Diverticul vezical explicat simplu: legătura cu vezica în repleție

Ai auzit vreodată de diverticulul vezical și te întrebi ce înseamnă această afecțiune? Această problemă de sănătate poate afecta funcționarea normală a vezicii urinare și poate cauza disconfort semnificativ. În acest articol, vei afla ce este diverticulul vezical, cum se formează și care este legătura sa cu vezica în repleție. Vei descoperi cauzele principale, simptomele pe care trebuie să le recunoști și opțiunile de tratament disponibile.

Rezumat

1. Diverticulul vezical este o proeminență a peretelui vezicii, apărută congenital, sau poate fi dobândit din cauza presiunii crescute din vezica urinară, ceea ce duce la golire incompletă și infecții urinare recurente.
2. Vezica menținută frecvent în repleție creează un cerc vicios, deoarece presiunea crescută favorizează formarea și mărirea diverticulilor, iar diverticulii agravează dificultatea de golire a vezicii.
3. Diagnosticul și tratamentul corect vizează atât diverticulul, cât și cauza lui, iar prevenția se bazează pe hidratare adecvată, evitarea amânării urinării și tratarea promptă a obstrucțiilor urinare.

Ce este diverticulul vezical și cum afectează vezica urinară?

Diverticulul vezical reprezintă o proeminență sau o pungă care se formează în peretele vezicii urinare. Această formațiune apare atunci când mucoasa vezicii herniază prin zonele slăbite ale peretelui muscular.

Afecțiunea poate fi congenitală, fiind prezentă de la naștere, sau dobândită, apărută pe parcursul vieții. Diverticulii congenitali sunt mai rari și țin de malformații ale peretelui vezical, în timp ce diverticulii dobândiți sunt mai frecvenți și apar, de regulă, ca urmare a presiunii crescute în interiorul vezicii urinare. Dimensiunea lor poate varia de la câțiva milimetri până la câțiva centimetri.

Impactul asupra vezicii urinare depinde de mărimea și localizarea diverticulului. Cei mici pot fi asimptomatici, însă diverticulii mari pot împiedica golirea completă a vezicii. Stagnarea urinei favorizează multiplicarea bacteriilor, motiv pentru care persoanele cu diverticul vezical se confruntă frecvent cu infecții urinare recurente.

În acest context, pe lângă tratamentul și monitorizarea medicală, unele persoane iau în considerare și măsuri de susținere a sănătății tractului urinar. De exemplu, combinația de merișor și D-manoză este cunoscută pentru rolul său în reducerea aderenței bacteriilor (în special E. coli) la mucoasa urinară, putând contribui la prevenția episoadelor recurente.

Un astfel de produs este Merișor Forte + D-Manoză, utilizat ca suport adjuvant pentru menținerea confortului urinar. Acest supliment conține 3 ingrediente naturale: merișoare, D-Manoza și Uva ursi, cunoscute pentru beneficiile lor pentru sănătatea sistemului urinar.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Cauzele principale ale diverticulului vezical

Principala cauză a diverticulului vezical dobândit este creșterea presiunii în interiorul vezicii urinare pe termen lung. Această presiune forțează mucoasa vezicii să se proemineze prin zonele mai slabe ale peretelui muscular, ceea ce favorizează formarea diverticulilor.

De ce crește presiunea intravezicală

Cel mai frecvent, cauza este o obstrucție urinară, care îngreunează eliminarea urinei și obligă vezica să „muncească” mai mult:

• Adenomul de prostată (la bărbați) – prostata mărită comprimă uretra și blochează parțial fluxul urinar.
• Stricturi uretrale – îngustări ale uretrei care reduc calibru canalului urinar.
• Scleroza vezicii urinare – poate afecta elasticitatea și capacitatea de golire eficientă.

Mecanismul „încordării” repetate

Nevoia constantă de a te încorda ca să urinezi pune presiune suplimentară pe peretele vezical. În timp, această tensiune repetată poate:

• slăbi fibrele musculare,
• crea zone vulnerabile,
• favoriza apariția diverticulilor.

Factori de risc care cresc vulnerabilitatea

• Vârsta înaintată – musculatura vezicii își poate pierde din elasticitate și rezistență, iar țesuturile devin mai fragile.
• Afecțiunile neurologice care afectează controlul vezicii (vezică neurogenă.
• Infecțiile urinare cronice, care pot întreține inflamația și disfuncția vezicală.
• Anumite medicamente ce pot influența funcția vezicii (în funcție de mecanism și context).
• Predispoziție genetică / antecedente familiale de probleme urinare.

Simptomele diverticulului vezical pe care trebuie să le recunoști

Simptomele pot diferi mult în funcție de dimensiunea și localizarea diverticulului. Diverticulii mici pot să nu dea niciun semn și sunt uneori descoperiți întâmplător, la investigații făcute pentru alte motive. Pe măsură ce diverticulul crește, manifestările devin mai evidente.

Semne și simptome frecvente

• Golire incompletă a vezicii
  • senzația că vezica „nu s-a golit complet”, chiar și după urinare.
• Urinare în două etape (două faze)
  • mai întâi se golește vezica, apoi, după o scurtă pauză, se poate goli și diverticulul.
  • micțiunea poate dura mai mult și poate deveni inconfortabilă.
• Disconfort/durere pelvină sau în zona vezicii
• Infecții urinare recurente
  • urina rămasă „pe loc” în diverticul poate favoriza dezvoltarea bacteriilor.
  • pot apărea: usturime la urinare, urinări dese, disconfort pelvin.
• Hematurie (sânge în urină)
  • poate apărea ocazional și necesită evaluare medicală.

Situații care pot indica o problemă mai serioasă

• Retenție urinară (incapacitatea de a urina) – urgență medicală
• Reflux vezico-ureteral (în anumite configurații anatomice), cu potențial de complicații la nivel renal

Vezica în repleție și relația cu diverticulul vezical

Vezica în repleție joacă un rol important în dezvoltarea și evoluția diverticulului vezical. Atunci când vezica este plină cu urină, ea exercită o presiune crescută asupra pereților săi. Această presiune poate fi normală în condiții fiziologice, dar devine problematică atunci când există puncte slabe în peretele vezical sau când presiunea este menținută pentru perioade prelungite.

Obstrucțiile urinare, cum ar fi adenomul de prostată sau stricturile uretrale, împiedică golirea completă a vezicii, menținând-o într-o stare de repleție constantă. Această situație creează un cerc vicios: presiunea crescută din vezica în repleție contribuie la formarea sau mărirea diverticulului, iar diverticulul îngreunează golirea completă a vezicii. Astfel, problema se autoîntreține și se agravează progresiv dacă nu este tratată.

Presiunea constantă exercitată de vezica în repleție poate slăbi progresiv peretele vezical și poate favoriza apariția de noi diverticuli sau creșterea celor existenți. Această relație explică de ce tratarea obstrucțiilor urinare este esențială în managementul diverticulilor vezicali. Reducerea presiunii intravezicale prin eliminarea obstrucțiilor poate preveni progresia afecțiunii și poate îmbunătăți calitatea vieții.

De asemenea, vezica în repleție poate masca simptomele diverticulului în stadiile incipiente, făcând diagnosticul mai dificil. Din acest motiv, este important să fii atent la orice modificări în obiceiurile urinare și să consulți un medic specialist pentru o evaluare completă.

Diagnosticul diverticulului vezica urinară – investigații necesare

Diagnosticul diverticulului vezical necesită o abordare sistematică și utilizarea mai multor investigații medicale complementare. Detectarea acestei afecțiuni se realizează frecvent în timpul investigării pacienților cu infecții urinare recurente sau probleme de golire a vezicii. Medicul urolog va începe cu o anamneză detaliată și un examen clinic complet pentru a înțelege istoricul medical și simptomele tale.

Ecografia vezicii urinare

Ecografia este o investigație neinvazivă și accesibilă, utilă pentru:

• vizualizarea diverticulului
• estimarea dimensiunii și localizării
• identificarea complicațiilor (de exemplu, urină reziduală)
• detectarea unor posibile formațiuni asociate (calculi sau tumori) în diverticul

Cistoscopia

Cistoscopia permite vizualizarea directă a interiorului vezicii și identificarea orificiului diverticulului. Medicul poate evalua:

• dimensiunea colului diverticulului
• posibilitatea de a explora cavitatea diverticulului
• eventuale leziuni ale mucoasei care necesită atenție

Cistografia (cu substanță de contrast)

Cistografia implică umplerea vezicii cu substanță de contrast și realizarea de radiografii, oferind informații suplimentare despre:

• forma diverticulului
• dimensiunea și comunicarea cu vezica
• golirea și comportamentul diverticulului în timpul micțiunii

Studii urodinamice (uroflowmetrie, cistometrie)

Aceste teste sunt importante pentru a evalua funcția vezicii și a identifica o posibilă obstrucție subvezicală, fiind utile pentru:

• stabilirea cauzei care a dus la formarea diverticulului (în special în formele dobândite)
• planificarea tratamentului
• monitorizarea evoluției

CT / RMN (în cazuri selectate)

Tomografia computerizată sau rezonanța magnetică pot fi recomandate în situații mai complexe, pentru o evaluare detaliată a:

• anatomiei locale
• complicațiilor
• suspiciunilor de leziuni asociate, când ecografia și cistografia nu sunt suficiente

Opțiunile de tratament pentru diverticulul vezical

Tratamentul diverticulului vezical trebuie individualizat în funcție de dimensiunea diverticulului, simptomele asociate și prezența complicațiilor.

Pentru diverticulii mici și asimptomatici, monitorizarea regulată de către un urolog poate fi suficientă. Această abordare conservatoare implică controale periodice pentru a urmări evoluția afecțiunii și pentru a detecta precoce eventualele complicații.

Atunci când diverticulul provoacă simptome semnificative sau complicații, sunt necesare intervenții mai active:

• Tratamentul medicamentos poate include antibiotice pentru infecțiile urinare recurente și medicamente pentru îmbunătățirea golirii vezicii.
• Alfa-blocantele pot fi utile în cazul obstrucțiilor cauzate de adenomul de prostată, ajutând la relaxarea mușchilor din jurul prostatei și facilitând eliminarea urinei.

Intervenția chirurgicală endoscopică reprezintă o opțiune minim invazivă care implică incizarea colului diverticulului pentru a facilita drenajul și a reduce dimensiunea acestuia. Această procedură se realizează prin uretră, fără incizii externe, și are o perioadă de recuperare mai scurtă. Tehnica este eficientă pentru diverticulii de dimensiuni mici până la medii și permite pacienților să revină rapid la activitățile normale.

În cazurile complexe sau pentru diverticulii mari, poate fi necesară o intervenție chirurgicală deschisă numită diverticulectomie. Această procedură implică îndepărtarea completă a diverticulului și repararea peretelui vezicii urinare printr-o incizie abdominală. Când diverticulii sunt secundari unei obstrucții urinare, tratamentul trebuie să vizeze și corectarea acestei obstrucții pentru a preveni recidiva. Abordarea laparoscopică sau robotică poate fi o alternativă la chirurgia deschisă, oferind avantajele unei recuperări mai rapide și a unor cicatrici mai mici.

Prevenirea diverticulului vezical prin stilul de viață sănătos

Deși nu poți elimina complet riscul de apariție a diverticulului vezical, adoptarea unui stil de viață sănătos poate contribui semnificativ la prevenirea și gestionarea acestei afecțiuni.

• Hidratarea adecvată este fundamentală pentru menținerea unui flux urinar regulat și pentru prevenirea stagnării urinei în vezică. Consumă zilnic cel puțin 2-2,5 litri de apă, distribuiți uniform pe parcursul zilei, pentru a asigura o eliminare constantă a urinei.
• O dietă echilibrată, bogată în fibre, poate preveni constipația, care contribuie la presiunea intraabdominală crescută și, implicit, la presiunea asupra vezicii. Include în alimentația ta fructe, legume, cereale integrale și evită alimentele procesate și bogate în zahăr.
• Evitarea reținerii urinei pentru perioade lungi de timp este esențială pentru menținerea unei presiuni intravezicale normale. Răspunde prompt nevoii de a urina și nu amâna micțiunea din motive de comoditate. Această practică ajută la reducerea riscului de slăbire a peretelui vezical și la prevenirea formării diverticulilor. Chiar și la locul de muncă sau în timpul călătoriilor, acordă prioritate nevoilor tale fiziologice.
• Exercițiile fizice regulate contribuie la menținerea unei greutăți corporale sănătoase și la reducerea presiunii asupra abdomenului și vezicii. Activitățile moderate, cum ar fi mersul pe jos sau înotul, pot îmbunătăți circulația și pot întări musculatura pelviană.
• Tratarea promptă a afecțiunilor care pot cauza obstrucții urinare, cum ar fi adenomul de prostată, este esențială pentru prevenirea diverticulilor vezicali. Consultă regulat medicul urolog pentru controale preventive, mai ales după vârsta de 50 de ani, când riscul acestor afecțiuni crește semnificativ.

Concluzie

Diverticulul vezical poate influența în mod real confortul zilnic, însă atunci când este depistat la timp și tratat corect, evoluția este, de cele mai multe ori, favorabilă. Înțelegerea contextului în care apare, inclusiv relația dintre o vezică frecvent „în repleție” (distinsă) și presiunea crescută asupra peretelui vezical, ajută atât la prevenție, cât și la o gestionare mai eficientă a problemei.

Pentru a susține sănătatea tractului urinar, sunt importante câteva măsuri simple, dar consecvente: hidratare adecvată, alimentație bogată în fibre și evitarea amânării urinării. În plus, controalele periodice la medicul urolog și atenția la simptomele persistente rămân esențiale pentru menținerea unei stări bune pe termen lung.

Atenție! Aceste informații au scop informativ – consultă întotdeauna un medic înainte de a lua decizii legate de sănătatea ta!

Referințe

https://www.urologyhealth.org/urology-a-z/b/bladder-diverticulum

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK580557/

https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/bladder-diverticulum