Varicela (vărsat de vânt) la copii – simptome, cauze și tratament

Varicela, cunoscută popular drept vărsat de vânt, este o boală infecțioasă frecventă în copilărie, cauzată de virusul varicelo-zosterian (VZV). De obicei, evoluează ușor, dar poate deveni severă în anumite cazuri. Pentru că se transmite rapid și poate lăsa complicații, este esențial să recunoști simptomele și să aplici corect măsurile de îngrijire pentru cei mici.

În acest articol, vei afla cum se manifestă varicela, ce tratament este recomandat copiilor și cum poate fi prevenită eficient prin vaccinare.

Rezumat:

1. Varicela este o infecție virală foarte contagioasă, frecventă în copilărie, care se transmite pe cale aeriană și prin contact direct cu veziculele, având o perioadă de incubație de 10–21 de zile.
2. Simptomele includ febră, oboseală și erupții cutanate în valuri, sub formă de pete roșii, papule și vezicule pruriginoase, care evoluează în cruste ce dispar complet în 7–14 zile.
3. Vaccinarea este cea mai eficientă metodă de prevenție pentru copii, oferind protecție de până la 95% împotriva formelor severe și contribuind la imunitatea de grup în comunități.

Ce este varicela și cum afectează copiii?

Sursa foto: Freepik.com

Varicela la copii, cunoscută popular ca „vărsat de vânt”, este o infecție virală acută, extrem de contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian. Afectează în special copiii între 1 și 10 ani și se manifestă prin erupții cutanate veziculare, febră și stare generală de disconfort. În majoritatea cazurilor, evoluția este ușoară, dar anumite categorii – cum ar fi bebelușii, adolescenții sau copiii cu imunitate scăzută – pot dezvolta complicații.

După vindecare, virusul rămâne latent în organism și se poate reactiva mai târziu sub forma zonei Zoster. De aceea, sprijinirea sistemului imunitar este esențială atât în prevenirea infecției, cât și în recuperarea mai rapidă.

În acest sens, un aliat natural pentru imunitatea copilului tău este Immuno Kids 200ml, o formulă lichidă concentrată cu 5 superfructe – aronia, cătină, afine, soc și acerola – ce contribuie activ la susținerea imunității, protejarea organismului și recuperarea după infecții virale precum varicela.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Cum arată și se simt simptomele varicelei la copii?

Simptomele varicelei la copii urmează o evoluție clară, debutând cu manifestări generale nespecifice, urmate de apariția erupției cutanate caracteristice. Primele semne includ febră moderată (38–39°C), oboseală, cefalee, iritabilitate și lipsa poftei de mâncare – simptome ce apar cu 1–2 zile înainte de leziunile cutanate.

Erupția debutează pe trunchi și se extinde progresiv pe față, scalp, membre și uneori pe mucoase. Evoluează în valuri, astfel încât pot coexista pete roșii (macule), papule, vezicule transparente și cruste. Leziunile veziculare, cu lichid clar, provoacă prurit intens și pot deveni tulburi înainte de formarea crustei.

În formele clasice, boala durează aproximativ 7–10 zile, iar crustele se desprind în mod natural, fără a lăsa cicatrici – cu excepția cazurilor în care leziunile sunt suprainfectate prin scărpinat. La copiii vaccinați, simptomele sunt mult mai ușoare, cu puține leziuni și, uneori, absența febrei.

Câte zile durează un episod de varicelă la copii?

Evoluția varicelei la copii urmează un parcurs previzibil, de regulă cu o durată totală de 7–10 zile. Primele simptome apar în ziua 1–2 și se rezumă la febră moderată (până la 39°C), stare generală de disconfort, oboseală, cefalee și inapetență – manifestări care preced apariția leziunilor cutanate.

În ziua 2–3, debutează erupția caracteristică, sub formă de pete roșii (macule), care evoluează rapid în papule și apoi în vezicule pruriginoase. Acestea apar progresiv în „valuri” timp de 3–5 zile, motiv pentru care pe piele coexistă leziuni în diverse stadii: de la macule la cruste.

Febra scade treptat pe măsură ce apar tot mai puține leziuni noi. După ziua 5, veziculele se usucă și formează cruste, semn că boala intră în faza de remisiune. Crustele se desprind singure în 1–2 săptămâni, iar vindecarea completă survine, în general, în ziua 10–14.

Contagiozitatea se menține până când toate veziculele au format cruste. Prin urmare, întoarcerea copilului în colectivitate este permisă doar după încheierea acestei perioade, pentru a preveni transmiterea virusului.

Transmiterea și contagiozitatea vărsatului de vânt la copii

Virusul varicelo-zosterian este extrem de contagios și se răspândește cu ușurință pe cale aeriană – prin particule eliberate în timpul tusei, strănutului sau vorbirii – dar și prin contact direct cu veziculele sau obiectele contaminate. Practic, virusul poate infecta până la 90% dintre persoanele nevaccinate sau care nu au avut varicelă anterior.

Perioada de incubație variază între 10 și 21 de zile (în medie 14–16 zile), timp în care persoana infectată nu prezintă simptome și nu este contagioasă.

Contagiozitatea începe cu 1–2 zile înainte de erupția cutanată și se menține până când toate veziculele s-au uscat și au format cruste – adică aproximativ 5–7 zile de la debutul simptomelor. În acest interval, copilul trebuie izolat de colectivitate pentru a preveni răspândirea infecției.

Mai mult de atât, persoanele cu risc crescut pot fi și femeile însărcinate fără imunitate, adulții care nu au avut boala și pacienții imunocompromiși. Întorcându-ne la copii, în mediile colective – precum grădinițele sau școlile – un singur caz poate genera rapid un focar epidemic.

Majoritatea celor care trec prin boală dobândesc imunitate pe viață. Totuși, virusul poate rămâne latent în organism și se poate reactiva mai târziu sub forma zonei Zoster. În caz de incertitudine, un test serologic poate confirma prezența anticorpilor și, deci, imunitatea dobândită.

Diagnosticarea varicelei la copii

Sursa foto: Freepik.com

În cele mai multe cazuri, diagnosticul varicelei se stabilește clinic, pe baza:

• aspectului tipic al erupției cutanate (leziuni polimorfe: macule, papule, vezicule și cruste coexistente);
• distribuției leziunilor – inițial pe trunchi, apoi extinse pe față, scalp și extremități;
• istoricului medical – inclusiv contactul recent cu o persoană infectată.

Medicul va examina atent pielea, mucoasele, ganglionii limfatici și va evalua starea generală a copilului. Deși fotografiile de pe internet pot ajuta la recunoașterea simptomelor, diagnosticul trebuie confirmat de un medic.

Analize utile în cazuri incerte sau complicate

Pentru confirmare sau în situații speciale (ex. forme atipice, pacienți imunodeprimați), se pot efectua:

• cultură virală din lichidul vezicular (precisă, dar lentă);
• test PCR pentru detectarea ADN-ului virusului varicelo-zosterian (rapid și specific);
• colorație Tzanck – evidențiază celule gigante multinucleate;
• teste serologice – anticorpi anti-VZV IgM și IgG, utile în infecțiile recente sau pentru evaluarea statusului imunologic.

Diagnosticul diferențial

Acesta se aplică pentru:

• infecția cu virusul herpes simplex;
• impetigo buloasă;
• dermatita herpetiformă;
• erupții medicamentoase severe.

O anamneză completă, însoțită de observațiile clinice și, dacă este cazul, testele de laborator, permite medicului să pună un diagnostic corect și să excludă alte afecțiuni cu manifestări similare.

Tratamentul varicelei la copii

Infecția primară cu virus varicelo-zosterian, la copilul sănătos, are o evoluție autolimitată și necesită doar tratament simptomatic. Îngrijirea se face, de regulă, la domiciliu.

Iată principalele măsuri recomandate:

• izolarea copilului bolnav până la transformarea tuturor veziculelor în cruste uscate (pentru a preveni răspândirea virusului în colectivitate);
• administrarea de antipiretice și analgezice, precum paracetamol (doza uzuală este 10–15 mg/kg la 4–6 ore), pentru reducerea febrei și disconfortului;
• evitarea aspirinei la copii, din cauza riscului de sindrom Reye;
• evitarea ibuprofenului la copiii cu risc de deshidratare sau infecții cutanate severe (se administrează doar la recomandarea medicului);
• aplicarea de loțiuni calmante cu calamină, mentol sau zinc, pentru reducerea pruritului;
• băi călduțe cu bicarbonat de sodiu sau fulgi de ovăz coloidal, pentru calmarea mâncărimii;
• tăierea unghiilor scurt și menținerea igienei, pentru prevenirea suprainfectării prin scărpinat;
• hidratarea adecvată, prin consumul regulat de lichide;
• dietă ușor digerabilă, bogată în fructe și legume proaspete, pentru un aport optim de vitamine și minerale.

În formele ușoare, nu este necesar tratament antiviral. Aciclovirul poate fi prescris doar în anumite situații speciale:

• copii cu vârsta peste 12 ani;
• copii cu eczemă sau afecțiuni cutanate cronice;
• copii cu boli pulmonare cronice;
• pacienți aflați sub tratament cu corticosteroizi sau cu imunosupresoare.

Administrarea antiviralului este eficientă doar dacă este începută în primele 24 de ore de la debutul erupției cutanate.

Complicații posibile ale varicelei pentru copii

Deși, în majoritatea cazurilor, varicela evoluează favorabil la copiii sănătoși, există situații în care pot apărea complicații, mai ales la persoanele din categoriile de risc.

Cele mai frecvente complicații ale varicelei sunt:

• Suprainfecția bacteriană a leziunilor cutanate – cauzată de streptococul de grup A sau stafilococul auriu, se manifestă prin foliculite, celulită sau abcese. În cazuri severe, poate evolua spre infecții sistemice (ex. sepsis).
• Pneumonia variceloasă – mai rară la copii, dar posibilă în special la pacienții imunodeprimați; poate provoca tuse, dispnee și infiltrate pulmonare vizibile la radiografie.
• Complicații neurologice, precum:
  • Cerebelita acută – se manifestă cu tulburări de echilibru, instabilitate la mers și vertij, dar de obicei are evoluție bună;
  • Encefalita variceloasă – o complicație gravă, cu risc de sechele neurologice;
  • Meningita aseptică – se poate manifesta prin dureri de cap intense, fotofobie și rigiditate cervicală.
• Sindromul hemoragipar prin trombocitopenie – apare rar la copiii altfel sănătoși, dar necesită monitorizare atentă.
• Hepatita variceloasă – de obicei asimptomatică, dar în cazuri rare poate duce la disfuncție hepatică acută.
• Alte complicații rare:
  • Artrita reactivă, cu inflamație temporară a articulațiilor mari;
  • Glomerulonefrita post-varicelică – afectare renală reversibilă;
  • Miocardita sau pericardita – inflamații ale mușchiului sau peretelui inimii.

Totodată, copiii cu risc crescut de complicații sunt:

• nou-născuții expuși la virus perinatal;
• copiii cu boli cronice grave (leucemie, imunodeficiențe, eczeme severe);
• adolescenții și adulții tineri nevaccinați;
• cei aflați sub tratament cu corticosteroizi sau chimioterapie.

Prevenirea varicelei la copii prin vaccin

Sursa foto: Freepik.com

Vaccinul antivaricelă conține virus viu atenuat și oferă o protecție eficientă pe termen lung, prevenind formele severe și reducând riscul de complicații. Se administrează în două doze:

• prima doză: la 12–15 luni;
• a doua doză: între 4 și 6 ani.

Pentru copiii sau adolescenții nevaccinați care nu au făcut boala, se recomandă administrarea celor două doze la minimum 4 săptămâni distanță. Eficiența vaccinului este de:

• până la 95% în prevenirea formelor severe;
• aproximativ 85% în prevenirea oricărei forme de varicelă.

Vaccinarea este contraindicată în:

• sarcină;
• imunodeficiențe severe;
• tratament cu corticosteroizi în doze mari;
• chimioterapie;
• alergii severe la componentele vaccinului.

Vaccinarea nu oferă doar protecție individuală, ci contribuie la imunitatea de grup, protejând inclusiv persoanele vulnerabile care nu pot fi imunizate. În plus, reduce circulația virusului și poate scădea incidența zonei Zoster la adulți.

Important de reținut! În România, vaccinarea nu este inclusă în schema națională obligatorie, dar este recomandată și disponibilă la cerere. Discută cu medicul pediatru despre oportunitatea imunizării copilului tău.

În concluzie, varicela rămâne o afecțiune importantă în pediatrie, chiar dacă vaccinarea a redus semnificativ numărul de cazuri. Pentru a asigura un tratament adecvat și a preveni complicațiile, este esențial ca părinții, îngrijitorii și medicii să înțeleagă aspectele clinice, epidemiologice și terapeutice ale acestei boli. Numai astfel, copiii pot trece peste această boală cu bine.

Disclaimer! Informațiile prezentate mai sus au scop informativ și educațional și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic și tratament, adresează-te întotdeauna unui medic sau unui specialist calificat!

Referințe:

• https://www.nhs.uk/conditions/chickenpox/;
• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/chickenpox/symptoms-causes;
• https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/4017-chickenpox;
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448191/;
• https://kidshealth.org/en/parents/chicken-pox.html.