Empiemul: Cauze, simptome și tratament pentru empiemul pleural (pulmonar) și alte tipuri

Empiemul este o afecțiune gravă, cu potențial letal dacă nu este depistată și tratată la timp. Aceasta presupune acumularea de puroi în anumite cavități ale organismului, cel mai frecvent în spațiul pleural din jurul plămânilor. Cunoașterea cauzelor, simptomelor și a opțiunilor de tratament este esențială pentru protejarea sănătății respiratorii și pentru recunoașterea din timp a semnelor de alarmă. În acest articol vei descoperi informații detaliate despre empiemul pleural și alte forme de empiem, metode moderne de diagnostic, precum și terapiile disponibile. Totodată, vei afla ce măsuri simple și eficiente poți adopta pentru a preveni apariția acestei afecțiuni și pentru a-ți menține sănătatea plămânilor.
Rezumat
- Ce este empiemul și cât de grav poate fi – reprezintă acumularea de puroi într-o cavitate a corpului, cel mai des în spațiul pleural; netratat la timp poate deveni o afecțiune letală.
- Cauze, simptome și diagnostic – apare frecvent ca o complicație a pneumoniei bacteriene, fiind favorizat de factori precum diabetul, imunitatea scăzută sau bolile pulmonare cronice; simptomele principale sunt febra, durerea toracică, dificultățile de respirație și tusea; diagnosticul implică imagistică și analize de laborator.
- Tratament și prevenție – abordarea combină antibiotice, drenaj și uneori chirurgie; prevenția presupune tratarea corectă a infecțiilor respiratorii, vaccinare, igienă respiratorie, renunțarea la fumat și întărirea sistemului imunitar.
Ce este empiemul și cum afectează sănătatea ta?
Empiemul este definit ca o acumulare anormală de puroi într-o cavitate a corpului. Termenul provine din greacă și înseamnă „plin de puroi”. Cel mai des întâlnit este empiemul pleural, sau empiem pulmonar, care se dezvoltă în spațiul dintre plămâni și peretele toracic.
În mod normal, spațiul pleural conține o cantitate mică de lichid care permite plămânilor să se miște ușor în timpul respirației. Când acest spațiu se infectează, lichidul devine purulent și se acumulează, comprimând plămânii și afectând respirația. Această afecțiune poate evolua rapid și poate pune viața în pericol dacă nu este tratată corect și la timp.
Pe lângă empiemul pleural, există și alte forme mai rare:
- Empiemul subdural apare în spațiul dintre creier și membranele care îl învelesc, fiind o urgență neurochirurgicală.
- Empiemul vezicular afectează vezica biliară, putând apărea ca o complicație a colecistitei.
- Empiemul articular presupune acumularea de puroi în articulații și poate duce la distrugerea permanentă a cartilajului dacă nu este tratat rapid.
Cauzele și factorii de risc ai empiemului
Empiemul pleural apare, de obicei, ca o complicație a unei pneumonii bacteriene netratate sau tratate inadecvat. Conform studiilor, aproximativ 40% dintre pacienții cu pneumonie bacteriană pot dezvolta revărsat pleural, iar în 5–10% dintre aceste situații evoluția duce la empiem. Printre bacteriile cel mai des implicate se numără Streptococcus pneumoniae, Staphylococcus aureus și diferite bacterii gram-negative.
Formarea empiemului începe când bacteriile ajung în spațiul pleural. Aceasta poate fi o extindere directă a unei infecții pulmonare, o răspândire prin sânge de la alte infecții sau o contaminare directă în urma unor traumatisme toracice. Odată ajunse în spațiul pleural, bacteriile se înmulțesc rapid, ducând la formarea de puroi și la inflamația pleurei.
Alte cauze includ complicațiile postoperatorii, mai ales după intervenții chirurgicale toracice sau abdominale superioare. Tuberculoza pulmonară rămâne o cauză importantă în țările în curs de dezvoltare, iar pneumonia de aspirație poate duce la empiem la persoanele cu probleme de deglutiție. Abcesele pulmonare care se sparg în spațiul pleural și infecțiile sistemice severe pot, de asemenea, determina apariția acestei afecțiuni.
Există numeroși factori de risc pentru dezvoltarea empiemului:
- Diabetul zaharat necontrolat afectează imunitatea și întârzie vindecarea, crescând riscul de complicații infecțioase.
- Un sistem imunitar slăbit, din cauza unor boli autoimune, a tratamentelor imunosupresoare sau a chimioterapiei, reprezintă un factor de risc major.
- Consumul excesiv de alcool și utilizarea drogurilor intravenoase slăbesc sistemul imunitar și cresc riscul de infecții.
- Vârsta înaintată, peste 70 de ani, se asociază cu un risc crescut din cauza scăderii naturale a imunității.
- Afecțiunile pulmonare cronice, precum BPOC, bronșiectaziile sau fibroza pulmonară, favorizează dezvoltarea infecțiilor și a complicațiilor acestora.
Sprijinirea imunității prin nutriție și antioxidanți
Deoarece un sistem imunitar slăbit crește semnificativ riscul de apariție a infecțiilor, este esențial ca pacienții să acorde atenție și modului în care își susțin rezistența naturală a organismului. Pe lângă tratamentele medicale specifice, alimentația echilibrată și aportul de antioxidanți pot contribui la reducerea inflamației și la creșterea capacității de apărare a organismului.
Un exemplu în acest sens este Sucul de Aronia 100% natural, recunoscut pentru concentrația ridicată de polifenoli, antociani și vitamine cu rol antioxidant. Consumul său poate ajuta la:
- întărirea răspunsului imun;
- reducerea stresului oxidativ generat de infecții;
- susținerea proceselor de recuperare după episoade inflamatorii.
Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro
Simptomele empiemului – cum să recunoști semnele de avertizare
Identificarea precoce a simptomelor joacă un rol esențial pentru un prognostic favorabil. Manifestările pot debuta treptat sau brusc, în funcție de agentul infecțios și de rezistența organismului.
- Printre cele mai întâlnite semne se numără febra, care apare frecvent alături de frisoane și transpirații intense, în special pe timpul nopții.
- Durerea toracică este un alt simptom important, având intensitate variabilă și fiind localizată de obicei pe o singură parte. Această durere se agravează la respirație profundă, tuse sau mișcări, determinând pacientul să se încline spre partea afectată pentru a evita durerea. Durerea poate fi ascuțită la început, devenind mai surdă pe măsură ce afecțiunea avansează.
- Dispneea, sau dificultatea de a respira, apare din cauza presiunii exercitate de lichidul purulent asupra plămânului. Inițial, poate fi prezentă doar la efort, dar pe măsură ce cantitatea de puroi crește, dispneea devine evidentă chiar și în repaus. Pacienții descriu adesea senzația de „lipsă de aer” sau incapacitatea de a respira adânc.
- Tusea poate fi seacă la început, dar adesea devine productivă, cu expectorație purulentă de culoare galben-verzuie sau chiar cu sânge. Expectorația poate avea un miros neplăcut, mai ales în cazurile cauzate de bacterii anaerobe. Unii pacienți pot prezenta și hemoptizie (sângerare din căile respiratorii), care necesită evaluare medicală urgentă.
Alte simptome includ oboseala accentuată, pierderea poftei de mâncare și scăderea în greutate, care pot fi semnificative în cazurile cronice. Starea generală de rău, iritabilitatea și dificultatea de concentrare sunt frecvente și reflectă răspunsul organismului la infecția gravă. La examinarea fizică, medicul poate observa o mobilitate redusă a toracelui pe partea afectată, un sunet mat la percuție și diminuarea sau absența sunetelor respiratorii la auscultație.
Diagnosticarea empiemului – metode și proceduri medicale
Diagnosticarea corectă necesită o abordare sistematică, ce combină evaluarea clinică cu investigații imagistice și de laborator. Diagnosticul începe cu o discuție detaliată cu pacientul și un examen fizic complet, urmate de investigații specifice pentru a confirma suspiciunea.
- Radiografia toracică este primul pas în evaluarea imagistică, putând arăta prezența lichidului pleural și modificările pulmonare asociate. Totuși, această investigație nu poate face diferența între un revărsat pleural simplu și unul complicat cu empiem. De asemenea, cantitățile mici de lichid (sub 200-300 ml) pot să nu fie vizibile pe radiografie.
- Ecografia toracică a devenit o investigație importantă, oferind informații despre caracteristicile lichidului pleural. Această metodă poate identifica septuri și loculații, tipice pentru empiem, și poate ghida puncțiile și drenajul. Ecografia permite și estimarea cantității de lichid și evaluarea grosimii pleurei, informații importante pentru planificarea tratamentului.
- Tomografia computerizată (CT) cu contrast este cea mai precisă metodă de diagnostic. Această investigație oferă imagini detaliate ale toracelui, permițând diferențierea clară între empiem și abcesul pulmonar. CT-ul poate identifica „semnul split pleura”, caracteristic pentru empiem, și poate evalua extinderea infecției în structurile din jur.
- Toracocenteza diagnostică este o procedură esențială care presupune puncția spațiului pleural pentru a preleva lichid în vederea analizei. Această procedură se efectuează sub ghidaj ecografic pentru a reduce riscul de complicații. Analiza lichidului include examinarea aspectului, numărarea celulelor, determinarea nivelului de proteine, glucoză și LDH, precum și examinarea microbiologică cu colorația Gram și cultura bacteriană.
Tratamentul empiemului – opțiuni și abordări terapeutice în funcție de tipul de empiem
Tratamentul necesită o abordare complexă, ce combină antibioticele cu procedurile de drenaj și, în cazurile complicate, cu intervențiile chirurgicale. Tratamentul se adaptează în funcție de tipul de empiem, stadiul bolii și starea generală a pacientului.
1. Empiemul pleural
Antibiotice
- Terapia începe cu antibiotice cu spectru larg: de obicei o combinație de beta-lactamine cu inhibitori de beta-lactamază sau cefalosporine de generația a treia, asociate cu metronidazol pentru acoperirea bacteriilor anaerobe.
- Durata tratamentului se întinde, în general, pe mai multe săptămâni și depinde de evoluția clinică și de rezultatele analizelor.
Drenaj toracic
- Reprezintă o etapă esențială pentru evacuarea puroiului și reexpansiunea plămânului.
- Se realizează prin toracostomie cu tub de drenaj, efectuată sub anestezie locală, cu inserția unui tub conectat la un sistem de drenaj pentru evacuarea continuă a lichidului.
Terapia fibrinolitică intrapleurală
- Indicat atunci când empiemul este loculat sau drenajul simplu nu este suficient.
- Constă în administrarea de enzime fibrinolitice prin tubul de drenaj, pentru a descompune septurile și a facilita evacuarea puroiului.
Chirurgia toracică video-asistată (VATS)
- Recomandată în formele complexe sau refractare.
- Tehnică minim invazivă care permite: eliminarea puroiului, divizarea septurilor și curățarea pleurei.
- Avantaje: durere postoperatorie mai redusă, spitalizare mai scurtă și recuperare accelerată față de chirurgia clasică.
2. Empiemul subdural
- Considerat o urgență neurochirurgicală.
- Tratamentul presupune drenaj chirurgical imediat, realizat prin craniectomie sau prin găuri multiple în craniu, pentru eliminarea puroiului și spălarea cavității.
- Antibioticele se aleg în funcție de penetrarea lor la nivel cerebral: cefalosporine de generația a treia, vancomicină sau linezolid.
3. Empiemul vezicular
- De regulă, necesită colecistectomie de urgență, asociată cu drenaj și antibiotice.
- La pacienții cu risc operator foarte mare, se poate opta pentru drenaj percutanat ghidat imagistic, ca soluție temporară.
4. Empiemul articular
- Necesită drenaj chirurgical urgent, realizat prin artroscopie sau artrotomie.
- Intervenția are ca scop prevenirea distrugerii cartilajului și păstrarea funcționalității articulației.
Prevenirea empiemului – sfaturi pentru menținerea sănătății pleurale
Prevenirea se bazează pe măsuri care vizează reducerea riscului de infecții respiratorii și menținerea unui sistem imunitar puternic.
- Tratarea rapidă și corectă a infecțiilor respiratorii este cea mai importantă măsură, deoarece majoritatea cazurilor de empiem pleural apar ca o complicație a pneumoniei netratate sau tratate necorespunzător.
- Vaccinarea este o strategie preventivă esențială, mai ales pentru persoanele cu risc crescut. Vaccinul antipneumococic este recomandat adulților peste 65 de ani și persoanelor cu afecțiuni cronice, precum diabetul, bolile cardiovasculare sau pulmonare. Vaccinarea antigripală anuală reduce riscul de pneumonie virală și de suprainfecțiile bacteriene care pot duce la empiem.
- O igienă respiratorie adecvată include spălarea frecventă a mâinilor, evitarea contactului cu persoanele cu infecții respiratorii și acoperirea gurii și a nasului când tușești sau strănuți. Aceste măsuri simple pot preveni transmiterea agenților patogeni responsabili de infecțiile respiratorii.
- Renunțarea la fumat și evitarea expunerii la fumul de țigară sunt esențiale pentru sănătatea plămânilor. Fumatul deteriorează mecanismele de apărare ale căilor respiratorii, reduce capacitatea de autocurățare a plămânilor și afectează funcția celulelor imunitare, crescând riscul de infecții și complicații.
- Gestionarea corectă a afecțiunilor cronice este importantă pentru persoanele cu risc crescut. Controlul glicemiei la diabetici, tratamentul optim al BPOC și al altor boli pulmonare cronice, precum și gestionarea refluxului gastroesofagian pot reduce riscul de empiem. Persoanele cu probleme de deglutiție au nevoie de evaluare specializată și măsuri pentru a preveni aspirația.
Empiemul reprezintă o afecțiune serioasă, care impune recunoaștere rapidă și intervenție terapeutică promptă pentru a evita complicațiile și a crește șansele de recuperare. O diagnosticare precoce, realizată prin evaluare clinică riguroasă și investigații corespunzătoare, constituie baza unui tratament eficient. Managementul modern presupune asocierea antibioticelor cu metode de drenaj și, atunci când situația o impune, cu intervenții chirurgicale minim invazive. Rezultatele favorabile depind în mare măsură de inițierea timpurie a terapiei și de individualizarea tratamentului în funcție de fiecare pacient.
Referințe:
- https://www.cdc.gov/pneumococcal/vaccines/index.html
- https://www.nhs.uk/conditions/empyema
- https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/24269-empyema
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/sites/books/NBK544279/
Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medical profesionist. Consultă întotdeauna un medic pentru diagnostic și tratament.