Bolile sistemului digestiv: cauze, simptome și prevenție
Sistemul digestiv reprezintă un ansamblu anatomo-fiziologic esențial pentru homeostazia organismului, având roluri fundamentale în procesul de degradare enzimatică a macronutrienților, absorbția principiilor nutritive și excreția metaboliților reziduali. Acest sistem complex integrează structuri specializate, inclusiv esofagul, stomacul, intestinul subțire și gros, ficatul, pancreasul exocrin și vezica biliară, fiecare contribuind la digestie prin mecanisme biochimice și motorii specifice. Disfuncțiile la nivelul oricăreia dintre aceste componente pot conduce la patologie digestivă variabilă ca severitate, de la tulburări funcționale benigne, precum dispepsia sau sindromul de intestin iritabil, până la afecțiuni organice severe, cum ar fi bolile inflamatorii intestinale, neoplaziile gastrointestinale sau insuficiența hepatică. În acest articol, vor fi analizate etiologia, manifestările clinice și strategiile profilactice ale afecțiunilor digestive, oferind o perspectivă medicală asupra optimizării sănătății gastrointestinale.
Ce reprezintă bolile sistemului digestiv?
Sursa foto: Shutterstock.com
Patologia sistemului digestiv cuprinde un ansamblu complex de afecțiuni cu etiologie variabilă, incluzând factori infecțioși, inflamatori, autoimuni, metabolici, neoplazici și funcționali, care compromit procesele fiziologice de digestie, absorbție și eliminare a metaboliților reziduali. Aceste tulburări pot interesa orice segment al tubului digestiv, de la esofag până la rect, precum și organele anexe, inclusiv ficatul, pancreasul exocrin și vezica biliară, fiecare având un rol esențial în homeostazia gastrointestinală.
Fiziopatologia acestor afecțiuni implică disfuncții ale mecanismelor motorii, secretorii, enzimatice și imunologice, putând genera manifestări clinice variate, de la dispepsie funcțională, reflux gastroesofagian și tulburări de tranzit intestinal, până la sindroame de malabsorbție, hemoragii digestive sau insuficiență hepatică. De exemplu, sindromul intestinului iritabil este o patologie funcțională caracterizată prin dismotilitate și hipersensibilitate viscerală, fără leziuni structurale, în timp ce boala inflamatorie intestinală (Boala Crohn și colita ulcerativă) presupune un proces inflamator cronic imunomediat, cu afectare histologică segmentară sau continuă a mucoasei intestinale.
În sfera afecțiunilor neoplazice, carcinomul colorectal reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate prin cancer la nivel global, fiind favorizat de predispoziția genetică, inflamația cronică și factori de risc modificabili precum dieta hiperproteică și sedentarismul. Patologiile hepatobiliare, cum ar fi steatohepatita non-alcoolică sau ciroza hepatică, implică perturbări ale metabolismului lipidic și fibroză progresivă, putând evolua către insuficiență hepatică terminală sau hepatocarcinom.
Impactul bolilor digestive asupra sănătății și tratamentele disponibile
Conform datelor epidemiologice publicate în „Gastroenterology”, bolile digestive constituie o cauză majoră de morbiditate și mortalitate, având un impact semnificativ asupra calității vieții pacienților. Managementul acestor afecțiuni presupune diagnostic diferențial bazat pe investigații imagistice (endoscopie digestivă superioară, colonoscopie, elastografie hepatică) și biomarkeri serici (transaminaze, calprotectină fecală, CA 19-9), în vederea instituirii unei conduite terapeutice personalizate, care poate include intervenții farmacologice, dietetice sau chirurgicale.
Având în vedere complexitatea patologiilor gastrointestinale și impactul acestora asupra sănătății generale, strategiile terapeutice eficiente trebuie să includă atât tratamente medicale consacrate, cât și soluții naturale complementare, menite să sprijine echilibrul digestiv și funcția gastrointestinală optimă. În acest context, suplimentele naturale cu efecte benefice dovedite pot reprezenta un adjuvant valoros în gestionarea unor afecțiuni frecvente, precum sindromul intestinului iritabil, dispepsia funcțională, disbioza intestinală sau tulburările de tranzit.
Pachetul Sănătatea Gastrointestinală, compus din Gel de Aloe Vera, Premium Colon Cleanse Formula și Premium Probiotic-Prebiotic Vegan, oferă un suport integrat pentru menținerea homeostaziei digestive prin mecanisme multiple. Gelul de Aloe Vera, formulat cu un conținut ridicat de polizaharide bioactive și compuși cu efect antiinflamator, protejează mucoasa gastrică, favorizând regenerarea celulelor epiteliale și reducând disconfortul asociat hiperacidității și gastritei. În plus, compușii săi prebiotici stimulează microbiota benefică, contribuind la echilibrul florei intestinale.
Premium Colon Cleanse Formula pentru sănătatea intestinală
Premium Colon Cleanse Formula, având la bază ingrediente precum psyllium, chlorella, semințe de in și anghinare, facilitează detoxifierea colonului, promovează motilitatea intestinală și ajută la eliminarea reziduurilor, prevenind constipația și acumularea toxinelor în tractul digestiv inferior. Această formulă este deosebit de utilă în managementul tulburărilor de tranzit și al disfuncțiilor asociate sindromului de intestin iritabil.
Premium Probiotic-Prebiotic Vegan, prin cele 7 tulpini de bacterii benefice, optimizează compoziția microbiotei intestinale, reducând disbioza asociată utilizării prelungite a antibioticelor, stresului oxidativ și inflamației cronice intestinale. De exemplu, probioticele sunt esențiale pentru îmbunătățirea digestiei și a absorbției nutrienților, prevenirea balonării și consolidarea imunității mucozale.
Prin includerea acestor suplimente în regimul zilnic, se poate obține o susținere naturală și eficientă a sănătății gastrointestinale.
Clasificarea afecțiunilor, tulburărilor gastrointestinale și bolilor sistemului digestiv
Clasificarea nosologică a afecțiunilor aparatului digestiv se bazează pe criterii patofiziologice, anatomoclinice și etiopatogenetice, facilitând abordarea diagnostică și terapeutică diferențiată. Aceste patologii pot fi delimitate în afecțiuni funcționale și afecțiuni organice/structurale, fiecare având particularități clinice, imagistice și histopatologice distincte.
Patologiile funcționale sunt caracterizate prin alterări ale motilității gastrointestinale, hipersensibilitate viscerală și disfuncții neuroenterice, fără anomalii morfologice detectabile prin investigații imagistice convenționale sau histologie. Un exemplu paradigmă este sindromul intestinului iritabil (SII), entitate definită prin criteriile Roma IV, manifestată prin durere abdominală recurentă asociată cu disfuncție de tranzit intestinal (constipație, diaree sau alternanță între cele două), în absența unor leziuni organice. Alte entități funcționale sunt dispepsia funcțională, tulburările de golire gastrică și dischineziile biliare.
În contrast, afecțiunile structurale sunt caracterizate prin modificări histologice, inflamatorii, degenerative sau proliferative, care determină disfuncții digestive semnificative. Acestea includ ulcerul peptic (asociat cu hiperclorhidrie, infecția cu Helicobacter pylori sau utilizarea AINS), diverticuloza colonică (determinată de anomalii ale presiunii intraluminale și fragilizarea peretelui intestinal), boala inflamatorie intestinală (BII) – care include boala Crohn și colita ulcerativă, patologii imunomediate cu afectare transmurală sau exclusiv mucosală – și neoplaziile gastrointestinale, precum adenocarcinomul colorectal sau carcinomul gastric, patologii frecvent asociate cu factori genetici și expuneri oncogene (dietă, infecția cu H. pylori, sindroame ereditare precum Lynch sau polipoza adenomatoasă familială).
Din punct de vedere topografic, bolile digestive sunt grupate în:
- Afecțiuni ale tractului digestiv superior: esofagite peptice, boala de reflux gastroesofagian (BRGE), gastrite erozive, ulcer gastric și duodenal.
- Afecțiuni ale tractului digestiv inferior: boala Crohn, colita ulcerativă, diverticuloza colonică, tumori intestinale.
- Patologii hepatobiliare și pancreatice: steatohepatita non-alcoolică (NASH), ciroza hepatică de diverse etiologii, colelitiaza, pancreatita acută și cronică, adenocarcinomul pancreatic.
Potrivit datelor epidemiologice furnizate de Organizația Mondială a Sănătății și publicațiilor de referință în Gastroenterology, patologiile digestive constituie un determinant major al morbidității globale, având o prevalență în creștere în contextul occidentalizării stilului de viață și expunerii la factori de risc modificabili. Optimizarea strategiilor de prevenție primară și secundară, diagnosticul precoce prin biomarkeri serologici și imagistică avansată (endoscopie cu magnificație, elastografie hepatică, testare moleculară a leziunilor preneoplazice) și dezvoltarea unor terapii personalizate sunt esențiale pentru reducerea poverii acestor afecțiuni asupra sistemelor de sănătate.
Cele mai frecvente boli ale stomacului și sistemului digestiv
Patologia tractului gastrointestinal superior și inferior se rezumă o serie de afecțiuni cu etiologie multifactorială, implicând mecanisme inflamatorii, infecțioase, autoimune și neurofuncționale, care pot compromite integritatea mucoasei și funcționalitatea organelor digestive. Astfel, cunoașterea entităților patologice frecvente permite recunoașterea precoce a simptomatologiei și instituirea unei conduite terapeutice adecvate, prevenind complicațiile asociate.
Una dintre cele mai prevalente afecțiuni este boala de reflux gastroesofagian (BRGE), caracterizată prin reflux patologic al conținutului gastric acid în esofag, secundar disfuncției sfincterului esofagian inferior și tulburărilor de motilitate esofagiană. Manifestările clinice includ pirozis, regurgitație acidă și, în cazuri severe, odinofagie, tuse cronică sau eroziuni esofagiene vizibile endoscopic. În formele complicate, BRGE poate evolua spre esofagită erozivă, stricturi esofagiene sau esofagul Barrett, o leziune premalignă asociată cu adenocarcinomul esofagian.
Gastrita, inflamația mucoasei gastrice, poate avea etiologie infecțioasă (asociată cu Helicobacter pylori), toxică (consum cronic de etanol), medicamentosă (AINS, corticosteroizi) sau autoimună (gastrită atrofică). Se manifestă prin durere epigastrică, dispepsie, greață și, în cazuri severe, prin hematemeză sau melena, sugerând hemoragie digestivă superioară.
Diagnostic și tratament în cazul ulcerului peptic
Ulcerul peptic, definit în literatura de specialitate drept o condiție care implică pierderea de substanță la nivelul mucoasei gastrice sau duodenale, este frecvent asociat cu infecția H. pylori sau agresiunea chimică determinată de medicamente ulcerogene. Clinic, pacienții prezintă durere epigastrică cu ritmicitate alimentară (durere accentuată postprandial în ulcerul gastric și ameliorată de ingestie în ulcerul duodenal), precum și disconfort digestiv. Complicațiile majore includ hemoragia digestivă, perforația și stenoza pilorică, necesitând intervenție medicală de urgență.
În segmentul digestiv inferior, sindromul intestinului iritabil (SII) este o afecțiune funcțională definită de criteriile Roma IV, caracterizată prin durere abdominală recurentă, balonare și modificări ale tranzitului intestinal, în absența unor leziuni organice. Se asociază cu hipersensibilitate viscerală, alterarea microbiotei intestinale și disfuncții ale axei intestin-creier.
În contrast, boala inflamatorie intestinală (BII), care include boala Crohn și colita ulcerativă, reprezintă un spectru patologic imunomediat, caracterizat prin inflamație cronică transmurală (în cazul bolii Crohn) sau limitată la mucoasa colonică (în colita ulcerativă). Manifestările clinice pot fi recunoscute după diaree cronică (frecvent sangvinolentă în colita ulcerativă), dureri abdominale, scădere ponderală și manifestări extraintestinale (artrită, uveită, colangită sclerozantă primitivă). Evoluția bolii poate determina stricturi intestinale, abcese, fistule sau degenerescență malignă, necesitând tratament imunomodulator, biologic sau, în cazuri severe, intervenție chirurgicală.
Factori de risc și cauze care determină probleme cu digestia și bolile digestive
Sursa foto: Shutterstock.com
Identificarea și înțelegerea factorilor de risc implicați în etiopatogeneza afecțiunilor digestive sunt esențiale pentru prevenția primară și secundară a acestor patologii. Factorii predispozanți pot fi clasificați în factori nutriționali, comportamentali, infecțioși și iatrogeni, fiecare având implicații diferite asupra funcției gastrointestinale și homeostaziei microbiotei intestinale.
În primul rând, factorii nutriționali joacă un rol determinant în sănătatea digestivă, influențând procesele inflamatorii, motilitatea intestinală și echilibrul microbiotic. O dietă hipercalorică, bogată în grăsimi saturate, zaharuri rafinate și alimente ultraprocesate favorizează inflamația sistemică, permeabilitatea intestinală crescută și disbioza, mecanisme implicate în patogeneza bolilor inflamatorii intestinale, sindromului de intestin iritabil și carcinogenezei colorectale. Deficiența de fibre alimentare, provenite din fructe, legume și cereale integrale, compromite tranzitul intestinal, favorizând constipația cronică și disfuncțiile de fermentație colonică, elemente corelate cu diverticuloza colonică și colopatiile funcționale.
Factorii comportamentali influențează în mod direct motilitatea gastro-intestinală și răspunsul neuroendocrin al tractului digestiv. Sedentarismul determină hipomotilitate intestinală, favorizând apariția stazei colonice și a tulburărilor de tranzit. Stresul cronic, prin intermediul axei hipotalamo-hipofizo-adrenale, accentuează disfuncțiile de motilitate și hipersensibilitatea viscerală, exacerbând patologiile funcționale, cum ar fi sindromul intestinului iritabil. Consumul cronic de alcool determină efecte toxice directe asupra hepatocitelor, favorizând steatohepatita alcoolică, ciroza și hepatocarcinomul. Fumatul crește riscul de ulcer peptic prin stimularea secreției gastrice acide și afectarea mecanismelor de protecție a mucoasei gastrointestinale.
Impactul infecțiilor asupra sistemului digestiv
Factorii infecțioși au un impact major asupra integrității și funcției digestive. Infecția cu Helicobacter pylori este o cauză primară a gastritei cronice atrofice, ulcerului peptic și a adenocarcinomului gastric, prin mecanisme inflamatorii și alterări histopatologice ale mucoasei gastrice. Infecțiile virale, cum ar fi virusurile hepatitice B și C, sunt implicate în patogeneza hepatitelor cronice active, evoluând progresiv spre fibroză hepatică, ciroză compensată sau decompensată și carcinom hepatocelular.
Nu în ultimul rând, factorii iatrogeni, în special utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) și a corticosteroizilor, sunt frecvent asociați cu leziuni gastrice și duodenale, având efect ulcerogen prin inhibarea sintezei de prostaglandine protectoare ale mucoasei. Terapia antibiotică prelungită poate perturba flora intestinală, favorizând disbioza și infecțiile oportuniste, precum colita pseudomembranoasă determinată de Clostridioides difficile.
În contextul creșterii incidenței bolilor digestive la nivel global, abordările profilactice, incluzând modificarea stilului de viață, optimizarea dietei și screening-ul activ al infecțiilor digestive, sunt esențiale pentru reducerea impactului acestor afecțiuni asupra sănătății publice.
Simptome și semne de alarmă ale bolilor digestive și afecțiunilor de stomac
Identificarea precoce a simptomatologiei și a semnelor de alarmă asociate afecțiunilor digestive este esențială pentru diagnosticul diferențial și inițierea unei conduite terapeutice adecvate. După cum am menționat anterior, simptomatologia digestivă poate fi nespecifică, dar anumite caracteristici clinice oferă indicii importante asupra etiologiei subiacente.
Durerea abdominală reprezintă unul dintre cele mai frecvente simptome gastrointestinale și poate avea caracter variabil, în funcție de patologia subiacentă. De exemplu, durerea epigastrică cu caracter de arsură, exacerbată postprandial, sugerează boala de reflux gastroesofagian (BRGE) sau ulcerul gastric. Durerea epigastrică nocturnă ameliorată de ingestia alimentară este sugestivă pentru ulcerul duodenal. În schimb, durerea periombilicală care migrează în fosa iliacă dreaptă necesită excluderea apendicitei acute, iar durerea colicativă în flancuri cu iradiere lombară este caracteristică litiazei ureterale, care poate mima patologia digestivă.
Tulburările de tranzit intestinal constituie un element-cheie în evaluarea afecțiunilor gastrointestinale. Constipația cronică, definită prin scaune rare (<3/săptămână) și evacuare dificilă, este frecvent asociată cu sindromul intestinului iritabil (SII), dar poate semnala și obstrucția mecanică (tumori, stricturi intestinale). Diareea cronică, însoțită de scaune apoase sau sangvinolente, poate indica boala inflamatorie intestinală (BII), malabsorbția intestinală (boala celiacă) sau colita pseudomembranoasă secundară infecției cu Clostridioides difficile.
Semne și cauze ale greței și vărsăturilor
Greața și vărsăturile pot avea multiple cauze gastrointestinale și extragastrointestinale. Vărsăturile cu sânge digerat (hematemeza, aspect de „zaț de cafea”) sunt un semn alarmant al hemoragiei digestive superioare, posibil secundare unui ulcer gastric complicat, varicelor esofagiene sau gastritei erozive severe. Vărsăturile bilioasesugerează obstrucția duodenală, iar vărsăturile alimentare tardive, la câteva ore după ingestie, pot indica stază gastrică secundară gastroparezei sau stenozei pilorice.
Balonarea abdominală și flatulența excesivă sunt frecvent asociate cu disbioza intestinală, intoleranțele alimentare (lactoză, fructoză, gluten) sau suprapopularea bacteriană a intestinului subțire (SIBO). Aceste manifestări pot apărea și în sindromul de intestin iritabil, fiind exacerbate de consumul de alimente fermentabile din grupa FODMAPs (oligozaharide, dizaharide, monozaharide și polioli fermentabili).
Anumite manifestări impun evaluare medicală de urgență, datorită riscului de complicații severe:
- Hematochezia (scaun cu sânge roșu aprins) sau melena (scaun negru, lucios, cu aspect păstos) → sugerează hemoragie digestivă inferioară (diverticul hemoragic, cancer colorectal) sau hemoragie digestivă superioară (ulcer hemoragic, varice esofagiene).
- Pierderea ponderală neintenționată și anorexia → ridică suspiciunea de malignitate digestivă (carcinom gastric, colorectal, pancreatic) sau malabsorbție severă (boala celiacă, insuficiență pancreatică exocrină).
- Disfagia progresivă (dificultate la înghițire) → poate indica stenoză esofagiană post-BRGE complicat sau neoplasm esofagian.
- Icterul sclero-tegumentar (colorarea galbenă a pielii și mucoaselor) → sugerează o patologie hepatobilio-pancreatică severă (hepatită acută, colestază obstructivă, carcinom pancreatic).
- Durerea abdominală acută severă, cu debut brusc → poate indica perforație gastrointestinală, pancreatită acută sau ischemie mezenterică, urgențe medico-chirurgicale care necesită evaluare promptă.
Așadar, explorările complementare, incluzând endoscopia digestivă superioară și inferioară, ecografia abdominală, CT-ul abdominal și teste serologice (calprotectină fecală, testarea funcției hepatice și pancreatice, markeri tumorali CA 19-9, CEA), sunt esențiale pentru diagnosticul etiologic și stratificarea riscului patologiilor gastrointestinale.
Diagnosticarea bolilor sistemului digestiv
Diagnosticul bolilor sistemului digestiv necesită o abordare complexă, bazată pe anamneza detaliată, examen clinic și investigații paraclinice adecvate, esențiale pentru identificarea corectă a afecțiunilor subiacente problemelor la stomac și gastrointestinale. Așadar, o evaluare riguroasă este crucială pentru stabilirea unui tratament eficient și prevenirea complicațiilor asociate problemelor gastrointestinale.
Procesul de diagnosticare începe cu anamneza, în care medicul investighează natura și severitatea simptomelor, durata acestora, factorii declanșatori și amelioratori, istoricul medical personal și familial, precum și stilul de viață al pacientului. Examenul fizic poate oferi indicii clinice importante, precum sensibilitatea abdominală, icterul sclero-tegumentar, ascita sau masele palpabile, semne care pot indica probleme la stomac, patologii hepatobiliare, afecțiuni inflamatorii intestinale sau procese tumorale.
Investigații de laborator în diagnosticul afecțiunilor gastrointestinale
Investigațiile de laborator joacă un rol esențial în diagnosticarea problemelor gastrointestinale, oferind informații despre inflamația sistemică, hemoragiile oculte, funcția hepatică și pancreatică sau prezența markerilor specifici unor afecțiuni precum boala celiacă și hepatitele virale. Hemoleucograma poate indica anemie feriprivă secundară hemoragiilor digestive, iar proteina C reactivă și calprotectina fecală sunt utile în evaluarea bolii inflamatorii intestinale. Testele hepatice (AST, ALT, GGT, bilirubină, fosfatază alcalină) permit detectarea disfuncțiilor hepatobiliare, în timp ce nivelurile crescute de amilază și lipază serică sunt sugestive pentru pancreatita acută. De asemenea, testele serologice pentru Helicobacter pylori sunt esențiale în diagnosticul gastritei cronice și ulcerului peptic, două dintre cele mai frecvente probleme la stomac. Analiza scaunului este, de asemenea, o componentă importantă a diagnosticului, putând identifica prezența sângelui ocult, infecțiilor parazitare, bacteriene sau markerilor inflamatori specifici.
Totodată, metodele imagistice oferă o vizualizare detaliată a structurilor digestive și sunt esențiale în detectarea patologiilor organice. Ecografia abdominală este utilizată pentru evaluarea organelor solide și detectarea litiazei biliare, iar tomografia computerizată (CT) și rezonanța magnetică nucleară (RMN) sunt esențiale în diagnosticul tumorilor, pancreatitelor și complicațiilor inflamatorii intestinale. Procedurile endoscopice, cum ar fi endoscopia digestivă superioară și colonoscopia, permit vizualizarea directă a mucoasei tractului digestiv, fiind utilizate pentru identificarea leziunilor erozive, ulcerative sau neoplazice și pentru prelevarea de biopsii în vederea examenului histopatologic.
Rezumând informațiile expuse mai sus, astfel de tehnici sunt indispensabile în diagnosticul problemelor gastrointestinale complexe, oferind atât posibilități de explorare, cât și opțiuni terapeutice minim invazive, cum ar fi excizia polipilor colonici sau controlul hemoragiilor digestive. Reperarea timpurie a semnelor și simptomelor, combinată cu utilizarea adecvată a acestor metode de diagnostic, reprezintă cheia unui management eficient al afecțiunilor digestive și a problemelor la stomac, contribuind la reducerea morbidității și îmbunătățirea calității vieții pacienților.
Tratamentul bolilor aparatului digestiv + Cum se alege acesta în funcție de felul cum o boală a sistemului digestiv se manifestă
Sursa foto: Shutterstock.com
Tratamentul bolilor aparatului digestiv este determinat de etiologia, severitatea și evoluția afecțiunii, implicând strategii terapeutice care vizează ameliorarea simptomatologiei, prevenirea complicațiilor și îmbunătățirea prognosticului. În schimb, managementul patologiilor gastrointestinale se bazează pe o abordare individualizată, adaptată în funcție de comorbidități, răspuns terapeutic și factori prognostici. În funcție de complexitatea cazului, tratamentul poate necesita o echipă multidisciplinară, incluzând gastroenterologi, chirurgi, nutriționiști, hepatologi și specialiști în boli infecțioase.
În bolile inflamatorii intestinale (boala Crohn și colita ulcerativă), tratamentul are ca obiectiv controlul inflamației, inducerea și menținerea remisiunii și prevenirea recurențelor. Strategiile terapeutice includ aminosalicilați (mesalazină, sulfasalazină) în formele ușoare, corticosteroizi pentru puseurile severe, imunomodulatoare (azatioprină, metotrexat) pentru formele refractare și agenți biologici (anticorpi monoclonali anti-TNF – infliximab, adalimumab, vedolizumab) în cazurile severe sau corticodependente. În formele complicate (stricturi fibroase, abcese, fistule), intervenția chirurgicală (colectomie segmentară, rezecție ileocecală) poate deveni necesară.
Atunci când ne referim la boala de reflux gastroesofagian (BRGE), tratamentul inițial include măsuri igieno-dietetice (evitarea alimentelor acide, mese mici și frecvente, ridicarea capului patului), iar terapia medicamentoasă constă în inhibitori ai pompei de protoni (omeprazol, pantoprazol), antagoniști ai receptorilor H2 (ranitidină, famotidină) și prokinetice (domperidonă, metoclopramid). În formele refractare sau complicate (esofag Barrett, stricturi esofagiene), fundoplicatura Nissen poate fi o opțiune chirurgicală.
Tratamentul sindromului intestinului iritabil (SII)
Sindromul intestinului iritabil (SII) necesită o abordare multidimensională, incluzând modificări dietetice (dieta FODMAPs, suplimentare cu fibre solubile), terapie farmacologică simptomatică (antispastice – mebeverină, drotaverină; prokinetice – itoprid, trimebutină; agenți antidiareici – loperamidă sau laxative osmotice – lactuloză, macrogol, în formele cu constipație).
În bolile hepatice, terapia variază în funcție de etiologie. Hepatitele virale (B și C) impun un tratament antiviral. Acesta are la bază analogii nucleozidici/nucleotidici (entecavir, tenofovir) pentru hepatita B. Pentru hepatita C se folosesc antivirale cu acțiune directă (sofosbuvir, ledipasvir). În steatohepatita non-alcoolică (NASH), intervențiile vizează scăderea ponderală. Controlează rezistența la insulină. Reduc stresul oxidativ. Se folosește metformin, vitamina E sau pioglitazonă. Ciroza hepatică decompensată impune o terapie diuretică (spironolactonă, furosemid) pentru ascită. β-blocante neselective (propranolol, carvedilol) previn hemoragiile variceale. Transplantul hepatic se face în stadiile terminale.
Abordarea terapeutică este întotdeauna personalizată. Se ține cont de severitatea bolii. Se analizează răspunsul la terapiile anterioare. Se previne progresia către complicații severe. Dezvoltarea unor terapii biologice și personalizate este importantă. Acestea sunt direcții importante în gastroenterologie. Oferă soluții eficiente pentru pacienții cu afecțiuni refractare la tratamentele convenționale.
Prevenirea bolilor sistemului digestiv
Prevenirea bolilor sistemului digestiv necesită o strategie multidimensională. Această strategie integrează optimizarea nutriției. Include și menținerea unui stil de viață activ. De asemenea, necesită evitarea factorilor de risc modificabili.
În primul rând, o dietă echilibrată joacă un rol central. Ajută la menținerea homeostaziei gastrointestinale. Susține funcționalitatea enzimatică. Ajută motilitatea intestinală. Menține echilibrul microbiotei. Consumul crescut de fibre alimentare solubile și insolubile este benefic. Acestea provin din legume, fructe, cereale integrale și leguminoase. Facilitează tranzitul intestinal. Reduce riscul de constipație. Ajută în diverticuloză colonică. Previne cancerul colorectal. Hidratarea adecvată este importantă. Se realizează prin aportul suficient de apă. Contribuie la menținerea consistenței normale a scaunului. Previne staza colonică. Limitarea alimentelor ultraprocesate este esențială. Acestea sunt bogate în grăsimi saturate. Conțin zaharuri rafinate și aditivi alimentari. Limitarea ajută la prevenirea inflamației sistemice. Previne disbioza intestinală. Acești factori sunt implicați în patogeneza bolilor inflamatorii intestinale. Sunt implicați și în sindromul de intestin iritabil.
Activitatea fizică regulată are beneficii directe asupra funcției gastrointestinale. Stimulează peristaltismul. Previne disfuncțiile motorii intestinale. Exercițiile fizice moderate contribuie la reducerea riscului de constipație cronică. Ameliorează disconfortul abdominal asociat sindromului intestinului iritabil. Scade incidența bolii de reflux gastroesofagian. Acest lucru se întâmplă prin reducerea presiunii intraabdominale. În plus, activitatea fizică optimizează metabolismul hepatic. Contribuie la prevenirea steatohepatitei non-alcoolice (NASH). Aceasta este o patologie hepatică emergentă. Este corelată cu obezitatea și sindromul metabolic.
Gestionarea eficientă a stresului este un alt element crucial. Ajută la menținerea sănătății digestive. Răspunsul neuroendocrin al axei hipotalamo-hipofizo-adrenale poate influența motilitatea gastrointestinală. Poate afecta și permeabilitatea intestinală. Este implicat în fiziopatologia afecțiunilor funcționale. Aici includem sindromul intestinului iritabil și dispepsia funcțională.
Gestionarea stresului și impactul asupra sănătății digestive
Evitarea factorilor de risc modificabili este esențială pentru prevenția primară a bolilor digestive. Renunțarea la fumat reduce incidența ulcerului peptic. Reduce și incidența neoplasmului esofagian și gastric. Limitatea consumului de alcool protejează împotriva hepatopatiilor alcoolice. Protejează și împotriva pancreatitei cronice. De asemenea, protejează și împotriva carcinomului hepatocelular. Utilizarea prudentă a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) este importantă. Ajută la prevenirea gastritei erozive și ulcerului peptic complicat. Acest lucru este valabil mai ales la pacienții cu factori de risc asociați. Printre acești factori se numără Helicobacter pylori și istoricul de hemoragii digestive.
Igiena personală și alimentară adecvată previne infecțiile gastrointestinale acute. Previne contaminarea cu bacterii patogene. Aici includem Salmonella, Campylobacter și Escherichia coli enterotoxigenă. Previne și infecțiile cu paraziți intestinali. Spălarea corectă a mâinilor este necesară. Prepararea termică adecvată a alimentelor este importantă. Evitarea consumului de produse insuficient gătite este importantă. Acestea sunt măsuri esențiale pentru reducerea transmiterii agenților patogeni gastrointestinali.
Importanța screeningului și monitorizării pentru depistarea precoce a afecțiunilor digestive
Screeningul regulat este fundamental. Este important mai ales pentru cancerul colorectal. Ajută la depistarea precoce a leziunilor preneoplazice. Permite inițierea tratamentului curativ. Testarea sângelui ocult în materii fecale este necesară. Colonoscopia la pacienții cu antecedente familiale de neoplazii digestive este importantă. Monitorizarea markerilor tumorali este esențială. Aici includem CEA și CA 19-9. Acestea sunt componente esențiale ale strategiei de prevenție secundară. În cazul pacienților cu boală hepatică cronică, evaluările periodice sunt necesare. Se fac prin elastografie hepatică. Dozarea alfa-fetoproteinei (AFP) este importantă. Astfel, se detectează precoce transformările maligne.
Cu alte cuvinte, adoptarea unui stil de viață echilibrat este esențială. Stilul de viață sănătos se combină cu nutriția optimă. Activitatea fizică regulată este importantă. Reducerea stresului este necesară. Screeningul periodic este util. Aceștia sunt pilonii fundamentali ai prevenirii bolilor digestive. Ajută la menținerea sănătății gastrointestinale pe termen lung.
În concluzie, îngrijirea sistemului digestiv este esențială pentru sănătatea generală. Prin adoptarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, menținerea unui stil de viață activ și efectuarea controalelor medicale regulate, iminența acestor patologii poate fi redusă semnificativ.
Referințe:
1. Peery AF, Crockett SD, Murphy CC, et al. Burden and Cost of Gastrointestinal, Liver, and Pancreatic Diseases in the United States: Update 2018. Gastroenterology. 2019;156(1):254-272.e11. DOI: 10.1053/j.gastro.2018.08.063;
2. World Health Organization. Digestive Diseases. https://www.who.int/health-topics/digestive-diseases;
3. GBD 2017 Gastro-oesophageal Reflux Disease Collaborators. The global, regional, and national burden of gastro-oesophageal reflux disease in 195 countries and territories, 1990-2017: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2017. Lancet Gastroenterol Hepatol. 2020;5(6):561-581. DOI: 10.1016/S2468-1253(20)30117-5;
4. Camilleri M, Boeckxstaens G. Dietary and pharmacological treatment of abdominal pain in IBS. Gut. 2017;66(5):966-974. DOI: 10.1136/gutjnl-2016-313425;
5. Lacy BE, Pimentel M, Brenner DM, et al. ACG Clinical Guideline: Management of Irritable Bowel Syndrome. Am J Gastroenterol. 2021;116(1):17-44. DOI: 10.14309/ajg.0000000000001036;
6. Katz PO, Gerson LB, Vela MF. Guidelines for the diagnosis and management of gastroesophageal reflux disease. Am J Gastroenterol. 2013;108(3):308-328. DOI: 10.1038/ajg.2012.444;
7. Spechler SJ, Katz PO, Scheiman JM, Castell DO. Gastroesophageal Reflux Disease: A Systematic Review. JAMA. 2015;314(23):2536-2543. DOI: 10.1001/jama.2015.16658.
Sursa foto: Shutterstock.com
