluează simptomele raportate de pacient, aspectul membrului afectat și sensibilitatea locală. Pentru confirmare, pot fi recomandate analize de sânge și investigații imagistice.

Cea mai utilizată metodă imagistică este ecografia venoasă Doppler. Este o investigație neinvazivă, nedureroasă, care nu necesită pregătire specială și care permite vizualizarea în timp real a fluxului sanguin. Cu ajutorul unei sonde ecografice aplicate pe piele, medicul identifică zonele cu inflamație sau obstrucție, precum și prezența eventualelor trombi la nivelul venelor superficiale sau profunde.

În funcție de suspiciunea clinică, se poate recomanda și determinarea D-dimerilor – un marker sanguin care indică procesul de coagulare activă. Un rezultat negativ poate exclude prezența trombozei, în timp ce un rezultat crescut impune explorări suplimentare.

În cazurile mai complicate sau în care diagnosticul este incert, se pot utiliza metode precum venografia (cu substanță de contrast), tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) pentru evaluarea extensiei trombozei.

Opțiunile de tratament, unguentele, antiinflamatoarele și produsele recomandate pentru flebită

Sursa foto: Freepik.com

Este imperativ ca flebita să fie tratată prompt, pentru a preveni agravarea și complicațiile asociate. În absența tratamentului, inflamația se poate extinde la venele profunde, situație care impune internare și tratament specializat. În formele ușoare, managementul ambulator include:

• aplicarea locală a compreselor calde;
• menținerea membrului afectat în poziție elevată pentru reducerea edemului;
• purtarea ciorapilor compresivi medicali;
• administrarea de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).

Evoluția este în general favorabilă, cu remiterea treptată a durerii și a inflamației în câteva zile. În cazurile simple, vindecarea completă survine, de regulă, în decurs de câteva săptămâni.

În cazul tromboflebitei profunde însă, tratamentul se face obligatoriu sub supraveghere medicală. Se administrează anticoagulante pentru a preveni extinderea trombului sau migrarea acestuia. În formele severe, pot fi indicate trombolitice – substanțe care dizolvă activ cheagurile. Dacă varicele contribuie la inflamația venoasă, se poate recomanda tratamentul chirurgical al acestora.

De asemenea, utilizarea ciorapilor elastici susține circulația venoasă și reduce disconfortul. În anumite situații, se impune montarea unui filtru în vena cavă pentru a preveni embolia pulmonară – o complicație majoră care apare atunci când un tromb migrează către plămâni și obstruează o arteră pulmonară.

Prevenirea flebitei și tromboflebitei prin exerciții și schimbări ale stilului de viață

După cum ai văzut, flebita este o afecțiune care influențează circulația venoasă și poate genera disconfort semnificativ. Prevenția joacă un rol esențial, iar un stil de viață activ și echilibrat contribuie la reducerea riscului de apariție. Activitatea fizică regulată stimulează circulația sângelui, prevenind stagnarea și formarea cheagurilor. Exercițiile pentru flebită trebuie adaptate în funcție de toleranța fiecărei persoane și efectuate constant.

Iată câteva recomandări utile pentru prevenirea flebitei:

• Bea minimum doi litri de apă zilnic;
• Evită traumatismele la nivelul membrelor;
• Ridică-te de la birou la fiecare oră și mișcă-te câteva minute;
• Evită poziția „picior peste picior”;
• Mergi pe jos sau fă exerciții minimum 20 de minute în fiecare zi;
• Redu utilizarea autoturismului în favoarea mersului pe jos;
• Dacă ești într-o călătorie lungă, ridică-te și mișcă-ți picioarele periodic;
• Poartă ciorapi compresivi medicali;
• Adoptă o alimentație bogată în fibre: fructe, legume, cereale integrale;
• Menține o greutate corporală sănătoasă.

În același timp, renunțarea la fumat este esențială, deoarece nicotina afectează vasele de sânge și favorizează tromboza. Controlează afecțiunile cronice, precum varicele sau tulburările de coagulare, sub supravegherea unui medic. Flebita superficială se tratează mai ușor atunci când sunt respectate aceste măsuri profilactice.

În timpul călătoriilor, execută exerciții simple – rotația gleznelor, flexia degetelor – pentru a preveni stagnarea sângelui. Protejează-ți picioarele și brațele de traumatisme repetate.

În concluzie, flebita este o afecțiune care nu trebuie ignorată, deoarece poate evolua spre complicații serioase, precum tromboza venoasă profundă sau embolia pulmonară. Prin urmare, recunoașterea simptomelor specifice – durere, roșeață, umflături și senzație de căldură locală – este importantă pentru un diagnostic rapid. Totodată, respectarea tratamentului recomandat și aplicarea măsurilor de prevenție, precum mișcarea regulată, hidratarea corectă și evitarea imobilizării prelungite, contribuie semnificativ la reducerea riscului de recidivă.

Disclaimer! Acest articol are rol informativ și nu înlocuiește consultul medical! Pentru un diagnostic corect și un plan de tratament personalizat, adresează-te întotdeauna unui medic specialist.

Referințe:

• https://www.webmd.com/dvt/phlebitis;
• https://www.nhs.uk/conditions/phlebitis/;
• https://www.healthline.com/health/phlebitis;
• https://www.medicalnewstoday.com/articles/phlebitis.