Disfagia (dificultate la înghițire): cauze, simptome, tratament și exerciții esențiale

Disfagia este o problemă de sănătate care afectează multe persoane, manifestându-se prin dificultate sau disconfort la înghițire. Această afecțiune poate avea un impact asupra calității vieții, afectând capacitatea de a consuma alimente și băuturi, dar și starea emoțională și socială. Vom explora aspectele esențiale ale disfagiei, de la cauze și simptome, până la tratamente și exerciții.

Rezumat

• Disfagia este o tulburare de înghițire care poate afecta calitatea vieții, apărând fie la nivel orofaringian (în gât), fie esofagian (în piept), cauzată de afecțiuni neurologice, musculare, mecanice sau inflamatorii.
• Simptomele variază de la senzația de blocaj la tuse și scădere în greutate, iar diagnosticarea corectă presupune investigații complexe (videofluoroscopie, endoscopie, manometrie) și colaborarea mai multor specialiști.
• Tratamentul implică abordări personalizate: medicale, naturiste și exerciții de reabilitare, care vizează îmbunătățirea funcției de înghițire și prevenirea complicațiilor grave, precum pneumonia de aspirație sau malnutriția.

Ce este disfagia și cum se manifestă?

Disfagia înseamnă dificultate sau disconfort la înghițire, un simptom care poate indica diverse probleme medicale. Această dificultate la înghițire se manifestă printr-o senzație de blocare a alimentelor sau lichidelor în gât sau esofag, necesitând un efort suplimentar pentru a le transporta din gură în stomac. Ce este disfagia, medical vorbind? Este o tulburare funcțională care poate afecta orice etapă a procesului de deglutiție, de la pregătirea alimentelor în cavitatea bucală până la transportul lor în stomac.

Procesul normal de înghițire implică coordonarea a peste 50 de mușchi și nervi, fiind împărțit în trei faze:

• faza orală (pregătirea și propulsarea alimentelor);
• faza faringiană (transportul prin faringe);
• faza esofagiană (transportul prin esofag către stomac).

Când oricare dintre aceste faze este afectată, apar probleme la înghițire care pot varia de la disconfort minor până la imposibilitatea de a înghiți.

Tipuri de disfagie și cauzele lor

Pentru a înțelege mai bine disfagia, este important să cunoaștem clasificarea acesteia în funcție de localizarea dificultății de înghițire și de mecanismele care o produc. Identificarea tipului de disfagie este importantă pentru stabilirea unui diagnostic precis și a unui plan de tratament eficient.

Disfagie orofaringiană

Disfagia orofaringiană apare când există dificultăți în transferul alimentelor din cavitatea bucală în faringe și esofag. Acest tip de disfagie se manifestă prin probleme în inițierea actului de înghițire, persoanele afectate putând tuși, îneca sau simți că alimentele le intră în nas.

Principalele cauze ale dificultăților la înghițire pentru disfagia orofaringiană includ:

• Afecțiunile neurologice: Accidentul vascular cerebral este una dintre cauzele principale, afectând controlul nervos al mușchilor implicați în deglutiție. Boala Parkinson poate cauza rigiditate musculară și tremor care interferează cu înghițirea. Scleroza multiplă și scleroza laterală amiotrofică (SLA) pot deteriora progresiv funcția nervoasă necesară pentru o deglutiție normală.
• Afecțiunile musculare: Distrofia musculară slăbește treptat mușchii gâtului și ai cavității bucale, în timp ce miastenia gravis provoacă oboseala rapidă a acestor mușchi.
• Obstrucțiile mecanice: Tumorile la nivelul cavității bucale sau faringelui, inflamațiile severe ale gâtului sau prezența corpilor străini pot bloca fizic calea alimentelor.

Disfagie esofagiană

Disfagia esofagiană se manifestă prin dificultatea de a transporta alimentele prin esofag către stomac, pacienții descriind adesea senzația că alimentele „se blochează” în piept după ce au fost înghițite.

Cauzele acestui tip de tulburări de deglutiție pot fi împărțite în două categorii:

• Obstrucții mecanice: Stenozele esofagiene (îngustări ale esofagului) pot fi congenitale sau dobândite în urma inflamațiilor cronice. Tumorile esofagiene, fie benigne, fie maligne, pot obstrucționa parțial sau complet lumenul esofagian. Inelele esofagiene sunt membrane subțiri care îngustează esofagul, cauzând dificultăți la înghițirea alimentelor solide.
• Tulburări de motilitate esofagiană: Acalazia reprezintă incapacitatea sfincterului esofagian inferior de a se relaxa corespunzător, împiedicând trecerea alimentelor în stomac. Spasmele esofagiene difuze cauzează contracții necoordonate ale mușchilor esofagieni, perturbând transportul normal al alimentelor.

O cauză frecventă de disfagie esofagiană este esofagita – inflamația esofagului, apărută adesea din cauza refluxului gastric cronic. Acidul din stomac irită mucoasa esofagiană, ducând în timp la inflamații, leziuni și cicatrizări care pot îngusta lumenul esofagian.

În astfel de situații, anumite soluții naturale de susținere pot fi utile. Sucul de Morcovi 100% natural și ecologic, bogat în antioxidanți și blând cu mucoasa digestivă, poate contribui la calmarea iritațiilor esofagiene, fiind ușor de consumat de persoanele cu disfagie ușoară.

Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro

De asemenea, Gelul de Aloe Vera ECO, cunoscut pentru proprietățile sale antiinflamatorii și protectoare asupra mucoaselor, este folosit frecvent ca adjuvant în cazuri de reflux sau esofagită. Aceste remedii nu tratează cauza, dar pot sprijini confortul digestiv și recuperarea mucoasei afectate, atunci când sunt folosite cu acordul medicului.

Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro

Simptomele disfagiei – când să te îngrijorezi

Recunoașterea timpurie a simptomelor disfagiei este importantă pentru un tratament eficient și prevenirea complicațiilor. Simptomele pot varia în funcție de cauză, localizarea problemei și severitatea afecțiunii, iar manifestările pot evolua treptat sau pot apărea brusc.

Simptome comune ale disfagiei

• Senzația că alimentele sau lichidele se blochează în gât sau piept, necesitând eforturi repetate pentru a fi înghițite.
• Durere la înghițire (odinofagie), care poate varia de la un disconfort ușor la dureri semnificative.
• Tuse sau senzație de sufocare în timpul mesei, indicând posibila aspirație în căile respiratorii.
• Regurgitarea alimentelor după înghițire, fie imediat, fie la distanță de masă.
• Răgușeală persistentă, posibil cauzată de iritarea corzilor vocale prin reflux sau aspirație.
• Pierderea în greutate inexplicabilă, din cauza evitării alimentelor din teama de dificultăți la înghițire.
• Senzație de arsură în piept (pirozis), mai ales când disfagia este asociată cu reflux gastroesofagian.

Când este necesară asistența medicală

Este indicat să soliciți un consult medical dacă:

• Dificultatea de a înghiți devine persistentă sau recurentă.
• Ai dificultăți la înghițirea atât a alimentelor solide, cât și a lichidelor.
• Apar tuse sau sufocare frecventă în timpul mesei.
• Există pneumonii de aspirație în antecedente.
• Se observă o scădere semnificativă în greutate.
• Disfagia apare brusc, mai ales la persoane cu risc cardiovascular – situație ce poate indica un accident vascular cerebral și necesită intervenție medicală imediată.

Diagnosticarea dificultăților de înghițire

Procesul de diagnostic disfagie reprezintă o abordare sistematică ce vizează identificarea cauzei exacte a dificultăților de înghițire și stabilirea celui mai adecvat plan de tratament. Această evaluare necesită colaborarea între medici de diferite specialități, inclusiv gastroenterologi, neurologi, otorinolaringologi și logopezi specializați în tulburări de deglutiție.

• Prima etapă în diagnosticarea disfagiei constă într-o anamneză detaliată și o examinare fizică. Medicul va explora istoricul medical al pacientului, incluzând momentul apariției simptomelor, progresia acestora, factorii declanșatori sau amelioratori, precum și prezența altor afecțiuni.
• Examinarea fizică include evaluarea cavității bucale, a gâtului și a glandelor salivare, precum și testarea reflexelor neurologice relevante pentru procesul de deglutiție. Medicul poate observa asimetrii faciale, slăbiciuni musculare sau alte semne care pot indica afecțiuni neurologice.
• Evaluarea funcțională a înghițirii reprezintă o componentă importantă a procesului de diagnostic. Aceasta poate include teste simple efectuate la patul pacientului, cum ar fi testul de înghițire a apei, care poate revela dificultăți evidente în deglutiție. Pentru o evaluare mai detaliată, se poate recurge la videofluoroscopie, o procedură care permite vizualizarea în timp real a procesului de înghițire folosind substanțe de contrast și radiografii.
• Endoscopia digestivă superioară reprezintă o investigație pentru evaluarea structurală a esofagului și identificarea eventualelor obstrucții, inflamații sau tumori. Această procedură permite vizualizarea directă a mucoasei esofagiene, dar și prelevarea de probe pentru examinare histopatologică.
• Manometria esofagiană este o investigație care măsoară presiunile și coordonarea contracțiilor musculare ale esofagului în timpul deglutiției. Această procedură este utilă pentru diagnosticarea tulburărilor de motilitate esofagiană, cum ar fi acalazia sau spasmele esofagiene difuze.

Tratamentul disfagiei – abordări medicale și naturiste

Tratamentul disfagiei necesită o abordare personalizată, adaptată cauzei, severității simptomelor și nevoilor individuale ale fiecărui pacient. Obiectivele principale includ ameliorarea dificultăților la înghițire, prevenirea complicațiilor precum pneumonia de aspirație și îmbunătățirea calității vieții prin restabilirea unei alimentații sigure.

Abordări medicale în tratament disfagie

Tratamentul medical al disfagiei variază în funcție de cauza identificată. Pentru disfagia cauzată de refluxul gastroesofagian, se prescriu inhibitori de pompă de protoni sau antagoniști ai receptorilor H2, care reduc producția de acid gastric și permit vindecarea esofagitei. Aceste medicamente pot îmbunătăți simptomele la pacienții cu esofagită de reflux.

În cazurile de stricturi esofagiene, dilatarea endoscopică reprezintă o procedură care lărgește zona îngustată a esofagului folosind baloane speciale sau dilatatori mecanici. Această intervenție poate fi repetată periodic pentru menținerea permeabilității esofagiene și poate oferi ameliorarea simptomelor pe termen lung.

Pentru tulburările de motilitate esofagiană, cum ar fi acalazia, se pot utiliza injecții cu toxină botulinică în sfincterul esofagian inferior pentru a relaxa mușchiul și a facilita trecerea alimentelor. În cazuri mai severe, poate fi necesară miotomia laparoscopică, o intervenție chirurgicală care secționează fibrele musculare ale sfincterului.

Tratamentul chirurgical poate fi indicat în situații complexe, cum ar fi prezența tumorilor esofagiene, malformațiilor congenitale severe sau complicațiilor grave ale refluxului gastroesofagian care nu răspund la tratamentul conservator.

Abordări naturiste și complementare

Deși nu există un tratament naturist universal pentru disfagie, anumite abordări pot contribui la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea confortului pacienților. Aceste metode trebuie discutate cu medicul și nu trebuie să înlocuiască tratamentul medical.

Modificările dietetice reprezintă o componentă a managementului disfagiei. Adaptarea texturii alimentelor prin prepararea de piureuri, supe cremoase și alimente moi poate facilita procesul de înghițire. Evitarea alimentelor uscate, lipicioase sau foarte condimentate poate reduce iritația esofagiană și disconfortul la înghițire.

Hidratarea adecvată prin consumul de lichide la temperatura camerei sau ușor încălzite poate ajuta la menținerea umidității mucoaselor și la facilitarea deglutiției.

Exerciții pentru disfagie – cum îți poți îmbunătăți înghițirea

Exercițiile pentru disfagie sunt parte importantă a reabilitării și ajută la întărirea mușchilor implicați în înghițire, precum și la coordonarea mișcărilor necesare pentru o deglutiție sigură. Acestea trebuie efectuate sub supravegherea unui logoped, care va adapta programul în funcție de nevoile pacientului.

Tipuri de exerciții:

• Pentru limba: împingerea limbii în palat sau împotriva unei lingurițe, mișcări laterale și exerciții de „clicking” pentru forță și coordonare.
• Pentru gât și faringe: exercițiul Mendelsohn (ridicarea voluntară a laringelui), înghițire forțată și tehnici de protejare a căilor respiratorii.
• Pentru coordonare: exerciții cu alimente de consistențe diferite și tehnici de poziționare (chin tuck, rotația capului) care ajută la o înghițire mai sigură.

Prevenirea complicațiilor

Disfagia netratată poate duce la probleme grave precum:

• Pneumonie de aspirație – când alimentele ajung în plămâni.
• Malnutriție și deshidratare – din cauza alimentației dificile.
• Sufocare – mai ales în cazul consumului de alimente nepotrivite.

Pentru a evita aceste riscuri:

• Apelează la evaluări regulate și tratament precoce.
• Adaptează dieta în funcție de gradul disfagiei.
• Menține o igienă orală bună.
• Asigură supraveghere atentă la mese.

Gestionarea disfagiei presupune exerciții constante, ajustări alimentare și colaborare cu specialiști (logopezi, nutriționiști, medici). Astfel, înghițirea devine mai sigură, iar riscul de complicații scade semnificativ.

Referințe:

• https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/dysphagia/symptoms-causes/syc-20372028
• https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/21195-dysphagia-difficulty-swallowing
• https://www.nhs.uk/symptoms/swallowing-problems-dysphagia/

Disclaimer: Acest articol are scop informativ și nu înlocuiește sfatul medical profesionist. Consultă întotdeauna un medic pentru diagnostic și tratament.