Parodontoza (boala parodontală) – cauze, simptome și tratament

Parodontoza (sau parodontita) este o afecțiune inflamatorie cronică, localizată la nivelul țesuturilor de susținere ale dinților – gingia, ligamentul parodontal, cementul radicular și osul alveolar. Boala evoluează progresiv, de la gingivită reversibilă la distrugerea ireversibilă a structurilor parodontale, putând duce la mobilitate dentară și chiar edentație. Mecanismul etiopatogenic implică biofilmul bacterian, un răspuns imun disproporționat și factori de risc precum fumatul, diabetul sau predispoziția genetică. În acest articol, explicăm cauzele, semnele clinice, metodele de tratament și pașii esențiali pentru prevenirea parodontozei.

Rezumat:

1. Parodontoza este o boală inflamatorie cronică ce afectează structurile de susținere ale dinților, evoluând de la gingivită reversibilă la pierderea ireversibilă a osului alveolar și mobilitatea dentară.
2. Placa bacteriană este principalul factor declanșator, fiind agravată de factori precum fumatul, diabetul, stresul, igiena deficitară și predispoziția genetică.
3. Tratamentul include igienizări profesionale, terapie cu laser, intervenții chirurgicale și monitorizare periodică, iar prevenția prin igienă orală riguroasă, controale regulate și stil de viață sănătos este esențială pentru controlul bolii.

Ce este parodontoza?

Parodontoza, numită și parodontită, este o boală inflamatorie cronică care afectează țesuturile de susținere ale dinților. Apare atunci când inflamația gingiilor (gingivita) nu este tratată la timp și se extinde către structurile mai profunde – ligamentele care susțin dintele, osul alveolar și cementul radicular.

Boala evoluează lent, dar progresiv. La început, gingiile devin roșii, inflamate și pot sângera ușor. În timp, inflamația distruge legătura dintre dinte și os, formând așa-numitele pungi parodontale. Acestea adună bacterii și resturi alimentare, ceea ce duce la pierderea progresivă a osului care susține dintele. Dacă nu este intervenit, dintele devine mobil și poate fi pierdut.

Parodontoza afectează frecvent adulții cu vârste peste 30 de ani și este una dintre cele mai comune cauze de pierdere a dinților. De obicei, nu doare în fazele inițiale, motiv pentru care mulți pacienți nu o depistează la timp.

Cauzele principale ale parodontozei

Sursa foto: Pexels.com

Parodontoza este cauzată, în principal, de acumularea plăcii bacteriene la nivelul gingiilor și dinților. Acest biofilm microbian, alcătuit din bacterii parodontopatogene (precum Porphyromonas gingivalis sau Tannerella forsythia), declanșează o reacție inflamatorie care distruge progresiv țesuturile de susținere ale dinților: gingia, ligamentul parodontal și osul alveolar.

Dacă nu este îndepărtată prin periaj corect și detartraj periodic, placa dentară se mineralizează și se transformă în tartru. Tartrul favorizează inflamația cronică, formarea pungilor parodontale și resorbția osoasă.

Factori locali favorizanți

• igienă orală deficitară;
• tartru dentar netratat;
• poziții dentare anormale;
• lucrări protetice incorect adaptate;
• traumatisme ocluzale.

Factori generali/sistemici

• diabet zaharat, prin afectarea răspunsului imun;
• fumatul, care reduce vascularizația gingivală;
• stresul cronic, prin dereglarea axei neuroendocrine;
• fluctuațiile hormonale (sarcină, menopauză);
• medicamente (corticosteroizi, imunosupresoare);
• predispoziție genetică, ce influențează răspunsul inflamator;
• nutriție dezechilibrată, săracă în antioxidanți.

Așadar, pentru susținerea echilibrului imunitar și reducerea inflamației, pot fi integrate produse naturale precum:

• Sucul de Aronia – presat la rece, 100% ecologic, cu conținut ridicat de antioxidanți, flavonoide și vitamina C naturală;

  

  Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

• Vitamina C lipozomală cu formă cu absorbție ridicată, care susține regenerarea țesuturilor și luptă împotriva stresului oxidativ.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Simptome și stadii ale parodontozei

Boala paradontală evoluează progresiv, iar semnele clinice variază în funcție de severitate.

Stadiul incipient – gingivita

Parodontoza debutează frecvent cu inflamația gingiilor (gingivită), manifestată prin:

• sângerare la periaj sau folosirea aței dentare;
• roșeață și edem gingival;
• sensibilitate la atingere;
• respirație urât mirositoare (halitoză);
• gust metalic în cavitatea bucală.

În această fază, inflamația este reversibilă prin igienă orală corectă și tratament de specialitate.

Parodontita incipientă

Netratată, gingivita evoluează spre parodontită superficială. Apar:

• retragerea gingiilor, cu expunerea rădăcinii dentare;
• sensibilitate dentară la rece sau dulce;
• formarea inițială a pungilor parodontale (spații între gingie și dinte);
• modificări ale culorii și texturii gingivale.

Parodontita moderată și avansată

În stadiile avansate, se observă:

• pungi parodontale profunde, adesea cu secreție purulentă;
• mobilitate dentară (dinții „se mișcă”);
• migrare dentară și apariția de spații între dinți;
• durere la masticație;
• modificarea mușcăturii și dificultăți în vorbire;
• senzația de dinte „înălțat”, cauzată de inflamația ligamentului parodontal.

În unele cazuri, boala poate evolua fără simptome vizibile, fiind denumită „boala tăcută”. De aceea, controalele periodice la medicul stomatolog sunt esențiale.

Diagnosticarea parodontozei

Diagnosticul corect al parodontozei se bazează pe o evaluare clinică riguroasă, completată, atunci când este necesar, de investigații imagistice și teste specifice. Obiectivul este identificarea stadiului bolii, determinarea severității și excluderea altor afecțiuni cu simptome similare.

Anamneza și examinarea clinică

Primul pas constă în discuția detaliată cu pacientul. Medicul stomatolog evaluează:

• simptomele actuale (sângerare gingivală, mobilitate dentară, halitoză);
• durata și evoluția acestora;
• istoricul dentar și medical (inclusiv boli sistemice precum diabetul);
• prezența factorilor de risc (fumat, stres, sarcină, medicamente).

Examinarea clinică presupune:

• inspecția gingiilor pentru modificări de culoare, formă și consistență;
• sondarea parodontală pentru a măsura adâncimea pungilor (normal: 1–3 mm; >4 mm indică afectare parodontală);
• evaluarea sângerării la sondare, un marker al inflamației;
• testarea mobilității dentare, clasificată în 3 grade (0 – fără mobilitate, 3 – severă).

Investigații radiologice

Pentru o evaluare completă, sunt necesare radiografii:

• bite-wing și periapicale pentru vizualizarea pierderii osoase localizate;
• radiografia panoramică pentru o vedere generală asupra maxilarelor;
• în cazuri complexe: tomografie computerizată cu fascicul conic (CBCT), ce oferă detalii 3D esențiale pentru tratamente avansate sau intervenții chirurgicale.

Documentare vizuală

Fotografiile intraorale ajută la:

• monitorizarea evoluției afecțiunii;
• educarea pacientului privind progresul sau regresia bolii;
• susținerea dosarului medical.

Diagnosticul diferențial

Este necesar pentru a exclude alte afecțiuni care pot mima boala parodontală:

• gingivită ulcero-necrotică;
• leziuni tumorale sau afecțiuni autoimune;
• reacții inflamatorii medicamentoase.

Teste suplimentare

În formele agresive sau refractare la tratament, se pot recomanda:

• teste microbiologice – identificarea bacteriilor patogene implicate;
• teste genetice – evaluarea susceptibilității individuale.

Nu în ultimul rând, în prezența unor boli precum diabetul, hipertensiunea sau tulburările endocrine, medicul stomatolog colaborează cu medicii specialiști pentru o abordare integrată. De exemplu, diabetul necontrolat agravează evoluția bolii parodontale, iar anumite medicamente (ex. antiepileptice, blocante de calciu) pot influența starea gingivală.

Un caz special este gingivita de sarcină, întâlnită în primul și al treilea trimestru. Apare pe fond hormonal și este agravată de placa bacteriană. De aceea, igiena orală riguroasă în sarcină este esențială, chiar și în prezența grețurilor sau disconfortului.

Tratamente eficiente pentru parodontoza incipientă și avansată

Tratamentul parodontozei urmărește controlul infecției bacteriene, reducerea inflamației și conservarea – sau, unde este posibil, regenerarea – țesuturilor afectate.

1. Terapia non-chirurgicală

Este prima etapă în toate formele de parodontită:

• Detartrajul și chiuretajul subgingival (scaling & root planing) sunt esențiale pentru îndepărtarea plăcii bacteriene și a tartrului de pe suprafețele radiculare.
• Se efectuează sub anestezie locală, în una sau mai multe ședințe.
• Obiectivul este reducerea inflamației și oprirea progresiei bolii.

2. Terapia cu laser

Tehnologia laser oferă beneficii semnificative:

• Decontaminarea pungilor parodontale și eliminarea țesuturilor infectate;
• Reducerea sângerării și a durerii;
• Biostimulare și vindecare accelerată;
• Indicat în formele medii și avansate de parodontoză.

3. Tratamentul chirurgical

Este indicat pentru cazurile severe, când terapia non-chirurgicală nu este suficientă:

• Se pot realiza intervenții de curățare în profunzime, regenerare osoasă ghidată sau acoperire a recesiunilor.
• Necesită o planificare atentă și o bună cooperare cu pacientul.

4. Antibioterapia

Este recomandată în parodontitele agresive sau cu infecție acută:

• Se folosesc frecvent metronidazol, doxiciclină sau combinații antibiotice;
• Administrarea poate fi locală (în pungă) sau sistemică.

5. Terapia de susținere

Aceasta presupune:

• Reevaluări periodice (la 3–6 luni);
• Igienizări profesionale și controale clinice;
• Adaptarea tratamentului în funcție de evoluție.

6. Tehnici avansate regenerative

În stomatologia modernă sunt integrate:

• PRP/PRF, factori de creștere, proteine morfogenetice;
• Terapia fotodinamică – cu efect antimicrobian și regenerativ;
• Acestea susțin vindecarea și îmbunătățesc prognosticul pe termen lung.

Prevenirea și controlul bolii parodontale

Sursa foto: Pexels.com

Deși parodontoza nu se vindecă complet în stadiile avansate, poate fi ținută sub control dacă este diagnosticată precoce și tratată corect. Din acest motiv, prevenția rămâne cea mai eficientă strategie pentru menținerea sănătății parodontale.

Primul pas în prevenirea parodontozei este menținerea unei igiene orale riguroase. Periajul dentar de două ori pe zi, folosirea aței dentare sau a periuțelor interdentare și clătirea cu apă de gură antiseptică ajută la reducerea încărcăturii bacteriene și împiedică formarea tartrului.

O pastă de dinți cu fluor și agenți antibacterieni (precum triclosan sau stannous fluoride) poate susține controlul plăcii bacteriene și al inflamației gingivale. Apele de gură pe bază de clorhexidină pot fi utilizate ocazional, la indicația medicului.

Igienizările profesionale (detartraj și periaj profesional) trebuie efectuate în cabinetul stomatologic la fiecare 6 luni sau mai frecvent, în funcție de riscul individual. Tartrul nu poate fi îndepărtat acasă și menține inflamația gingivală activă.

Renunțarea la fumat este esențială – fumatul dublează sau chiar triplează riscul de parodontoză. La fel, alimentația echilibrată, bogată în vitamina C și antioxidanți, contribuie la sănătatea gingiilor. Suplimentele naturale precum sucul de aronia și vitamina C lipozomală pot susține imunitatea și regenerarea țesuturilor.

Gestionarea stresului și controalele stomatologice regulate sunt la fel de importante. Stresul afectează sistemul imunitar, iar vizitele periodice permit diagnosticarea precoce și intervenția rapidă, înainte ca boala să avanseze.

În concluzie, parodontoza este o afecțiune inflamatorie cronică cu impact semnificativ asupra sănătății orale, care necesită o abordare terapeutică integrată și adaptată fiecărui pacient. Prin urmare, recunoașterea precoce a simptomelor, aplicarea unui tratament corect și susținerea igienei orale prin controale regulate reprezintă condiții imperative pentru menținerea parodontiului funcțional și prevenirea complicațiilor ireversibile.

Disclaimer! Acest material are rol informativ și nu înlocuiește consultul de specialitate. Pentru diagnostic și tratament corect, adresează-te medicului stomatolog sau parodontolog.

Referințe:

• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/periodontitis/symptoms-causes;
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK541126/;
• https://www.healthline.com/health/periodontitis.