Limfomul Hodgkin (cancerul sistemului limfatic) – simptome, diagnostic și tratament

Limfomul Hodgkin este o boală oncologică rară, dar cu șanse mari de vindecare dacă este depistată la timp. Se dezvoltă atunci când celulele sistemului limfatic, responsabile de apărarea organismului, încep să se multiplice anormal și formează ganglioni măriți. Aceștia apar frecvent la nivelul gâtului, axilei sau inghinal, fără a provoca durere la început. Pe lângă umflarea ganglionilor, pacienții pot prezenta febră inexplicabilă, transpirații nocturne sau scădere rapidă în greutate.

Mai departe vom analiza cum se manifestă limfomul Hodgkin, care sunt pașii de diagnostic și ce opțiuni de tratament există astăzi.

Rezumat:

1. Limfomul Hodgkin este un cancer rar al sistemului limfatic, recunoscut prin mărirea ganglionilor limfatici și prezența celulelor Reed–Sternberg.
2. Boala are simptome precum febră inexplicabilă, transpirații nocturne, scădere în greutate și oboseală persistentă.
3. Prognosticul este favorabil: depistat la timp și tratat corect, limfomul Hodgkin se vindecă în majoritatea cazurilor.
   

   Ce este limfomul Hodgkin?

Sursa foto: Pexels.com

Limfomul Hodgkin este o formă de cancer care afectează sistemul limfatic, parte esențială a mecanismului de apărare al organismului. Boala se caracterizează prin dezvoltarea unor limfocite B anormale, cunoscute sub denumirea de celule Reed–Sternberg, care se acumulează în ganglionii limfatici și perturbă funcția normală a sistemului imunitar.

Această acumulare determină mărirea ganglionilor și, pe măsură ce procesul avansează, capacitatea organismului de a răspunde la infecții scade. Limfomul Hodgkin se diferențiază de alte tipuri de limfom atât prin particularitățile celulelor implicate, cât și prin răspunsul favorabil la tratament, cu șanse mari de vindecare atunci când este depistat la timp.

Pentru că pacienții cu limfom Hodgkin pot avea un sistem imunitar mai vulnerabil, specialiștii în medicină recomandă sprijinirea acestuia și printr-un stil de viață sănătos, odihnă și aport corect de nutrienți. În acest sens, suplimente precum Vitamina D3 Lipozomală la 4000 UI pot fi utile. Această formă modernă de vitamina D3 are o absorbție de peste 99% și contribuie la menținerea sănătății sistemului osos, la funcționarea normală a imunității și la echilibrul general al organismului, oferind o susținere suplimentară în perioadele solicitante.

Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro

Simptomele limfomului Hodgkin

Semnele clinice ale limfomului Hodgkin pot varia de la o persoană la alta și depind de stadiul bolii. De cele mai multe ori, simptomele apar treptat și sunt ușor confundate cu alte afecțiuni comune. Totuși, identificarea lor din timp este esențială pentru stabilirea unui diagnostic corect.

Printre simptomele frecvente se numără:

• Ganglioni limfatici măriți, nedureroși, localizați în special la nivelul gâtului, axilelor sau în zona inghinală;
• Febră inexplicabilă, care persistă pe o perioadă mai lungă;
• Transpirații nocturne abundente;
• Scădere bruscă în greutate, fără o cauză evidentă;
• Mâncărimi persistente ale pielii, fără erupții vizibile;
• Oboseală accentuată, care nu se ameliorează prin odihnă;
• Tuse, durere toracică sau dificultăți respiratorii, atunci când ganglionii măriți presează organele din cavitatea toracică.

Pe lângă aceste manifestări, există un grup de simptome numite „simptome B”, care includ febra, scăderea în greutate și transpirațiile nocturne. Acestea au un rol important în stabilirea stadiului bolii și în alegerea tratamentului.

Cauzele și factorii de risc ai limfomului Hodgkin

Nu se cunosc cu exactitate cauzele care duc la apariția limfomului Hodgkin. Boala începe atunci când limfocitele B (un tip de globule albe) suferă modificări la nivelul ADN-ului, ceea ce determină multiplicarea lor necontrolată. Celulele anormale se acumulează în ganglionii limfatici și afectează capacitatea organismului de a lupta cu infecțiile.

Există mai mulți factori de risc care pot crește probabilitatea de a dezvolta limfom Hodgkin:

• Vârsta – apare mai des la tineri între 20 și 40 de ani și la persoanele de peste 55 de ani;
• Sexul masculin – bărbații sunt diagnosticați mai frecvent decât femeile;
• Infecția cu virusul Epstein-Barr – agentul care provoacă mononucleoza poate crește riscul apariției limfomului Hodgkin;
• Istoricul familial – existența unei rude de grad apropiat cu acest tip de cancer sporește riscul;
• Sistem imunitar slăbit – pacienții cu HIV sau cei care urmează tratamente imunosupresoare după un transplant sunt mai expuși.

Dacă prezinți factori de risc sau simptome sugestive, este important să discuți cu medicul pentru un consult și investigații amănunțite. Diagnosticarea timpurie poate face diferența în evoluția și succesul tratamentului.

Diagnosticarea limfomului Hodgkin

Sursa foto: Pexels.com

Pentru a stabili diagnosticul de limfom Hodgkin, medicul va începe cu o examinare clinică și discuții despre istoricul medical. Ulterior, sunt recomandate mai multe investigații pentru confirmarea bolii și pentru stabilirea stadiului acesteia.

Printre analizele și testele frecvent utilizate se numără:

• Teste imagistice – radiografie toracică, tomografie computerizată (CT) sau tomografie cu emisie de pozitroni (PET-CT) pentru a detecta dimensiunea și localizarea ganglionilor afectați;
• Biopsia ganglionului limfatic – reprezintă metoda principală de confirmare, prin prelevarea și analizarea țesutului la microscop;
• Analize de sânge – hemoleucogramă completă, rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH) și alte teste care oferă informații despre nivelul celulelor roșii, albe și al trombocitelor;
• Imunofenotiparea – pentru identificarea tipului exact de celule implicate;
• Teste de evaluare a funcției inimii și plămânilor – cum ar fi ecocardiograma sau investigații cu ultrasunete, utile înainte de inițierea tratamentului;
• Biopsia măduvei osoase – pentru a verifica dacă limfomul s-a extins și la nivelul măduvei.

Un diagnostic corect și complet este esențial pentru alegerea planului de tratament potrivit și pentru creșterea șanselor de succes terapeutic.

Stadializarea limfomului Hodgkin

Stadializarea arată cât de extins este cancerul și ajută medicul să decidă tratamentul potrivit și prognosticul. În cazul limfomului Hodgkin, există patru stadii principale:

Stadiul I
Cancerul este localizat într-un singur ganglion limfatic sau într-o zonă restrânsă a unui organ, precum splina, amigdalele sau un grup mic de vase limfatice.

Stadiul II
Boala afectează doi sau mai mulți ganglioni limfatici, dar doar pe aceeași parte a diafragmei. Poate fi prezentă și într-un organ din apropiere și în ganglionii din jurul acestuia.

Stadiul III
Cancerul se găsește atât deasupra, cât și sub diafragmă. Uneori este prezent și într-un organ și într-un grup de ganglioni aflați pe partea opusă a diafragmei.

Stadiul IV
Este cel mai avansat stadiu, în care celulele canceroase s-au răspândit în mai multe organe – de exemplu, ficat, plămâni sau măduva osoasă.

Cu cât stadiul este mai avansat, cu atât tratamentul devine mai complex, combinând chimioterapia, radioterapia și, în unele cazuri, transplantul de celule stem.

Opțiuni de tratament pentru limfomul Hodgkin

Limfomul Hodgkin răspunde bine la tratament, iar majoritatea pacienților pot ajunge la vindecare dacă terapia este începută la timp. Alegerea schemei depinde de stadiul bolii, vârsta pacientului și starea generală de sănătate.

Radioterapie
Radioterapia are rolul de a distruge celulele canceroase cu ajutorul razelor X de mare energie. Este adesea folosită după chimioterapie, mai ales în formele clasice de limfom Hodgkin. Medicii administrează doze cât mai mici, pentru a reduce riscul efectelor secundare pe termen lung.

Chimioterapie
Aceasta este principala metodă de tratament și presupune administrarea de medicamente care atacă și distrug celulele maligne. Poate fi administrată oral sau intravenos, în cure repetate. În multe cazuri, chimioterapia este combinată cu radioterapia pentru rezultate mai bune.

Alte tratamente medicamentoase
Pe lângă chimioterapie, medicul poate recomanda:

• Steroizi, care ajută la reducerea inflamației;
• Imunoterapie, ce stimulează sistemul imunitar să atace celulele canceroase;
• Terapie țintită, cu medicamente care blochează mecanismele prin care celulele tumorale se dezvoltă.

Transplant de măduvă osoasă (celule stem)
Dacă boala nu răspunde la tratamentele inițiale sau revine după o perioadă de remisie, se poate indica transplantul de celule stem. Prin această procedură, celulele afectate din măduvă sunt înlocuite cu unele sănătoase, capabile să regenereze sistemul hematopoietic.

Terapii complementare
Acestea nu tratează boala, dar pot ajuta pacientul să gestioneze mai bine simptomele și efectele secundare. Printre ele se numără masajul terapeutic și naturopatia.

Prognostic și speranța de viață în limfomul Hodgkin

Limfomul Hodgkin este una dintre formele de cancer cu cele mai ridicate rate de vindecare. Progresele din oncologie au făcut ca majoritatea pacienților să răspundă bine la tratamentele moderne. Prognosticul depinde de stadiul bolii la momentul diagnosticului, de vârsta pacientului și de reacția la terapia inițială.

Statistic, rata de supraviețuire la 5 ani depășește 85–90% în cazurile diagnosticate timpuriu, iar la unele forme localizate poate atinge chiar 95%. În stadiile avansate, șansele rămân ridicate, însă necesită tratamente mai agresive și monitorizare pe termen lung.

Chiar și după vindecare, unii pacienți pot resimți efectele secundare ale terapiei. Printre acestea se numără:

• imunitate scăzută, cu risc crescut de infecții;
• infertilitate temporară sau permanentă, mai ales după chimioterapie;
• risc crescut de a dezvolta alte tipuri de cancer (leucemie, cancer de sân, cancer pulmonar);
• posibile complicații cardiovasculare sau pulmonare asociate radioterapiei.

Speranța de viață poate fi îmbunătățită prin monitorizare regulată, un stil de viață echilibrat și respectarea recomandărilor medicale. În plus, terapiile de susținere – inclusiv suplimente pentru imunitate, alimentație sănătoasă și activitate fizică moderată – contribuie la menținerea unei stări bune de sănătate pe termen lung.

În concluzie, deși diagnosticul poate fi copleșitor, limfomul Hodgkin se vindecă în majoritatea cazurilor. Cu tratament corect și supraveghere constantă, pacienții au șanse reale la o viață lungă și activă.

Disclaimer! Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru diagnostic și tratament adecvat, adresează-te întotdeauna unui medic specialist!

Referințe:

• Ansell, S. M. (2016). Hodgkin lymphoma: 2016 update on diagnosis, risk-stratification, and management. American Journal of Hematology, 91(4), 434-442.
• Connors, J. M., et al. (2020). Brentuximab vedotin with chemotherapy for stage III or IV Hodgkin’s lymphoma. New England Journal of Medicine, 378(4), 331-344.
• Engert, A., et al. (2012). Reduced-intensity chemotherapy and PET-guided radiotherapy in patients with advanced stage Hodgkin’s lymphoma. The Lancet, 379(9828), 1791-1799.
• Moskowitz, C. H., et al. (2018). PET-adapted sequential salvage therapy with brentuximab vedotin followed by augmented ifosamide, carboplatin, and etoposide for patients with relapsed and refractory Hodgkin’s lymphoma. Journal of Clinical Oncology, 36(11), 1100-1108.
• Shanbhag, S., & Ambinder, R. F. (2018). Hodgkin lymphoma: A review and update on recent progress. CA: A Cancer Journal for Clinicians, 68(2), 116-132.