Spondilolistezis – cauze, simptome și tratament
Spondilolistezisul reprezintă alunecarea unei vertebre peste cea de dedesubt, cel mai frecvent la nivel L5–S1, cu posibile dureri lombare mecanice, iradiere sciatică, parestezii și limitarea extensiei. Cauzele țin de spondiloliza (defect al istmului), degenerarea disc-articulară, traumatismele și, mai rar, anomaliile congenitale. Diagnosticul se bazează pe radiografii (inclusiv dinamice) și RMN pentru evaluarea compresiei nervoase. În acest articol prezentăm pe scurt cauzele, semnele clinice și opțiunile de tratament – de la management conservator (medicație, fiziokinetoterapie, ortezare) până la intervenția chirurgicală în cazurile avansate.
Rezumat:
- Spondilolistezisul se referă la deplasarea unei vertebre peste cea de dedesubt, cel mai frecvent la nivel lombar (L5–S1), unde solicitările mecanice sunt cele mai intense.
- Cauzele principale includ spondiloliza, degenerarea articulațiilor, traumatismele, osteoporoza și factorii genetici, iar riscul crește la sportivi, vârstnici și persoane cu greutate corporală mare.
- Tratamentul variază de la măsuri conservatoare (medicație, exerciții, ortezare) la chirurgie în cazurile severe, iar prevenția presupune menținerea greutății normale, postură corectă și exerciții regulate pentru stabilitatea coloanei.
Spondilolistezisul (spondilolisteza) și tipurile sale – anterolistezis și retrolistezis
Sursa foto: Freepik.com
Spondilolistezisul reprezintă deplasarea anormală a unei vertebre față de cea situată imediat sub ea. Termenul provine din greacă, unde spondylos înseamnă vertebră, iar listhesis desemnează alunecarea. Afecțiunea poate apărea la orice nivel al coloanei, dar este întâlnită cu precădere la nivel lombar, acolo unde solicitările mecanice sunt cele mai intense. Nu este specifică doar adulților – și copiii sau adolescenții pot dezvolta forme particulare de spondilolistezis, mai ales în perioadele de creștere rapidă sau la sportivii supuși efortului fizic repetitiv.
Coloana vertebrală este alcătuită din 33 de vertebre și are rolul de a susține greutatea corpului și de a transmite forțele către membrele inferioare. Orice deplasare a vertebrelor perturbă echilibrul biomecanic, cu efecte asupra stabilității și funcționalității spatelui.
Clasificarea spondilolistezisului după direcția de alunecare:
- Anterolistezis – când vertebra superioară alunecă anterior față de vertebra inferioară (cea mai frecventă formă).
- Retrolistezis – când vertebra superioară se deplasează posterior față de vertebra de dedesubt.
Clasificarea în funcție de gradul de deplasare (Meyerding):
- Gradul I – sub 25% din lungimea corpului vertebral;
- Gradul II – 26–50%;
- Gradul III – 51–75%;
- Gradul IV – 76–100%;
- Gradul V (spondiloptoză) – deplasare completă, vertebrele își pierd contactul.
Pentru susținerea sănătății articulațiilor și a coloanei, pacienții diagnosticați cu spondilolistezis pot beneficia și de suplimente adjuvante, cum este Joint Formula — 60 tablete (cu glucozamină, condroitină, MSM, colagen și extract de ghimbir). Produsul contribuie la menținerea flexibilității, la reducerea disconfortului articular și la sprijinirea regenerării cartilajelor.
Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro
Cauzele și factorii de risc ai spondilolistezisului
Orice proces care perturbă stabilitatea și alinierea vertebrelor poate favoriza apariția spondilolistezisului. Printre cei mai importanți factori de risc se numără:
- Sporturile de performanță – în special gimnastica, halterele sau alte discipline ce implică extensii repetate ale coloanei lombare; acestea pot provoca microfracturi de stres care, în timp, duc la spondilolistezis.
- Înaintarea în vârstă – odată cu uzura naturală a coloanei, structurile de susținere devin mai fragile, motiv pentru care afecțiunea este frecvent diagnosticată după 50 de ani.
- Spondilartroza (artroza coloanei) – degenerarea articulațiilor vertebrale slăbește stabilitatea și favorizează deplasarea vertebrelor.
- Alte afecțiuni ale coloanei vertebrale – traumatismele, discopatia lombară, osteoporoza, spondiloliza sau tumorile pot destabiliza segmentele vertebrale.
- Greutatea corporală crescută – suprasolicită articulațiile coloanei și accelerează procesele degenerative.
- Saltul de creștere din pubertate – copiii și adolescenții aflați în plină dezvoltare sunt mai vulnerabili, spondilolistezisul fiind una dintre cauzele frecvente de durere lombară în această etapă.
- Factorul genetic – unele persoane se nasc cu o slăbiciune structurală la nivelul pars interarticularis, zona care unește fațetele articulare. Subțierea acestei regiuni facilitează apariția fracturilor și poate duce la spondilolistezis istmic.
Simptomele și diagnosticarea spondilolistezisului
În momentul când o vertebră alunecă peste cea de dedesubt, apar frecvent dureri lombare inferioare (lumbago), cauzate de compresia rădăcinilor nervoase din acea zonă. Disconfortul se accentuează în poziție ortostatică prelungită sau la aplecare și poate iradia către fese și coapse.
Spondilolistezisul se localizează cel mai adesea la nivel L5-S1 (între a cincea vertebră lombară și prima sacrală). Cea mai comună formă este anterolistezis L5 față de S1, însă se poate întâlni și retrolistezis lombar, ambele cu manifestări similare.
Pe lângă durerea lombară, alte simptome posibile sunt:
- senzație de încordare musculară în zona spatelui;
- amorțeală sau furnicături care coboară pe membrul inferior;
- senzație de instabilitate a coloanei;
- dificultăți la mers sau oboseală rapidă;
- în cazuri grave, pierderea controlului vezicii urinare sau a tranzitului intestinal (urgență medicală).
Pentru stabilirea diagnosticului, se recomandă investigații imagistice:
- Radiografia lombară față și profil – evidențiază deplasarea vertebrelor;
- Tomografia computerizată (CT) – detectează fracturile și alunecările fine, mai ales pe reconstrucții sagitale;
- Rezonanța magnetică (RMN) – oferă detalii despre discurile intervertebrale și țesuturile moi, fiind utilă în evaluarea complicațiilor neurologice.
Un aspect important! Intensitatea simptomelor nu corespunde întotdeauna cu gradul de alunecare. Unele persoane cu deplasări minore pot avea dureri semnificative, în timp ce altele cu alunecări avansate pot fi aproape asimptomatice.
Tratamentul conservator al spondilolistezisului
Sursa foto: Freepik.com
În majoritatea cazurilor de spondilolistezis grad I și II, nu este necesară intervenția chirurgicală. Anterolistezis tratament conservator are ca obiectiv reducerea durerii și menținerea mobilității fără operație, printr-o combinație de măsuri medicale și de recuperare.
Principalele opțiuni non-chirurgicale sunt:
- Repausul – evitarea efortului fizic intens și a mișcărilor care solicită coloana;
- Medicamentele – antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) ameliorează durerea, iar dacă simptomele persistă se pot folosi analgezice mai puternice;
- Infiltrațiile epidurale cu corticosteroizi – recomandate în cazurile cu durere intensă, pentru calmarea temporară a inflamației și a compresiei nervoase;
- Kinetoterapia – un program personalizat de exerciții pentru spondilolistezis, sub îndrumarea unui specialist, care întăresc musculatura abdominală și paravertebrală, îmbunătățesc stabilitatea trunchiului și reduc presiunea asupra coloanei;
- Corsetul lombar – utilizat pe termen scurt pentru stabilizarea vertebrelor și reducerea mobilității excesive, permițând țesuturilor să se refacă.
Succesul tratamentului conservator depinde de respectarea recomandărilor medicale și de consecvența în programul de recuperare. În cazul spondilolistezisului grad 1, aceste măsuri sunt, de cele mai multe ori, suficiente pentru a controla simptomele și pentru a preveni agravarea alunecării.
Intervenția chirurgicală și recuperarea în spondilolistezis
În formele avansate de spondilolistezis grad III, IV sau V, când durerea este severă și tratamentul conservator nu mai este eficient, poate fi necesară operația de spondilolistezis. Obiectivele sunt reducerea compresiei nervoase și stabilizarea coloanei vertebrale.
Procedurile chirurgicale sunt:
- Decompresia spinală – neurochirurgul îndepărtează o porțiune de disc sau de os pentru a elibera canalul vertebral și a reduce presiunea asupra nervilor;
- Fuziunea vertebrală – vertebra deplasată este fixată de cea inferioară cu ajutorul tijelor metalice, șuruburilor sau grefelor osoase; acestea se consolidează în timp, formând o singură unitate stabilă. Deși această metodă poate limita parțial flexibilitatea coloanei, oferă stabilitate pe termen lung.
Recuperarea după operația de spondilolistezis este un proces gradual. Inițial, se folosesc medicamente pentru controlul durerii, iar ulterior kinetoterapia joacă un rol esențial în redobândirea forței musculare, flexibilității și mobilității. Pe durata vindecării, trebuie evitate activitățile care pun presiune excesivă pe coloană.
Perioada de spondilolistezis recuperare variază în funcție de grad și de particularitățile pacientului, durând de la câteva luni până la un an. De exemplu, un spondilolistezis grad 2 poate necesita o recuperare mai lungă decât formele incipiente. Respectarea recomandărilor medicale este esențială pentru o vindecare completă și pentru prevenirea complicațiilor.
Prevenirea și managementul pe termen lung al spondilolistezisului
Pentru a reduce riscul de apariție și pentru a gestiona corect evoluția bolii, sunt recomandate mai multe măsuri simple și eficiente:
Măsuri de prevenție
- Menținerea unei greutăți corporale normale, pentru a limita presiunea asupra coloanei vertebrale;
- Adoptarea unei posturi corecte la stat, mers și lucru la birou;
- Folosirea unor tehnici corecte de ridicare a obiectelor – spatele drept, forța venind din picioare, nu din zona lombară;
- Evitarea activităților cu impact mare asupra coloanei (sporturi de contact, ridicări bruște de greutăți mari, mișcări repetitive).
Management pe termen lung
- Exerciții regulate sub îndrumarea unui kinetoterapeut, pentru întărirea musculaturii abdominale și paravertebrale, dar și pentru menținerea flexibilității prin stretching;
- Controlul durerii cu ajutorul antiinflamatoarelor, analgezicelor sau, la nevoie, prin injecții cu corticosteroizi;
- Consult medical periodic, pentru monitorizarea evoluției și ajustarea tratamentului;
- Adaptarea activităților zilnice și evitarea pozițiilor sau mișcărilor care accentuează simptomele;
- Adoptarea unui stil de viață activ și echilibrat, cu atenție la dietă, mișcare și odihnă adecvată.
În concluzie, spondilolistezisul este o afecțiune complexă a coloanei vertebrale, dar o abordare corectă poate face diferența între limitări și o viață activă. Informează-te, discută cu medicul și alege cea mai potrivită strategie pentru tine deoarece sănătatea coloanei vertebrale îți asigură libertatea de mișcare zi de zi.
Disclaimer! Informațiile prezentate în acest articol au scop educativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru un diagnostic corect și un plan de tratament adecvat, adresează-te întotdeauna medicului!
Referințe:
- https://www.nhs.uk/conditions/spondylolisthesis;
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/10302-spondylolisthesis;
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430767/;
- https://www.webmd.com/back-pain/pain-management-spondylolisthesis;
- https://www.cedars-sinai.org/health-library/diseases-and-conditions/s/spondylolisthesis.html.
