VSH mărit – ce înseamnă, care sunt valorile normale și ce opțiuni de tratament există?

VSH-ul mărit (viteza de sedimentare a hematiilor peste limita de referință) este un indicator biologic al unei inflamații prezente în organism. Nu este o boală în sine, ci un semn de alarmă care poate semnala o reacție inflamatorie acută sau cronică. Această modificare apare frecvent în infecții, boli autoimune sau afecțiuni oncologice, dar și în unele stări fiziologice, precum sarcina.

Analiza măsoară, practic, cât de repede se așază globulele roșii (hematiile) la baza unui tub de testare într-un interval de o oră. În mod normal, hematiile se resping între ele datorită sarcinii electrice negative de la suprafață. În prezența unei inflamații, crește concentrația de proteine, precum fibrinogenul sau imunoglobulinele, care favorizează agregarea hematiilor și le determină să sedimenteze mai repede. Rezultatul este exprimat în milimetri pe oră (mm/h).

În acest articol vom explica ce semnifică un VSH crescut, care sunt valorile normale, ce afecțiuni poate indica și cum se calculează rezultatul.

Rezumat:

1. Ce este VSH-ul?
   Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este un test de laborator care indică prezența unui proces inflamator în organism.
2. Ce înseamnă un VSH crescut?
   Valori crescute ale VSH arată că globulele roșii se așază mai rapid decât în mod normal pe fundul unui tub de testare, ca urmare a unei inflamații.
3. Care sunt valorile normale?
   • Bărbați < 50 ani: < 15 mm/h;
   • Femei < 50 ani: < 20 mm/h;
   • Bărbați > 50 ani: < 20 mm/h;
   • Femei > 50 ani: < 30 mm/h;
   • Copii: < 10–20 mm/h;
   • Sarcină (trim. II–III): până la 40–50 mm/h.

Ce înseamnă VSH-ul mărit și cum se interpretează?

Viteza de sedimentare a hematiilor (VSH) este un test uzual de laborator, utilizat pentru a evidenția existența unui proces inflamator nespecific în organism. O valoare crescută a VSH sugerează că globulele roșii se sedimentează mai rapid decât în mod normal, fenomen determinat de modificări în compoziția plasmei, în special prin creșterea proteinelor de fază acută, cum sunt fibrinogenul și imunoglobulinele.

Valorile normale ale VSH

Valorile de referință ale VSH variază în funcție de sex și vârstă. Aceste praguri ajută clinicianul să diferențieze între un rezultat fiziologic și unul patologic:

• Bărbați < 50 de ani: < 15 mm/h;
• Femei < 50 de ani: < 20 mm/h;
• Bărbați > 50 de ani: < 20 mm/h;
• Femei > 50 de ani: < 30 mm/h.

La copii, limitele sunt mai reduse, iar în sarcină (mai ales în trimestrul al treilea), o ușoară creștere este considerată fiziologică.

Interpretarea valorilor crescute

Un VSH crescut nu este o boală în sine, ci un indiciu care necesită corelare cu tabloul clinic și cu alte analize:

• 20–30 mm/h: valori ușor crescute, pot apărea în infecții minore, stări postvirale sau condiții fiziologice (efort, menstruație).
• 30–50 mm/h: indică o inflamație de intensitate moderată, frecvent asociată cu boli autoimune (ex. lupus, poliartrită reumatoidă) sau infecții cronice.
• >100 mm/h: sugerează afecțiuni severe, precum infecții sistemice, neoplazii avansate sau boli inflamatorii extinse.

Factori care pot influența rezultatul

VSH-ul este sensibil, dar lipsit de specificitate. De aceea, trebuie luate în considerare variabile care pot altera valorile:

• Factori care pot crește fals valorile:
  • Anemia (prin reducerea masei eritrocitare)
  • Sarcina (fiziologic, în trimestrele II–III)
  • Medicamente: contraceptive orale, metildopa, corticosteroizi
• Factori care pot scădea VSH-ul:
  • Policitemia vera
  • Hipervascozitatea sângelui
  • Insuficiența cardiacă congestivă

Cauzele VSH-ului mărit

Sursa foto: Freepik.com

Identificarea cauzelor unui VSH crescut este esențială pentru orientarea diagnosticului corect, în special când testul indică o inflamație activă fără simptome clare.

Printre cele mai frecvente cauze se numără:

• Infecțiile (bacteriene, virale sau fungice): infecțiile bacteriene acute, cum ar fi pneumonia, pielonefrita sau septicemia, determină de obicei valori crescute ale VSH, asociate cu febră, frisoane și alte semne de inflamație sistemică.
• Bolile autoimune: afecțiuni precum artrita reumatoidă, lupusul eritematos sistemic sau vasculitele duc la inflamații cronice care se reflectă constant prin valori crescute ale VSH-ului. În aceste cazuri, testul este util și pentru monitorizarea activității bolii și a răspunsului terapeutic.
• Afecțiuni neoplazice: unele tipuri de cancer — în special limfoamele, mielomul multiplu sau tumorile solide cu răspuns inflamator sistemic — pot determina o creștere marcată a VSH. În absența altor cauze evidente, un VSH foarte crescut (peste 100 mm/h) necesită investigații suplimentare pentru excluderea unui proces malign.
• Boli inflamatorii intestinale: boala Crohn sau colita ulcerativă sunt frecvent însoțite de VSH crescut, reflectând inflamația persistentă la nivelul tractului digestiv.
• Afecțiuni cronice hepatice, renale sau endocrine pot modifica profilul proteic plasmatic și influențează indirect valorile VSH, în special în formele avansate.

Alte cauze

• Anemia – în special formele severe – poate cauza o creștere falsă a VSH, prin scăderea vâscozității sângelui și reducerea rezistenței hematiilor la agregare.
• Policitemia, în schimb, tinde să reducă artificial VSH-ul, chiar și în prezența unei inflamații active, motiv pentru care interpretarea rezultatelor trebuie făcută în contextul complet al hemogramei.
• Medicamentele: contraceptivele orale, corticosteroizii sau anumite antibiotice pot modifica valorile VSH, chiar și în lipsa unei boli inflamatorii. De aceea, este esențial ca medicul să cunoască tratamentele în curs înainte de interpretarea testului.

În practică, valoarea VSH se corelează adesea cu nivelul proteinei C reactive (CRP). Când ambii parametri sunt simultan crescuți, probabilitatea unei inflamații acute sau cronice este semnificativ mai mare.

Așadar, în completarea investigațiilor și tratamentului medical recomandat, un aport nutrițional antiinflamator poate fi benefic, mai ales în contexte de inflamație cronică. O combinație naturală cu potențial antiinflamator dovedit este sucul ecologic de Ghimbir și Curcuma, presat la rece.

Acest preparat:

• combină două dintre cele mai studiate plante cu efecte antiinflamatoare – Curcuma (Turmeric) și ghimbirul;
• este 100% natural, fără aditivi, apă sau zahăr adăugat;
• este bogat în gingerol, curcuminoizi și antioxidanți, compuși activi care susțin sănătatea ficatului, aparatului digestiv, inimii și sistemului imunitar.

Administrarea zilnică a unui shot (125 ml) poate susține mecanismele naturale de diminuare a inflamației, fără a înlocui tratamentul medical indicat.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Simptome asociate cu un VSH mărit

Un VSH crescut nu reprezintă o afecțiune în sine și nu generează manifestări clinice directe, ci constituie un parametru de laborator nespecific care indică prezența unei reacții inflamatorii sau imune în organism. Prin urmare, simptomatologia asociată depinde strict de boala de fond care determină creșterea acestei valori.

În majoritatea cazurilor, pacienții pot acuza:

Astenie fizică și fatigabilitate

Acestea sunt printre cele mai frecvente manifestări în contextul unui proces inflamator cronic sau sistemic. Oboseala nu este legată de efort și nu se remite prin odihnă, fiind consecința acțiunii citokinelor proinflamatorii (ex. IL-1, TNF-α) asupra metabolismului energetic și sistemului nervos central.

Febră

Valori crescute ale temperaturii corporale pot apărea în special în infecții bacteriene acute sau în bolile autoimune active. Febra poate fi continuă sau ondulantă și este uneori însoțită de frisoane, transpirații nocturne și tahicardie, sugerând o reacție inflamatorie sistemică. Subfebrilitatea cronică poate apărea și în formele indolente de boală.

Manifestări osteoarticulare

Atunci când VSH-ul crescut este secundar unei boli reumatismale, apar frecvent artralgii, redoare matinală prelungită și edem articular. Aceste semne sunt caracteristice în patologii precum poliartrita reumatoidă sau lupusul eritematos sistemic, fiind corelate cu activitatea bolii și severitatea procesului inflamator.

Pierdere involuntară în greutate

O scădere ponderală semnificativă, însoțită de inapetență, poate apărea în afecțiuni inflamatorii cronice (ex. colită ulcerativă, boala Crohn), dar și în neoplazii hematologice sau solide. Această modificare metabolică reflectă consumul crescut de energie al organismului într-un proces patologic activ.

Simptome respiratorii

În contextul unei inflamații pulmonare (ex. tuberculoză, pneumonie interstițială), pot fi prezente tusea seacă, dispneea la efort și, uneori, durerea toracică pleuritică. Acestea pot sugera o patologie respiratorie subiacentă, iar în prezența unui VSH foarte crescut, se impune o evaluare imagistică de specialitate.

Manifestări cutanate

Anumite dermatoze asociate bolilor sistemice — precum eritemul facial în lupus, ulcerațiile vasculitice sau rash-ul generalizat — pot însoți o reacție inflamatorie marcată, evidențiată și prin creșterea VSH.

Opțiuni de tratament, leacuri naturiste, ceaiuri și alimente care scad VSH-ul

Tratamentul unui VSH mărit nu are valoare de sine stătătoare, întrucât acest parametru reprezintă un marker biologic nespecific. Abordarea terapeutică vizează întotdeauna identificarea și tratarea cauzei primare care determină reacția inflamatorie sistemică.

Tratamentul etiologic

Strategia de tratament variază în funcție de patologia de fond:

• Infecțiile bacteriene sunt frecvent responsabile pentru creșterea marcată a VSH-ului. În aceste cazuri, administrarea promptă a unui antibiotic cu spectru adecvat, pe baza antibiogramei sau a suspiciunii clinice, duce în general la normalizarea progresivă a markerului inflamator.
• Bolile autoimune (ex. lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă) necesită frecvent terapie imunosupresivă sau imunomodulatoare, cu corticosteroizi, DMARDs (ex. metotrexat, sulfasalazină) sau agenți biologici, adaptate severității bolii și profilului pacientului.
• În cazul neoplaziilor, VSH-ul este adesea un marker paraclinic util pentru monitorizare. Tratamentul oncologic specific (chirurgie, chimioterapie, radioterapie sau terapii țintite) este decis în funcție de localizare, stadiu și tip histologic.
• Boli inflamatorii intestinale (boala Crohn, colita ulcerativă) sau vasculitele sistemice pot necesita atât corticoterapie, cât și agenți biologici, în paralel cu monitorizarea strictă a statusului inflamator.

Intervenții complementare în susținerea tratamentului

În practica medicală integrativă, anumite strategii non-farmacologice pot susține tratamentul de bază, dar nu îl pot înlocui. Ele se aplică sub supraveghere medicală, pentru a evita interacțiuni sau reacții adverse.

1. Dietoterapie cu potențial antiinflamator:

Un regim alimentar adaptat poate modula răspunsul inflamator sistemic, sprijinind echilibrul metabolic și imun:

• Peștele gras (somon, macrou, sardine) – bogat în acizi grași omega-3, cu efecte documentate în reducerea inflamației.
• Fructele de pădure – sursă de antociani și antioxidanți naturali cu potențial antiinflamator.
• Legume cu frunze verzi (spanac, kale, rucola) – conțin fitonutrienți implicați în reglarea căilor inflamatorii.
• Nucile și semințele (semințe de in, chia, nuci) – furnizează grăsimi sănătoase, fibre și vitamina E, importante în controlul inflamației cronice.
• Condimente funcționale:
  • Turmeric – curcumina are efect antiinflamator sistemic, fiind utilă mai ales în patologii reumatice.
  • Ghimbir – acționează asupra prostaglandinelor și are proprietăți analgezice.
  • Usturoi – conține alicina, cu efecte antimicrobiene și antiinflamatorii.

2. Fitoterapie și infuzii medicinale:

Ceaiurile medicinale pot contribui la reglarea statusului inflamator, mai ales ca adjuvante în terapia cronică:

• Ceai verde – bogat în polifenoli și catechine cu rol antioxidant.
• Ceai de ghimbir – sprijină digestia și reduce inflamația musculoscheletală.
• Ceai de turmeric – furnizează curcumină; absorbția este crescută în prezența piperinei (piper negru).
• Ceai de cireșe acide – sursă de antociani, eficient în durerea articulară de cauză inflamatorie.

3. Suplimente alimentare cu potențial antiinflamator:

Unele suplimente au fost studiate în contextul inflamației cronice și pot completa tratamentul, în funcție de indicație și toleranță:

• Uleiul de pește (omega-3);
• Curcumina standardizată;
• Quercetina;
• Resveratrolul.

Cu toate acestea, este indicat ca utilizarea acestor suplimente să fie aprobată de medicul curant, pentru a preveni interacțiunile cu tratamentele de fond și pentru a adapta dozajele în funcție de starea generală a pacientului.

VSH-ul crescut în condiții speciale – sarcină și copilărie

Interpretarea valorilor crescute ale vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) în timpul sarcinii necesită o abordare diferențiată, întrucât modificările fiziologice normale influențează în mod semnificativ acest parametru. O creștere moderată a VSH-ului este frecventă și, în multe cazuri, nu indică un proces patologic.

• Pe măsură ce sarcina avansează, creșterea nivelului de fibrinogen și imunoglobuline, precum și anemia de diluție fiziologică, contribuie la accelerarea sedimentării hematiilor.
• Valorile VSH-ului pot ajunge, în mod fiziologic, la 40–50 mm/h în trimestrele II și III, fără corelare directă cu o afecțiune inflamatorie sau infecțioasă.
• În absența simptomatologiei clinice, aceste creșteri sunt considerate variații normale de sarcină.

Cu toate acestea, valorile marcant crescute, în special dacă apar brusc sau sunt însoțite de semne clinice (febră, proteinurie, edeme, dureri abdominale), pot sugera:

• Infecții materne (urinare, genitale, sistemice);
• Complicații obstetricale (preeclampsie, corioamniotită, travaliu prematur);
• Afecțiuni inflamatorii preexistente sau nou-apărute.

Monitorizare

Monitorizarea VSH-ului în sarcină se face întotdeauna în contextul clinic general, cu corelare cu proteina C reactivă (CRP), leucogramă și alți markeri paraclinici.

După naștere, VSH-ul rămâne crescut temporar din cauza persistenței proteinei de fază acută și a procesului fiziologic de involuție uterină, normalizându-se progresiv în decurs de 6–12 săptămâni postpartum.

La populația pediatrică, valorile VSH-ului au praguri de referință diferite față de adulți, iar interpretarea rezultatelor se face strict în funcție de vârstă, starea generală și simptomatologie.

• La nou-născuți, valorile normale sunt în general <10 mm/h.
• Pe măsură ce copilul crește, VSH-ul poate atinge limite de 15–20 mm/h fără semnificație patologică.

Un VSH crescut la copii poate indica:

• Infecții acute frecvente: faringite, otite medii, infecții urinare, infecții gastrointestinale – unde creșterea este tranzitorie și scade odată cu rezoluția procesului.
• Afecțiuni inflamatorii cronice: boala Crohn juvenilă, colita ulcerativă, lupusul juvenil sau artrita idiopatică juvenilă – unde VSH-ul se menține constant crescut și este util în monitorizarea activității bolii.
• Patologie hematologică malignă: limfoame, leucemii, mai rar mielodisplazii – cazuri care necesită explorări extinse dacă VSH-ul este >100 mm/h și nu scade în timp.

În toate situațiile, persistența unui VSH crescut impune evaluări suplimentare și corelare cu alte teste paraclinice și imagistice, pentru a stabili etiologia exactă.

Relația dintre VSH și alte analize de sânge

Evaluarea unui VSH mărit nu se face niciodată izolat. Interpretarea corectă presupune corelarea cu alți markeri inflamatori și cu analize care reflectă funcțiile hematologică, hepatică, renală și metabolică. Această abordare integrativă permite diferențierea între inflamații active, procese cronice sau cauze non-inflamatorii.

VSH și fibrinogen

• VSH crescut este frecvent asociat cu valori ridicate ale fibrinogenului, o proteină de fază acută esențială în procesul de coagulare.
• Fibrinogenul crește în inflamațiile acute și cronice și contribuie mecanic la accelerarea sedimentării hematiilor.
• Această asociere este comună în infecții, boli autoimune sau neoplazii, și are valoare orientativă, mai ales în monitorizarea terapiei antiinflamatorii.

VSH și proteina C reactivă (CRP)

• Proteina C reactivă crește rapid, la 6–12 ore de la debutul inflamației și se normalizează la fel de repede odată cu rezoluția acesteia.
• VSH-ul, în schimb, crește mai lent (24–48 h) și rămâne crescut mai mult timp, chiar și după remiterea simptomelor.
• Evaluarea simultană a celor doi parametri oferă informații despre stadiul și dinamica inflamației: CRP mare + VSH normal sugerează debut recent; CRP în scădere + VSH crescut indică un proces în remisiune.

Hemoleucograma

• Anemia, în special cea hipocromă microcitară, poate determina o creștere artificială a VSH-ului.
• Formula leucocitară este esențială pentru discriminarea etiologiei inflamatorii:
  • Neutrofilie: infecții bacteriene, boli autoimune active.
  • Limfocitoză: infecții virale, limfoproliferări.
• Trombocitoza reactivă poate apărea în inflamații cronice și se corelează cu persistența unui VSH crescut.

Colesterol și inflamație

• În inflamațiile cronice, se observă modificări ale metabolismului lipidic, cu tendință spre scăderea HDL și creșterea trigliceridelor, reflectând disfuncții hepatice de sinteză.
• Unele medicații antiinflamatorii sau imunosupresoare pot modifica indirect valorile colesterolului.
• Această relație nu este cauzală, dar poate indica prezența unei inflamații sistemice cronice nespecifice.

Funcția renală

• Boli inflamatorii sistemice, cum ar fi lupusul sau vasculitele, pot asocia disfuncție renală, evidențiată prin creșterea ureeii și creatininei.
• VSH-ul poate reflecta indirect gradul de afectare renală în aceste contexte.
• Monitorizarea acestor parametri este esențială în urmărirea activității bolii și eficienței terapiei.

Parametrii hepatici

• VSH-ul poate fi crescut în inflamații hepatice acute sau cronice (hepatite virale, hepatite autoimune, ciroză).
• De asemenea, monitorizarea transaminazelor (ALT, AST) și a GGT este importantă în tratamentele cu potențial hepatotoxic (ex. metotrexat, AINS).
• O corelație între VSH crescut și afectarea hepatică necesită reevaluare terapeutică și ajustarea dozelor, mai ales în tratamente cronice.

În final, un VSH mărit trebuie interpretat ca un indicator nespecific al unui proces inflamator sau patologic în organism. Deși poate semnala prezența unei afecțiuni serioase, nu reprezintă în sine un motiv de alarmă, ci mai degrabă un punct de plecare pentru investigații suplimentare. Printr-o evaluare medicală riguroasă și un tratament adecvat, cele mai multe dintre cauzele care duc la creșterea VSH-ului pot fi diagnosticate precoce și gestionate eficient, contribuind la menținerea calității vieții pacientului.

Disclaimer! Acest articol are un scop informativ și nu înlocuiește consultul, diagnosticul sau tratamentul recomandat de un medic specialist! Pentru interpretarea corectă a analizelor medicale și stabilirea unui plan terapeutic personalizat, adresează-te întotdeauna unui profesionist din domeniul sănătății.

Referințe:

• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557485/;
• https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4653962/;
• https://www.drkarunhematology.com/blog/what-happens-if-erythrocyte-sedimentation-rate-esr-is-high/;
• https://www.orangehealth.in/blog/high-erythrocyte-sedimentation-rate.