Osteomul – cauze, simptome și tratament pentru acest tip de tumoră osoasă benignă

Osteomul reprezintă o tumoră osoasă benignă care se dezvoltă din țesutul osos matur. Această formațiune se caracterizează printr-o creștere lentă și localizată, fără potențial malign. Nu produce metastaze și este considerată o proliferare anormală, dar controlată a țesutului osos. Deși poate afecta diverse regiuni anatomice, osteomul se manifestă cel mai frecvent la nivelul oaselor craniului, sinusurilor paranazale și mandibulei.

Te întrebi ce este un osteom și cum te poate afecta? Acest articol îți oferă informații esențiale despre cauze, simptome și opțiuni de tratament. Vei înțelege mai bine această afecțiune și cum să gestionezi eventualele complicații.

Rezumat:

1. Osteomul este o tumoră osoasă benignă, cu creștere lentă, care apare cel mai des la nivelul craniului, sinusurilor paranazale și mandibulei și nu se transformă în cancer și nu metastazează.
2. De cele mai multe ori nu dă simptome, dar când crește poate provoca durere locală, cefalee, presiune sinusala, nas înfundat cronic sau, rar, tulburări de vedere/auz dacă apasă pe structuri din apropiere.
3. Diagnosticul se confirmă cel mai bine prin CT, iar tratamentul este de obicei monitorizarea; intervenția (endoscopică sau chirurgicală) se recomandă doar dacă osteomul este mare, simptomatic, crește progresiv sau produce complicații.

Ce este osteomul

Osteomul este o tumoră osoasă benignă, adică o formațiune care crește lent și nu se transformă în cancer și nici nu se răspândește în alte zone (nu dă metastaze). Se formează din țesut osos matur, care poate fi dens (compact), poros (spongios) sau o combinație între cele două.

Medicii descriu, în principal, două forme:

• osteomul clasic, care apare cel mai des la nivelul craniului și oaselor feței, mai ales în zona sinusurilor (sinus frontal, etmoidal, maxilar) sau pe suprafața craniului;
• osteomul osteoid, care se întâlnește mai frecvent la nivelul oaselor lungi (femur, tibie, humerus) și poate provoca dureri, uneori mai intense noaptea.

În general, osteomul crește foarte lent, uneori pe parcursul anilor, motiv pentru care multe persoane nu au simptome și îl descoperă întâmplător, la o investigație imagistică (CT/RMN). În unele cazuri, poate produce modificări locale (deformare, presiune, disconfort), în funcție de poziție și dimensiune.

Cauzele și factorii de risc ale osteomului

Cauza exactă a osteomului nu este complet cunoscută. Totuși, studiile sugerează că apariția lui este influențată de mai mulți factori, care pot acționa împreună. Printre cei mai des menționați se numără:

• anomalii ale dezvoltării osoase (osul se formează „atipic” într-o anumită zonă);
• traumatisme (lovituri repetate, fracturi, microleziuni), care pot stimula o creștere excesivă a osului în timpul vindecării;
• inflamații cronice locale, mai ales în zona sinusurilor (ex: sinuzite repetate), care pot favoriza formarea osteomului în oasele feței;
• factori genetici, mai rar, dar importanți în unele cazuri (ex: sindromul Gardner, asociat cu osteoame multiple).

Osteomul apare mai frecvent:

• la persoane între 20 și 50 de ani;
• la bărbați, care par a fi afectați mai des.

Dacă există cazuri similare în familie sau o suspiciune de boală genetică, este recomandat consult de specialitate și evaluare periodică.

Mai mult de atât, adjuvante naturale precum Premium D3 + K2 + Magnesium pot fi utile ca sprijin general pentru metabolismul osos, mai ales dacă există deficit de vitamina D sau aport insuficient de magneziu.

Ingrediente active:

• Vitamina D3 (colecalciferol);
• Vitamina K2 (MK-7);
• Magneziu bisglicinat + Magneziu gluconat (forme cu absorbție bună).

Cum ajută sănătatea osoasă:

• D3 crește absorbția calciului din intestin și susține mineralizarea osoasă;
• K2 ajută la direcționarea calciului către oase și dinți (și limitează depunerea lui în artere);
• Magneziul sprijină fixarea corectă a calciului în os și contribuie la relaxarea musculară și somn (util mai ales la crampe/tensiune musculară).

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Administrare:

• 1 capsulă la 2 zile, conform prospectului (la gravide/alăptare este necesar consultul medical înainte).

Simptomele osteomului

În cele mai multe cazuri, osteomul nu provoacă niciun simptom și este descoperit întâmplător, de exemplu la o radiografie sau un CT făcut pentru sinusuri ori pentru o altă problemă. Când apar totuși manifestări, acestea depind în special de mărimea osteomului și de locul în care se află.

Cele mai frecvente simptome pot include:

• Durere locală, mai ales în cazul osteomului osteoid – durerea este mai intensă noaptea și se ameliorează la antiinflamatoare.
• Cefalee sau senzație de presiune în zona frunții/capului, mai ales dacă osteomul este în sinusuri.
• Simptome sinusale: nas înfundat persistent, secreții, presiune facială, scăderea mirosului – pot fi ușor confundate cu sinuzita cronică.
• Deformare vizibilă/asimetrie facială, mai ales dacă formațiunea este mare și crește treptat.
• Tulburări de vedere sau auz (mai rar): pot apărea dacă osteomul apasă pe structuri din apropiere, cum ar fi orbita sau canalul auditiv.

Diagnosticarea osteomului

Dacă medicul suspectează un osteom, de obicei va începe cu o examinare clinică și apoi va recomanda investigații imagistice, care confirmă diagnosticul și arată exact dimensiunea și poziția formațiunii.

Examinarea clinică

Medicul va palpa zona și poate observa:

• o formațiune dură, fixă de os, de obicei nedureroasă;
• asimetrii sau deformări, mai ales dacă osteomul este la nivelul feței sau craniului;
• eventuale modificări ale vederii, auzului sau alte semne neurologice, dacă tumora este aproape de nervi.

Investigațiile recomandate

În cele mai multe cazuri, diagnosticul se pune prin imagistică.

Lista investigațiilor poate include:

• Radiografie – adesea primul pas; poate evidenția o zonă de os mai dens, bine delimitată.
• CT (computer tomograf) – investigația cea mai utilă pentru osteom, mai ales în zona sinusurilor; arată foarte clar formațiunea și relația cu structurile din jur.
• RMN – recomandat atunci când medicul vrea să evalueze și țesuturile moi din apropiere sau dacă există suspiciunea unor complicații (ex: afectarea nervilor).

Biopsia

De regulă nu este necesară, deoarece osteomul are un aspect tipic la CT/RMN. Totuși, medicul poate recomanda biopsie doar în cazuri rare, dacă:

• formațiunea arată atipic;
• există dubii privind diagnosticul;
• se dorește excluderea unei leziuni maligne.

Opțiuni de tratament pentru osteom

Planul de tratament este stabilit de medic în funcție de mărimea osteomului, localizare și dacă apar sau nu simptome. În multe cazuri, osteomul nu necesită intervenție imediată.

Monitorizare (când nu sunt simptome)

Dacă osteomul este mic și nu provoacă durere sau complicații, de obicei se recomandă:

• monitorizare periodică, prin controale clinice și investigații imagistice (radiografie/CT), pentru a urmări dacă formațiunea crește sau începe să dea simptome.

Tratament pentru durere (dacă apar simptome)

Dacă osteomul provoacă disconfort, medicul poate recomanda:

• analgezice (ex: paracetamol);
• antiinflamatoare (AINS), care sunt de obicei eficiente mai ales în osteomul osteoid (durere nocturnă).

Aceste medicamente se folosesc doar la recomandarea medicului, deoarece pot avea efecte adverse (mai ales gastrice, renale sau hepatice).

Proceduri minim invazive (când e nevoie de intervenție)

În special în cazul osteomului osteoid, o opțiune eficientă este:

• ablația prin radiofrecvență (procedură minim invazivă, ghidată imagistic, cu recuperare rapidă);
• uneori se poate folosi și crioablația (distrugerea țesutului prin temperaturi foarte scăzute).

Aceste metode sunt preferate deoarece implică risc mai mic, durere post-procedură redusă și vindecare mai rapidă comparativ cu operația clasică.

Intervenția chirurgicală (când tumora e mare sau produce complicații)

Operația este recomandată atunci când osteomul:

• este mare și crește progresiv;
• provoacă deformare vizibilă;
• apasă pe structuri importante (ex: nervi, sinusuri, orbită);
• dă tulburări de vedere, auz sau infecții sinusale repetate.

În funcție de localizare, medicul poate opta pentru:

• chirurgie clasică (îndepărtarea completă a formațiunii);
• tehnici endoscopice, mai ales pentru osteoamele din sinusuri (mai puține cicatrici și recuperare mai ușoară).

Posibile riscuri ale tratamentului

În funcție de metodă, pot apărea:

• reacții adverse la antiinflamatoare (stomac, rinichi, ficat);
• infecții postoperatorii;
• rar, recidiva osteomului după chirurgie.

Prognosticul și complicațiile osteomului

Prognosticul este pozitiv datorită faptului că osteomul are o creștere lentă și stabilă în timp. În majoritatea cazurilor, pacientul are o evoluție excelentă, iar calitatea vieții nu este afectată semnificativ. Dacă osteomul este îndepărtat complet prin intervenție chirurgicală, vindecarea este aproape întotdeauna completă, iar recidiva este rară. Chiar și atunci când nu este operat (dacă nu dă simptome), de cele mai multe ori se menține neschimbat și necesită doar monitorizare periodică.

Complicațiile sunt rare, dar pot apărea dacă osteomul continuă să crească sau se află într-o zonă sensibilă. De exemplu, osteoamele din sinusuri pot bloca drenajul normal și pot favoriza sinuzite repetate, iar cele situate lângă orbită pot provoca tulburări de vedere (vedere dublă sau scăderea progresivă a vederii), situații care necesită evaluare rapidă. Recuperarea după tratament depinde de localizare și de tipul procedurii: după operație, spitalizarea este de obicei scurtă, iar revenirea la activitățile normale se face în câteva săptămâni, în timp ce procedurile minim invazive permit reluarea activităților mai repede.

Prevenirea osteomului

Deoarece cauzele exacte ale apariției osteoamelor nu sunt pe deplin cunoscute, nu există măsuri specifice de prevenire universal valabile. Cu toate acestea, adoptarea unui stil de viață sănătos și evitarea factorilor de risc cunoscuți pot contribui la menținerea sănătății oaselor și pot reduce riscul de apariție a tumorilor osoase benigne:

• Protecția împotriva traumatismelor reprezintă o măsură preventivă importantă, în special pentru persoanele care practică sporturi de contact sau activități cu risc de leziuni cranio-faciale. Utilizarea echipamentului de protecție adecvat, cum ar fi căștile și protecțiile faciale, poate reduce semnificativ riscul de traumatisme osoase care ar putea favoriza dezvoltarea osteoamelor.
• Alimentația echilibrată joacă un rol crucial în menținerea sănătății oaselor. O dietă bogată în calciu și vitamina D este esențială pentru metabolismul osos normal. Consumul adecvat de lactate, legume verzi cu frunze, pește gras și nuci poate contribui la fortificarea sistemului osos. Suplimentele alimentare naturale, cum ar fi cele pe bază de aronia, pot oferi antioxidanți suplimentari care susțin sănătatea generală a țesuturilor.
• Exercițiile fizice regulate, în special cele care implică greutatea corpului, stimulează formarea osoasă și mențin densitatea minerală osoasă. Activitățile precum mersul, alergarea, dansul și antrenamentele cu greutăți moderate pot contribui la menținerea unui sistem osos sănătos. Exercițiile de echilibru și coordonare pot, de asemenea, reduce riscul de căderi și traumatisme.
• Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool este esențială pentru sănătatea oaselor. Aceste substanțe pot afecta negativ metabolismul osos și pot crește riscul de apariție a diverselor afecțiuni osoase. Fumatul interferează cu absorbția calciului și reduce densitatea osoasă, în timp ce alcoolul poate perturba echilibrul hormonal necesar pentru menținerea sănătății oaselor.
• Controlul medical regulat și discutarea cu medicul despre eventualele simptome sau factori de risc pot ajuta la depistarea precoce a osteoamelor. Pacienții cu antecedente familiale sau cu afecțiuni genetice predispozante ar trebui să beneficieze de monitorizare medicală mai atentă. Gestionarea adecvată a afecțiunilor inflamatorii cronice, cum ar fi sinuzitele sau otitele, poate reduce riscul de dezvoltare a osteoamelor în zonele respective. Tratamentul prompt și eficient al acestor afecțiuni poate preveni inflamația cronică care ar putea favoriza formarea de țesut osos anormal.

Concluzie

În concluzie, osteomul reprezintă o tumoră osoasă benignă cu prognostic favorabil, care necesită o abordare individualizată în funcție de localizare, dimensiuni și simptomatologie. Deși majoritatea cazurilor rămân asimptomatice și nu necesită tratament activ, monitorizarea regulată este esențială pentru detectarea eventualelor complicații. Opțiunile terapeutice variază de la observația atentă la intervenții chirurgicale complexe, alegerea fiind ghidată de caracteristicile specifice ale fiecărui caz.

Disclaimer: Acest articol are un rol strict informativ și nu înlocuiește consultația medicală specializată. Informațiile prezentate nu trebuie utilizate pentru autodiagnostic sau autotratament. Pentru orice simptome sau îngrijorări legate de sănătatea oaselor, este indicată consultarea unui medic specialist.

Referințe:

• https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S1877051715007066;
• https://link.springer.com/article/10.1007/s10243-004-0002;
• https://www.researchgate.net/publication/274019117_Osteome_osteoide_et_osteoblastome;
• https://www.jomos.org/articles/mbcb/pdf/2016/04/mbcb160054.pdf.