Glicogen – o polizaharidă esențială, cum contribuie la funcționarea optimă a organismului și din ce surse o poți obține

Glicogenul este o polizaharidă vitală pentru organism, fiind forma principală de stocare a energiei din glucoză. Acesta joacă un rol central în menținerea nivelurilor optime de energie, alimentând atât activitățile zilnice, cât și efortul fizic intens.

Depozitat în principal în ficat și mușchi, glicogenul este descompus în glucoză atunci când organismul are nevoie rapidă de combustibil, mai ales în timpul exercițiilor fizice sau al perioadelor de post. Dacă vrei să afli ce e glicogenul, cum acționează acesta, utilizările glicogenului, ce este glicogenul din mușchi, dar și multe alte detalii esențiale despre el, citește în continuare acest articol. De asemenea, vom discuta în următoarele rânduri și despre importanța unei diete echilibrate pentru a ne menține rezervele optime de glicogen și ce rol are acesta în sănătatea metabolică și performanța sportivă.

Glicogenul – ce este, care este rolul său și cum este metabolizat de organism

Înainte de toate, este important să înțelegi glicogenul prin definiția sa. Glicogenul este o substanță esențială pentru stocarea energiei în corpul uman, având un rol crucial în menținerea nivelurilor de energie și în susținerea diferitelor procese metabolice. Acesta funcționează ca o rezervă de glucoză, pe care organismul o poate accesa rapid atunci când are nevoie de un aport suplimentar de energie. Află din următoarele rânduri care este rolul glicogenului în funcționarea corpului și modul în care este utilizat și metabolizat pentru a asigura echilibrul energetic necesar unui stil de viață sănătos.

Ce este glicogenul – definiție, care este structura sa și cum se formează

După cum ai aflat deja, glicogenul este o polizaharidă formată din molecule de glucoză, care servește drept principală formă de stocare a carbohidraților în organismul uman și animal. El este esențial pentru reglarea glicemiei și este depozitat în principal în ficat și mușchi, unde poate fi descompus rapid în glucoză atunci când organismul are nevoie de energie.

Dacă ne referim la glicogen și structura sa, aceasta este una ramificată, asemănătoare cu amidonul. Glicogenul este compact, iar fiecare lanț al structurii sale este format din unități repetate de glucoză, legate prin legături glicozidice:

• Legături α(1→4): formează lanțul principal.
• Legături α(1→6): apar la fiecare aproximativ 8-12 unități de glucoză și formează ramificațiile.

Structura glicogenului (ramificată) îi permite să fie ușor descompus și rapid mobilizat pentru a furniza glucoza necesară funcționării celulelor.

Glicogenul se formează printr-un proces numit glicogeneză, care are loc în ficat și mușchi. Acest proces începe atunci când nivelurile de glucoză din sânge sunt ridicate, de obicei după masă. Prin glicogeneză, moleculele de glucoză sunt legate una de cealaltă pentru a forma lanțuri lungi, ramificate, care constituie depozitele de glicogen. Aceste depozite sunt esențiale pentru menținerea nivelului de energie între mese și pentru alimentarea efortului fizic. Cu alte cuvinte, glicogenul și structura, și implicit glicogeneza, sunt benefice pentru întregul corp.

Glicogeneza implică mai multe etape:

1. Fosforilarea glucozei: Glucoza este fosforilată la glucoză-6-fosfat de enzima hexokinază (în mușchi) sau glucokinază (în ficat).
2. Transformarea în glucoză-1-fosfat: Glucoză-6-fosfatul este transformat în glucoză-1-fosfat de enzima fosfoglucomutază.
3. Activarea glucozei: Glucoza-1-fosfat se combină cu uridin trifosfat (UTP) pentru a forma UDP-glucoză (glucoză activată).
4. Elongarea și ramificarea glicogenului: Glicogen sintaza adaugă glucoza activată la lanțul de glicogen existent, formând legături α(1→4), iar enzima de ramificare introduce legături α(1→6).

Alimente care conțin glicogen:

Sucul de sfeclă roșie este un aliat valoros pentru susținerea stocării de glicogen în organism. Bogat în carbohidrați naturali, precum zaharurile simple, sucul de sfeclă oferă o sursă rapidă de energie, esențială în special după antrenamente intense. Consumul acestui suc poate stimula refacerea rapidă a rezervelor de glicogen, ajutând mușchii să recupereze energia consumată.

De asemenea, sfecla conține nitrați, care pot îmbunătăți circulația sângelui și eficiența oxigenării mușchilor, ceea ce contribuie la performanțe sportive mai bune. Sucul de sfeclă poate ajuta la reducerea oboselii și la creșterea rezistenței, făcând exercițiile fizice mai eficiente.

Suc de Sfeclă Roșie 3L ECO

(618)

59 lei53,10 lei

Cumpără acum!

Integrând sucul de sfeclă roșie în dieta ta, poți beneficia nu doar de un boost de energie, dar și de nutrienți esențiali, precum vitaminele și antioxidanții, care sprijină sănătatea generală.

Sucul de sfeclă roșie ECO, marca Aronia Charlottenburg, este preparat doar prin presarea la rece a legumelor crescute în regim ecologic. Sucul nostru este atent împachetat într-un recipient de 3L, cu închidere ermetică, astfel încât să te poți bucura de beneficiile complete ale acestei legume-minune, dar și de gustul său minunat, chiar și după desigilare. Produsul nostru nu conține niciun fel de aditiv, conservanți, coloranți sau zahăr adăugat – doar sfeclă roșie pură, aromată, sănătoasă și gata oricând să îți sprijine organismul în funcționarea optimă!

Rolul glicogenului în organism

Glicogenul îndeplinește mai multe funcții importante în organism, având un rol esențial în gestionarea energiei. Iată principalele sale funcții:

• Stocarea energiei

Glicogenul este principala formă de stocare a energiei în organismul uman și animal. Atunci când consumăm carbohidrați, surplusul de glucoză este transformat în glicogen și stocat în ficat și mușchi pentru utilizare ulterioară.

• Reglarea glicemiei

Glicogenul joacă un rol esențial în menținerea nivelului normal de glucoză în sânge. În momentele de necesitate, între mese sau în timpul exercițiilor fizice, glicogenul este descompus în glucoză și eliberat în sânge, asigurând astfel un aport constant de energie pentru celule.

• Furnizarea de energie în timpul exercițiilor fizice

În timpul activităților fizice intense, mușchii utilizează glicogenul stocat ca sursă rapidă de energie. Glicogenul din mușchi este descompus rapid pentru a genera ATP, care este utilizat în procesele metabolice necesare pentru contracția musculară.

• Sursă de energie pentru organe

Glicogenul din ficat este esențial pentru a susține activitatea organelor vitale, în special în perioadele de foame sau stres, când glucoza din sânge scade. Prin eliberarea glucozei în sânge, glicogenul contribuie la menținerea funcționării normale a creierului, inimii și altor organe.

• Metabolismul glucidelor

Glicogenul este implicat în metabolismul glucidelor, având un rol cheie în ciclul metabolic al glucozei. Prin procesele de glicogeneză și glicogenoliză, organismul reglează echilibrul energetic și utilizarea glucozei.

• Adaptabilitate metabolică

Glicogenul permite organismului să se adapteze rapid la variațiile în alimentație și activitate fizică. În timpul exercițiilor sau al consumului redus de carbohidrați, organismul poate mobiliza rapid glicogenul pentru a răspunde nevoilor energetice.

Metabolismul glicogenului – glicogenul muscular, hepatic și hidroliza

Metabolismul glicogenului implică două procese cheie: glicogeneza, despre care am discutat anterior, și glicogenoliza. Aceste procese sunt esențiale pentru gestionarea energiei în organism.

Hidroliza glicogenului, cunoscută și sub numele de glicogenoliză, este procesul prin care glicogenul stocat în ficat și mușchi este descompus pentru a elibera glucoză. Acest proces are loc în momentele în care organismul are nevoie de energie suplimentară.

Etapele hidrolizei glicogenului

1. Inițierea:

• Glicogenoliza începe prin activarea glicogen fosforilazei, o enzimă care adaugă un grup fosfat la legăturile glicozidice ale glicogenului, eliberând glucoză-1-fosfat.

1. Transformarea glucozei:
   • Glucoza-1-fosfat este convertită în glucoză-6-fosfat prin intermediul enzimei fosfoglucomutază. Aceasta este o formă utilizabilă de glucoză în metabolismul celular.
2. Utilizarea glucozei:
   • În mușchi, glucoza-6-fosfat intră în glicoliză pentru a produce ATP (energia utilizabilă de către celule).
   • În ficat, glucoza-6-fosfat poate fi transformată în glucoză liberă prin acțiunea enzimei glucoză-6-fosfatază, permițând eliberarea acesteia în sânge pentru a menține nivelurile de glucoză.

Îți sună puțin familiar ceea ce tocmai ai citit? Ei bine, putem spune că glicogenul are un parcurs ciclic în organismul nostru. Practic, hidroliza glicogenului este procesul metabolic opus glicogenezei. Cu alte cuvinte, dacă glicogeneza este procesul prin care glucoza este transformată în glicogen pentru a fi stocată în organism, hidroliza este procesul prin care glicogenul, la rândul său, este descompus în glucoză, eliberând astfel energie. Iată cea mai simplă definiție a întregului proces pe care tocmai l-am descris:

• Glicogeneza = sinteza și formarea glicogenului (stocare)
• Glicogenoliza = descompunerea glicogenului (eliberare de energie)

Reglarea glicogenolizei

Procesul de glicogenoliză este reglat hormonal de:

• Glucagon: Secreția sa crește în condiții de glicemie scăzută, stimulând glicogenoliza în ficat pentru a elibera glucoză în sânge.
• Adrenalină: Este eliberată în timpul stresului sau al activităților fizice intense și stimulează descompunerea glicogenului, în special în mușchi, pentru a furniza energie rapidă.
• Insulina: Oprește glicogenoliza și stimulează glicogeneza, astfel încât organismul să stocheze energie sub formă de glicogen atunci când nivelul glucozei în sânge este ridicat.

Tipuri de glicogen

Glicogenul poate fi clasificat în două categorii principale, în funcție de locația și funcția sa în organism:

1. Glicogenul muscular

• Este stocat în mușchii scheletici.
• Servește ca sursă rapidă de energie în timpul activităților fizice intense. Mușchii folosesc glicogenul pentru a produce ATP prin glicoliză.
• Glucoza obținută din glicogenul muscular nu poate fi eliberată în sânge; este utilizată direct de către mușchi.

2. Glicogenul hepatic

• Este stocat în ficat.
• Reglează nivelurile de glucoză din sânge. În timpul postului sau între mese, ficatul descompune glicogenul și eliberează glucoză în circulație pentru a menține o concentrație constantă de glucoză în sânge.
• Glucoza eliberată din glicogenul hepatic poate fi utilizată de către întregul organism.

Glicogenoza – boala de stocare a glicogenului și alte afecțiuni înrudite

Glicogenoza se referă la un grup de boli rare de stocare a glicogenului, care rezultă din deficiențe în enzimele implicate în metabolismul acestuia. Aceste afecțiuni afectează capacitatea organismului de a sintetiza sau descompune glicogenul, ducând la acumularea excesivă de glicogen în diverse țesuturi.

Tipuri de glicogenoze

Boala von Gierke (Tip I):

Această formă este cauzată de lipsa enzimei glucoză-6-fosfatază. Persoanele afectate pot avea hipoglicemie severă, adică niveluri scăzute de glucoză în sânge, dar și hepatomegalie (ficat mărit). Alte simptome includ probleme de creștere și un nivel crescut de acid lactic.

Boala Pompe (Tip II):

Aici, deficitul este al enzimei acid alfa-glucozidază. Aceasta afectează mușchii și inima, ducând la slăbiciune musculară progresivă și cardiomiopatie (o afecțiune a mușchiului cardiac).

Boala Cori (Tip III):

Această afecțiune este cauzată de o deficiență a enzimei de ramificare. Persoanele cu boala Cori pot experimenta hepatomegalie și hipoglicemie, dar simptomele musculare sunt mai puțin severe comparativ cu alte tipuri.

Boala Andersen (Tip IV)

La fel ca în cazul glicogenozei de tip III, boala Andersen se caracterizează printr-o deficiență a enzimei de ramificare, ducând la probleme hepatice severe.

Boala McArdle (Tip V):

În acest caz, deficitul este al glicogen fosforilazei. Persoanele afectate pot avea crampe musculare severe în timpul exercițiilor fizice intense și se pot simți foarte obosite rapid. O altă afecțiune similară este Boala Tarui (Tip VII), caracterizată printr-un deficit al fosfofructokinazei, ceea ce duce, de asemenea, la oboseală musculară și dificultăți în activitatea fizică.

Diagnosticul se face prin analize de sânge, biopsii și teste genetice, în funcție de simptome. Din păcate, nu există un tratament complet curativ, dar gestionarea simptomelor poate ajuta. Acest lucru depinde de tipul specific de afecțiune și de severitatea simptomelor. Iată câteva abordări comune:

• Dieta

O dietă bogată în carbohidrați complecși (precum cerealele integrale, legumele și fructele) poate ajuta la menținerea nivelului optim de glucoză din sânge. De asemenea, consumarea unor mese mai mici și mai frecvente (la 3-4 ore) poate preveni hipoglicemia. În anumite cazuri, se pot recomanda chiar mese în timpul nopții pentru a menține nivelul optim de glucoză.

• Exerciții fizice

Exercițiile regulate sunt esențiale, dar trebuie să fie adaptate la capacitățile individuale. Activitățile de intensitate moderată pot ajuta la îmbunătățirea forței musculare și a stării generale de sănătate. De asemenea, exercițiile trebuie să fie bine planificate, astfel încât să nu suprasolicite mușchii, mai ales în cazul persoanelor cu boala McArdle.

În cazul exercițiilor fizice, suplimentele cu carbohidrați pot fi utile pentru a preveni oboseala și crampele musculare.

• Terapia enzimatică

Pentru anumite tipuri de afecțiuni, precum boala Pompe, terapia enzimatică poate fi utilă. Aceasta implică administrarea unei enzime lipsă pentru a ajuta la descompunerea glicogenului.

• Monitorizare

Monitorizarea constantă a nivelurilor de glucoză din sânge este esențială, în special pentru persoanele cu hipoglicemie. Aceasta poate implica teste frecvente acasă sau vizite regulate la medic.

Surse de glicogen – ce alimente conțin glicogen și cum le poți integra în dietă pentru un stil de viață echilibrat

Pentru că glicogenul este o formă de stocare a glucozei, sintetizată de organismul nostru, el nu se găsește în alimente în mod direct. Totuși, prin consumul de alimente care conțin carbohidrați, ne putem ajuta organismul să producă glicogen. Iată câteva surse alimentare și sugestii pentru a le integra în dietă:

Surse de carbohidrați care contribuie la stocarea și sinteza glicogenului

1. Cereale Integrale:
   • Exemple: Ovăz, quinoa, orez brun, pâine integrală.
   • Integrare: Folosește cereale integrale ca bază pentru mesele tale. De exemplu, poți prepara terci de ovăz pentru mic dejun sau salate cu quinoa.
2. Legume:
   • Exemple: Cartofi, morcovi, sfeclă, porumb.
   • Integrare: Include legumele în fiecare masă. Poți face piureuri, supe, le poți adăuga în salate sau le poți consuma sub formă de suc ori smoothie.
3. Fructe:
   • Exemple: Banane, mere, fructe de pădure, portocale.
   • Integrare: Consumă fructe ca gustare sau adaugă-le în iaurturi, smoothie-uri sau cereale.
4. Leguminoase:
   • Exemple: Năut, linte, fasole.
   • Integrare: Folosește leguminoase în supe, salate sau ca garnitură pentru a adăuga proteine și carbohidrați.
5. Nuci și semințe:
   • Sunt o sursă bună de energie și nutrienți.
   • Integrare: Adaugă nuci și semințe în salate, iaurt sau smoothie-uri.

Sugestii pentru o dietă echilibrată

• Mese echilibrate: Asigură-te că fiecare masă conține o sursă de carbohidrați (cereale, legume, fructe), proteine (carne slabă, pește, tofu) și grăsimi sănătoase (avocado, ulei de măsline etc.).
• Gustări sănătoase: Alege gustări care combină carbohidrați cu proteine, precum iaurtul cu fructe sau humus cu legume.
• Planificare: Planifică-ți mesele zilnice pentru a te asigura că incluzi o varietate de alimente din toate grupurile alimentare.
• Hidratare: Nu uita să te hidratezi corespunzător, deoarece o bună hidratare sprijină metabolismul energetic.

În concluzie, glicogenul este o polizaharidă esențială, care joacă un rol crucial în metabolismul energetic al organismului. Acesta este vital pentru menținerea nivelurilor optime de glucoză din sânge, în special în perioadele de efort fizic intens.

Pentru a sprijini sinteza și stocarea glicogenului, este important să incluzi în dietă surse bogate în carbohidrați, precum cele pe care ți le-am sugerat în rândurile anterioare. Aceste alimente nu contribuie doar la formarea glicogenului, ci oferă și nutrienți esențiali care ajută la menținerea sănătății generale.

Prin urmare, înțelegerea rolului glicogenului și integrarea surselor sale în alimentație sunt pași esențiali pentru a asigura funcționarea optimă a organismului și pentru a putea avea un stil de viață activ și sănătos.

Surse de referință:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539802/

https://www.webmd.com/a-to-z-guides/what-is-glycogen

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6019055/