Hiperprolactinemie (prolactina mărită): cauze, simptome și tratament

Hiperprolactinemia reprezintă o creștere anormală a nivelului de prolactină în sânge — un hormon produs de glanda pituitară, cu rol esențial în reglarea funcțiilor reproductive. Afecțiunea poate avea multiple cauze, de la administrarea anumitor medicamente sau afecțiuni endocrine, până la prezența unor tumori hipofizare (prolactinoame). În unele cazuri, însă, cauza rămâne necunoscută, fiind vorba de hiperprolactinemie idiopatică.

Această dereglare hormonală poate afecta atât femeile, cât și bărbații, însă apare mai frecvent la femei, influențând menstruația, fertilitatea și echilibrul hormonal general. Netratată, poate duce la complicații serioase, cum ar fi infertilitatea sau osteoporoza.

În acest articol vom explora cauzele principale ale hiperprolactinemiei, simptomele prin care se manifestă, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament, atât medicamentoase cât și naturiste.

Ce înseamnă hiperprolactinemia și care sunt cauzele prolactinei crescute?

În acest capitol vom discuta despre ce înseamnă prolactina mărită. Conform definiției medicale, hiperprolactinemia este o tulburare endocrină caracterizată prin niveluri crescute ale prolactinei în sânge. Prolactina este un hormon secretat în principal de glanda hipofiză (glanda pituitară), cu un rol esențial în stimularea lactației la femeile care alăptează. Totodată, prolactina influențează și alte funcții ale organismului, precum reglarea ciclului menstrual, ovulația sau echilibrul hormonal general.

Glanda hipofiză, situată la baza creierului, are dimensiunea unui bob de mazăre și controlează secreția mai multor hormoni importanți, inclusiv hormonii tiroidieni, hormonul de creștere și hormonii sexuali.

În mod natural, nivelul prolactinei este mai mare în timpul sarcinii și alăptării. Cu toate acestea, hiperprolactinemia apare atunci când acest nivel rămâne crescut în afara acestor contexte, afectând atât femeile, cât și bărbații. Cel mai adesea, este diagnosticată la persoane sub 40 de ani. Cazurile de hiperprolactinemie la copii sunt rare, dar documentate în literatura de specialitate.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale acestei afecțiuni este prolactinomul – o tumoră benignă a glandei hipofize care determină secreția excesivă de prolactină. Totuși, nu este singurul factor declanșator, motiv pentru care identificarea cauzei exacte este esențială pentru un tratament eficient.

Pe lângă investigațiile medicale și tratamentele recomandate, un stil de viață echilibrat și consumul de alimente bogate în antioxidanți pot susține sănătatea endocrină. De exemplu, sucul de rodie 100% natural, obținut exclusiv din fructe proaspete, fără aditivi sau zahăr adăugat, este o opțiune gustoasă și benefică, datorită conținutului ridicat de antioxidanți. Rodia este recunoscută pentru proprietățile sale nutritive și este considerată de secole un simbol al vitalității și fertilității.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Simptomele prolactinei mărite la femei și bărbați

Manifestările clinice ale hiperprolactinemiei diferă în funcție de sex, dar pot include și simptome comune. Prolactina în exces afectează funcțiile hormonale și reproductive ale organismului, iar în unele cazuri poate indica prezența unei tumori hipofizare. Astfel, prolactina mărită la femei și bărbați apare din cauza dezechilibrului hormonal produs de nivelurile ridicate ale acestui hormon și pot varia ca severitate, în funcție de durata și cauza afecțiunii.

Simptomele la femei

• Tulburări menstruale – Menstruații neregulate (oligomenoree) sau absența completă a acestora (amenoree) sunt printre cele mai frecvente semne.
• Galactoree – Secreție de lapte din sâni, în lipsa sarcinii sau a alăptării.
• Infertilitate – Anovulația cauzată de hiperprolactinemie poate duce la dificultăți în conceperea unui copil.
• Scăderea libidoului – Dorința sexuală este redusă din cauza dezechilibrului hormonal.
• Uscăciune vaginală – Se poate asocia cu disconfort în timpul actului sexual.
• Osteopenie/Osteoporoză – În cazul femeilor, prolactina mărită poate scădea nivelul de estrogen, afectând densitatea osoasă.

Simptome la bărbați

• Scăderea apetitului sexual – Una dintre cele mai frecvente manifestări.
• Disfuncție erectilă – Afectarea axei hormonale poate provoca dificultăți în menținerea erecției.
• Infertilitate – Poate fi asociată cu scăderea numărului de spermatozoizi (oligospermie).
• Ginecomastie – Creșterea în volum a sânilor.
• Galactoree – Deși rară la bărbați, poate apărea în cazuri severe.
• Pierderea masei musculare – Însoțită de scăderea forței fizice.

Simptome comune (femei și bărbați)

• Oboseală – Epuizare constantă și dificultăți de concentrare.
• Tulburări de dispoziție – Anxietate, iritabilitate sau depresie.
• Cefalee – Durerile de cap pot apărea frecvent, în special dacă există o formațiune tumorală la nivelul hipofizei.
• Tulburări de vedere – Vedere încețoșată sau periferică afectată, mai ales dacă există un macroprolactinom care comprimă nervii optici.

Diagnosticarea hiperprolactinemiei

Depistarea hiperprolactinemiei începe, de regulă, cu o analiză de sânge solicitată de medicul ginecolog sau endocrinolog, mai ales la pacientele care se confruntă cu dereglări menstruale, infertilitate sau galactoree. Dacă nivelul prolactinei este crescut, următorul pas este evaluarea endocrinologică, pentru a identifica cauza și a decide asupra tratamentului adecvat.

Etapele evaluării clinice

După anamneză și examenul fizic, medicul va analiza contextul clinic. Este esențial să se excludă cauzele tranzitorii sau medicamentoase. De exemplu, unele antidepresive, antipsihotice, anticoncepționale sau opioide pot crește temporar nivelul prolactinei. În aceste cazuri, poate fi suficientă ajustarea tratamentului, fără alte investigații suplimentare.

Investigații recomandate

Dacă valoarea prolactinei rămâne crescută la retestare, se recomandă investigații suplimentare:

• Analize hormonale:
  • FSH, LH, estradiol – pentru evaluarea axei ovariene (la femei);
  • Testosteron, DHEAS – pentru evaluarea funcției testiculare (la bărbați);
  • TSH, FT4 – pentru a exclude hipotiroidismul primar, o cauză frecventă de hiperprolactinemie.
• Analize generale:
  • Profil hepatic și renal – pentru a verifica eventuale cauze secundare (ciroză, insuficiență renală).
• Investigații imagistice:
  • IRM cerebral și hipofizar cu substanță de contrast – metoda de elecție pentru identificarea prolactinoamelor (tumori benigne ale hipofizei); recomandată mai ales dacă nivelul prolactinei depășește de 4 ori valoarea normală (>100 ng/ml) sau dacă există semne neurologice (cefalee, tulburări de vedere);
  • CT cerebral – alternativă pentru pacienții care nu pot face RMN, deși mai puțin sensibilă pentru leziuni hipofizare mici.
• Investigații specifice (în funcție de suspiciunile clinice):
  • Ecografie transvaginală – pentru evaluarea sindromului de ovar polichistic;
  • Ecografie mamară – pentru excluderea unei mastoze sau a unei secreții patologice.

Investigații suplimentare speciale

• Big prolactina (test PEG) – recomandat atunci când valorile sunt crescute, dar pacientul nu prezintă simptome. Testul evidențiază macroprolactinemia, o formă inactivă biologic a prolactinei, legată de imunoglobuline.
• Diluarea probei – „efectul de cârlig” (hook effect) – dacă IRM-ul evidențiază un adenom hipofizar, dar testele de sânge arată o valoare fals normală a prolactinei, poate fi vorba de o interferență analitică. Diluarea probei este necesară pentru un rezultat real.

Intervenții clinice și tratamente naturiste pentru reducerea prolactinei mărite

Tratamentul în hiperprolactinemie urmărește normalizarea nivelului de prolactină și, acolo unde este cazul, restabilirea funcției reproductive. Alegerea terapiei depinde de cauză, de severitatea simptomelor și de contextul clinic al pacientului.

Când nu este necesar tratamentul?

Nu orice valoare crescută a prolactinei necesită intervenție terapeutică. În anumite situații, monitorizarea este suficientă:

• Hiperprolactinemia fiziologică (de exemplu, în sarcină, alăptare, somn sau stres intens);
• Macroprolactinemia (prolactină mare, dar inactivă biologic și fără simptome);
• Cazurile medicamentoase fără simptomatologie (când medicația e esențială și nu se pot face modificări).

Tratarea cauzei

Dacă hiperprolactinemia este secundară unei alte afecțiuni, tratarea cauzei duce de regulă și la normalizarea prolactinei:

• Hipotiroidism – tratamentul cu hormoni tiroidieni corectează atât disfuncția tiroidiană, cât și nivelul de prolactină;
• Hiperprolactinemia indusă de medicamente – dacă simptomele sunt prezente:
  • se întrerupe sau se înlocuiește medicamentul cauzator (sub supraveghere medicală);
  • uneori este suficientă reducerea dozei;
  • nivelul prolactinei revine la normal, de obicei în 48–72 de ore.

În cazul în care tratamentul cauzei nu este posibil sau eficient, se trece la terapia specifică.

Terapia cu agoniști de dopamină

Aceasta este prima linie de tratament pentru majoritatea formelor de hiperprolactinemie, inclusiv pentru prolactinoame:

• Cabergolina – eficientă, bine tolerată, administrare săptămânală;
• Bromocriptina – mai veche, necesită administrare zilnică, dar rămâne o opțiune valabilă.

Acești agenți reduc secreția de prolactină, diminuează dimensiunea tumorilor și restabilesc funcția reproductivă. Tratamentul este de lungă durată și necesită monitorizare periodică.

Tratament chirurgical sau radioterapie

Este indicat doar în cazuri selectate:

• Prolactinoame voluminoase care nu răspund la tratament medicamentos;
• Tumori care comprimă nervii optici și produc simptome vizuale;
• Intoleranță severă la terapia dopaminergică.

Se poate apela la radioterapie dacă nici operația nu este eficientă sau posibilă.

Rolul terapiilor naturiste (complementare)

În paralel cu tratamentul convențional, unele suplimente și plante pot susține echilibrul hormonal:

• Vitex agnus-castus – reglează secreția de prolactină (util mai ales în forme ușoare);
• Vitamina B6 și vitamina E – contribuie la reglarea axei hormonale;
• Zinc – important în sănătatea sistemului reproducător;
• Ceai verde – conține compuși cu potențial inhibitor asupra prolactinei.

Atenție! Aceste metode nu înlocuiesc tratamentul prescris de medic, ci pot fi folosite ca adjuvant, doar cu acordul specialistului.

Prolactina mărită la copii și adolescenți

Deși mai rară decât la adulți, hiperprolactinemia poate apărea și la copii sau adolescenți și necesită o abordare atentă, deoarece poate influența negativ dezvoltarea pubertară și starea generală de sănătate.

Printre cauzele principale ale prolactinei crescute la această categorie de vârstă se numără:

• Prolactinoamele – tumori hipofizare benigne, rare la copii, dar posibile.
• Hipotiroidismul – deficitul de hormoni tiroidieni stimulează producția de prolactină.
• Administrarea anumitor medicamente – cum ar fi antipsihoticele, antiemeticele sau anticonvulsivantele.
• Sindromul ovarelor polichistice (SOP) – în cazul adolescentelor, poate fi asociat cu hiperprolactinemie.
• Stresul cronic sau traumatismele craniene – pot influența funcția hipotalamo-hipofizară.

Cu toate acestea, manifestările clinice diferă în funcție de sex și de stadiul dezvoltării:

• Întârzierea instalării pubertății sau oprirea progresiei acesteia;
• La fete: amenoree (absența menstruației), galactoree (secreție lactată);
• La băieți: ginecomastie, întârzierea apariției caracterelor sexuale secundare;
• Tulburări de creștere: încetinirea ritmului de dezvoltare staturală;
• Cefalee și tulburări de vedere, mai ales în cazul tumorilor mari, hipofizare.

Așadar, hiperprolactinemia în perioada de creștere trebuie evaluată cu atenție, pentru că dezechilibrul hormonal poate afecta pe termen lung dezvoltarea fizică și reproductivă. În majoritatea cazurilor, diagnosticul se stabilește prin analize hormonale și imagistică cerebrală (IRM). Tratamentul se stabilește în funcție de cauză și de severitatea simptomelor, iar prognosticul este bun dacă intervenția este precoce.

Complicații și evoluția afecțiunii în cazul hiperprolactinemiei

Sursa foto: Shutterstock.com

Lăsată netratată, hiperprolactinemia poate duce la numeroase complicații care afectează atât sănătatea reproductivă, cât și echilibrul hormonal general.

În majoritatea cazurilor, apar complicații precum:

• Infertilitatea, prin afectarea ovulației la femei și scăderea producției de spermatozoizi la bărbați;
• Scăderea densității osoase (osteopenie, osteoporoză), mai ales la femeile cu amenoree prelungită;
• Disfuncții sexuale, precum scăderea libidoului sau disfuncția erectilă;
• Prolactinoamele mari pot provoca:
  • tulburări de vedere, prin compresia chiasmei optice;
  • cefalee persistentă;
  • insuficiență hipofizară, prin afectarea secreției altor hormoni hipofizari.

Prognosticul este, în general, favorabil atunci când afecțiunea este diagnosticată precoce și tratată corect.

În pofida faptului că nu este o afecțiune care pune în mod direct viața în pericol, hiperprolactinemia poate avea consecințe serioase asupra sănătății reproductive și generale, precum infertilitatea sau tulburările de vedere. Un diagnostic corect, urmat de identificarea și tratarea cauzei, poate duce la normalizarea nivelului de prolactină și la ameliorarea simptomelor. Informațiile din acest articol au un rol orientativ — dacă te regăsești în simptomele descrise, îți recomandăm să consulți un medic endocrinolog pentru evaluare și tratament adecvat.

Referințe:

1. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/22284-hyperprolactinemia;
2. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK537331/;
3. https://www.yalemedicine.org/conditions/hyperprolactinemia;
4. https://www.webmd.com/women/what-is-hyperprolactinemia;
5. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3853872/.