„Lichen planus” sau lichenul plan: Cauze, simptome, tipologii clinice și tratament

Lichenul plan este o afecțiune inflamatorie cronică ce poate afecta pielea, mucoasele, unghiile și, în unele cazuri, scalpul. Se manifestă prin apariția unor leziuni caracteristice, de regulă pruriginoase, care pot avea un impact variabil în funcție de localizare și severitate. Deși nu este o boală contagioasă și nu se transmite prin contact direct, această tulburare dermatologică poate influența negativ calitatea vieții, mai ales atunci când implică zone sensibile precum cavitatea bucală sau regiunea genitală. În formele cutanate, erupția are tendința de a se rezolva spontan, însă tratamentul este adesea necesar pentru controlul simptomelor și prevenirea recurențelor.

În acest articol vom detalia cauzele posibile, manifestările clinice, formele de evoluție și opțiunile terapeutice disponibile pentru lichenul plan.

Ce este lichenul plan („lichenus planus”) și cum se manifestă?

Sursa foto: Shutterstock.com

Lichenul plan este o dermatoză lichenoidă cronică, mediată imunologic, caracterizată prin apariția de papule poligonale, violacee, lucioase, cu predilecție pentru regiuni precum încheieturile mâinilor, antebrațele, gleznele sau zona lombosacrată. Această afecțiune inflamatorie afectează nu doar pielea, ci poate interesa și mucoasele bucală și genitală, unghiile și scalpul, fiecare localizare având particularități clinice și evolutive.

Mecanismul patogenic implică un răspuns aberant al limfocitelor T, care identifică în mod eronat keratinocitele bazale ca fiind „străine”, determinând un proces inflamator focalizat la joncțiunea dermo-epidermică. Deși nu este o boală autoimună în sens clasic, activarea imună persistentă și direcționată împotriva structurilor proprii sugerează o componentă de dereglare imunologică. Cauza exactă rămâne necunoscută, însă s-au identificat factori favorizanți precum stresul, infecția cu virusul hepatitic C și unele medicamente.

Lichenul plan – manifestări clinice și impact funcțional

Manifestările clinice variază în funcție de localizare și severitate. Leziunile cutanate se prezintă sub forma papulelor bine delimitate, adesea însoțite de prurit intens, simptom care poate interfera semnificativ cu somnul și calitatea vieții. În formele mucoase, cum ar fi lichenul plan oral, pot apărea placi albicioase, reticulare, uneori dureroase, localizate pe fața internă a obrajilor, limbă sau gingii. În stadiile mai avansate se pot forma leziuni erozive, cu potențial de sângerare și disconfort accentuat la masticație sau vorbire.

De exemplu, un semn clinic sugestiv pentru această patologie este prezența striațiilor Wickham – linii albicioase, subțiri, ce formează un model reticular pe suprafața papulelor, vizibile mai ales la examinarea dermatoscopică sau în lumină oblică.

În cazurile cu simptomatologie inflamatorie marcată, pacienții pot beneficia de suport adjuvant cu substanțe antiinflamatoare naturale, care vizează reglarea răspunsului imun. Un exemplu în acest sens este Curcumin Lipozomal, un supliment formulat pentru absorbție optimă, ce conține curcumină într-o formă lipozomală cu biodisponibilitate crescută. Prin acțiunea sa documentată de inhibare a citokinelor proinflamatorii, curcumina poate contribui la reducerea inflamației tisulare și la ameliorarea disconfortului asociat lichenului plan.

Curcumin Lipozomal — 60 capsule care conțin Curcumină și au capacitate de absorbție de peste 99% în organism

(30)

144 lei129,60 lei

Cumpără acum!

Diagnosticul este în principal clinic, susținut de aspectul caracteristic al leziunilor. În cazurile atipice sau când este necesară excluderea altor afecțiuni dermatologice (precum lichen scleros, lupus eritematos sau leziuni precanceroase), se indică efectuarea unei biopsii cutanate. Examenul histopatologic relevă modificări sugestive: hiperkeratoză, hipergranuloză, degenerescență vacuolară a stratului bazal și un infiltrat limfocitar în bandă la nivelul joncțiunii dermo-epidermice.

Abordarea terapeutică urmărește ameliorarea simptomelor și prevenirea recidivelor, incluzând corticosteroizi topici sau sistemici, antihistaminice, imunomodulatoare și, în unele cazuri, fototerapie. Suplimentele cu profil antiinflamator pot completa tratamentul clasic, contribuind la menținerea unui răspuns imun echilibrat și la susținerea refacerii tegumentare.

Tipuri de lichen ruber planus: Cutanat, bucal și genital

Sursa foto: Shutterstock.com

Lichenul plan este o afecțiune inflamatorie cronică ce poate îmbrăca mai multe forme clinice, în funcție de zona anatomică afectată. În cele mai multe cazuri, debutează la nivelul pielii, însă poate implica și mucoasele, unghiile, scalpul sau, mai rar, alte suprafețe epiteliale.

Forma cutanată

Forma cutanată este cea mai frecvent întâlnită. Se caracterizează prin papule poligonale, plate, violacee, cu suprafață lucioasă, apărând de obicei simetric pe zone precum încheieturile mâinilor, antebrațe sau glezne. Leziunile pot persista luni sau chiar ani, uneori lăsând în urmă hiperpigmentație postinflamatorie. Un fenomen caracteristic acestei forme este fenomenul Koebner, prin care leziunile se dezvoltă în zonele traumatizate ale pielii. Pruritul – uneori intens – reprezintă un simptom dominant, afectând calitatea somnului și starea generală a pacientului.

Lichenul plan oral

Lichenul plan oral este o altă variantă frecventă, care poate apărea singur sau în asociere cu forma cutanată. Leziunile se prezintă sub forma unor rețele de linii albicioase (striații Wickham), de obicei pe mucoasa jugală, limbă sau gingii. Există mai multe tipuri clinice: forma reticulară, frecvent asimptomatică; forma erozivă, care provoacă ulcerații dureroase; și forma atrofică, în care mucoasa capătă un aspect subțire, roșiatic. Lichenul plan oral are un caracter recidivant și poate necesita monitorizare pe termen lung.

Forma genitală

Forma genitală poate afecta ambele sexe. La bărbați, se localizează frecvent la nivelul glandului, prepuțului și scrotului, sub formă de papule discrete sau plăci albicioase. La femei, sunt implicate vulva și vaginul, cu posibile leziuni reticulare sau erozive. Simptomele pot include prurit, senzație de arsură și dispareunie. În formele extinse, există riscul dezvoltării unor complicații precum sinechiile sau stenozele vaginale.

Lichenul plan pilaris & actinic

Pe lângă aceste prezentări comune, există și forme mai puțin întâlnite, dar clinico-terapeutic relevante. Lichenul plan pilaris afectează foliculii de păr, în special de pe scalp, conducând în timp la alopecie cicatricială. Forma unghială se manifestă prin distrofie, striuri longitudinale, subțierea plăcii unghiale și, în cazuri severe, pierderea unghiei. Lichenul plan actinic apare pe zonele fotoexpuse și este însoțit de leziuni hiperpigmentate, în timp ce forma hipertrofică produce plăci îngroșate, verucoase, în special pe gambe, cu prurit marcat.

Mai rar, pot fi afectate și alte regiuni, precum mucoasa esofagiană, cu disfagie progresivă, sau conjunctiva oculară, unde leziunile pot conduce la complicații severe dacă nu sunt tratate corespunzător.

Cauzele lichenului plan

După cum am menționat, cauza exactă a lichenului plan nu este pe deplin cunoscută, însă mecanismele implicate sugerează o reacție imunologică anormală îndreptată împotriva celulelor pielii și ale mucoaselor. Afecțiunea nu este contagioasă și nu se transmite prin contact direct, însă poate fi influențată de anumiți factori declanșatori sau favorizanți.

Printre cauzele suspectate se numără infecția cu virusul hepatitic C, care a fost asociată în mod constant cu o incidență mai mare a bolii. În plus, anumite medicamente – în special cele folosite pentru controlul tensiunii arteriale, tratamentul artritei sau al bolilor cardiovasculare – pot provoca erupții lichenoide asemănătoare lichenului plan clasic. Totodată, printre substanțele incriminate se află beta-blocantele, inhibitorii enzimei de conversie (ECA), antiinflamatoarele nesteroidiene sau antimalaricele. Vaccinurile, metalele grele și alte substanțe chimice pot, de asemenea, declanșa apariția leziunilor în cazuri rare.

Un alt factor implicat în declanșarea sau agravarea simptomelor este stresul psihologic cronic. Deși nu este un factor cauzator direct, stresul poate influența funcția sistemului imunitar și poate favoriza apariția sau reapariția leziunilor inflamatorii.

Fenomenul Koebner – leziuni induse de traumatisme locale

În unele cazuri, traumatismele locale pot determina apariția leziunilor în zonele afectate anterior prin zgârieturi, arsuri sau presiune – fenomen cunoscut sub numele de fenomen Koebner. Acesta este frecvent întâlnit la pacienții cu forme active ale bolii și subliniază importanța protejării pielii de agresiuni mecanice.

Deși orice persoană poate dezvolta lichen plan, afecțiunea apare mai frecvent la adulții de vârstă mijlocie, cu o ușoară predominanță în rândul femeilor. Evoluția este variabilă – de la forme localizate, autolimitate, până la forme extinse sau recurente, care necesită monitorizare și tratament pe termen lung.

În esență, înțelegerea acestor posibili factori de risc permite o abordare mai eficientă a managementului bolii, prin identificarea și evitarea factorilor agravanți și prin personalizarea tratamentului în funcție de contextul fiecărui pacient. De asemenea, o bună comprehensiune a factorilor cauzali contribuie la dezvoltarea unor strategii terapeutice moderne, care vizează nu doar suprimarea simptomelor, ci și reglarea răspunsului imun anormal care stă la baza bolii.

Diagnosticarea lichenului plan

Diagnosticul lichenului plan începe, de regulă, cu o evaluare clinică atentă, bazată pe discuția cu pacientul și pe examinarea leziunilor de la nivelul pielii sau al mucoaselor. Medicul va analiza simptomele, durata lor și posibilii factori declanșatori, inclusiv istoricul medical și tratamentele urmate recent. Leziunile tipice – papule violacee, plate, lucioase – apar adesea în zone precum încheieturile, antebrațele sau gleznele. Mai mult când sunt afectate mucoasele, se pot observa linii albe fine (striații Wickham), în special în cavitatea bucală.

Pentru un diagnostic cât mai precis, medicul poate folosi dermatoscopia, o metodă neinvazivă care ajută la vizualizarea mai clară a detaliilor morfologice ale leziunilor. Această tehnică poate evidenția structuri subtile precum rețelele albicioase de la suprafața leziunilor sau zone de inflamație activă.

În cazurile în care diagnosticul nu este evident, sau când apar forme atipice, este indicată biopsia cutanată. Aceasta constă în recoltarea unei mici porțiuni de piele afectată, care este apoi analizată microscopic. La examenul histopatologic, lichenul plan prezintă modificări caracteristice, cum ar fi îngroșarea stratului cornos (hiperkeratoză), granuloza accentuată (hipergranuloză) și un infiltrat limfocitar dens, dispus în bandă, la joncțiunea dintre derm și epiderm. Aceste elemente ajută la diferențierea lichenului plan de alte boli de piele cu aspect similar.

Imunofluorescența directă – diagnostic în afecțiuni buloase

În unele situații, medicul poate recomanda și imunofluorescență directă, o investigație care permite vizualizarea depozitelor de proteine imune în piele. Aceasta este utilă în special în formele atipice sau în cazurile în care este necesară diferențierea de alte afecțiuni buloase.

Analizele de sânge nu pun diagnosticul de lichen plan, dar pot fi utile în identificarea eventualelor afecțiuni asociate. De exemplu, testarea pentru hepatita C este importantă, deoarece infecția cu acest virus este frecvent asociată cu apariția leziunilor lichenoide, mai ales la nivelul mucoaselor.

Așadar, în vederea unui diagnostic complet, este necesară o testare diferențială corect. Unele boli de piele, cum ar fi psoriazisul, lupusul eritematos discoid sau reacțiile adverse la medicamente, pot semăna cu lichenul plan. De aceea, o anamneză detaliată legată de tratamentele urmate recent este esențială pentru excluderea unui posibil lichen medicamentos.

Prin combinarea examinării clinice, a investigațiilor paraclinice și a testelor specifice, medicul dermatolog poate stabili cu precizie diagnosticul și poate începe tratamentul adecvat, reducând astfel riscul de complicații și îmbunătățind semnificativ confortul pacientului.

Tratamente medicamentoase recomandate pentru lichenul plan

Tratamentul lichenului plan variază în funcție de tipul și severitatea simptomelor, dar și de zona afectată. În formele ușoare, în care disconfortul este minim, poate să nu fie necesar un tratament activ. Totuși, când pruritul este intens sau leziunile sunt extinse ori dureroase, se impune o abordare terapeutică adaptată.

Printre cele mai utilizate opțiuni de tratament se numără:

• Corticosteroizii – Sunt frecvent folosiți pentru a reduce inflamația și mâncărimea. Se aplică sub formă de cremă sau unguent, dar în forme mai severe pot fi administrați și oral ori injectabil. Pentru leziunile de pe piele, se folosesc de obicei creme cu potență mare, iar pentru cele din cavitatea bucală – geluri adezive speciale, care aderă bine la mucoasă.
• Inhibitorii de calcineurină – Tacrolimusul și pimecrolimusul sunt o alternativă eficientă la corticosteroizi, mai ales pentru zone sensibile precum gura sau zona genitală, unde pielea este mai subțire și mai predispusă la iritații.
• Retinoizii – Sunt derivați ai vitaminei A și pot fi administrați local sau sistemic. Se recomandă mai ales în formele cronice, hipertrofice sau erozive, în care alte tratamente nu au dat rezultate.
• Medicamentele imunosupresoare – Pentru cazurile severe și extinse, în care alte tratamente nu funcționează, medicul poate prescrie medicamente precum ciclosporina sau metotrexatul. Acestea controlează reacția sistemului imunitar, dar necesită supraveghere atentă și analize regulate din cauza posibilelor efecte secundare.
• Antihistaminicele – Sunt utile pentru calmarea pruritului intens și pentru îmbunătățirea confortului pe timpul nopții.
• Fototerapia – Expunerea controlată la lumină UVB cu bandă îngustă poate fi eficientă în lichenul plan cutanat extins. Este o procedură efectuată sub supraveghere medicală, în mai multe ședințe.

Pe lângă tratamentul prescris de medic, există și măsuri simple care pot fi aplicate acasă, pentru a reduce simptomele și a preveni agravarea:

• Compresele reci pot calma inflamația și senzația de arsură.
• Cremele anti-prurit din farmacie pot fi aplicate pentru a diminua mâncărimea.
• Evitarea zgârieturilor este importantă pentru a preveni fenomenul Koebner, adică apariția de noi leziuni pe zone traumatizate.

Dacă lichenul plan afectează cavitatea bucală, este important să:

• Evite alimentele acide, condimentate sau crocante, care pot irita leziunile.
• Renunțe la apa de gură pe bază de alcool, deoarece poate intensifica durerea.
• Folosească soluții anestezice locale (cum ar fi cele cu lidocaină) înainte de mese.
• Consume alimente moi și reci, pentru a minimiza iritația.
• Meargă regulat la medicul stomatolog, mai ales dacă leziunile sunt persistente.

Practic, eficacitatea tratamentului medicamentos ține de măsuri de îngrijire zilnică. Numai astfel simptomele lichenului plan pot fi mult mai bine controlate, iar calitatea vieții pacienților se poate îmbunătăți semnificativ.

Lichen plan: Abordări, tratamente naturiste și complementare (ceaiuri, creme și alte opțiuni)

Sursa foto: Shutterstock.com

Pe lângă tratamentele recomandate de medic, unele persoane cu lichen plan aleg să includă în rutina lor și remedii naturiste sau terapii complementare pentru a reduce disconfortul și a susține procesul de vindecare. Deși aceste metode nu înlocuiesc tratamentul medical, ele pot oferi beneficii adiționale, în special atunci când sunt aplicate corect și sub supravegherea unui specialist.

Iată câteva exemple de tratamente naturiste și măsuri complementare utile:

1. Fitoterapia și ceaiurile medicinale
   Anumite plante medicinale pot avea efecte calmante și antiinflamatoare. De exemplu:

• Ceaiul de mușețel poate fi folosit pentru clătiri bucale, în caz de lichen plan oral, având rol antiiritant și cicatrizant.
• Gelul de aloe vera, aplicat direct pe piele, are un efect hidratant și poate reduce inflamația și pruritul.

2. Suplimente cu rol antiinflamator și imunomodulator

• Omega-3, din pește gras sau capsule, ajută la scăderea inflamației generale din organism.
• Vitamina D susține imunitatea, iar în cazul unui deficit, suplimentarea poate avea efect pozitiv asupra evoluției bolii.
• Curcumina, substanța activă din turmeric, este cunoscută pentru proprietățile sale antiinflamatoare și poate fi utilă mai ales în formele cronice.

3. Remedii locale pentru calmarea simptomelor

• Uleiul de cocos este folosit pentru hidratarea pielii și calmarea mâncărimii, având și efect antimicrobian.
• Propolisul, aplicat topic, poate ajuta la vindecarea leziunilor din cavitatea bucală datorită efectelor sale antimicrobiene și regenerante.

4. Tehnici de reducere a stresului
   Stresul poate agrava simptomele în lichenul plan, de aceea este important să adoptați metode de relaxare precum:

• Exercițiile fizice blânde;
• Activități relaxante care reduc tensiunea emoțională.

Atenție!
>>>>>>>>>Chiar dacă metodele naturiste pot fi utile, este esențial să se discute cu medicul curant înainte de a le include în rutina zilnică, mai ales dacă se urmează un tratament medicamentos. Unele suplimente sau plante pot interacționa cu medicamentele sau pot agrava simptomele.

Regimul alimentar și stilul de viață al pacienților diagnosticați cu lichen plan + Care sunt contraindicațiile specifice?

Regimul alimentar și stilul de viață pot influența evoluția lichenului plan, mai ales în ceea ce privește intensitatea simptomelor și riscul de recidivă.

În primul rând, o alimentație echilibrată, bazată pe principii antiinflamatorii, poate aduce beneficii în gestionarea inflamației cronice. Este indicat să se consume zilnic legume proaspete, verdețuri, fructe de pădure, morcovi și alte surse naturale de antioxidanți. Acestea susțin imunitatea și ajută la protejarea țesuturilor de agresiunile oxidative.

În același timp, este indicat să se includă în dietă alimente bogate în acizi grași omega-3, cum ar fi somonul, sardinele sau macroul. Dacă peștele gras nu face parte din alimentația obișnuită, se poate discuta cu medicul despre introducerea unor suplimente pe bază de ulei de pește.

Hidratarea – importanța pentru gestionarea lichenului plan

Hidratarea este esențială în orice tip de lichen plan, întrucât pielea și mucoasele afectate au nevoie de un nivel optim de umiditate pentru a se reface. Se recomandă un consum adecvat de apă pe parcursul zilei, iar în formele orale ale bolii este bine să se evite lichidele foarte fierbinți sau reci, care pot accentua iritația locală.

În paralel, este utilă identificarea alimentelor care pot declanșa sau agrava disconfortul. Pentru unele persoane, alimentele acide (citrice, oțet), picante sau cu temperaturi extreme pot accentua sensibilitatea locală, mai ales în cazul afectării mucoasei bucale.

Gestionarea stresului este o altă componentă importantă, deoarece mulți pacienți observă că simptomele se intensifică în perioadele tensionate. Se pot introduce în rutina zilnică activități relaxante precum plimbările ușoare. Totodată, exercițiile fizice regulate, efectuate într-un ritm moderat, pot contribui atât la relaxare, cât și la echilibrarea sistemului imunitar.

În cazul formelor cutanate, îngrijirea pielii trebuie adaptată, astfel încât să evite orice potențial iritant. Se recomandă utilizarea produselor de igienă fără parfumuri, alcool sau alți agenți agresivi. Pielea trebuie menținută bine hidratată, prin aplicarea zilnică de emoliente sau loțiuni calmante, mai ales după baie sau duș. În cazul expunerii la soare, este importantă folosirea cremelor cu factor de protecție ridicat, mai ales dacă există leziuni vizibile sau dacă pacientul are o formă actinică a bolii.

Astfel, prin adoptarea unui stil de viață echilibrat și atent la nevoile organismului, pacienții cu lichen plan pot contribui activ la controlul simptomelor și pot susține efectele tratamentului medical în curs.

Evoluția pe termen lung a lichenului plan

Lichenul plan este o afecțiune inflamatorie cu evoluție variabilă, care se poate întinde pe perioade lungi de timp. Boala evoluează adesea în episoade – perioadele de activitate alternează cu intervale de remisiune, uneori spontane, alteori obținute în urma tratamentului. Modul în care se manifestă și durata acestor episoade diferă de la persoană la persoană, în funcție de forma clinică, zona afectată și răspunsul individual la tratament.

În general, forma cutanată a bolii tinde să se amelioreze în timp, iar în multe cazuri, leziunile dispar de la sine în decurs de un an sau doi. Chiar și așa, pe piele pot rămâne urme pigmentare temporare după vindecarea erupției.

Lichenul plan oral, însă, are o evoluție mai lentă și tinde să fie recurent. Leziunile de la nivelul mucoasei bucale pot persista ani întregi, necesitând îngrijire constantă și monitorizare regulată. Deși riscul de transformare malignă este scăzut, acesta există, motiv pentru care controlul periodic este recomandat.

Lichenul plan genital – complicații și tratament

Forma genitală poate fi mai dificil de tratat. Forma genitală are o tendință de a deveni cronică. La unele femei, leziunile persistente pot duce, în timp, la complicații structurale. Exemple de complicații structurale sunt fuziunile la nivelul mucoaselor. Exemple de complicații structurale sunt îngustările la nivelul mucoaselor. Aceste complicații afectează confortul. Aceste complicații afectează calitatea vieții.

Evoluția bolii poate fi influențată de mai mulți factori. Un factor este eficiența tratamentului aplicat. Un factor este evitarea factorilor declanșatori (precum stresul). Un factor este evitarea factorilor declanșatori (precum anumite medicamente). Un factor este existența altor afecțiuni de fond (cum ar fi bolile hepatice). Un factor este existența altor afecțiuni de fond (cum ar fi tulburările autoimune). În multe situații, remisiunea completă este posibilă. Acest lucru este valabil mai ales dacă afecțiunea este diagnosticată la timp. Acest lucru este valabil mai ales dacă afecțiunea este tratată corect.

Pe termen lung, supravegherea medicală regulată este importantă. Acest lucru este valabil mai ales în formele care implică mucoasele. Acest lucru este valabil mai ales în formele care se manifestă prin leziuni extinse. O parte esențială a managementului constă în adaptarea continuă a tratamentului la nevoile pacientului. Adaptarea se face în funcție de răspunsul la terapiile urmate. Adaptarea se face în funcție de evoluția simptomelor.

În pofida acestor date, cercetările actuale oferă perspective promițătoare pentru pacienții cu lichen plan. Astfel, se dezvoltă tratamente noi. Aceste tratamente sunt mai bine direcționate către mecanismele imune care stau la baza afecțiunii. Aceasta ar putea crește eficiența terapiei. Ar putea reduce riscul recidivelor în viitor.

În concluzie, lichenul plan necesită o gestionare atentă. Lichenul plan necesită o gestionare pe termen lung. Prin respectarea tratamentului recomandat, majoritatea pacienților pot menține un control eficient al simptomelor. Prin monitorizarea periodică, majoritatea pacienților pot menține un control eficient al simptomelor. Prin adoptarea unui stil de viață echilibrat, majoritatea pacienților pot menține un control eficient al simptomelor. Majoritatea pacienților pot menține o bună calitate a vieții. De altfel, comunicarea constantă cu medicul specialist rămâne esențială pentru adaptarea corectă a abordării terapeutice.

Referințe:

1. Cheng, S., Kirtschig, G., Cooper, S., Thornhill, M., Leonardi-Bee, J., & Murphy, R. (2012). Interventions for erosive lichen planus affecting mucosal sites. Cochrane Database of Systematic Reviews, 2012(2), CD008092. https://www.cochranelibrary.com/cdsr/doi/10.1002/14651858.CD008092.pub2/full;
2. Gorouhi, F., Davari, P., & Fazel, N. (2014). Cutaneous and mucosal lichen planus: a comprehensive review of clinical subtypes, risk factors, diagnosis, and prognosis. The Scientific World Journal, 2014, 742826. https://www.hindawi.com/journals/tswj/2014/742826/;
3. Le Cleach, L., & Chosidow, O. (2012). Clinical practice. Lichen planus. The New England Journal of Medicine, 366(8), 723-732. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/nejmcp1103641;
4. Usatine, R. P., & Tinitigan, M. (2011). Diagnosis and treatment of lichen planus. American Family Physician, 84(1), 53-60. https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2011/0701/p53.html;
5. van der Meij, E. H., Mast, H., & van der Waal, I. (2007). The possible premalignant character of oral lichen planus and oral lichenoid lesions: a prospective five-year follow-up study of 192 patients. Oral Oncology, 43(8), 742-748.

Sursa foto: Shutterstock.com