Scarlatina, boala copilăriei – simptome, cauze și opțiuni de tratament pentru copii și adulți

Scarlatina este o infecție bacteriană frecventă în copilărie, cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A. Boala se manifestă prin febră, durere în gât și o erupție cutanată specifică, determinată de toxinele eliberate de bacterie. Inflamația amigdalelor, aspectul „de limbă zmeurie” și sensibilitatea ganglionilor cervicali sunt semne caracteristice ale infecției. Deși tratamentul antibiotic a redus semnificativ formele severe, scarlatina rămâne o afecțiune care necesită diagnostic rapid și management corect pentru prevenirea complicațiilor.

În acest articol vom discuta mecanismele bolii, manifestările clinice, metodele de diagnostic și opțiunile actuale de tratament.

Rezumat:

1. Scarlatina este cauzată de streptococul beta-hemolitic de grup A și se transmite rapid prin picături respiratorii și contact direct.
2. Simptomele principale sunt febra mare, durerea în gât, erupția cutanată tipică și aspectul de „limbă zmeurie”, apărând mai frecvent și mai sever la copii.
3. Tratamentul cu antibiotice trebuie început rapid și urmat complet pentru a preveni complicațiile, iar igiena riguroasă rămâne măsura principală de prevenție.

Ce înseamnă scarlatina și cum se transmite?

Scarlatina este o boală infecțioasă bacteriană determinată de streptococul beta-hemolitic de grup A (Streptococcus pyogenes), care secretă o toxină eritrogenă responsabilă de erupția cutanată caracteristică și de aspectul de „limbă zmeurie”. Infecția se transmite rapid prin picături respiratorii sau prin contact direct cu secrețiile unei persoane infectate, motiv pentru care boala se răspândește frecvent în colectivitățile de copii. Perioada de contagiozitate începe înainte de apariția simptomelor și persistă până la 24-48 de ore după inițierea tratamentului antibiotic.

În acest sens, susținerea sistemului imunitar are un rol important în prevenirea infecțiilor respiratorii, inclusiv a celor streptococice. Vitamina C Lipozomală 1000 mg, datorită absorbției crescute și stabilității superioare, poate contribui la menținerea funcției imunitare, la protecția celulară și la reducerea vulnerabilității în perioadele cu risc crescut. Administrarea obișnuită este de 2 capsule pe zi, după recomandările specialistului, fiind destinată adulților.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Scarlatina la copii – simptome și manifestări

Scarlatina afectează în principal copiii cu vârste între 5 și 15 ani, iar simptomele sunt de obicei mai evidente decât la adulți, facilitând diagnosticul clinic. Debutul este brusc, cu febră peste 38°C, frisoane și durere intensă în gât. Faringele este roșu, uneori cu depozite alb-gălbui, iar înghițirea devine dificilă. Ganglionii limfatici cervicali sunt frecvent măriți și sensibili.

Erupția cutanată reprezintă semnul caracteristic al scarlatinei. Apare la 24-48 de ore după debutul febrei și are aspect de piele aspră, asemănătoare unui șmirghel. Erupția este roșie, se extinde rapid pe trunchi, gât și membre și devine mai intensă în pliurile pielii, precum axilele, zona inghinală, coatele și genunchii.

Limba prezintă un aspect tipic: inițial acoperită cu un strat albicios, ulterior devine roșie și denivelată, formând aspectul de „limbă zmeurie”. Fața poate fi roșie, cu un triunghi palid în jurul gurii, cunoscut drept „masca Filatov”.

Simptomele pot include, de asemenea, greață, vărsături, dureri abdominale, cefalee, oboseală și stare generală alterată. Tabloul clinic durează aproximativ o săptămână, iar după remiterea erupției, pielea de pe zonele afectate se poate exfolia treptat.

Scarlatina la adulți – particularități și simptome

Scarlatina poate apărea și la adulți, iar manifestările pot fi diferite față de cele întâlnite la copii, ceea ce poate face diagnosticul mai dificil. Transmiterea are loc prin picături respiratorii sau prin contact direct cu persoane infectate, riscul fiind mai mare pentru adulții care lucrează cu copii sau locuiesc în medii aglomerate.

Simptomele la adulți includ febră peste 38°C, durere intensă în gât, dificultate la înghițire și ganglioni limfatici cervicali sensibili. Erupția cutanată poate apărea, dar este uneori mai discretă decât la copii. Limba poate prezenta aspectul caracteristic de „limbă zmeurie”, inițial acoperită de un strat alb și ulterior roșie, cu papile proeminente.

Manifestările generale pot implica dureri de cap, oboseală accentuată, dureri musculare și, uneori, greață sau disconfort abdominal. Recuperarea tinde să fie mai lentă decât la copii, iar monitorizarea este importantă pentru prevenirea complicațiilor.

Perioada de incubație și evoluția scarlatinei

Perioada de incubație a scarlatinei este, în general, de 2-4 zile, dar poate varia între 1 și 7 zile, în funcție de nivelul de expunere și de sensibilitatea fiecărei persoane. În acest interval, persoana infectată poate fi contagioasă chiar înainte de apariția simptomelor, aspect important pentru înțelegerea rapidității cu care se răspândește boala.

Evoluția scarlatinei urmează trei etape clinice:

1. Prima etapă, debutul, este marcată de apariția bruscă a febrei înalte, frisoane, durere puternică în gât, cefalee și, uneori, greață sau vărsături. Această fază durează aproximativ 1-2 zile.
2. A doua etapă este perioada de stare, care persistă 3-5 zile. În acest interval apar semnele caracteristice bolii: erupția cutanată roșie, aspectul de „limbă zmeurie”, amigdalele mărite și intens eritematoase, uneori acoperite de depozite purulente.
3. Ultima etapă este convalescența, ce începe la 5-7 zile de la debut. Febra scade treptat, erupția se estompează, iar pielea începe să se exfolieze. Descuamarea poate continua timp de 2-3 săptămâni, fiind mai pronunțată la nivelul palmelor și tălpilor.

Diagnosticul scarlatinei

Diagnosticul scarlatinei se stabilește prin examinare clinică și prin teste de laborator care confirmă infecția cu streptococ beta-hemolitic de grup A. Medicul va evalua aspectul gâtului, amigdalelor și limbii și va analiza erupția cutanată, verificând totodată dacă ganglionii limfatici cervicali sunt măriți și sensibili. Această etapă este importantă pentru a diferenția scarlatina de alte boli cu manifestări similare.

Cultura din exudatul faringian reprezintă metoda de referință („gold standard”) în diagnostic. Dacă proba este recoltată corect, precizia culturii este de 90-95%. Recoltarea se face înainte de inițierea tratamentului antibiotic, pentru a evita rezultatele fals negative. Testele rapide streptococice pot oferi un rezultat în câteva minute, însă sunt mai puțin specifice; dacă testul rapid este negativ, iar suspiciunea clinică rămâne, cultura faringiană este obligatorie pentru confirmare.

Diagnosticul diferențial include rubeola, rujeola, mononucleoza infecțioasă, reacțiile alergice și alte afecțiuni care pot produce erupții similare. Examinarea atentă și testele adecvate permit stabilirea rapidă a diagnosticului și inițierea tratamentului corect.

Tratamentul medical pentru formele de scarlatină la adulți și copii

Tratamentul scarlatinei se bazează pe administrarea de antibiotice, necesare pentru eliminarea infecției cu streptococ beta-hemolitic de grup A:

• Penicilina reprezintă prima opțiune terapeutică și poate fi administrată oral sau intramuscular, în funcție de severitatea bolii și de vârsta pacientului. Pentru persoanele alergice la penicilină, alternativele recomandate includ eritromicina, azitromicina sau clindamicina. Cura antibiotică durează, în general, 10 zile și trebuie urmată complet, chiar dacă simptomele se ameliorează rapid.
• Pentru ameliorarea febrei și a durerilor în gât, se pot administra antitermice și analgezice precum paracetamolul sau ibuprofenul, conform recomandărilor medicului. Hidratarea adecvată și odihna sunt importante atât la copii, cât și la adulți. Gargară cu apă sărată sau utilizarea unui umidificator pot ajuta la reducerea disconfortului faringian la adulți.
• În formele acute ale bolii se recomandă repaus, alimentație ușoară și evitarea alimentelor care pot irita gâtul. Pentru a preveni transmiterea, izolarea este necesară până la 24-48 de ore după începerea tratamentului antibiotic și dispariția febrei. În absența tratamentului, contagiozitatea poate persista săptămâni sau chiar luni.

Complicațiile și prevenirea îmbolnăvirii cu scarlatină

Complicațiile scarlatinei pot fi timpurii sau tardive și pot afecta semnificativ starea de sănătate. Complicațiile precoce apar în primele săptămâni după debutul bolii și includ otita medie, sinuzita, abcesele periamigdaliene și pneumonia. Acestea necesită evaluare medicală rapidă pentru a preveni agravarea evoluției.

Complicațiile tardive sunt mai severe și apar ca răspuns imunitar întârziat la infecția streptococică. Printre acestea se numără febra reumatică, o boală inflamatorie care poate afecta inima, articulațiile și sistemul nervos, și glomerulonefrita poststreptococică, o afecțiune renală ce poate evolua spre insuficiență renală în forme severe. În unele cazuri a fost descrisă și asocierea cu tulburarea neuropsihiatrică autoimună PANDAS, caracterizată prin agravarea simptomelor OCD sau ticuri motorii după infecții streptococice.

Deoarece nu există un vaccin pentru scarlatină, prevenția se bazează pe măsuri simple de igienă. Spălarea corectă a mâinilor cu apă și săpun timp de cel puțin 20 de secunde este esențială. Se recomandă evitarea folosirii în comun a tacâmurilor, a paharelor și a alimentelor, acoperirea gurii și nasului în timpul tusei sau strănutului și dezinfectarea obiectelor utilizate de persoanele bolnave. Monitorizarea atentă a persoanelor expuse și consultul medical prompt la apariția simptomelor contribuie la prevenirea complicațiilor.

În concluzie, scarlatina este o infecție bacteriană importantă care necesită diagnostic rapid și tratament adecvat pentru a preveni complicațiile. Deși apariția sa a scăzut odată cu antibioticele, este important să înțelegi simptomele și tratamentul. Diagnosticul precoce, bazat pe examinarea clinică și testele de laborator, permite începerea rapidă a tratamentului antibiotic și reduce riscul de complicații grave. Respectarea măsurilor de prevenție și educația sanitară ajută la limitarea răspândirii infecției.

Disclaimer!  Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic, recomandări terapeutice și monitorizare adecvată, este necesară evaluarea de către un medic.

Referințe:

1. https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/scarlet-fever/symptoms-causes;
2. https://www.nhs.uk/conditions/scarlet-fever/;
3. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK507889/;
4. https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23108-scarlet-fever;
5. https://www.cdc.gov/group-a-strep/about/scarlet-fever.html.