Epifora (lăcrimarea excesivă) – cauze, simptome, diagnostic și tratament

Lăcrimarea excesivă a ochilor poate părea la prima vedere un simptom minor, dar atunci când devine persistentă și afectează calitatea vieții, epifora necesită atenție medicală specializată. Acest fenomen, caracterizat prin scurgerea constantă a lacrimilor pe obraz, poate semnala atât disfuncții simple ale sistemului lacrimal, cât și afecțiuni oculare care necesită tratament specific. În rândurile următoare vei descoperi ce stă la baza lăcrimării excesive, cum se manifestă și când este momentul să consulți un medic oftalmolog.

Rezumat:

1. Epifora poate avea două cauze principale: hipersecreția de lacrimi (producerea excesivă) sau obstrucția căilor lacrimale (drenaj deficitar), fiecare necesitând o abordare terapeutică diferită.
2. La nou-născuți, epifora este frecventă și benignă: aproximativ 6% din sugari prezintă obstrucție congenitală a canalului nazolacrimal, care se rezolvă spontan în primele 12 luni de viață în majoritatea cazurilor.
3. Diagnosticul corect este esențial: testele de permeabilitate a căilor lacrimale și examinarea oftalmologică completă permit identificarea cauzei exacte și stabilirea celui mai potrivit tratament, de la picături oculare până la intervenții chirurgicale minime.

Ce este epifora

Din perspectivă medicală, epifora reprezintă scurgerea excesivă și vizibilă a lacrimilor pe obraz, un fenomen care depășește lăcrimarea fiziologică normală. Spre deosebire de lăcrimarea ocazională provocată de frig, vânt sau emoții intense, epifora este un simptom persistent care apare fără stimuli evidenți și poate afecta unul sau ambii ochi.

Anatomia sistemului lacrimal

Pentru a înțelege mecanismul epiforei, este important să cunoști cum funcționează sistemul lacrimal:

• Glanda lacrimală, situată în partea superioară exterioară a orbitei, produce filmul lacrimal care menține ochiul hidratat și protejat.
• Lacrimile se distribuie uniform pe suprafața ochiului prin clipire, apoi sunt drenate prin două mici orificii numite puncte lacrimale, localizate la nivelul pleoapelor superioare și inferioare, în zona unghiului intern al ochiului.
• De la punctele lacrimale, lacrimile trec prin canaliculele lacrimale, ajung în sacul lacrimal și în final sunt eliminate prin canalul nazolacrimal în cavitatea nazală. Acest sistem eficient asigură echilibrul perfect între producția și evacuarea lacrimilor.

Când apare dezechilibrul

Epifora se manifestă atunci când acest echilibru este perturbat. Fie glanda lacrimală produce o cantitate excesivă de lacrimi ca răspuns la diferite iritații, fie căile lacrimale nu mai reușesc să dreneze corespunzător volumul normal de secreție. În ambele situații, rezultatul este același: lacrimile se scurg pe obraz în loc să urmeze traseul fiziologic.

Lăcrimarea excesivă nu trebuie confundată cu lăcrimarea reflexă normală, care apare temporar la expunerea la frig, alergeni sau în urma plânsului. Epifora este un fenomen continuu sau recurent, care persistă independent de factorii de mediu.

Cauzele epiforei

Mecanismele care conduc la epifora se împart în două categorii distincte: hipersecreția lacrimală și drenajul lacrimal deficitar. Fiecare dintre aceste mecanisme poate fi declanșat de cauze variate, iar identificarea precisă a factorului determinant este esențială pentru tratamentul corespunzător.

Hipersecreția lacrimală

Producția excesivă de lacrimi reprezintă un răspuns natural al organismului la diferite stimuli care irită suprafața oculară:

• Iritații locale: expunerea la fum, praf, vapori chimici sau poluare atmosferică declanșează o producție crescută de lacrimi ca mecanism de protecție.
• Alergii oculare: rinita alergică și conjunctivita alergică sezonieră determină eliberarea de histamină la nivel ocular, ceea ce stimulează glanda lacrimală.
• Infecții oculare: conjunctivita bacteriană sau virală, keratita și blefarita produc inflamație și iritație care amplifică secreția lacrimală.
• Corpuri străine: prezența unor particule în ochi, gene căzute sau resturi microscopice irită corneea și conjunctiva.
• Anomalii ale pleoapelor: ectropionul (răsturnarea pleoapei în afară) și entropionul (răsturnarea pleoapei în interior) provoacă iritație cronică a suprafeței oculare.
• Sindromul de ochi uscat: paradoxal, uscăciunea oculară cronică declanșează lăcrimare reflexă excesivă ca mecanism compensator.

Drenajul lacrimal deficitar

Obstrucția parțială sau completă a căilor lacrimale împiedică evacuarea normală a lacrimilor, chiar dacă producția este normală:

• Obstrucția canalului nazolacrimal: stenoza sau blocajul complet al acestui canal, fie congenital (la nou-născuți), fie dobândit (în urma proceselor inflamatorii cronice sau traumatismelor), reprezintă cea mai frecventă cauză de epifora prin drenaj deficitar.
• Stenoza punctului lacrimal: îngustarea sau închiderea punctelor lacrimale, procesul natural de îmbătrânire sau inflamațiile cronice pot reduce diametrul acestor orificii mici.
• Dacriocistita: inflamarea și infecția sacului lacrimal produc obstrucție și acumulare de secreții purulente.
• Traumatisme faciale: fracturile osoase la nivelul etmoidului sau maxilarului pot afecta anatomia căilor lacrimale.
• Tumori: formațiunile tumorale benigne sau maligne de la nivelul sacului lacrimal sau sinusurilor nazale pot comprima sau obstrua căile de drenaj.

Epifora la nou-născuți

La sugari, obstrucția congenitală a canalului nazolacrimal este responsabilă pentru majoritatea cazurilor de epifora. Aproximativ 6% din nou-născuți prezintă această afecțiune, cauzată de persistența unei membrane la nivelul orificiului inferior al canalului nazolacrimal. Această membrană se rupe spontan în primele luni de viață la majoritatea copiilor.

Factori agravanți

Anumite condiții pot intensifica epifora preexistentă:

• Expunerea prelungită la ecrane.
• Purtarea lentilelor de contact.
• Medii cu aer condiționat sau încălzire excesivă.
• Consumul de anumite medicamente (chimioterapice, antihipertensive).
• Proceduri oftalmologice anterioare.

Simptomele asociate epiforei

Lăcrimarea excesivă este simptomul cardinal al epiforei, dar manifestările clinice variază semnificativ în funcție de cauza subiacentă și de severitatea afecțiunii.

Manifestări generale

Simptomele frecvent întâlnite includ:

• Lăcrimare persistentă: scurgerea continuă sau intermitentă a lacrimilor pe obraz, care se amplifică în anumite condiții (vânt, frig, citit prelungit).
• Vedere încețoșată temporar: filmul lacrimal excesiv pe suprafața corneei poate afecta acuitatea vizuală, simptom care se ameliorează prin clipire sau ștergerea ochilor.
• Iritație oculară: senzație de disconfort, arsură sau înțepătură la nivelul ochilor.
• Roșeața conjunctivală: conjunctiva poate apărea hiperemică, mai ales în cazurile asociate cu inflamație sau infecție.
• Senzația de corp străin: pacientul descrie o senzație persistentă că are „ceva în ochi”.

Simptome specifice în funcție de etiologie

În epifora de cauză alergică predomină:

• Mâncărime intensă a ochilor.
• Ochi roșii și umflați.
• Secreție apoasă, clară.
• Simptome nazale asociate (strănut, congestie).

În epifora prin obstrucție apar:

• Lăcrimare unilaterală mai frecventă.
• Acumularea de secreții în unghiul intern al ochiului, mai ales dimineața.
• Posibile cruste la nivelul genelor.
• Absența mâncărimii intense.

În dacriocistită se adaugă:

• Durere la palparea zonei sacului lacrimal.
• Tumefacție roșie, caldă la nivelul unghiului intern al ochiului.
• Secreție purulentă la presiunea asupra sacului lacrimal.
• Febră în cazurile acute.

Impactul asupra calității vieții

Dincolo de simptomele fizice, epifora afectează activitățile zilnice. Vederea încețoșată repetată poate perturba cititul, conducerea auto sau utilizarea dispozitivelor electronice. Necesitatea de a șterge constant lacrimile poate fi jenantă în contexte sociale, iar iritația cronică produce oboseală oculară și disconfort persistent.

Afinele și sănătatea oculară

În contextul sănătății oculare și al susținerii sistemului imunitar, care joacă un rol important în gestionarea infecțiilor oculare asociate cu epifora, afinele reprezintă un aliat natural valoros. Afin ECO Forte 120 Capsule oferă un extract concentrat de afine de cultură, obținut prin tehnologia Freeze-Drying, care păstrează intacte toate proprietățile benefice ale fructului.

Capsulele conțin antocianine puternice, antioxidanți care reduc stresul oxidativ la nivel celular și susțin sănătatea vaselor de sânge fine, inclusiv a celor din zona oculară. Complexul de vitamine B, vitamina C, vitamina E și mineralele esențiale precum seleniul și zincul contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar, reducând astfel riscul infecțiilor oculare care pot agrava epifora.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Administrarea recomandată este de 4 capsule pe zi, care pot fi luate câte 2 la momente diferite sau toate deodată, însă nu pe stomacul gol. Capsulele se înghit întregi, fără a fi deschise. Pentru rezultate optime, consumul se recomandă pe o perioadă de minimum 3-6 luni. Produsul este 100% natural, ecologic și vegan, certificat de Bio Garantie, fără gluten, lactoză, conservanți sau coloranți artificiali.

Important de reținut este că acest supliment nu înlocuiește tratamentul medicamentos prescris de oftalmolog pentru epifora, ci reprezintă un suport nutritiv complementar pentru menținerea sănătății oculare generale și întărirea sistemului imunitar.

Diagnosticul epiforei

Evaluarea completă a epiforei necesită o consultație oftalmologică detaliată, în cadrul căreia medicul specialist realizează atât examinarea clinică, cât și teste funcționale specifice pentru identificarea cauzei exacte.

Examinarea clinică

Medicul oftalmolog începe prin anamneză detaliată, în care colectează informații despre:

• Debutul și durata simptomelor.
• Caracterul lăcrimării (permanentă sau intermitentă, uni- sau bilaterală).
• Factori declanșatori sau agravanți.
• Antecedente de traumatisme oculare, intervenții chirurgicale sau infecții.
• Tratamente anterioare și răspunsul la acestea.

Examenul obiectiv include:

• Inspecția regiunii perioculare: se evaluează poziția pleoapelor, prezența tumefacțiilor sau a semnelor inflamatorii.
• Examinarea punctelor lacrimale: medicul verifică permeabilitatea, dimensiunea și poziția punctelor lacrimale superioare și inferioare.
• Biomicroscopia cu lampă cu fantă: permite vizualizarea detaliată a corneei, conjunctivei, filmului lacrimal și a segmentului anterior al ochiului.
• Evaluarea meniscului lacrimal: înălțimea lacrimilor acumulate la nivelul marginii pleoapei inferioare oferă indicii despre severitatea epiforei.

Teste funcționale de permeabilitate

• Testul Jones I (testul de dispariție a colorantului):

  Se instilează o picătură de fluoresceină în sacul conjunctival, apoi pacientul este rugat să clipească de câteva ori. După 5 minute, medicul verifică prezența colorantului în cavitatea nazală folosind un tampon. Dacă fluoresceina a ajuns în nas, căile lacrimale sunt permeabile. Absența colorantului sugerează obstrucție.

• Sondajul lacrimal:

  Presupune introducerea unei sonde fine prin punctul lacrimal până la nivelul sacului lacrimal pentru a evalua permeabilitatea canaliculelor și a identifica punctul obstrucției. Procedura se realizează sub anestezie locală și oferă informații precise despre nivelul și gradul stenozei.

• Testul de irigare lacrimală:

  Medicul injectează soluție salină sterilă prin punctul lacrimal și observă dacă lichidul ajunge în cavitatea nazală sau refluează. Rezultatele indică localizarea și severitatea obstrucției.

Investigații imagistice

În cazurile complexe sau atunci când se suspicionează anomalii structurale, medicul poate recomanda:

• Dacriocistografia (DCG):

  Examinare radiologică cu substanță de contrast care vizualizează anatomia căilor lacrimale și identifică cu precizie locul obstrucției. Poate fi convențională (cu raze X) sau prin tomografie computerizată (CT-DCG), cea din urmă oferind imagini tridimensionale detaliate.

• Dacriocistoscintigrafia:

  Tehnică de medicină nucleară care evaluează nu doar anatomia, ci și funcția de drenaj lacrimal, măsurând viteza de evacuare a unui radioizotop administrat în sacul conjunctival.

Evaluarea secreției lacrimale

Testul Schirmer se folosește pentru a măsura cantitatea de lacrimi produsă. O bandă de hârtie de filtru sterilă se plasează la nivelul pleoapei inferioare timp de 5 minute, apoi se măsoară lungimea zonei umede. Valori sub 10 mm indică producție lacrimală redusă (ochi uscat), în timp ce valori foarte crescute pot semnala hipersecreție reflexă.

Diagnostic diferențial

Medicul oftalmolog trebuie să excludă alte afecțiuni care pot produce lăcrimare excesivă:

• Sindromul de ochi uscat sever cu lăcrimare reflexă.
• Glaucomul cu unghi închis acut (care produce lăcrimare asociată cu durere severă).
• Keratita (inflamația corneei).
• Blefarita cronică.
• Conjunctivita alergică sau infecțioasă.

Tratamentul epiforei

Abordarea terapeutică a epiforei este strict etiologică, ceea ce înseamnă că tratamentul vizează cauza identificată prin investigațiile medicale. Decizia terapeutică aparține exclusiv medicului oftalmolog, care adaptează strategia în funcție de mecanismul fiziopatologic, severitatea simptomelor și caracteristicile fiecărui pacient.

Tratament medicamentos

Când epifora este cauzată de hipersecreție lacrimală secundară unor procese inflamatorii sau alergice, tratamentul conservator poate fi suficient.

În cazul alergiilor oculare:

• Picături oftalmice antihistaminice: reduc eliberarea de histamină și ameliorează mâncărimea și lăcrimarea (ketotifen, olopatadină).
• Stabilizatori de mastocite: minimizează degranularea mastocitelor și controlează răspunsul alergic (cromoglicat disodic).
• Antihistaminice sistemice: pot fi recomandate în rinita alergică asociată.

În infecțiile oculare:

• Antibiotice topice: picături sau unguente oftalmice în conjunctivitele bacteriene (tobramicină, moxifloxacină, cloramfenicol).
• Antiinflamatoare: corticosteroizi topici în inflamațiile severe, sub strictă supraveghere medicală datorită riscului de complicații.
• Igienă palpebrală: comprese calde și curățarea marginii pleoapelor în blefarită.

În iritațiile și uscăciunea oculară:

• Lacrimi artificiale fără conservanți: hidratează suprafața oculară și stabilizează filmul lacrimal.
• Geluri oftalmice: oferă lubrifiere prelungită în cazurile severe de ochi uscat.

Proceduri minim invazive

• Dilatarea punctului lacrimal:

  În stenozele ușoare ale punctului lacrimal, medicul poate realiza dilatare mecanică folosind instrumente fine speciale. Procedura se efectuează sub anestezie locală și permite restabilirea drenajului lacrimal în cazurile selectate.

• Inserarea de tuburi de silicon:

  După sondajul lacrimal, medicul poate plasa temporar tuburi de silicon moale prin căile lacrimale pentru a menține permeabilitatea acestora în perioada de convalescență. Tuburile se lasă în poziție timp de 3-6 luni, apoi sunt îndepărtate într-o procedură simplă.

Intervenții chirurgicale

Când obstrucția căilor lacrimale este completă sau parțială cu simptomatologie severă care nu răspunde la tratamentul conservator, soluția chirurgicală devine necesară.

Sondajul lacrimal la sugar:

La copiii sub 12 luni cu obstrucție congenitală a canalului nazolacrimal, medicul oftalmolog pediatru poate realiza sondaj lacrimal pentru a perfora membrana care blochează canalul. Procedura se efectuează sub anestezie generală scurtă.

Dacriocistorinostomia (DCR):

Reprezintă intervenția de elecție în obstrucțiile complete ale canalului nazolacrimal la adulți. Principiul este crearea unei noi căi de drenaj direct din sacul lacrimal în cavitatea nazală, ocolind canalul obstruat.

Există două tehnici principale:

• DCR externă: se realizează o incizie cutanată mică lateral de nas, se creează o fereastră osoasă și se suturează mucoasa sacului lacrimal de mucoasa nazală.
• DCR endonazală (endoscopică): se utilizează un endoscop nazal, fără incizie externă. Avantajele includ absența cicatricii vizibile și recuperare mai rapidă, dar necesită echipament specializat și experiență în chirurgie endonazală.

Ambele tehnici se realizează sub anestezie locală sau generală, iar pacientul poate pleca acasă în aceeași zi sau după o noapte de spitalizare.

Intubația canaliculară:

În stenozele canaliculelor lacrimale, se pot insera tuburi de silicon prin sondaj pentru a menține permeabilitatea pe perioada de convalescență.

Tratarea afecțiunilor pleoapelor

Atunci când epifora este cauzată de malpoziții palpebrale:

• Ectropion: se corectează chirurgical prin tensionarea pleoapei și repoziționarea acesteia la locul normal.
• Entropion: necesită intervenție pentru răsturnarea pleoapei în poziție anatomică normală.

Monitorizare post-terapeutică

Indiferent de metoda terapeutică aleasă, medicul oftalmolog programează controale periodice pentru a evalua evoluția și eficiența tratamentului. În cazul intervențiilor chirurgicale, se recomandă prezentarea la control la intervalele stabilite.

Când mergi la oftalmolog pentru lăcrimarea excesivă

Deși lăcrimarea ocazională este un fenomen normal, anumite semne de alarmă impun evaluare oftalmologică de urgență sau programată, în funcție de severitatea manifestărilor.

Semne de alarmă care necesită consult urgent

Prezintă-te imediat la medic dacă observi:

• Durere intensă în zona sacului lacrimal:

  Durerea severă, pulsatilă, localizată la unghiul intern al ochiului, sugerează posibila dacriocistită acută, o infecție a sacului lacrimal care necesită tratament antibiotic urgent pentru a opri extinderea infecției.

• Tumefacție roșie, caldă la nivelul unghiului intern al ochiului:

  Prezența unei umflături dureroase, roșii și calde în zona sacului lacrimal reprezintă un semn clinic de infecție acută. Această tumefacție poate evolua rapid și necesită intervenție medicală promptă.

• Secreție purulentă abundentă:

  Dacă observi secreții dense, gălbui-verzui, care se acumulează constant și sunt însoțite de lipirea genelor, este necesar un consult rapid. Infecțiile severe pot afecta structurile adiacente dacă nu sunt tratate prompt.

• Scăderea acuității vizuale:

  Orice modificare a vederii asociată cu lăcrimare excesivă necesită evaluare oftalmologică urgentă pentru a exclude afecțiuni severe precum keratita, glaucomul acut sau alte patologii oculare grave.

• Modificări ale aspectului corneei:

  Opacifierea corneei, apariția de pete albe sau modificări ale stratului transparent al ochiului impun consult de urgență, deoarece pot semnala infecții corneene sau ulcerații.

• Traumatism ocular recent:

  Dacă epifora apare după un traumatism la nivelul ochiului sau al feței, consultul oftalmologic este obligatoriu pentru evaluarea integrității căilor lacrimale și excluderea altor leziuni oculare.

Situații care necesită consult programat

Planifică o consultație oftalmologică în următoarele circumstanțe:

• Lăcrimare persistentă peste 2-3 săptămâni:

  Epifora care nu se ameliorează spontan în câteva săptămâni, chiar dacă nu este asociată cu alte simptome severe, necesită evaluare medicală pentru identificarea cauzei.

• Epifora unilaterală bruscă:

  Lăcrimarea excesivă care apare brusc la un singur ochi, fără o cauză aparentă, poate semnala obstrucție acută sau infecție incipientă.

• Lăcrimare care afectează activitățile zilnice:

  Atunci când epifora perturbă cititul, conducerea auto, utilizarea calculatorului sau alte activități de rutină, evaluarea medicală ajută la stabilirea strategiei terapeutice adecvate.

• Acumularea repetată de secreții în unghiul intern al ochiului:

  Prezența constantă a secrețiilor, chiar dacă nu sunt purulente, sugerează posibilă obstrucție parțială a căilor lacrimale care necesită investigare.

• Antecedente de chirurgie nazală sau sinusală:

  Dacă ai suferit intervenții chirurgicale la nivelul nasului sau sinusurilor paranazale și dezvolți ulterior epifora, este important să consulți oftalmologul, deoarece aceste proceduri pot afecta anatomia căilor lacrimale.

• Epifora la copii după vârsta de 6 luni:

  Deși obstrucția congenitală poate persista până la 12 luni, evaluarea oftalmologică la 6 luni permite medicului să monitorizeze evoluția și să planifice eventual sondajul lacrimal la momentul optim.

Ce să aștepți de la consultația oftalmologică

La prima consultație, medicul oftalmolog va:

• Colecta anamneză detaliată despre simptome, debutul și evoluția acestora.
• Examina regiunea perioculară și pleoapele.
• Evalua permeabilitatea căilor lacrimale prin teste specifice.
• Examina ochiul cu lampă cu fantă pentru a exclude alte afecțiuni oculare.
• Stabili diagnostic și recomanda investigații suplimentare dacă este necesar.
• Propune planul terapeutic adaptat cauzei identificate.

Pregătirea pentru consultație

Pentru ca evaluarea să fie cât mai completă:

• Notează când au început simptomele și ce factori le agravează.
• Menționează toate medicamentele pe care le iei în mod regulat.
• Informează medicul despre orice afecțiuni oculare anterioare, intervenții chirurgicale sau traumatisme.
• Dacă porți lentile de contact, întreabă dacă trebuie să le scoți înainte de examinare.
• Dacă ai făcut investigații oftalmologice recent, prezintă rezultatele la consultație.

Nu amâna consultul

Epifora persistentă nu trebuie ignorată sau tratată exclusiv cu remedii de casă. Chiar dacă simptomele par minore, cauza subiacentă poate fi una care necesită tratament specific. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat reduc complicațiile și ameliorează semnificativ calitatea vieții. Medicul oftalmolog este singurul care poate stabili diagnosticul corect și recomanda tratamentul potrivit pentru situația ta.

Prin urmare, fie că este vorba de hipersecreție lacrimală cauzată de iritații sau alergii, fie de obstrucție a căilor lacrimale, abordarea terapeutică adaptată poate rezolva simptomele și poate îmbunătăți semnificativ confortul ocular. La nou-născuți, epifora este de cele mai multe ori benignă și se rezolvă spontan, dar monitorizarea medicală rămâne esențială. Consultul oftalmologic la apariția semnelor de alarmă sau la persistența lăcrimării excesive reprezintă primul pas corect pentru protejarea sănătății oculare și reducerea complicațiilor.

Disclaimer: Acest articol are scop exclusiv informativ și educativ și nu înlocuiește consultul medical specializat. Diagnosticul și tratamentul epiforei trebuie stabilite întotdeauna de medicul oftalmolog în urma evaluării clinice complete. Nu începe niciun tratament fără recomandarea expresă a medicului și nu întrerupe tratamentele prescrise anterior fără consultarea specialistului. Informațiile prezentate se bazează pe studii medicale de specialitate, dar fiecare caz clinic este unic și necesită abordare individualizată.

Referințe:

• MacEwen, C. J., & Young, J. D. (1991). Epiphora during the first year of life. Eye, 5(5), 596-600.
• Trimarchi M, Vinciguerra A, Resti AG, Giordano L, Bussi M. Multidisciplinary approach to lacrimal system diseases. Acta Otorhinolaryngol Ital. 2021 Apr;41(Suppl. 1):S102-S107. doi: 10.14639/0392-100X-suppl.1-41-2021-10. PMID: 34060525; PMCID: PMC8172105.
• Kashkouli, M. B., Beigi, B., Murthy, R., & Astbury, N. (2002). Acquired external punctal stenosis: etiology and associated findings. American Journal of Ophthalmology, 134(3), 419-425.
• European Board of Ophthalmology (EBO). (2022). Guidelines for the Diagnosis and Treatment of Nasolacrimal Duct Obstruction.
• Schnall, B. M., & Christian, C. J. (1996). Conservative treatment of congenital dacryocele. Journal of Pediatric Ophthalmology & Strabismus, 33(4), 219-222.