Sughițul – ce îl cauzează și cum scăpăm de el?

Sughițul este un fenomen des întâlnit, cauzat de contracțiile involuntare ale diafragmei. În acel moment, corzile vocale se închid brusc și apare sunetul specific. De cele mai multe ori, este declanșat de factori banali: mâncatul prea repede, consumul de băuturi carbogazoase, mesele copioase sau schimbările bruște de temperatură. Totuși, atunci când sughițul persistă, poate semnala iritații nervoase sau afecțiuni digestive care necesită atenție medicală.

În situațiile obișnuite, episoadele trec de la sine. Uneori pot fi oprite prin metode simple, precum ținerea respirației pentru câteva secunde, înghițirea rapidă a apei sau stimularea ușoară a nasului și gâtului. Dacă însă sughițul devine frecvent sau durează mai multe ore, este recomandat un consult de specialitate.

Află mai multe despre cauzele și soluțiile pentru sughiț din acest material.

Rezumat:

1. Sughițul este cauzat de contracții involuntare ale diafragmei și închiderea bruscă a corzilor vocale.
2. Factorii comuni includ mesele copioase, consumul de alcool, băuturile carbogazoase, emoțiile puternice sau schimbările bruște de temperatură.
3. Deși episoadele trec de obicei singure, remedii precum ținerea respirației, înghițirea rapidă a apei sau stimularea nervilor gâtului pot accelera dispariția lor.

Ce este sughițul și cum se produce?

De-a lungul timpului, sughițul a fost explicat în fel și chip. În trecut, se spunea chiar că la copii ar fi un semn al creșterii. Astăzi știm însă că mecanismul este medical și are o explicație clară.

Sughițul apare atunci când diafragma – mușchiul responsabil de respirație – se contractă brusc și involuntar. Această contracție este urmată de închiderea rapidă a corzilor vocale, ceea ce produce sunetul caracteristic. Totodată, perturbările la nivelul nervilor care fac legătura între creier și diafragmă pot declanșa aceste episoade.

Printre cauzele frecvente se numără mesele abundente, mâncatul prea repede, consumul de alcool sau băuturi carbogazoase, schimbările bruște de temperatură și chiar stările de emoție intensă. De regulă, sughițul este benign și trece singur, dar în unele cazuri poate fi prelungit și asociat cu alte probleme digestive sau nervoase.

Pentru a sprijini sănătatea sistemului nervos – implicat direct în declanșarea sughițului – un aport echilibrat de vitamine din grupa B poate fi util. Un exemplu este Premium Aronia Vitamin B-Complex 500ml, un supliment care combină complexul complet de vitamine B cu vitamina C și suc de aronia. Formula lichidă susține buna funcționare a sistemului nervos, metabolismul energetic și echilibrul organismului, factori importanți atunci când vorbim despre reacții precum contracțiile involuntare ale diafragmei.

Astfel, pe lângă metodele clasice de gestionare a sughițului, menținerea sănătății generale printr-un aport adecvat de nutrienți poate contribui la reducerea episoadelor frecvente și la o mai bună rezistență a organismului.

Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro

Cauzele care duc la apariția sughițului

Sughițul este, de cele mai multe ori, un fenomen trecător, care durează câteva minute și nu necesită tratament. Totuși, el este declanșat de o serie de factori ce irită diafragma sau nervii implicați în controlul respirației.

Cele mai frecvente cauze ale sughițului obișnuit, cu durată mai mică de 48 de ore, sunt:

• consumul de băuturi carbogazoase;
• ingerarea unei cantități mari de alcool;
• mesele prea copioase sau mâncatul rapid;
• schimbările bruște de temperatură (alimente reci urmate de băuturi fierbinți, de exemplu);
• înghițirea aerului în timp ce mesteci gumă sau consumi bomboane;
• stări de euforie, agitație sau stres emoțional intens.

Sughițul persistent, care durează mai mult de două zile, poate semnala afecțiuni medicale subiacente sau poate fi legat de proceduri medicale, în special cele care implică anestezie. În astfel de situații, este recomandată evaluarea de către un medic.

Cum scapi de sughiț? – remedii și leacuri eficiente

Deși nu există un tratament universal dovedit științific, multe remedii tradiționale sau empirice pot calma sughițul prin relaxarea diafragmei sau prin creșterea nivelului de dioxid de carbon din plămâni.

Unul dintre cele mai cunoscute trucuri este să îți ții respirația câteva secunde sau să respiri într-o pungă de hârtie. În acest fel, crește concentrația de dioxid de carbon, ceea ce ajută la relaxarea mușchiului diafragmei.

Alte metode simple și eficiente sunt:

• să bei câteva înghițituri mici de apă, în succesiune rapidă;
• să ții sub limbă un cub de zahăr până se dizolvă lent;
• să îți ții respirația și să numeri până la 10 înainte de a expira;
• să lași pe cineva să te ia prin surprindere sau chiar să te sperie – un remediu faimos și adesea eficient.

În general, sughițul obișnuit dispare de la sine în câteva minute, însă aceste metode pot accelera dispariția lui și pot aduce un plus de confort.

Sughițul la bebeluși și copiii mici

La sugari și la copiii aflați în primii ani de viață, sughițul este un fenomen obișnuit. Explicația principală ține de faptul că diafragma și mecanismele nervoase care coordonează respirația sunt încă în formare, ceea ce favorizează apariția contracțiilor involuntare.

Situațiile în care sughițul apare mai des sunt următoarele:

• hrănirea rapidă sau cu porții prea mari de lapte;
• înghițirea de aer în timpul alăptării ori al folosirii biberonului;
• refluxul gastroesofagian;
• expunerea la schimbări bruște de temperatură;
• reacții de agitație sau plâns intens.

De regulă, episodul se oprește singur și nu necesită intervenție. Totuși, părinții pot reduce frecvența printr-o alimentație mai lentă, prin pauze regulate la hrănire și prin menținerea copilului într-o poziție verticală după masă.

Când devine sughițul o problemă medicală?

În majoritatea cazurilor, sughițul este un fenomen temporar și lipsit de consecințe. Totuși, atunci când persistă mai mult de 48 de ore sau apare cu intensitate suficientă pentru a afecta somnul, alimentația sau respirația, el poate semnala o afecțiune care necesită investigații medicale.

Sughițul cronic poate duce la complicații precum malnutriția, scăderea în greutate, deshidratarea și epuizarea fizică. Medicii clasifică factorii declanșatori în mai multe categorii:

1. Lezarea sau iritarea nervilor diafragmatici

• afectarea nervului frenic sau vag prin traumatisme, intervenții chirurgicale ori inflamații;
• refluxul gastroesofagian cronic;
• tumori, chisturi sau procese inflamatorii la nivelul gâtului și toracelui;
• infecții ale gâtului sau laringita.

2. Tulburări ale sistemului nervos central

• accidente vasculare cerebrale;
• meningite sau encefalite;
• scleroză multiplă;
• tumori cerebrale sau traumatisme craniene.

3. Cauze metabolice și medicamentoase

• diabet dezechilibrat, insuficiență renală ori dezechilibre electrolitice;
• utilizarea unor medicamente precum barbiturice, tranchilizante, steroizi sau anestezice.

Tratamente și medicamente pentru sughițul cronic

Cazurile de sughiț care persistă mai mult de două zile sunt rare, dar pot deveni serioase. Episoadele prelungite pot duce la malnutriție, deshidratare și oboseală accentuată. De aceea, tratamentul trebuie stabilit de medic, în funcție de cauza identificată.

1. Măsuri generale
   Înainte de a apela la terapie medicamentoasă, se investighează și se tratează factorii declanșatori: refluxul gastroesofagian, infecțiile gâtului, dezechilibrele metabolice sau efectele secundare ale unor medicamente. În multe cazuri, controlarea acestor afecțiuni poate opri crizele de sughiț.
2. Terapia medicamentoasă
   Când episoadele nu cedează la măsurile de bază, medicul poate recomanda medicamente cu efect direct asupra nervilor implicați în controlul diafragmului sau asupra centrilor nervoși responsabili de reflexul sughițului:
   • Baclofen – relaxant muscular care scade excitabilitatea nervilor ce controlează diafragma.
   • Gabapentin – utilizat frecvent în tratamentul durerii neuropatice, dar eficient și în reducerea spasmelor diafragmatice.
   • Metoclopramid – medicament care stimulează motilitatea gastrică și poate fi util în cazurile asociate cu reflux sau golire gastrică lentă.
   • Clorpromazină – unul dintre primele medicamente folosite pentru sughiț cronic, cu efect asupra sistemului nervos central.
3. Alte opțiuni
   În cazuri extrem de rezistente, medicii pot lua în considerare proceduri mai invazive, cum ar fi stimularea nervului vag sau blocarea nervului frenic, însă acestea se aplică doar când tratamentele conservatoare nu funcționează.

În concluzie, sughițul este un fenomen comun, dar atunci când persistă sau interferează cu alimentația, somnul ori respirația, trebuie investigat medical.

Disclaimer! Informațiile prezentate au scop informativ. Pentru un diagnostic corect și un tratament adecvat, adresează-te medicului.

Referințe:

• Kolodzik, P., & Ebersole, J. B. (2021). Hiccups: A Comprehensive Review. Current Neurology and Neuroscience Reports, 21(10), 59.
• Steger, M., Schneemann, M., & Fox, M. (2017). Systemic review: the pathogenesis and pharmacological treatment of hiccups. Alimentary Pharmacology & Therapeutics, 45(9), 1209-1218.
• Petroianu, G., Hein, G., Stegmeier-Petroianu, A., Bergler, W., & Rüfer, R. (2015). Management of persistent hiccups (singultus). European Journal of Emergency Medicine, 22(6), 384-390.
• Moretto, E. N., Wee, B., Wiffen, P. J., & Murchison, A. G. (2013). Interventions for treating persistent and intractable hiccups in adults. Cochrane Database of Systematic Reviews, (1), CD008768.
• Launois, S., Bizec, J. L., Whitelaw, W. A., Cabane, J., & Derenne, J. P. (1993). Hiccup in adults: an overview. European Respiratory Journal, 6(4), 563-575.
• Friedman, N. L. (1996). Hiccups: a treatment review. Pharmacotherapy, 16(6), 986-995.