Tenosinovita de Quervain: Află mai multe despre acest tip de tendinită și simptomatologia ei
Tenosinovita de Quervain, o afecțiune musculoscheletală ce afectează primul compartiment dorsal al încheieturii mâinii, reprezintă o provocare semnificativă în practica ortopedică și reumatologică. Această patologie, caracterizată prin inflamația tecii sinoviale ce înconjoară tendoanele abductorului lung al policelui (APL) și extensorului scurt al policelui (EPB), poate avea un impact semnificativ asupra funcționalității mâinii și calității vieții pacienților.
În acest articol, vei descoperi informații detaliate despre etiologia, manifestările clinice, metodele de diagnostic și opțiunile terapeutice disponibile pentru managementul tenosinovitei de Quervain. Vom analiza, de asemenea, cele mai recente dovezi științifice și abordări clinice, oferindu-ți o perspectivă comprehensivă asupra acestei afecțiuni.
Ce este sindromul de Quervain?
Sursa foto: Shutterstock.com
Tenosinovita de Quervain, cunoscută și sub denumirea de tendinopatie/sindrom de Quervain, este o afecțiune inflamator-degenerativă care afectează teaca sinovială a tendoanelor abductorului lung al policelui și extensorului scurt al policelui. Aceste structuri traversează compartimentul osteofibros de la nivelul marginii laterale a stiloidului radial, unde sunt menținute în poziție de retinaculul extensorilor.
Procesul inflamator determină îngroșarea sinovialei și alterarea proprietăților de lubrifiere ale tecii tendinoase, ceea ce compromite alunecarea fiziologică a tendoanelor prin tunelul fibros. Această disfuncție biomecanică generează durere, edem localizat și impotență funcțională, în special la efectuarea mișcărilor de prindere și deviație ulnară a încheieturii mâinii.
Anatomia implicată în sindromul de Quervain este complexă. Tendoanele afectate sunt înconjurate de o teacă sinovială care, în mod normal, facilitează mișcarea lor lină. În cazul tenosinovitei de Quervain, această teacă se inflamează, cauzând fricțiune și durere la mișcarea degetului mare. Procesul stiloid radial, o proeminență osoasă a radiusului la nivelul încheieturii mâinii, joacă un rol important în această afecțiune, deoarece tendoanele trec pe lângă această structură anatomică.
Maladia de quervain – cauze și factori de risc
Maladia de Quervain poate fi cauzată de diverse factori. Mișcările repetitive ale încheieturii mâinii și ale degetului mare sunt adesea implicate în dezvoltarea acestei afecțiuni. Activități precum tastatul intens, mesajele text frecvente pe smartphone, sau anumite sporturi și hobby-uri pot contribui la apariția sindromului. De asemenea, schimbările hormonale, cum ar fi cele asociate cu sarcina și perioada postpartum, pot crește riscul de dezvoltare a tenosinovitei de Quervain. În unele cazuri, traumatismele directe ale încheieturii mâinii pot declanșa această condiție.
Este important de reținut faptul că sindromul de Quervain are o legătură strânsă cu activitățile care implică utilizarea frecventă a dispozitivelor mobile. De exemplu, un studiu recent publicat în Journal of Hand Surgery a arătat o creștere semnificativă a cazurilor de tenosinovită de Quervain în rândul utilizatorilor frecvenți de smartphone-uri. Cercetătorii au descoperit că poziția și mișcările repetitive ale degetului mare în timpul tastării pe ecranele tactile pot duce la o suprasolicitare a tendoanelor implicate. Acest lucru subliniază importanța conștientizării și adoptării unor practici ergonomice în utilizarea dispozitivelor mobile pentru a preveni dezvoltarea acestei afecțiuni.
Maladia de quervain – suplimente cu efect antiinflamator
În contextul tratamentului și prevenirii tenosinovitei de Quervain, suplimentele naturale care pot ajuta la reducerea inflamației și îmbunătățirea sănătății generale a țesuturilor pot reprezenta un punct de sprijin. Curcuminul lipozomal este un astfel de supliment care a atras atenția cercetătorilor pentru proprietățile sale antiinflamatorii puternice. Curcumina, compusul activ din turmeric, are capacitatea de a reduce inflamația la nivel celular, ceea ce poate fi benefic în managementul afecțiunilor inflamatorii precum tenosinovita de Quervain. Forma lipozomală a curcuminului oferă o absorbție îmbunătățită în organism, maximizând astfel potențialele beneficii. Deși sunt necesare mai multe studii pentru a confirma eficacitatea specifică în cazul tenosinovitei de Quervain, includerea curcuminului lipozomal în regimul de tratament, sub îndrumarea unui profesionist medical, ar putea oferi un suport suplimentar în procesul de vindecare și reducere a inflamației.
Etiologia și factorii predispozanți ai tenosinovitei de Quervain
Tenosinovita de Quervain are o etiologie complexă, implicând atât factori mecanici, cât și fiziologici.
Suprasolicitarea mecanică este considerată unul dintre principalii factori declanșatori. Mișcările repetitive ale degetului mare și ale încheieturii mâinii, în special cele care implică prinderea și răsucirea, pot duce la microtraumatisme ale tendoanelor implicate. Practic, microtraumatismele repetate pot provoca inflamație și îngroșarea tecii sinoviale care înconjoară tendoanele.
Factorii hormonali joacă, de asemenea, un rol semnificativ în dezvoltarea tenosinovitei de Quervain. Fluctuațiile hormonale, în special cele asociate cu sarcina și perioada postpartum, pot crește susceptibilitatea la această afecțiune. Estrogenii și prolactina pot influența retenția de lichide și modificările în structura țesutului conjunctiv, contribuind la inflamația tendoanelor. Acest lucru explică de ce femeile, în special cele însărcinate sau care au născut recent, sunt mai predispuse la dezvoltarea acestei condiții.
Anumite ocupații și activități prezintă un risc crescut pentru dezvoltarea tenosinovitei de Quervain. Printre acestea se numără profesiile care implică utilizarea frecventă a computerului, cum ar fi programatorii sau secretarele, precum și meseriile care necesită mișcări repetitive ale mâinii și încheieturii, cum ar fi tâmplarii sau coaforii. Totodată, utilizarea intensivă a dispozitivelor mobile pentru mesaje text și navigare pe internet a dus la o creștere a incidenței acestei afecțiuni în rândul populației tinere. Nu în ultimul rând, sporturile care implică prinderea unei rachete sau a unui băț, cum ar fi tenisul sau golful, pot, de asemenea, să predispună la dezvoltarea tenosinovitei de Quervain.
Manifestările clinice ale tenosinovitei de Quervain
Manifestările clinice ale tenosinovitei de Quervain prezintă variabilitate în intensitate, însă sunt caracterizate de un tablou simptomatic specific, esențial pentru diagnosticul și managementul afecțiunii.
Principalul simptom este durerea localizată la baza degetului mare, care se poate extinde de-a lungul părții laterale a încheieturii mâinii și uneori chiar în antebraț. Această durere se accentuează de obicei la mișcările degetului mare, în special atunci când încerci să apuci obiecte sau să răsucești încheietura mâinii. Intensitatea durerii poate varia de la un disconfort ușor până la o durere acută care limitează semnificativ funcționalitatea mâinii.
Dincolo de durere, pot fi semnalate și alte predispoziții fizice. De exemplu, umflarea sau edemul în zona afectată este frecvent, manifestându-se ca o proeminență vizibilă la nivelul procesului stiloid radial. Această umflătură poate fi însoțită de sensibilitate la atingere. În unele cazuri izolate, poate apărea un crepitus (un sunet de frecare sau pocnitură) atunci când este mișcat degetul mare. Acest fenomen este cauzat de fricțiunea crescută între tendoanele inflamate și teaca lor îngroșată.
Un element clinic esențial în diagnosticul tenosinovitei de Quervain este testul Finkelstein, care, atunci când este pozitiv, indică inflamația și disfuncția tendoanelor afectate. Acest test presupune flexia policelui în palmă, urmată de închiderea degetelor în jurul acestuia, formând un pumn. Ulterior, se realizează deviația ulnară a încheieturii mâinii. Prezența unei dureri acute la nivelul procesului stiloid radial confirmă un rezultat pozitiv, sugestiv pentru această afecțiune.
Deși testul Finkelstein este un instrument clinic valoros, interpretarea sa trebuie realizată de un specialist medical, întrucât manevra incorectă sau repetitivă poate accentua inflamația și exacerba simptomatologia.
Diagnosticarea sindromului de Quervain
Diagnosticul tenosinovitei de Quervain se bazează în principal pe anamneză detaliată și examen clinic obiectiv. Rareori sunt necesare investigații imagistice suplimentare.
Anamneza joacă un rol esențial în stabilirea diagnosticului. Aceasta include durata și intensitatea simptomelor, factorii declanșatori sau agravanți și impactul asupra activităților zilnice. Se recomandă o descriere detaliată a localizării durerii și a circumstanțelor în care aceasta se manifestă. Acest aspect este important pentru a diferenția tenosinovita de Quervain de alte afecțiuni musculoscheletale ale încheieturii mâinii.
Examinarea fizică este elementul central al diagnosticului. Aceasta implică inspecția și palparea regiunii stiloidului radial. Se urmărește evidențierea eventualelor tumefacții locale, îngroșarea tendoanelor afectate sau sensibilitatea accentuată la presiune. Testul Finkelstein reprezintă o manevră diagnostică specifică. Acesta este considerat pozitiv atunci când devierea ulnară a încheieturii, cu policelui flectat în palmă, provoacă durere intensă la nivelul procesului stiloid radial.
În cazurile atipice sau pentru excluderea altor patologii, pot fi indicate investigații imagistice:
- Ecografia musculoscheletală – metodă neinvazivă, utilă pentru evidențierea îngroșării tendoanelor și a lichidului inflamator intra- și peritendinos.
- Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) – utilizată în situațiile în care se suspectează leziuni extinse ale țesuturilor moi sau diagnosticul este incert.
- Radiografia standard – deși rar necesară, poate fi indicată pentru excluderea patologiilor osoase sau articulare asociate, cum ar fi osteoartrita carpiană.
În majoritatea cazurilor, diagnosticul este clinic, iar inițierea tratamentului se bazează pe evaluarea simptomatologiei și a impactului asupra funcționalității pacientului.
Managementul conservator al tenosinovitei de Quervain
Tratamentul conservator al tenosinovitei de Quervain reprezintă prima linie de intervenție și are ca obiectiv reducerea inflamației, controlul durerii și restabilirea funcției biomecanice a mâinii. Această abordare include modificarea activității, imobilizarea parțială și terapia fizică, având o eficacitate crescută în formele incipiente ale afecțiunii.
Iată principalele direcții terapeutice:
- Modificarea activității și repaus funcțional
Limitarea mișcărilor repetitive ale policelui și încheieturii este esențială pentru prevenirea exacerbării inflamației tendinoase. Se recomandă ajustarea manevrelor profesionale sau cotidiene care presupun prinderea și mișcările repetitive ale mâinii, inclusiv utilizarea dispozitivelor electronice. Repausul relativ poate reduce semnificativ simptomatologia și accelera recuperarea funcțională.
- Imobilizarea parțială
Utilizarea atelelor funcționale de tip thumb spica este o metodă eficientă pentru limitarea mobilității tendoanelor afectate, reducând astfel solicitarea mecanică asupra tecii sinoviale inflamate. Astfel, purtarea atelelor în timpul activităților solicitante și pe durata somnului, conform indicațiilor medicale, poate preveni rigiditatea articulară sau hipotrofia musculară secundară imobilizării prelungite.
- Terapia fizică și metode adjuvante
Reabilitarea funcțională joacă un rol central în tratamentul conservator, incluzând:
- Exerciții de mobilizare și întindere tendinoasă, pentru menținerea amplitudinii articulare și prevenirea aderențelor sinoviale.
- Exerciții progresive de întărire musculară, pentru optimizarea stabilității și funcției policelui.
- Terapie manuală și tehnici miofasciale, precum masajul profund și mobilizarea țesuturilor moi, care pot reduce tensiunea periarticulară și îmbunătăți microcirculația locală.
- Modalități de electroterapie și ultrasunete terapeutice, utilizate pentru scăderea inflamației și stimularea regenerării tisulare.
Prin integrarea acestor strategii terapeutice, managementul conservator al tenosinovitei de Quervain poate asigura ameliorarea simptomatologiei și prevenirea progresiei către forme mai severe care necesită intervenție invazivă.
Tratamentul medicamentos al sindromului de Quervain
Sursa foto: Shutterstock.com
Tratamentul medicamentos joacă un rol esențial în controlul inflamației și al durerii asociate tenosinovitei de Quervain, fiind adesea utilizat ca primă linie terapeutică în formele ușoare și moderate ale afecțiunii. Opțiunile farmacologice includ medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), injecții cu corticosteroizi și analgezice adjuvante, adaptate severității simptomelor și răspunsului individual la tratament.
AINS sunt indicate pentru reducerea inflamației locale și ameliorarea durerii. Molecule precum ibuprofenul și naproxenul sunt disponibile atât oral, cât și sub formă topică (geluri, creme), oferind efecte antiinflamatorii și analgezice. Administrarea acestora trebuie realizată conform dozelor recomandate, având în vedere riscurile gastrointestinale și cardiovasculare asociate utilizării pe termen lung.
În cazurile cu inflamație severă sau rezistentă la AINS, se poate recurge la infiltrații locale cu corticosteroizi. Acestea sunt administrate direct în teaca sinovială a tendoanelor afectate, având un efect rapid și de durată variabilă(de la câteva săptămâni până la câteva luni). Deși eficiente, infiltrările repetate trebuie limitate, datorită riscului de atrofie tisulară, depigmentare cutanată sau ruptură tendinoasă.
În situațiile de durere severă sau asociată cu contracturi musculare reflexe, pot fi utilizate analgezice opioide ușoare sau relaxante musculare, însă doar pe termen scurt și sub supraveghere medicală strictă.
De asemenea, adjuvanții terapiei medicamentoase pot fi aplicarea de comprese calde sau reci și electroterapia, care pot contribui la scăderea inflamației și îmbunătățirea mobilității. Concomitent, monitorizarea efectelor tratamentului și ajustarea protocolului terapeutic sunt esențiale pentru optimizarea recuperării și prevenirea progresiei afecțiunii către forme cronice.
Tratamentul chirurgical al maladiei de Quervain
Tratamentul chirurgical al maladiei de Quervain este luat în considerare atunci când abordările conservative nu au reușit să ofere o ameliorare semnificativă a simptomelor. Aceste abordări includ medicația și fizioterapia. Obiectivul principal al intervenției chirurgicale este de a elibera presiunea asupra tendoanelor afectate. Acest lucru se realizează prin deschiderea primului compartiment dorsal al încheieturii mâinii. Această procedură este cunoscută sub numele de eliberare a primului compartiment dorsal. Intervenția este de obicei efectuată sub anestezie locală. De asemenea, poate fi realizată ca o intervenție ambulatorie.
Tehnica chirurgicală implică o incizie mică (de obicei de 1-2 cm) peste zona afectată de la nivelul încheieturii mâinii. Chirurgul va identifica și proteja ramura superficială a nervului radial, care este în apropierea zonei de operație. Apoi, ligamentul anular care formează acoperișul primului compartiment dorsal este secționat longitudinal, permițând tendoanelor să se miște liber. În unele cazuri, chirurgul poate efectua și o tenosinovectomie, îndepărtând țesutul inflamat din jurul tendoanelor pentru a preveni recurența simptomelor.
După intervenția chirurgicală, pacientul va purta de obicei un bandaj sau o atelă pentru o perioadă scurtă de timp pentru a proteja zona operată. Recuperarea implică exerciții de mobilizare timpurie pentru a preveni aderențele și rigiditatea. În mod normal, majoritatea pacienților pot reveni la activitățile normale în decurs de 4-6 săptămâni, deși recuperarea completă poate dura până la 3 luni.
Reabilitarea funcțională după tratamentul tenosinovitei de Quervain
Reabilitarea funcțională post-tratament în tenosinovita de Quervain reprezintă o etapă esențială în restabilirea mobilității, forței și funcționalității optime a mâinii și încheieturii, indiferent dacă intervenția terapeutică a fost conservatoare sau chirurgicală. Obiectivele reabilitării includ reducerea durerii și inflamației, prevenirea rigidității articulare și optimizarea biomecanicii tendoanelor afectate.
În faza inițială a recuperării, managementul simptomatic se axează pe controlul edemului și inflamației. Se utilizează crioterapie (comprese reci), tehnici de drenaj limfatic și masaj blând. Aceste metode îmbunătățesc circulația și reduc hipertonicitatea musculară periarticulară.
Pe măsură ce simptomatologia se ameliorează, protocolul de recuperare progresează către exerciții de mobilizare activă și pasivă. Acestea sunt menite să prevină formarea de aderențe tendinoase. De asemenea, mențin flexibilitatea articulare. Faza următoare se bazează pe exerciții de întărire progresivă. Se utilizează benzi elastice, mingi de reabilitare și dispozitive de rezistență. Acestea ajută la restabilirea forței musculare a policelui, mâinii și antebrațului. Este importantă evitarea suprasolicitării.
În etapa avansată a reabilitării, accentul se pune pe reintegrarea funcțională în activitățile zilnice și profesionale, prin exerciții adaptate specific solicitărilor biomecanice individuale. Terapia ocupațională și biofeedback-ul pot fi utilizate pentru optimizarea coordonării și controlului motor.
Menținerea unui protocol de exerciții post-reabilitare este esențială pentru prevenirea recurenței și consolidarea recuperării funcționale. Durata procesului de reabilitare poate varia între câteva săptămâni și câteva luni, în funcție de severitatea inițială a afecțiunii și răspunsul pacientului la tratament.
Strategii de prevenție a tenosinovitei de Quervain
Prevenirea tenosinovitei de Quervain necesită optimizarea factorilor biomecanici și implementarea unor măsuri ergonomice, alături de menținerea sănătății musculo-scheletale prin exerciții adecvate.
În primul rând, reducerea mișcărilor repetitive ale policelui și încheieturii este esențială, în special pentru persoanele a căror activitate profesională sau recreațională presupune prindere repetitivă, tastare excesivă sau utilizarea frecventă a dispozitivelor mobile. Se recomandă pauze frecvente la fiecare 30-60 de minute și alternarea sarcinilor pentru a distribui uniform solicitarea asupra tendoanelor. Exercițiile de întindere și mobilizare a mâinii și antebrațului sunt utile pentru prevenirea rigidității și menținerea elasticității tendoanelor.
Ergonomia la locul de muncă joacă un rol fundamental în prevenirea suprasolicitării tendoanelor extensoare ale policelui. Ajustarea corectă a posturii, biroului și scaunului permite menținerea încheieturilor într-o poziție neutră în timpul utilizării computerului. Utilizarea suporturilor pentru încheieturi, tastaturilor și mouse-urilor ergonomicepoate reduce semnificativ presiunea asupra structurilor musculo-tendinoase. Pentru utilizatorii frecvenți de smartphone-uri, se recomandă limitarea timpului de tastare, utilizarea comenzilor vocale și schimbarea frecventă a mâinii dominante pentru a distribui solicitarea musculară.
Menținerea unei condiții fizice optime – prevenirea suprasolicitării tendoanelor
Menținerea unei condiții fizice optime contribuie la prevenirea suprasolicitării tendoanelor și ligamentelor. În acest sens, exercițiile de întărire a musculaturii antebrațului și a mâinii, însoțite de tehnici de stretching, ajută la optimizarea rezistenței și flexibilității tendoanelor. O postură corporală corectă este, de asemenea, esențială, deoarece tensiunea excesivă în zona cervicală și scapulară poate afecta biomecanica membrelor superioare.
Nutriția și hidratarea adecvată sunt factori importanți în menținerea sănătății tendoanelor și a țesuturilor conjunctive. O dietă bogată în colagen, acizi grași omega-3 și antioxidanți poate contribui la îmbunătățirea elasticității și rezistenței tendoanelor, reducând susceptibilitatea la inflamații și microleziuni.
În concluzie, managementul tenosinovitei de Quervain impune o abordare personalizată, adaptată nevoilor tale specifice. Educația pacientului, implementarea măsurilor preventive și colaborarea strânsă între tine și echipa medicală sunt esențiale pentru obținerea unor rezultate optime pe termen lung. Pe măsură ce cercetarea în acest domeniu avansează, putem anticipa dezvoltarea unor strategii terapeutice și preventive mai eficiente, care să îmbunătățească semnificativ calitatea vieții persoanelor afectate de această condiție.
Referințe:
1. Goel, R., & Abzug, J. M. (2015). de Quervain’s tenosynovitis: a review of the rehabilitative options. Hand, 10(1), 1-5;
2. Howell, E. R. (2012). Conservative care of De Quervain’s tenosynovitis/ tendinopathy in a warehouse worker and recreational cyclist: a case report. The Journal of the Canadian Chiropractic Association, 56(2), 121-127;
3. Huisstede, B. M., Coert, J. H., Friden, J., & Hoogvliet, P. (2014). Consensus on a multidisciplinary treatment guideline for de Quervain disease: results from the European HANDGUIDE study. Physical therapy, 94(8), 1095-1110;
4. Stahl, S., Vida, D., Meisner, C., Lotter, O., Rothenberger, J., Schaller, H. E., & Stahl, A. S. (2013). Systematic review and meta-analysis on the work-related cause of de Quervain tenosynovitis: a critical appraisal of its recognition as an occupational disease. Plastic and reconstructive surgery, 132(6), 1479-1491;
5. Ashurst, J. V., Turco, D. A., & Lieb, B. E. (2010). Tenosynovitis caused by texting: an emerging disease. The Journal of the American Osteopathic Association, 110(5), 294-296.
Sursa foto: Shutterstock.com
