Schizofrenie – înțelegerea bolii, diagnosticare și strategii de gestionare
Schizofrenia: ce este această boală atât de necruțătoare pentru sistemul nostru nervos? Care sunt persoanele mai predispuse la dezvoltarea ei, cum afectează corpul și de ce apare schizofrenia? La aceste întrebări și nu numai găsești răspuns mai jos!
Schizofrenia – ce este, din ce cauze apare și alte informații utile
Pentru a înțelege cât mai bine această afecțiune, trebuie să știm ce este schizofrenia și alte informații esențiale despre ea.
Schizofrenie – definiție
Boala numită schizofrenie este o tulburare mentală gravă și cronică, care afectează modul în care o persoană gândește, simte și se comportă. Persoanele afectate par a fi deconectate de realitate, ceea ce poate fi extrem de perturbator atât pentru ele, cât și pentru cei din jur.
Schizofrenia este vindecabilă?
În prezent, schizofrenia nu este vindecabilă, dar este tratabilă. Tratamentul eficient poate ajuta la gestionarea simptomelor și poate îmbunătăți calitatea vieții celor afectați.
Schizofrenia se moștenește?
Moștenirea genetică a schizofreniei este complexă. Studiile pe familii și pe gemeni au arătat că există o predispoziție genetică semnificativă. De exemplu, riscul de schizofrenie la un frate geamăn identic al unei persoane afectate este de aproximativ 50%. Riscul în populația generală este de aproximativ 1%. Cu toate acestea, genele singure nu determină apariția bolii.
Ce înseamnă schizofrenie la copii?
Despre schizofrenia la copii, cunoscută și sub denumirea de schizofrenie cu debut precoce, trebuie să știi că ea apare înainte de vârsta de 18 ani. Boala are un impact semnificativ asupra activităților zilnice ale copiilor.
Tipuri de schizofrenie – care sunt acestea?
Schizofrenia este o tulburare mentală complexă și eterogenă, care poate varia semnificativ de la o persoană la alta. Nu se știe totul despre schizofrenie, însă ea a fost clasificată în mai multe subtipuri, deși aceste clasificări au fost în mare parte eliminate în DSM-5 (Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale, a 5-a ediție) datorită suprapunerii simptomelor. Totuși, înțelegerea acestor subtipuri poate fi utilă pentru a recunoaște diversitatea manifestărilor clinice ale schizofreniei.
Schizofrenia paranoidă
Schizofrenia paranoidă are simptome precum prezența iluziilor și halucinațiilor, în special a celor de natură paranoică. Persoanele afectate pot avea credințe false că sunt urmărite, persecutate sau controlate de forțe externe. Gândirea și comportamentul pot rămâne relativ intacte în afara episoadelor psihotice, iar afectarea cognitivă și simptomele negative sunt mai puțin proeminente.
Schizofrenia dezorganizată (hebefrenică)
Este marcată de gândire și comportament dezorganizat, precum și de afect aplatizat sau inadecvat. Persoanele cu acest tip de schizofrenie pot avea dificultăți în organizarea gândurilor, aceasta ducând la un discurs incoerent și un comportament dezordonat. Emoțiile lor pot părea neadecvate situației și pot avea dificultăți majore în îndeplinirea activităților zilnice.
Schizofrenia catatonică
Aceasta se caracterizează prin perturbări motorii severe. Acestea pot include imobilitate extremă, mișcări excesive și agitate, mutism, negativism (rezistență la instrucțiuni) sau posturi bizare. Persoanele pot rămâne în aceeași poziție pentru perioade lungi de timp sau pot manifesta o activitate fizică extrem de agitată și fără scop.
Schizofrenia nediferențiată
Aceasta este diagnosticată atunci când o persoană are simptome ale schizofreniei. Însă, acestea nu se încadrează clar în niciunul dintre celelalte subtipuri. Persoanele cu acest tip de schizofrenie pot prezenta o combinație de simptome pozitive și negative, fără a predomina un tip specific.
Schizofrenia reziduală
Schizofrenia reziduală se referă la stadiul în care o persoană nu mai prezintă simptome psihotice proeminente, cum ar fi iluziile sau halucinațiile. Totuși, continuă să aibă simptome negative, cum ar fi retragerea socială, afectul aplatizat și scăderea motivației. Acest tip poate apărea după un episod acut de schizofrenie și indică o reducere a intensității simptomelor psihotice.
Pentru persoanele predispuse sau diagnosticate cu schizofrenie, menținerea unei stări de sănătate optime este esențială pentru gestionarea simptomelor și îmbunătățirea calității vieții. Sistemul nervos, care este adesea afectat de boală, necesită o atenție specială. În acest context, suplimentele nutritive pot juca un rol important, iar Premium Aronia Vitamin B-Complex 500ml se dovedește a fi un aliat de nădejde. Acest produs oferă o formulă avansată ce include un complex de vitamine B, Vitamina C, suc de aronia și suc de mere. O astfel de combinație unică sprijină sănătatea sistemului nervos și a funcțiilor cognitive. Vitaminele B sunt esențiale pentru menținerea funcționării adecvate a sistemului nervos.
Schizofrenia și Complexul de Vitamine B
De exemplu, Vitamina B12 joacă un rol vital în menținerea mielinei, învelișul protector al nervilor, care este important pentru transmiterea eficientă a impulsurilor nervoase. Fără o cantitate suficientă de B12, nervii pot suferi daune, ceea ce poate agrava simptomele schizofreniei. Vitamina B9 este importantă pentru formarea de noi celule și repararea ADN-ului, iar Vitamina B7 (biotina) contribuie la metabolismul energetic în celulele nervoase. Împreună, aceste vitamine asigură o susținere robustă pentru funcția nervoasă, ceea ce este esențial în contextul schizofreniei. În plus, Complexul de Vitamine B sprijină inclusiv memoria și concentrarea. Complexul de Vitamine B asigură energia necesară neuronilor pentru procesarea informațiilor.
Acest supliment poate aduce multiple beneficii persoanelor cu schizofrenie. Pe lângă susținerea sănătății sistemului nervos, vitaminele pot contribui la îmbunătățirea funcțiilor cognitive esențiale. Ele pot, de asemenea, contribui la creșterea nivelului de energie. Aceste aspecte sunt importante pentru o viață activă și gestionarea eficientă a simptomelor.
Începutul schizofreniei – cauze și factori de risc
Schizofrenia este o tulburare mentală complexă și multifactorială, ale cărei cauze și factori de risc nu sunt pe deplin înțelese. Totuși, cercetările au identificat mai multe elemente care pot contribui la cauzele schizofreniei.
Schizofrenie – cauze principale
Factori genetici
Una dintre cele mai puternice dovezi privind cauzele schizofreniei provine din studiile genetice. Persoanele care au un membru al familiei diagnosticat cu schizofrenie au un risc mai mare de a dezvolta tulburarea.
Factori biologici
Anomaliile în structura și funcția creierului sunt frecvent asociate cu evoluția schizofreniei. Studiile de imagistică cerebrală au evidențiat diferențe în volumele anumitor regiuni ale creierului, precum hipocampul, talamusul și cortexul prefrontal. Dezechilibrele neurotransmițătorilor, în special ale dopaminei, au un rol major în patofiziologia schizofreniei. Dopamina este implicată în procesele de recompensă și motivație, iar dereglările în sistemul dopaminergic pot contribui la simptomele psihotice.
Factori de mediu prenatal
Anumite complicații în timpul sarcinii și nașterii pot crește riscul de dezvoltare a acestei boli. Infecțiile virale prenatale, malnutriția mamei în timpul sarcinii și expunerea la stres sever sunt factori care pot afecta dezvoltarea creierului fetal. Ei pot predispune la schizofrenie mai târziu în viață. De asemenea, hipoxia (lipsa de oxigen) la naștere este asociată cu un risc crescut.
Factori de risc ai schizofreniei
Factori de mediu postnatal
Stresul psihosocial sever în copilărie, abuzul fizic, emoțional sau sexual și pierderile traumatice sunt factori de risc semnificativi pentru dezvoltarea bolii. Copiii care cresc în medii urbane sau care se confruntă cu discriminare și excluziune socială au un risc mai mare de a dezvolta tulburarea.
Consumul de substanțe
Utilizarea anumitor substanțe, în special a drogurilor psihoactive precum canabisul, amfetaminele și halucinogenele, a fost asociată cu un risc crescut de schizofrenie. Consumul de canabis în adolescență este deosebit de problematic, existând dovezi că poate declanșa debutul schizofreniei la persoanele predispuse genetic.
Factori neurocognitivi
Deficitele neurocognitive, cum ar fi problemele de atenție, memorie și funcționare executivă, pot preceda debutul simptomelor psihotice. Ele sunt considerate un factor de risc pentru schizofrenie. Aceste deficite pot afecta capacitatea de a face față stresului și de a se adapta la mediul înconjurător, contribuind la vulnerabilitatea generală.
Schizofrenie – simptome comune și mai puțin comune
Debutul schizofreniei poate implica simptome bruște, comune atât pe adulți, cât și pentru copii. Mai ales dacă în familie există antecedente ale acestei afecțiuni este indicat să cunoaștem boala cât mai bine.
Schizofrenia este caracterizată printr-o gamă de simptome, care sunt adesea clasificate în două categorii: pozitive și negative. Cele pozitive includ halucinațiile, iluziile și gândirea dezorganizată. Cele negative se referă la diminuarea capacităților mentale și emoționale. Printre acestea se numără lipsa de motivație, retragerea socială și scăderea expresivității emoționale. În continuare, vei afla mai multe despre acestea, dar și alte semne specifice.
Schizofrenie – semne:
- Halucinații: persoanele cu semne ale schizofreniei pot experimenta halucinații auditive (auzirea vocilor care nu există), vizuale (vederea unor lucruri care nu există), olfactive (simțirea unor mirosuri care nu există), gustative (simțirea unor gusturi neobișnuite) și tactile (senzații fizice care nu au o cauză reală);
- Credințe false și fixe, necorectabile prin raționament logic (ex. credința că cineva complotează împotriva lor);
- Dificultăți în organizarea gândurilor;
- Discurs incoerent;
- Comportament dezordonat: manifestările schizofreniei includ comportamente extrem de dezordonate sau anormale, care pot varia de la agitație excesivă la imobilitate completă;
- Comportament motor neobișnuit;
- Afect aplatizat: scăderea expresivității emoționale, manifestată printr-o lipsă de expresie facială și voce monotonă sunt simptome de schizofrenie;
- Lipsa de motivație și inițiativă;
- Retragere socială: printre semnele schizofreniei se regăsește retragerea socială, unde persoana evită interacțiunile sociale și se izolează de ceilalți;
- Anhedonie (pierderea interesului pentru activități plăcute anterior);
- Vorbire redusă (alogie): pacienții se pot confrunta cu astfel de semne de schizofrenie care le influențează foarte mult funcționarea optimă și stilul de viață;
- Probleme de atenție: un început de schizofrenie poate fi marcat de dificultăți în menținerea atenției și concentrării;
- Deficiențe în memorie și în funcționarea executivă (planificare, organizare, rezolvarea problemelor).
Simptomele schizofreniei la copii sunt similare cu cele ale adulților, dar pot fi mai dificil de recunoscut datorită etapei de dezvoltare. Acestea includ halucinații (de obicei auditive), iluzii, gândire dezorganizată și comportament anormal. Mai mult decât atât, copiii pot prezenta simptome negative, cum ar fi lipsa de expresivitate emoțională, retragere socială și scăderea motivației.
Primele semne de schizofrenie pot include schimbări neobișnuite în comportament, percepții sau gândire, care pot fi dificil de recunoscut la început. Simptomele schizofreniei pot fi destul de violente și afectează aproape în totalitate viața unei persoane.
Despre schizofrenie – diagnostic și tratament
Schizofrenia și tulburarea bipolară nu trebuie confundate între ele, fiind afecțiuni severe, însă distincte. Tulburarea bipolară este caracterizată prin episoade ciclice de manie (energie excesivă, comportament impulsiv) și depresie (tristețe profundă, pierderea interesului). În timpul episoadelor severe, pot apărea simptome psihotice.
Diagnostic schizofrenie
Diagnosticarea bolii este un proces complex care implică evaluarea atentă a simptomelor și istoricului medical al pacientului. Diagnosticul este în general realizat de un psihiatru și se bazează pe criteriile stabilite de Manualul Diagnostic și Statistic al Tulburărilor Mentale.
- Evaluare clinică: interviuri detaliate pentru a analiza schizofrenia și manifestările pacientului istoricul medical, simptomele prezente și impactul acestora asupra vieții de zi cu zi.
- Observație comportamentală: evaluarea comportamentului pacientului pentru a identifica semnele specifice, precum halucinațiile, iluziile și comportamentul dezorganizat.
- Teste psihologice: utilizarea unor teste standardizate pentru a evalua funcționarea cognitivă și starea mentală a pacientului.
- Excluderea altor afecțiuni: excluderea altor tulburări medicale sau psihiatrice care ar putea explica simptomele, cum ar fi tulburările de dispoziție, tulburările neurologice sau consumul de substanțe.
Diagnosticul schizofreniei la copii implică o evaluare detaliată de către un profesionist în sănătate mintală. El va analiza istoricul medical și familial, simptomele și comportamentul copilului. Diagnosticul precoce este esențial pentru a începe tratamentul cât mai curând posibil. Acesta include o combinație de medicamente antipsihotice pentru a gestiona simptomele și psihoterapie pentru a sprijini dezvoltarea emoțională și socială.
Tratamentul schizofreniei – ce presupune?
Tratamentul bolii este de obicei pe termen lung și implică o combinație de medicamente și intervenții psihosociale.
- Medicamente antipsihotice: principala formă de tratament, utilizată pentru a gestiona simptomele pozitive (halucinații, iluzii).
- Psihoterapie: terapia cognitiv-comportamentală ajută la identificarea și schimbarea tiparelor de gândire distorsionate și la dezvoltarea unor strategii eficiente de coping.
- Intervenții psihosociale: programele de reabilitare, suportul comunitar și educația familială sunt esențiale pentru integrarea socială și îmbunătățirea calității vieții.
- Managementul stilului de viață: este necesară promovarea unui stil de viață sănătos, incluzând exerciții fizice regulate, o dietă echilibrată și evitarea consumului de droguri și alcool. Alimentația în schizofrenie trebuie să fie bazată pe vitamine, minerale și antioxidanți, cum ar fi fructele și legumele proaspete, suplimentele de omega-3. În același timp, trebuie evitate alimentele procesate și cele bogate în zahăr și grăsimi nesănătoase.
În gestionarea schizofreniei, suportul familial și cel profesional au un rol esențial pentru asigurarea unei vieți cât mai normale și funcționale pentru persoanele afectate. Familia joacă o parte importantă în sprijinul persoanelor diagnosticate, oferind suport emoțional și practic. Totodată, suportul profesional, oferit de psihiatrie, psihoterapie și consiliere, este fundamental pentru tratament. Psihiatrii gestionează medicația, psihoterapeuții dezvoltă strategii de coping, iar consilierii facilitează integrarea socială și profesională. Colaborarea eficientă între profesioniști și pacienți asigură o abordare completă și coordonată a tratamentului.
Așadar, deși acest diagnostic este încă greu de înțeles, însă atât pacienții, cât și membrii familiei și specialiștii pot ajuta la controlul afecțiunii pentru ca fiecare persoană să aibă o viață bună. Cu sprijinul adecvat, accesul la tratamente eficiente și o rețea de suport solidă, este posibilă îmbunătățirea semnificativă a calității vieții celor afectați.
Referințe:
https://www.nimh.nih.gov/health/topics/schizophrenia
https://www.webmd.com/schizophrenia/mental-health-schizophrenia
https://www.nhs.uk/mental-health/conditions/schizophrenia/overview/
https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/schizophrenia
