Melena (scaunul negru) – definiție, cauze și tratament

Melena reprezintă un semn clinic important, caracterizat prin eliminarea de scaune negre, lucioase și cu aspect aderent, similar cu cel al păcurii. Această manifestare este, de obicei, rezultatul sângerărilor din tractul gastrointestinal superior, unde sângele este digerat și transformat de enzimele digestive, conferind fecalelor aspectul caracteristic. Termenul „melena” provine din greacă și înseamnă „negru ca smoala”.

În acest articol vom aborda cauzele posibile ale melenelor, semnificația lor clinică, afecțiunile asociate – precum ulcerul peptic, varicele esofagiene sau tumorile gastrointestinale – precum și importanța evaluării medicale prompte pentru un diagnostic și tratament adecvat.

Ce este melena și cum se manifestă?

Sursa foto: Shutterstock.com

Melena este termenul medical folosit pentru emisia scaunelor negre, lucioase, cu aspect de păcură, cauzate de prezența sângelui digerat în tractul gastrointestinal superior. În acest articol vom aborda ce este melena, cum se manifestă și ce semnificație clinică are acest simptom.

Această manifestare apare atunci când sângele provenit din esofag, stomac sau duoden este supus acțiunii acidului gastric și a enzimelor digestive, rezultând o modificare a hemoglobinei în hematină — o substanță cu pigment închis. Astfel, scaunul capătă culoarea neagră intensă și consistența caracteristică, aderentă.

Melena nu este o boală, ci un semn clinic important, care poate indica o sângerare internă cu potențial grav. Nu orice scaun închis la culoare este melena — suplimentele cu fier, bismutul sau unele alimente pigmentate pot colora temporar scaunul, însă fără aspectul tipic gudronat.

Cazurile de melena necesită evaluare medicală de urgență, deoarece pot ascunde afecțiuni precum ulcerul gastric, varicele esofagiene sau tumorile digestive. Diagnosticul corect și intervenția la timp pot preveni complicații severe și pot asigura un tratament adecvat.

În contextul menținerii sănătății gastrointestinale, este important să ne amintim că există diverse abordări pentru protejarea stomacului și a colonului, precum și pentru echilibrarea microflorei intestinale. Pentru a susține aceste funcții vitale, se pot utiliza suplimente naturale. Un exemplu relevant este Protocolul Sănătatea Gastrointestinală, care oferă o combinație de trei suplimente naturale, create cu atenție de Aronia Charlottenburg, pentru a sprijini sănătatea întregului tract digestiv. Aceste suplimente pot contribui la protejarea stomacului și a colonului, precum și la menținerea unui echilibru sănătos al microflorei intestinale, aspecte esențiale pentru prevenirea și gestionarea problemelor gastrointestinale, inclusiv a celor care pot duce la apariția melenei.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Cauzele principale ale melenei

Melena este cauzată de o sângerare în tractul gastrointestinal superior, de obicei la nivelul stomacului, duodenului sau esofagului. Această sângerare duce la prezența sângelui digerat în scaun, conferindu-i aspectul negru, lucios și aderent.

Cele mai frecvente cauze ale melenei sunt:

• Ulcerul peptic – leziuni apărute pe mucoasa stomacului sau duodenului, frecvent asociate cu infecția cu Helicobacter pylori sau cu utilizarea de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
• Gastrita – inflamația mucoasei gastrice, care poate provoca sângerare superficială, adesea declanșată de alcool, stres sau medicamente iritante;
• Varice esofagiene – dilatări ale venelor esofagiene apărute în contextul cirozei hepatice, care pot sângera masiv;
• Sindromul Mallory-Weiss – rupturi ale mucoasei esofagului provocate de vărsături repetate sau intense;
• Esofagita – inflamația esofagului, deseori cauzată de reflux gastroesofagian sever;
• Tumori – formațiuni benigne sau maligne la nivelul esofagului, stomacului sau intestinului subțire superior, care pot sângera cronic sau intermitent.

Cauze mai rare pot include traumatismele, malformațiile vasculare, afecțiunile de coagulare sau utilizarea de medicamente anticoagulante ori antiagregante (cum ar fi aspirina, heparina sau warfarina), care cresc riscul de sângerare gastrointestinală.

În toate aceste situații, prezența scaunelor negre necesită evaluare medicală promptă pentru identificarea cauzei și aplicarea unui tratament adecvat.

Simptome asociate cu melena

Melena, în sine, este un simptom caracterizat prin scaune negre, lucioase, cu consistență lipicioasă, care indică prezența sângelui digerat în tractul gastrointestinal superior.

Alte simptome care pot însoți melena și oferă indicii despre gravitatea sângerării sunt:

• Oboseală și slăbiciune – apar frecvent în contextul unei anemii cauzate de pierderi de sânge, mai ales dacă acestea sunt cronice;
• Amețeli – scăderea tensiunii arteriale, în special la ridicarea bruscă în picioare (hipotensiune ortostatică), este un semn că organismul pierde volum de sânge;
• Paloare – fața palidă sau culoarea deschisă a tegumentelor trădează o oxigenare mai slabă a țesuturilor, în contextul hemoragiei;
• Leșin (sincopă) – în formele severe de melena, scăderea bruscă a tensiunii și fluxului sanguin poate duce la pierderea conștienței;
• Durere abdominală – localizată în epigastru sau zona retrosternală, poate indica un ulcer gastric, duodenal sau o altă sursă de sângerare;
• Dificultăți de respirație – anemia severă poate duce la senzație de lipsă de aer, mai ales în timpul efortului;
• Hematemeza – vărsături cu sânge roșu aprins (sângerare activă) sau în „zaț de cafea” (sânge parțial digerat), simptom frecvent asociat cu melena;
• Transpirații reci, puls rapid și slab, confuzie sau agitație – sunt semne de șoc hipovolemic și impun intervenție medicală de urgență.

Prezența acestor simptome, mai ales în combinație cu aspectul caracteristic al scaunului, necesită evaluare medicală promptă. Chiar dacă nu toate persoanele prezintă simptomele enumerate, identificarea melenei impune stabilirea cauzei și inițierea tratamentului.

Diagnosticarea melenei

Melena este diagnosticată de un medic gastroenterolog. Confirmarea diagnosticului presupune o evaluare clinică atentă, completată de investigații paraclinice și explorări endoscopice, pentru a identifica sursa sângerării din tractul digestiv superior.

Pentru stabilirea diagnosticului pot fi necesare următoarele:

• Examinarea scaunului – se poate recolta o probă pentru a testa prezența sângelui digerat. Testul pentru sânge ocult în fecale este util în cazurile în care melena nu este evidentă cu ochiul liber.
• Sondaj nazo-gastric – utilizat pentru a verifica prezența sângelui în stomac, în special în urgențe, prin aspirarea conținutului gastric.
• Endoscopia digestivă superioară (EGD) – procedura standard pentru vizualizarea directă a esofagului, stomacului și duodenului. Permite identificarea și tratamentul sursei hemoragice, precum și recoltarea de biopsii dacă sunt suspectate leziuni tumorale.
• Endoscopia cu capsulă – implică înghițirea unei capsule cu cameră video pentru a explora intestinul subțire, utilă în cazurile în care sângerarea nu a fost identificată prin endoscopie convențională.
• Analize de sânge – hemograma poate indica anemie (hemoglobină scăzută), iar testele de coagulare și cele ale funcției hepatice oferă informații suplimentare despre starea generală a pacientului.
• Studii imagistice – în situații specifice, se poate recurge la tomografie computerizată (CT), rezonanță magnetică (RMN) cu secvențe vasculare sau angiografie, mai ales în cazurile cu sângerare activă și neidentificată endoscopic.
• Ecografia abdominală – poate evidenția patologii asociate, precum ciroza hepatică sau litiaza biliară.

Diagnostic diferențial poate evidenția:

• Melena falsă – apare prin colorarea scaunului în negru în urma consumului de suplimente cu fier, cărbune medicinal sau alimente precum afinele și sfecla roșie.
• Sângerare înghițită – de la nivelul gurii sau al tractului respirator (hemoptizie) poate da un aspect similar melenei, dar are origine extradigestivă.

Opțiunile de tratament pentru scaunul negru ca păcura (melena)

Tratamentul melenei depinde în mod direct de cauza care stă la baza sângerării. Stabilizarea hemodinamică este prioritatea imediată, în special în cazurile de sângerare abundentă din tractul digestiv superior.

Măsurile inițiale constă în:

• Administrarea de fluide intravenoase (perfuzie) – pentru a restabili volumul circulant și a preveni șocul hipovolemic.
• Transfuzii de sânge – indicate dacă pacientul prezintă anemie severă sau instabilitate circulatorie.

Tratamentul etiologic se adaptează în funcție de cauza sângerării și include:

• Terapie medicamentoasă:
  • Inhibitori ai pompei de protoni (IPP), precum omeprazol sau pantoprazol – reduc aciditatea gastrică și favorizează vindecarea leziunilor precum ulcerul peptic sau gastrita;
  • Antibiotice – administrate în cazul unei infecții cu Helicobacter pylori, care trebuie eradicată;
  • Medicamente pentru hemostază – pot fi utilizate pentru a reduce sângerarea;
  • Oprirea sau ajustarea tratamentelor anticoagulante/antiagregante, acolo unde este necesar, în funcție de raportul risc hemoragic vs. trombotic.
• Intervenții endoscopice:
  • Injectare locală cu substanțe vasoconstrictoare;
  • Cauterizare (terapie termică);
  • Aplicare de clipuri hemostatice;
  • Ligaturi elastice, în special pentru varicele esofagiene;
  • Pulverizare de agenți hemostatici – în sângerările difuze.
• Tratament chirurgical:
  • În cazurile în care sângerarea nu poate fi oprită endoscopic sau dacă există leziuni structurale mari (ulcer perforat, tumori, malformații vasculare), se poate recurge la intervenție chirurgicală pentru rezecția zonei afectate sau derivații porto-sistemice (în cazul varicelor esofagiene hemoragice).
• Terapie de susținere:
  • Administrarea de fier oral sau intravenos, în funcție de severitatea anemiei;
  • Corectarea altor dezechilibre metabolice sau funcționale.
• Tratamentul bolii de bază:
  • Dacă sângerarea este cauzată de o afecțiune sistemică, cum ar fi boala hepatică sau o patologie renală cronică, este esențială tratarea acestora pentru prevenirea recidivelor.

Monitorizarea post-tratament se bazează pe:

• controale periodice;
• reevaluare endoscopică, dacă este necesar;
• consiliere privind semnele de alarmă și modificările stilului de viață (alcool, AINS etc.).

Prin urmare, abordarea terapeutică a melenei este multidisciplinară și adaptată fiecărui caz în parte, cu scopul de a asigura stabilitatea pacientului, oprirea sângerării și prevenirea recidivelor.

În ce situații este necesară consultarea urgentă a unui medic?

Recunoașterea semnelor de alarmă în cazul melenei este esențială pentru prevenirea complicațiilor grave. Scaunul negru, lucios, observat la adulți poate semnala o hemoragie digestivă superioară, care necesită intervenție medicală de urgență.

Situațiile în care trebuie solicitat ajutor medical imediat includ:

• Prezența simptomelor de instabilitate hemodinamică
  • amețeli accentuate;
  • senzație de leșin;
  • puls accelerat și slab;
  • tensiune arterială scăzută;
  • transpirații reci;
  • confuzie sau stare de agitație.
    Acestea indică o pierdere importantă de sânge și necesită tratament de urgență într-un serviciu specializat.
• Vărsăturile cu sânge (hematemeză)
  • fie sânge proaspăt, fie cu aspect de zaț de cafea;
  • asocierea acestora cu melena semnalează o sângerare activă în tractul digestiv superior.
• Durerea abdominală severă
  • dacă este brusc instalată sau se accentuează progresiv, poate sugera complicații precum perforația unui ulcer sau obstrucția intestinală, necesitând intervenție chirurgicală rapidă.
• Istoric de afecțiuni gastrointestinale
  • persoane cu ulcer peptic, varice esofagiene sau boală Crohn trebuie să se adreseze imediat medicului la apariția melenei, chiar dacă nu prezintă alte simptome evidente.
• Tratament cu medicamente anticoagulante sau AINS
  • utilizarea acestor substanțe crește riscul de hemoragie digestivă. Apariția scaunului negru în acest context necesită evaluare urgentă și ajustarea tratamentului sub supraveghere medicală.
• Melena recurentă sau persistentă
  • chiar în absența simptomelor severe, sângerările cronice pot duce la anemie gravă și pot masca boli serioase care necesită diagnostic și tratament specializat.

Concluzii

În concluzie, scaunul de culoare neagră, în special atunci când este însoțit de simptome sistemice, nu trebuie ignorat. Evaluarea timpurie și intervenția promptă pot preveni agravarea stării clinice și pot reduce riscul complicațiilor potențial fatale.

Disclaimer! Informațiile prezentate în acest articol au scop exclusiv informativ și educativ. Ele nu substituie consultul medical de specialitate, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic. Dacă prezinți simptomele descrise, cum ar fi scaunul negru, amețeli sau alte semne de sângerare internă, solicită imediat asistență medicală. Orice decizie legată de sănătatea ta trebuie luată în urma unei evaluări clinice realizate de un profesionist în domeniu.

Referințe:

1. Laine L, Jensen DM. Management of patients with ulcer bleeding. Am J Gastroenterol. 2012;107(3):345-360;

2. Gralnek IM, Dumonceau JM, Kuipers EJ, et al. Diagnosis and management of nonvariceal upper gastrointestinal hemorrhage: European Society of Gastrointestinal Endoscopy (ESGE) Guideline. Endoscopy. 2015;47(10):a1-46;

3. Tripathi D, Stanley AJ, Hayes PC, et al. UK guidelines on the management of variceal haemorrhage in cirrhotic patients. Gut. 2015;64(11):1680-1704;

4. Barkun AN, Almadi M, Kuipers EJ, et al. Management of Nonvariceal Upper Gastrointestinal Bleeding: Guideline Recommendations From the International Consensus Group. Ann Intern Med. 2019;171(11):805-822;

5. Sung JJ, Chiu PW, Chan FK, et al. Asia-Pacific consensus recommendations on first-line management of peptic ulcer bleeding. Gut. 2008;57(9):1267-74;

6. Bosch J, Thabut D. Management of upper gastrointestinal bleeding in cirrhosis. J Hepatol. 2015;62(1):S55-S66.