Hidrocel (testicul umflat): Cauze, simptome și tratament pentru hidrocel congenital la copii și hidrocel testicular la adulți
Hidrocelul este o afecțiune în care lichidul se acumulează în jurul testiculului, determinând mărirea nedureroasă a acestuia. Aproximativ 10% dintre nou-născuți se confruntă cu această problemă, incidența fiind mai ridicată la prematuri, însă hidrocelul poate apărea la orice vârstă. Cunoașterea caracteristicilor acestei condiții permite recunoașterea din timp a simptomelor și orientarea către opțiunile de tratament adecvate.
Deși un hidrocel poate părea alarmant, majoritatea cazurilor nu sunt periculoase și nu afectează fertilitatea. Este important să cunoști cauzele, simptomele și opțiunile de tratament pentru a lua decizii informate despre sănătatea ta sau a copilului tău. Acest articol îți va oferi informațiile necesare pentru a înțelege mai bine această afecțiune.
Rezumat
- Originea și tipurile de hidrocel: poate fi congenital (apărut la naștere prin închiderea incompletă a canalului peritoneo-vaginal) sau dobândit (asociat cu traumatisme, infecții, inflamații ori tumori la adulți).
- Manifestări clinice: principalul simptom este umflătura nedureroasă a scrotului, care poate varia în dimensiuni și este diagnosticată prin examen fizic, transiluminare și ecografie.
- Tratament și recuperare: la copii, multe cazuri dispar spontan, dar atunci când persistă sau apar complicații, tratamentul chirurgical este recomandat. La adulți, hidrocelul necesită frecvent intervenție, iar recuperarea presupune respectarea indicațiilor medicale și o igienă locală riguroasă.
Ce este hidrocelul și cum afectează testiculul?
Hidrocelul se prezintă ca o umflătură nedureroasă a unuia sau ambelor testicule, cauzată de acumularea de lichid seros în învelișul testicular. Testiculele sunt protejate de o membrană numită tunică vaginală, care conține în mod normal o cantitate mică de lichid ce facilitează lubrifierea. Atunci când volumul acestui lichid crește anormal, se formează hidrocelul: lichidul se adună și creează o pungă vizibilă în jurul testiculului, dând impresia de mărire în volum.
Această acumulare poate fi cauzată fie de o comunicare anormală cu cavitatea abdominală, fie de o producție excesivă de lichid la nivel local. În timpul dezvoltării fetale, testiculele coboară din abdomen în scrot prin canalul inghinal, însoțite de o prelungire de țesut ce formează un canal de legătură între abdomen și scrot. În mod normal, acest canal se închide la naștere sau în primul an de viață, prevenind astfel acumularea de lichid.
Tipuri de hidrocel – de la congenital la dobândit
Hidrocelul poate fi clasificat în funcție de modul în care apare și când se dezvoltă. Această clasificare ajută la înțelegerea tratamentului și a prognosticului.
- Hidrocelul congenital este frecvent la copii și apare când canalul peritoneo-vaginal nu se închide complet în timpul dezvoltării fetale. Există două tipuri: hidrocel comunicant, unde canalul rămâne deschis și permite fluidului să circule liber între abdomen și scrot, și hidrocel necomunicant, unde canalul s-a închis, dar lichidul a rămas captiv în tunica vaginală.
- Hidrocelul dobândit se dezvoltă mai târziu în viață, fiind mai frecvent la adulți. Poate apărea după o infecție, un traumatism, o inflamație sau chiar din cauza unor tumori testiculare. În aceste cazuri, hidrocelul este secundar afecțiunii care l-a provocat.
În funcție de localizare, există hidrocel testicular, unde lichidul se acumulează în jurul testiculului, și hidrocel funicular, unde acumularea are loc de-a lungul cordonului spermatic. Deși majoritatea cazurilor afectează un singur testicul, poate apărea și hidrocel bilateral, afectând ambele testicule.
Deși nu există un tratament naturist care să vindece hidrocelul, menținerea unui organism sănătos poate susține recuperarea și prevenirea complicațiilor asociate inflamației sau infecțiilor. În acest sens, Sucul de Aronia 100% natural poate reprezenta un sprijin datorită conținutului său bogat în antioxidanți, vitamine și substanțe cu efect antiinflamator. Aceste proprietăți nu tratează hidrocelul în mod direct, dar pot contribui la întărirea sistemului imunitar și la protecția generală a organismului, sprijinind astfel procesele naturale de regenerare și apărare.
Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro
Cauze și factori de risc pentru apariția hidrocelului
Cauzele hidrocelului variază în funcție de tipul afecțiunii și vârstă. Pentru hidrocelul congenital, principala cauză este închiderea incompletă a canalului peritoneo-vaginal în timpul dezvoltării intrauterine. Acest canal permite testiculelor să coboare în scrot, dar ar trebui să se închidă pentru a preveni acumularea de lichid.
Cauzele hidrocelului la adulți sunt mai variate și includ inflamații ale testiculului sau epididimului, traumatisme scrotale, infecții bacteriene sau virale și, uneori, tumori testiculare. În multe cazuri, cauza exactă nu este identificată, fiind clasificat ca hidrocel testicular idiopatic.
Factorii de risc includ:
- Nașterea prematură – crește riscul de hidrocel congenital prin dezvoltarea incompletă a sistemului reproductiv.
- Traumatismele scrotale – pot favoriza acumularea de lichid în jurul testiculului.
- Infecțiile genitale recurente – determină inflamații care pot duce la hidrocel dobândit.
- Intervențiile chirurgicale în zona inghinală – uneori pot afecta drenajul normal al lichidului.
- Vârsta înaintată – asociată cu o predispoziție mai mare la hidrocelul secundar.
Simptome și semne ale hidrocelului
Manifestarea principală a hidrocelului este umflătura nedureroasă a scrotului, care apare sub forma unui testicul mărit. Umflătura are de obicei o consistență moale și poate fi ușor deformată la palpare, afectând unul sau ambele testicule.
- La sugari și copii – scrotul apare mărit, fără semne de inflamație sau durere. În cazul hidrocelului comunicant, volumul poate varia pe parcursul zilei: mai mare seara și mai mic dimineața, datorită circulației lichidului între abdomen și scrot.
- La adulți – poate apărea o senzație de greutate sau plenitudine la nivelul scrotului, mai ales atunci când umflătura este semnificativă. Disconfortul poate iradia către zona inghinală sau regiunea lombară inferioară. Deși durerea nu este caracteristică, ea poate apărea în cazul unui hidrocel voluminos sau când se asociază cu inflamație.
Pentru confirmarea diagnosticului și excluderea altor afecțiuni, este esențial consultul medical și utilizarea metodelor specifice de diagnosticare.
Diagnosticarea hidrocelului – metode și investigații
Diagnosticarea hidrocelului începe cu o discuție detaliată cu medicul și un examen fizic. Medicul va analiza istoricul medical, debutul și evoluția simptomelor, precum și eventualele traumatisme sau infecții recente care ar putea fi legate de apariția hidrocelului testicular.
Examenul fizic include palparea scrotului pentru a evalua consistența, dimensiunea și mobilitatea umflăturii. O metodă simplă este transiluminarea, care presupune iluminarea scrotului cu o sursă de lumină puternică. În cazul hidrocelului, lumina va trece prin lichid, creând o imagine translucidă.
Pentru a confirma diagnosticul și a exclude alte afecțiuni, se poate face o ecografie scrotală. Această investigație oferă informații despre structura testiculului și permite diferențierea între hidrocel și alte probleme, cum ar fi hernia inghinală, varicocelul sau tumorile testiculare. În unele cazuri, pot fi necesare analize de sânge pentru a exclude infecții sau alte cauze.
Opțiuni de tratament pentru hidrocel la copii și adulți
Abordarea terapeutică depinde de vârstă, dimensiunea hidrocelului și severitatea simptomelor.
- La copii, hidrocelul congenital este adesea monitorizat, întrucât în multe cazuri se rezolvă spontan în primele 12-18 luni de viață, odată cu închiderea canalului peritoneo-vaginal.
- Când hidrocelul persistă sau provoacă disconfort, tratamentul de elecție este intervenția chirurgicală. Aceasta poate fi realizată prin:
- Hidrocelectomie – incizie la nivelul scrotului și îndepărtarea sacului de lichid;
- Închiderea canalului peritoneo-vaginal – indicată în cazul hidrocelelor comunicante.
- Pentru pacienții cu risc operator crescut, se poate apela la aspirația lichidului cu ac, însă soluția este temporară și prezintă un risc ridicat de recidivă.
- Nu există un tratament definitiv fără intervenție chirurgicală, dar unele măsuri pot ameliora simptomele: purtarea unui suspensor, aplicarea de comprese reci și evitarea efortului fizic intens.
Recuperarea după operația de hidrocel
Recuperarea după operația de hidrocel necesită atenție și respectarea indicațiilor medicale pentru o vindecare optimă. Durata recuperării variază în funcție de tipul intervenției, vârsta și starea generală de sănătate.
În primele zile după operație, odihnește-te și evită eforturile fizice. Durerea poate fi controlată cu analgezice prescrise de medic, iar compresele reci pot reduce inflamația. Este important să porți un suspensor sau lenjerie strâmtă pentru a susține scrotul și a reduce edemul.
Îngrijește bine zona operată, menținând o igienă riguroasă, curățând delicat cu apă și săpun neutru și uscând prin tamponare. Dacă observi semne de infecție, cum ar fi roșeață, căldură locală, secreții sau febră, contactează imediat medicul. Poți relua treptat activitățile normale, de obicei după 2-4 săptămâni, în funcție de cum te vindeci și de recomandările medicului.
Hidrocelul este o afecțiune relativ frecventă, atât la copii, cât și la adulți, caracterizată prin acumularea de lichid în jurul testiculului. Deși în cele mai multe cazuri nu este periculos și se poate rezolva spontan la sugari, consultul medical rămâne esențial pentru diagnosticarea corectă și alegerea tratamentului adecvat. În situațiile persistente sau simptomatice, intervenția chirurgicală reprezintă soluția principală, cu șanse mari de vindecare completă.
Referințe:
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16294-hydrocele
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559125/
https://www.healthline.com/health/hydrocele
Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medical profesionist. Consultă întotdeauna un medic pentru diagnostic și tratament.
