Paralizia Bell – particularități clinice și opțiuni terapeutice în gestionarea parezei faciale periferice
Chipul nostru poate dezvălui indicii prețioase despre starea de sănătate, mai ales în sfera neurologică. De ce? Pentru că anumite afecțiuni neurologice au ca simptom caracteristic paralizia facială. Aceasta poate fi de mai multe tipuri, însă un aspect esențial este că poate avea etiologii diverse.
Paralizia facială poate indica o patologie subiacentă sau poate fi o afecțiune de sine stătătoare. În acest context, apare paralizia lui Bell, o condiție cauzată de inflamarea unui nerv cranian. Cunoscută și sub denumirea de paralizie facială periferică (PFP), aceasta este adesea confundată cu simptomele accidentului vascular cerebral, ceea ce poate crea o îngrijorare semnificativă.
Ce este paralizia lui Bell, mai exact? Este o afecțiune ce cauzează slăbiciunea sau imobilitatea mușchilor pe o parte a feței. În cele ce urmează, vom explora momentele în care apare această boală, simptomele sale, și, de asemenea, pașii către recuperare completă, atunci când se respectă protocolul terapeutic adecvat.
Ce reprezintă paralizia lui Bell și care sunt trăsăturile clinice ale acestei afecțiuni?
Ce este paralizia Bell? Acest tip de pareză facială este o afecțiune neurologică cu mai multe caracteristici specifice. Deși termenul „paralizie” ne poate induce adesea o stare de anxietate, fiind frecvent asociat cu accidentul vascular cerebral, această percepție nu se aplică în cazul paraliziei lui Bell. Cunoscută sub denumirea de paralizie facială periferică (PFP), această afecțiune neurologică se manifestă brusc, afectând nervul facial, respectiv al VII-lea nerv cranian.
Principalul semn al paraliziei lui Bell este slăbirea musculaturii pe o singură jumătate a feței.
Însă acesta nu este singurul aspect de luat în considerare; este esențial să fim atenți și la alte simptome. O trăsătură semnificativă a bolii este faptul că, în cazuri rare, poate fi ereditară. Prin urmare, monitorizând cu atenție starea sănătății noastre neurologice, putem preveni apariția acestei afecțiuni.
Tratarea paraliziei lui Bell prin metode naturiste
Cum putem avea grijă de sănătatea sistemului nervos? Un factor esențial este aportul adecvat de vitamina B, care joacă un rol crucial în susținerea funcțiilor neurologice. Prin intermediul suplimentului Premium Aronia Vitamin B-Complex 500ml putem obține toate beneficiile acesteia, printre care susținerea funcției neurologice. Mai precis, din acest complex, vitaminele B3, B5 și B6 joacă cel mai important rol în funcționarea corectă a sistemului neurologic.
Formula Premium Aronia este îmbogățită cu vitamina C, recunoscută ca unul dintre cei mai eficienți antioxidanți naturali, contribuind astfel la combaterea stresului oxidativ. Cu un adaos de suc de aronia și de mere, acest adjuvant are un gust plăcut, ceea ce îl face ușor de administrat chiar și copiilor. De ce este important și pentru cei mici? Pentru că și aceștia pot fi afectați de paralizia lui Bell. Prin urmare, utilizarea acestui supliment ne permite să facem tot ce ne stă în putință pentru a preveni apariția bolii.
Grupurile de risc susceptibile la paralizia lui Bell
Pe cine afectează paralizia lui Bell? Această afecțiune poate afecta persoane din toate grupele de vârstă, inclusiv copii, deoarece nu este rezultatul unui accident vascular cerebral, nici al unui accident ischemic. Totuși, paralizia lui Bell se manifestă cel mai frecvent la indivizi cu vârste cuprinse între 15 și 60 de ani. Debutul simptomelor este brusc, având loc la 24-48 de ore de la declanșare.
O veste încurajatoare în legătură cu paralizia lui Bell este rata ridicată de recuperare. Atât adulții, cât și copiii pot experimenta o revenire semnificativă în decurs de câteva săptămâni. Cu toate acestea, există situații în care recuperarea nu este completă, ceea ce poate conduce la complicații pe termen lung.
În cazul copiilor, paralizia Bell poate fi provocată și de traumatisme în zona feței sau a capului. Aceste complicații pot cauza leziuni permanente ale nervului facial, precum și ale structurilor osoase ale craniului. Totuși, la copii, cea mai frecvent întâlnită formă a bolii este asociată cu infecțiile cu virusuri.
Cum se manifestă paralizia Bell la adulți și la copii?
Iată câteva dintre semnele sale fizice:
- asimetria facială pe partea afectată de paralizia facială periferică idiopatică;
- ștergerea pliurilor feței pe partea respectivă;
- căderea sprâncenei;
- coborârea și îngustarea închiderii gurii;
- turtirea nasului pe partea pe care s-a instalat paralizia.
Deși aceste particularități fizice pot fi incluse în simptomatologia bolii, este important de menționat că paralizia lui Bell are și alte manifestări. De regulă, acestea sunt similare atât la adulți, cât și la copii. Această afecțiune este considerată idiopatică, în cele mai multe cazuri fiind neclară cauza principală care o declanșează.
Paralizia Bell – cauze declanșatoare și factori de risc
Este important de știut că paralizia lui Bell are cauze diverse, fiecare contribuind în mod diferit la declanșarea acestei afecțiuni. Conform ultimelor cercetări și studii medicale, cele mai frecvente sunt infecțiile cu diverse virusuri. Printre acestea, se numără infecțiile cu:
- virusul Herpes simplex 1;
- virusul varicelo-zosterian;
- virusul Epstein-Barr;
- virusul HIV;
- virusurile COVID-19 sau al gripei de tip B;
- citomegalovirusul;
- infecțiile repetate ale tractului respirator superior;
- virusul rujeolic.
Paralizia facială Bell (periferică) poate fi declanșată și de anumite boli cronice, precum diabetul și infecțiile pulmonare. De asemenea, femeile însărcinate pot suferi de această boală. Cu toate acestea, PFP-ul afectează destul de puține persoane.
Alți factori care cresc riscul de a contracta paralizia Bell sunt:
- boala Lyme;
- tuberculoza;
- hipertensiunea;
- migrena cronică;
- preeclampsia în sarcină;
- sindromul Guillain-Barre;
- sarcoidoza.
Pe lângă acestea, expunerea la frig, obezitatea, stresul, anxietatea și alte tulburări de ordin psihologic pot duce la apariția paraliziei faciale periferice. Totodată, este bine să conștientizăm faptul că anumite emoții puternice și traume pot declanșa această boală.
Paralizia lui Bell poate apărea și în contextul unor afecțiuni autoimune și, deși cazurile moștenite sunt foarte rare, ele există. În majoritatea situațiilor, reactivarea virusului Herpes, care se produce la intervale variabile, este responsabilă pentru declanșarea bolii.
Care sunt simptomele paraliziei lui Bell? Cum putem distinge între această afecțiune și un accident vascular cerebral (AVC)? Există anumite semne distinctive care ne pot indica necesitatea consultării unui medic, permițând astfel inițierea promptă a tratamentului și recuperării.
Paralizia Bell – simptomele clinice ale bolii
Sursa foto: Shutterstock.com
În cele mai multe cazuri, manifestările clinice ale bolii se instalează brusc, adesea în prima parte a zilei. Atât adulții, cât și copiii diagnosticați cu paralizia lui Bell pot experimenta o senzație de paralizie la nivelul mușchilor faciali imediat după trezire. Acesta este momentul în care observă asimetria feței, cu o cădere pronunțată a părții afectate. La persoanele adulte, gândul inițial se îndreaptă adesea spre un accident vascular cerebral.
Deși semnele sunt evidente, multe dintre funcțiile senzoriale rămân intacte, permițând astfel excluderea unei patologii cerebrovasculare. În cazul paraliziei lui Bell, afectarea se limitează, de regulă, la o singură jumătate a feței.
Pe lângă simptomele menționate anterior, pot apărea și următoarele:
- scurgerea de salivă pe partea lăsată a gurii;
- dificultatea în închiderea pleoapei pe partea afectată, care va duce la uscăciunea ochilor;
- senzația de slăbiciune și amorțire a jumătății afectate a feței.
Dincolo de simptomele fizice, se pot remarca și cele senzoriale.
Persoanele afectate de această boală pot experimenta:
- dureri la nivelul feței și maxilarului;
- dureri în spatele urechii;
- lăcrimarea excesivă a ochiului neafectat;
- alterarea gustului;
- uscăciunea gurii;
- probleme cu alimentația și băutul;
- intoleranța la zgomot.
În plus, durerile de ureche sunt adesea una dintre simptomele paraliziei lui Bell la copii.
Pe lângă aceste simptome, capacitatea de mișcare poate fi afectată de:
- incapacitatea de încruntare;
- probleme cu închiderea ochiului afectat;
- lipsa capacității de a râde;
- dificultatea de a sufla sau pronunța literele corect.
Când este necesar să ne prezentăm la medic? De cele mai multe ori, manifestările clinice sunt cele care ne vor determina să solicităm imediat evaluarea medicală pentru diagnosticare și tratament.
Paralizia Bell – evaluare diagnostică, management terapeutic și recuperare
O veste îmbucurătoare despre paralizia facială periferică este că aceasta poate avea o evoluție favorabilă, putând să se remită spontan. Totuși, acest proces de recuperare poate dura câteva săptămâni, perioadă în care funcții esențiale precum vederea și vorbirea pot rămâne afectate.
Un alt motiv pentru a evita autodiagnosticarea este că simptomatologia poate fi asemănătoare cu a altor afecțiuni grave; de exemplu, paralizia lui Bell are simptome care pot fi confundate cu AVC-ul, scleroza multiplă, boala Lyme, tumorile cerebrale etc., astfel că prezentarea la medic rămâne cel mai important pas spre vindecare.
Cum se diagnostichează paralizia lui Bell
La ce specialist trebuie să ne prezentăm pentru un diagnostic precis? Răspunsul este: la neurolog. Acesta va efectua o serie de teste pentru a evalua în mod corect simptomele afecțiunii. În primul rând, va realiza anamneza pentru a restrânge lista de patologii cu manifestări similare. În urma acestei evaluări, poate recomanda următoarele investigații:
- cele de sânge și cele serologice pentru a elimina de pe listă boala Lyme, infecția cu HIV sau chiar cu sifilis;
- examene imagistice, precum CT-ul și RMN-ul pentru a elimina existența unor tumori cerebrale, a unui traumatism, a unui AVC, leziunilor sau a unor boli autoimune neurologice;
- audiometria pentru a exclude o afecțiune a urechii;
- puncția lombară, aceasta fiind realizată mai rar.
Afecțiunea poate prezenta dificultăți în diagnosticare, dat fiind că este de natură idiopatică, iar cauzele sale rămân adesea necunoscute. Odată ce medicul confirmă diagnosticul de paralizie facială periferică, acesta va putea prescrie tratamentul medicamentos adecvat. În contextul paraliziei lui Bell, recuperarea poate fi gestionată mult mai facil prin intermediul medicației corecte.
Tratarea paraliziei Bell cu medicamente
Există o varietate de medicamente care pot fi utilizate în cazul paraliziei lui Bell, acestea constând în principal în corticosteroizi și antivirale. De regulă, ambele tipuri de medicamente sunt prescrise pentru o perioadă limitată. Acestea nu doar că contribuie la ameliorarea simptomelor, ci și facilitează un proces de recuperare mai rapid.
În cazul copiilor, tratamentul paraliziei Bell constă, de obicei în administrarea de corticosteroizi. Antiviralele le sunt recomandate doar dacă există vezicule de tip Ramsay-Hunt la nivelul feței.
Persoanele care manifestă o formă severă a paraliziei faciale periferice pot folosi picături de ochi pentru a combate uscăciunea ochiului afectat. De asemenea, igiena joacă un rol foarte important în recuperarea după boală. În acest scop, pacienților le este recomandată aplicarea unui plasture steril pe ochi, pentru a evita abraziunea corneei.
Pe lângă acestea, igiena bucală este și ea foarte importantă, deoarece paralizia poate îngreuna periajul dentar. Atunci când este efectuat corect, însă, el va ajuta la prevenirea infecțiilor locale, care pe lângă complicațiile pe care le pot avea, pot fi și destul de dureroase.
Cu toate că în anumite boli neurologice este recomandată decompresia nervului facial, nu este cazul paraliziei Bell, deoarece poate duce la complicații în recuperare.
Metode holistice de recuperare în paralizia Bell
Față de medicamentele administrate pentru o perioadă scurtă, există și alte terapii complementare utile în paralizia lui Bell. Printre acestea se numără:
- kinetoterapia;
- fizioterapia cu tratamente precum expunerea la raze ultravioletele și infraroșii, unde scurte, și electroterapie;
- masajul;
- exercițiile de mimică pentru întărirea musculaturii feței;
- termoterapia.
În cele mai multe cazuri, paralizia Bell trece în decurs de 4 – 5 săptămâni. Atunci când se administrează corticosteroizi și antivirale, refacerea nervului afectat este mai rapidă. De asemenea, recuperarea totală după boală se poate remarca după o perioadă de 1 – 3 luni, în funcție de vârstă pacientului.
Deși recuperarea poate fi gestionată în lipsa unui tratament specific, opțiunea de „a lăsa” afecțiunea să se vindece de la sine poate genera diverse complicații.
Complicații ale paraliziei Bell
Un aspect important de reținut despre paralizia lui Bell este că aceasta poate recidiva. De fapt, recidiva reprezintă una dintre complicațiile posibile atunci când afecțiunea este lăsată să se vindece de la sine. În plus, această abordare poate întârzia recuperarea completă, caz în care pacienții se pot confrunta cu:
- paralizia completă a feței pe o parte sau chiar pe ambele;
- pierderea gustului și scăderea salivației;
- tulburări de auz;
- uscăciunea cronică a ochiului;
- leziuni permanente și ireversibile ale nervului facial.
Aceste simptome sunt frecvent întâlnite la persoanele cu vârsta de peste 60 de ani.
În concluzie, ce este paralizia Bell? Este o boală neurologică idiopatică, deoarece cauzele sale exacte nu sunt cunoscute. De cele mai multe ori, ea apare ca urmare a infectării cu diverse virusuri, printre care herpesul. Cu toate acestea, există și alte cauze care pot duce la instalarea bolii, cum sunt traumatismele în cazul copiilor. Principalul simptom al bolii este aspectul căzut al unei jumătăți de față, ceea ce poate semăna cu un accident vascular cerebral. Cu toate ca paralizia facială periferică poate trece de la sine, diagnosticarea și tratarea cu corticosteroizi și antivirale pe perioade scurte ajută la o recuperare mai rapidă. Dincolo de medicație, proceduri precum fizioterapia, masajul și kinetoterapia pot susține refacerea nervului facial, evitând posibilele complicații ale paraliziei lui Bell.
Referințe:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7320932/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK568812/
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/bells-palsy
https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/bells-palsy
Sursa foto: Shutterstock.com
