Infecția cu oxiuri (Enterobius vermicularis): simptome, diagnostic și tratament pentru copii și adulți

Infecția cu oxiuri (Enterobius vermicularis) este una dintre cele mai frecvente parazitoze intestinale, în special la copiii de vârstă preșcolară și școlară. Transmisă prin contact direct sau prin obiecte contaminate, această afecțiune provoacă mâncărimi anale intense, mai ales noaptea, și tulburări de somn. În continuare, vom analiza în detaliu cauzele, simptomele, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament, dar și cum poate fi prevenită recurența acestei infecții frecvente.

Rezumat:

1. Oxiurii sunt extrem de contagioși și afectează mai ales copiii.
Transmiterea se face prin ouă microscopice care ajung în gură prin mâini murdare, obiecte contaminate sau praf. Autoinfectarea este frecventă, mai ales în colectivități.

2. Principalul simptom este mâncărimea anală nocturnă.
Aceasta apare când femela oxiur depune ouă în jurul anusului. Pot apărea insomnie, agitație, iritabilitate și dureri abdominale ușoare.

3. Tratamentul implică medicamente și igienă strictă.
Albendazol, mebendazol și pirantel sunt cele mai folosite. Este esențial ca toți membrii familiei să fie tratați simultan și să se respecte măsuri riguroase de curățenie.

Ce sunt oxiurii (viermișorii intestinali), cum arată și cum se transmit?

Infecția cu oxiuri (Enterobius vermicularis), cunoscută și sub denumirea de enterobiază, este cea mai frecventă parazitoză intestinală la nivel global, afectând în special copiii de vârstă școlară și preșcolară.

Oxiurii sunt viermi intestinali alb-gălbui, subțiri și alungiți, cu extremitatea posterioară ascuțită. Femelele adulte măsoară între 8 și 13 mm, iar masculii între 2 și 5 mm. Acești paraziți trăiesc în porțiunea inițială a intestinului gros (cecul și colonul ascendent), unde se fixează de mucoasa intestinală.

În timpul nopții, femelele migrează spre regiunea perianală și depun mii de ouă în pliurile pielii, declanșând mâncărimi intense și somn neliniștit. Nu toate persoanele infectate prezintă simptome, însă pruritul anal nocturn este semnul cel mai caracteristic.

Transmiterea are loc prin mecanismul fecal-oral. Ouăle microscopice se pot răspândi prin mâinile contaminate, obiecte de uz comun sau chiar prin particule de praf inhalate. Acestea supraviețuiesc pe suprafețe câteva săptămâni. Autoinfectarea este frecventă, în special la copii, din cauza obiceiurilor de igienă și a contactului apropiat din colectivități.

Simptomele infecției cu oxiuri la copii și adulți

Simptomele infecției cu oxiuri pot varia semnificativ, în funcție de intensitatea infestării, vârsta pacientului și reacția sistemului imunitar. În general, copiii sunt mai afectați decât adulții, manifestând simptome mai evidente și mai persistente.

Cel mai frecvent semn clinic este pruritul anal nocturn – o senzație intensă de mâncărime în jurul anusului, care apare predominant seara sau noaptea, în momentul depunerii ouălor de către femelele parazite. Acest simptom poate duce la scrăpinat repetat, iritații cutanate locale și tulburări de somn.

Insomnia, somnul fragmentat și agitația nocturnă sunt consecințe directe ale mâncărimii persistente. În cazul copiilor, pot apărea iritabilitate, scăderea capacității de concentrare și oboseală cronică, în timp ce la adulți se poate resimți o diminuare a calității vieții și a randamentului zilnic.

Alte manifestări posibile includ:

• modificări de comportament – nervozitate, stări de neliniște, agitație;
• dureri abdominale ușoare, greață ocazională sau modificări ale tranzitului intestinal;
• prezența oxiurilor – observarea viermilor în regiunea perianală sau în scaun, sub formă de filamente albe subțiri, mai ales dimineața sau pe lenjeria intimă.

În cazul femeilor, paraziții pot migra accidental către tractul urogenital, determinând prurit vulvar, vulvovaginite sau, mai rar, simptome urinare. Pe de altă parte, în infestările masive, pot apărea leziuni de grataj, infecții bacteriene secundare și, în cazuri izolate, manifestări neurologice nespecifice, precum cefalee sau amețeli, cauzate de reacțiile organismului la toxinele eliberate de paraziți.

În acest context, o soluție naturală care susține sănătatea digestivă și ajută la eliminarea paraziților este Premium Anti Parasites Formula. Acest produs conține 12 extracte naturale din plante, rădăcini și fructe cu acțiune antiparazitară, antifungică și antibacteriană, precum coajă de nucă neagră, pelin, cuișoare, usturoi, frunze de măslin, oregano, mentă, semințe de grapefruit și de dovleac.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Diagnosticarea infecției cu oxiuri

Dacă tu sau copilul tău prezentați mâncărimi anale, mai ales pe timpul nopții, este esențial să consulți un medic. Acesta va discuta cu tine despre simptomele apărute, cum ar fi pruritul nocturn sau observarea de viermișori în scaun ori în zona anală.

Pentru confirmarea diagnosticului, medicul va recomanda testul cu bandă adezivă. Această metodă presupune aplicarea unei benzi transparente pe zona anală dimineața, imediat după trezire, înainte de a merge la baie sau de a face duș. Ouăle depuse în timpul nopții se vor lipi de bandă, care va fi apoi analizată la microscop pentru identificarea parazitului.

Testul trebuie repetat în mai multe dimineți consecutive pentru rezultate cât mai exacte. O singură recoltare poate fi insuficientă, însă trei recoltări în zile diferite cresc semnificativ precizia.

De asemenea, uneori oxiurii pot fi vizibili cu ochiul liber. În timpul somnului, femelele ies din intestin și pot fi observate în jurul anusului – sunt subțiri, de culoare alb-gălbuie și activi în jurul orei 1–2 dimineața.

În cazuri rare, medicul poate recomanda analize de sânge pentru evaluarea nivelului de eozinofile, însă acestea nu sunt concludente pentru diagnostic. Diagnosticul diferențial este important pentru a exclude alte cauze ale pruritului, cum ar fi dermatita sau alte infecții.

Tratamentul oxiurilor la copii și adulți

Combaterea infecției cu oxiuri necesită o abordare complexă, bazată pe administrarea de medicamente antihelmintice și pe măsuri stricte de igienă. Tratamentul este similar la copii și adulți, însă dozele se ajustează în funcție de vârstă și greutate.

Cele mai utilizate medicamente împotriva oxiurilor sunt albendazolul, mebendazolul și pirantelul:

• Albendazolul se administrează într-o singură doză de 400 mg la adulți sau 10 mg/kg la copii, cu posibilitatea repetării după 2-3 săptămâni pentru a distruge larvele apărute ulterior.
• Mebendazolul este disponibil sub formă de comprimate sau suspensie. Se administrează în doză de 100 mg la adulți și copii peste 2 ani, cu o a doua doză recomandată la 2-3 săptămâni. Pastilele pentru copii pe bază de mebendazol sunt sigure și bine tolerate.
• Pirantelul se administrează în doză de 11 mg/kg (maximum 1 g la adulți). Acționează prin blocarea transmisiilor neuromusculare ale parazitului, paralizându-l și facilitând eliminarea acestuia.

Pentru adulți, tratamentul poate include și produse topice, cum ar fi creme calmante pentru mâncărime. De asemenea, antihistaminicele pot ameliora pruritul nocturn și pot contribui la un somn odihnitor. Discută cu medicul despre aceste opțiuni suplimentare.

Dat fiind că oxiurii se transmit cu ușurință, toți membrii familiei sau persoanele aflate în contact strâns cu cel infectat trebuie tratați simultan, chiar dacă nu prezintă simptome. Această măsură previne reinfectarea și contribuie la eliminarea completă a paraziților.

Totodată, eficiența tratamentului se verifică prin repetarea amprentei anale la 1-2 săptămâni după finalizarea medicației. Dacă ouăle persistă, medicul poate recomanda un al doilea ciclu de tratament sau schimbarea substanței active.

Igiena

Pe lângă tratamentul medicamentos, igienizarea riguroasă a locuinței este esențială în lupta împotrivei infecției. De asemenea, unele suplimente și remedii naturale pot susține sănătatea sistemului digestiv și pielea:

• Fă duș zilnic, mai ales dimineața, și spală bine zona anală.
• Spală lenjeria, prosoapele, hainele și fețele de pernă cu apă fierbinte.
• Schimbă zilnic lenjeria intimă și așternuturile.
• Evită scuturarea hainelor sau lenjeriilor, pentru a nu răspândi ouăle în aer.
• Nu permite copiilor să facă baie împreună.
• Curăță regulat suprafețele frecvent atinse (jucării, podele, blaturi, scaune de toaletă).
• Aspiră temeinic în întreaga locuință.
• Spală mâinile cu apă caldă și săpun, în special înainte de masă.
• Taie și curăță unghiile, evitând rosul lor.

Nu în ultimul rând, anumite alimente și plante pot avea efecte benefice în timpul infecției:

• Sucul de varză crudă – posibil efect dezinfectant intestinal.
• Usturoiul, hreanul, morcovii, nucile – potențial efect vermifug.
• Băi de șezut cu pelin, cimbru, cimbrișor, coada-șoricelului – pot calma mâncărimea.

Atenție! Suplimentele și remediile naturiste nu înlocuiesc tratamentul medical. Pot interacționa cu anumite medicamente, așa că trebuie să consulți medicul înainte de utilizare. Întrerupe consumul imediat dacă apar reacții adverse.

Prevenirea și eliminarea rapidă a oxiurilor

Prevenirea și eliminarea rapidă a oxiurilor se bazează pe întreruperea ciclului de transmitere prin igienă personală și curățenie în locuință.

Așadar, fii proactiv și adoptă aceste obiceiuri sănătoase:

• Spălarea mâinilor cu apă caldă și săpun este fundamentală. Spală-te după utilizarea toaletei, înainte de mese, înainte de a atinge gura sau nasul și după contactul cu animale. Învață copiii să facă același lucru.
• Păstrează unghiile scurte și curate. Sub unghii se pot aduna ouă de oxiuri care pot ajunge în gură.
• Dușurile zilnice, preferabil dimineața, ajută la îndepărtarea ouălor de pe piele. Schimbă lenjeria intimă în fiecare zi. Spală lenjeria și hainele la minimum 60°C.
• Curățenia locuinței este esențială. Ouale de oxiuri se pot lipi de suprafețe precum jucării, robinete, așternuturi sau scaune de toaletă, timp de până la două săptămâni.

Iată ce poți face pentru a preveni răspândirea ouălor de oxiuri:

• Curăță frecvent jucăriile, blaturile, toaletele, ustensilele și alte suprafețe cu apă și săpun.
• Aspiră în mod regulat covoarele și podelele.
• Schimbă zilnic așternuturile și spală-le la temperaturi ridicate.
• Nu scutura hainele sau lenjeria pentru a evita răspândirea ouălor în aer.
• Evită scărpinatul în zona anală. La copii, educația igienică este importantă.

Ce complicații pot apărea în cazul infecției netratate cu oxiuri?

În general, infecțiile cu oxiuri nu provoacă probleme grave de sănătate. Cu toate acestea, dacă nu sunt tratate, pot apărea complicații care afectează calitatea vieții.

Complicațiile infecției cu oxiuri sunt următoarele:

• Vaginită și endometrită – Paraziții pot migra din zona anală spre vagin, uter și trompe uterine. Acest lucru poate duce la inflamații precum vaginita (inflamația vaginului) și endometrita (inflamația mucoasei uterului).
• Infecții ale tractului urinar – Oxiurii pot ajunge la uretră și vezică, provocând infecții urinare repetate, în special la femei și fete.
• Leziuni și infecții cutanate – Scărpinatul excesiv în zona anală poate duce la iritații și infecții bacteriene cu Staphylococcus aureus sau Streptococcus pyogenes.
• Pierdere în greutate – Infecțiile severe pot interfera cu absorbția nutrienților și pot duce la scădere în greutate, mai ales la copii.
• Dureri abdominale – Un număr mare de oxiuri poate cauza disconfort abdominal și tulburări de tranzit intestinal.
• Complicații în zona abdominală – În cazuri rare, infecția poate afecta cavitatea peritoneală și duce la abcese sau inflamații severe.
• Viermișori la sugari – La bebeluși, infecția poate provoca iritabilitate, tulburări de somn, scărpinat intens și întârziere în dezvoltare.
• Impact psihologic – Infecțiile cronice pot afecta somnul, pot crea anxietate sau jenă socială. La copii, pot influența negativ performanțele școlare.

În concluzie, infecția cu oxiuri (Enterobius vermicularis) este o parazitoză intestinală răspândită, mai ales la copii. Deși este considerată o afecțiune ușoară, impactul asupra calității vieții nu trebuie subestimat. Succesul depinde de igiena personală și a locuinței, precum și de tratamentul tuturor membrilor familiei.

Disclaimer! Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc consultul medical de specialitate. Pentru un diagnostic precis și tratament personalizat, adresează-te întotdeauna unui medic.

Referințe:

• Pinworm Infections. Centers for Disease Control and Prevention.
• Enterobius vermicularis (Pinworm). StatPearls Publishing; 2024 Jan-.
• Threadworms. NHS.