Țesutul nervos – neuronii, celulele gliale și structura neuronului explicate simplu

O atingere, mirosul cafelei sau decizia de a ridica mâna pornesc același tip de mecanism: celule specializate primesc informația, o transformă în semnal electric și o transmit mai departe. În spatele reacției se află țesutul nervos, baza creierului, a măduvei spinării și a nervilor.

Rolul țesutului nervos în organism cuprinde recepția stimulilor, integrarea informațiilor și coordonarea răspunsurilor. Astfel devin posibile senzațiile, mișcarea, memoria, limbajul și reglarea automată a respirației, ritmului cardiac ori digestiei.

Află din acest articol cum funcționează țesutul nervos, care sunt principalele sale componente și ce rol esențial joacă în viața noastră de zi cu zi.

Rezumat: 

1. Țesutul nervos conține neuroni și celule gliale.
2. Dendritele primesc multe dintre semnale, soma le integrează, iar axonul le conduce.
3. Mielina izolează axonul și crește viteza de propagare.
4. Nodurile Ranvier permit conducerea saltatorie.
5. Sodiul și potasiul generează variațiile electrice ale potențialului de acțiune.
6. Sinapsele chimice folosesc neurotransmițători.
7. Celulele Schwann sprijină refacerea axonilor periferici; capacitatea sistemului nervos central este mult mai redusă.
8. Somnul, mișcarea și controlul factorilor vasculari susțin sănătatea sistemului nervos.

Ce este țesutul nervos și din ce este format

Țesutul nervos este format din două categorii mari de celule: neuronii, care generează și conduc semnale, și celulele gliale, care mențin mediul chimic, hrănesc, izolează și protejează rețelele neuronale. Diferența dintre neuroni și celule gliale ține mai ales de funcția dominantă, deși glia participă activ la sinapse și la procesarea informației.

Aceste celule nervoase se găsesc în sistemul nervos central – creier și măduvă – și în sistemul nervos periferic: nervi, ganglioni și terminații senzitive. Un studiu devenit reper a estimat 86,1 ± 8,1 miliarde de neuroni și 84,6 ± 9,8 miliarde de celule non-neuronale în creierul adult masculin; valorile sunt estimări, nu un număr identic pentru fiecare persoană.

O delimitare utilă despre colagen

Colagenul este cea mai abundentă proteină din corpul uman și are un rol specific și în țesutul nervos. La acest nivel, colagenul intră în componența matricii extracelulare, oferind suport structural și influențând interacțiunile dintre celulele nervoase. Acesta ajută la menținerea mediului necesar pentru regenerarea fibrelor nervoase, la ghidarea axonilor și la susținerea vaselor de sânge care hrănesc țesutul nervos. De asemenea, participă la formarea barierei hematoencefalice, contribuind la protecția celulelor nervoase față de factori externi.

Premium Aronia Collagen 10.000 mg oferă, într-o singură porție, 10.000 mg de colagen hidrolizat de tip I și III, alături de 125 mg vitamină C, vitaminele B1, B2, B6 și B12, acid hialuronic și extracte din plante. Această formulă avansată a fost concepută pentru a sprijini sănătatea și frumusețea pielii, părului și unghiilor, asigurând organismului elementele de care are nevoie pentru un aspect revitalizat.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Sfat de la Aronia Charlottenburg: Produsul se administrează 25 ml zilnic, în timpul mesei; sticla se agită înainte, se păstrează la frigider după deschidere și doza recomandată nu se depășește. Un supliment nu înlocuiește alimentația variată sau evaluarea medicală.

Ce sunt neuronii – unitățile structurale și funcționale ale sistemului nervos

Neuronii sunt celule excitabile. Pot transforma un stimul fizic ori chimic într-o variație de tensiune, pot integra semnalele primite și pot trimite un potențial de acțiune către altă celulă.

Forma neuronilor urmează sarcina lor. Un neuron senzitiv poate avea o prelungire lungă, de la piele spre măduvă, în timp ce un interneuron cortical formează ramificații numeroase pentru mii de conexiuni locale. Excitabilitatea, conductibilitatea și secreția de neurotransmițători alcătuiesc baza comunicării neuronale.

Structura neuronului – componentele de bază

Alcătuirea neuronului poate fi urmărită ca un traseu:

• Corpul celular al neuronului (soma) conține nucleul și organitele. Aici se produc proteinele și se integrează semnalele.
• Dendritele sunt prelungiri ramificate care primesc majoritatea mesajelor de la receptori sau de la alți neuroni.
• Axonul pornește din conul axonal și conduce potențialul de acțiune spre țintă. Un neuron are, de regulă, un axon, uneori lung de peste un metru.
• Terminațiile axonale formează contacte cu neuroni, fibre musculare sau celule glandulare și eliberează mesageri chimici.

Direcția „dendrită-somă-axon” este o schemă didactică bună, cu excepții biologice. Unele dendrite pot genera potențiale, iar anumite sinapse se află direct pe somă sau pe axon.

Fibra nervoasă, teaca de mielină și nodurile Ranvier

Fibra nervoasă înseamnă axonul împreună cu învelișurile sale gliale. Teaca de mielină reprezintă straturi compacte de membrană bogată în lipide, dispuse în jurul anumitor axoni. Oligodendrocitele formează mielina în sistemul nervos central, iar celulele Schwann o formează în sistemul nervos periferic.

Între segmentele de mielină rămân întreruperi de aproximativ un micrometru, numite nodurile Ranvier. Acolo se concentrează canalele de sodiu dependente de voltaj, iar potențialul se regenerează din nod în nod – conducerea saltatorie. Axonii nemielinizați conduc aproximativ cu 0,5-10 m/s, iar cei mielinizați pot ajunge până la 150 m/s; viteza depinde și de diametrul fibrei.

Neurilema și regenerarea fibrelor nervoase periferice

Neurilema este stratul periferic cu citoplasmă și nucleu al celulei Schwann, aflat la exteriorul mielinei unui axon periferic. După o leziune, celulele Schwann îndepărtează resturile, își schimbă programul biologic și se aliniază în cordoane care pot ghida creșterea axonului.

Refacerea depinde de păstrarea traseului conjunctiv, distanța până la țintă, gravitatea leziunii și starea generală. Oligodendrocitele din creier și măduvă nu formează neurilemă; mediul sistemului nervos central limitează mult regenerarea spontană. Amorțeala persistentă, slăbiciunea sau durerea electrică necesită evaluare, mai ales după traumatism.

Cum se formează și se transmite impulsul nervos

În repaus, interiorul neuronului are o sarcină electrică mai negativă decât exteriorul. Un stimul suficient deschide canalele de sodiu; Na⁺ intră rapid și produce depolarizarea. Apoi canalele de sodiu se inactivează, canalele de potasiu se deschid, iar ieșirea K⁺ readuce membrana spre valoarea de repaus.

Schimbarea locală activează segmentul vecin al axonului. Perioada refractară din urma semnalului îi impune, în condiții obișnuite, deplasarea înainte. Pompa sodiu-potasiu menține pe termen lung diferențele de concentrație, însă fazele rapide ale potențialului provin din fluxul ionilor prin canale.

Sinapsele și transmiterea semnalului între celule

Sinapsa este zona de comunicare dintre un neuron presinaptic și o celulă postsinaptică. La o sinapsă chimică, potențialul ajunge în terminația axonală, deschide canale de calciu, iar Ca²⁺ declanșează fuziunea veziculelor cu membrana.

Neurotransmițătorul traversează fanta sinaptică și se leagă de receptori. Răspunsul poate crește sau reduce probabilitatea unui nou potențial de acțiune; la joncțiunea neuromusculară poate porni contracția, iar la o glandă poate modifica secreția. Recaptarea, degradarea enzimatică ori difuzia opresc mesajul.

Clasificarea neuronilor după structură și funcție

După numărul și dispunerea prelungirilor, clasificarea neuronilor cuprinde:

• Neuroni multipolari – un axon și multe dendrite; frecvenți printre neuronii motori și interneuroni.
• Neuroni bipolari – o dendrită principală și un axon; apar în retină și în căile olfactive și auditive.
• Neuroni pseudounipolari – o prelungire care se bifurcă; tipici pentru ganglionii senzitivi.

După funcție, neuronii senzoriali duc informația de la receptori către sistemul nervos central, neuronii motori trimit comenzi spre mușchi și glande, iar interneuronii leagă circuitele și selectează răspunsul. Aceste categorii explică arcul reflex: receptor, neuron senzitiv, centru de integrare, neuron motor, efector.

În acest sens, relatările pacienților arată de ce simptomele nu identifică singure fibra afectată. „Ambele, studiul de conducere nervoasă și EMG, au fost normale… mă bucur că nervii și mușchii funcționează, dar mă întristează încă un test fără răspunsuri” (OldMedium8246, r/neuropathy, 2024). Cu alte cuvinte, rezultatul unui test și tabloul clinic trebuie interpretate împreună de medic.

Celulele gliale – roluri și tipuri principale

Celulele gliale susțin activitatea neuronală prin controlul ionilor și neurotransmițătorilor, aport metabolic, apărare imună, producerea mielinei și participarea la bariera hemato-encefalică.

În sistemul nervos central

• Astrocitele reglează mediul extracelular, reciclează neurotransmițători și sprijină bariera hemato-encefalică.
• Oligodendrocitele mielinizează segmente de pe mai mulți axoni.
• Microglia supraveghează țesutul și răspunde la leziuni sau agenți infecțioși.
• Celulele ependimare căptușesc ventriculele și canalul central; forme specializate participă la producerea și circulația lichidului cefalorahidian.

În sistemul nervos periferic

• Celulele Schwann învelesc axonii și formează mielina periferică.
• Celulele satelit înconjoară corpurile neuronale din ganglioni și controlează mediul lor local.

Glia are funcții active, iar vechea formulă „de zece ori mai multe celule gliale decât neuroni” nu descrie corect întregul creier uman. Studiul cantitativ citat mai sus a găsit, în medie, numere apropiate de celule neuronale și non-neuronale.

Organizarea țesutului nervos în substanță cenușie și substanță albă

Substanța cenușie conține multe corpuri neuronale, dendrite, sinapse, axoni nemielinizați și glie. Substanța albă cuprinde în principal fascicule de axoni, numeroși fiind mielinizați; lipidele din mielină îi dau aspectul mai deschis.

În emisferele cerebrale, cortexul cenușiu se află la suprafață, cu substanța albă dedesubt, iar nuclei de substanță cenușie apar și în profunzime. În măduva spinării, organizarea se inversează: cenușiul central are forma literei H, iar albul îl înconjoară.

Cum poate fi susținută sănătatea sistemului nervos

Somnul regulat susține consolidarea memoriei și procesele de întreținere cerebrală. Activitatea fizică ajută sănătatea vasculară și funcția cognitivă, iar alimentația variată furnizează proteine, acizi grași, vitamine și minerale. Învățarea, conversația, muzica și sarcinile noi mențin circuitele active.

Măsurile cu impact practic includ:

• purtarea căștii, centurii și echipamentului adecvat pentru reducerea traumatismelor;
• controlul tensiunii, glicemiei și lipidelor împreună cu medicul;
• evitarea fumatului și limitarea alcoolului; consumul ridicat se asociază cu neuropatie, afectare cerebeloasă și deficit de tiamină.

Experiențele comunității arată cât de variate pot fi simptomele, fără să stabilească o cauză. „De când am renunțat la alcool aproape că nu am mai avut simptome… după un pahar și jumătate de vin, furnicăturile au revenit a doua zi” (No_Brain_5164, r/neuropathy, 2024). Autorul comentariului de pe Reddit adaugă că neurologul nu a confirmat alcoolul drept cauză; această precizare separă observația personală de dovada medicală.

În final, țesutul nervos funcționează prin colaborarea dintre neuroni și celulele gliale. Structura neuronului orientează informația, impulsul nervos o transportă, sinapsa o transferă, iar glia păstrează condițiile necesare comunicării și formează mielina.

Substanța cenușie procesează intens semnalele, iar substanța albă conectează regiuni îndepărtate. Înțelegerea acestor mecanisme explică de ce un gest pare instantaneu și de ce simptome precum amorțeala, slăbiciunea sau pierderea echilibrului merită evaluate medical.

Disclaimer: Articolul are scop informativ și educațional. Nu oferă diagnostic și nu înlocuiește consultația, investigațiile sau recomandările personalizate ale unui medic.

Referințe:

• Azevedo FAC et al. (2009). Equal numbers of neuronal and nonneuronal cells make the human brain an isometrically scaled-up primate brain. Journal of Comparative Neurology. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/19226510/;
• Ludwig PE et al. Neuroanatomy, Neurons. StatPearls, NCBI Bookshelf. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441977/;
• Ludwig PE et al. Histology, Glial Cells. StatPearls, NCBI Bookshelf. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441945/;
• Purves D et al. Increased Conduction Velocity as a Result of Myelination. Neuroscience, NCBI Bookshelf. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK10921/;
• Jessen KR, Mirsky R. (2016). The repair Schwann cell and its function in regenerating nerves. Journal of Physiology. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4929314/;
• Chen I et al. Neuroanatomy, Neuron Action Potential. StatPearls, NCBI Bookshelf. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK546639/;
• Caire MJ et al. Physiology, Synapse. StatPearls, NCBI Bookshelf. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK526047/;
• World Health Organization (2022). Intersectoral global action plan on epilepsy and other neurological disorders 2022–2031. https://apps.who.int/gb/ebwha/pdf_files/WHA75/A75_10Add4-en.pdf;
• Betts JG et al. (2022). Anatomy and Physiology 2e – Nervous Tissue. OpenStax. https://openstax.org/books/anatomy-and-physiology-2e/pages/12-2-nervous-tissue;
• Mescher AL (2024). Junqueira’s Basic Histology: Text and Atlas, ediția a XVII-a. McGraw Hill. https://accessmedicine.mhmedical.com/book.aspx?bookid=3390.

Experiențe din comunitate:

• No_Brain_5164 (2024). Experiență personală publicată în comunitatea r/neuropathy. Reddit. https://www.reddit.com/r/neuropathy/comments/1brduor/nueropathy_with_no_cause_feeling_sad/;
• OldMedium8246 (2024). Experiență personală despre EMG și studiul de conducere nervoasă, publicată în r/neuropathy. Reddit. https://www.reddit.com/r/neuropathy/comments/1f6i0ha/how_did_your_emg_go/.