Boala Lyme: cum se manifestă și ce măsuri ar trebui să iei pentru a te proteja?
Teama de căpușe nu este dată de insectele în sine, ci de bacteriile pe care acestea le poartă cu ele. De cele mai multe ori, mușcătura de căpușă nu este o problemă gravă. În alte situații, însă, din cauza bacteriei care pătrunde în organismul uman, pot apărea diverse probleme de sănătate.
Citește mai departe despre ce înseamnă boala Lyme, cum se transmite și care sunt principalele simptome ale acesteia. Află despre tratament și cum putem preveni infecția, dar și despre efectele ei la nivelul întregului organism.
Boala Lyme: definiție, simptome neurologice, transmitere și cauze
Boala Lyme cronică este o afecțiune complexă și înțeleasă doar parțial, mai ales în forma sa cronică. Dacă te confrunți cu ea, este important să menții legătura cu un specialist pentru a beneficia de cea mai bună abordare pentru gestionarea simptomelor tale. Până la a te adresa unui medic, însă, este necesar să înțelegi ce înseamnă, de fapt, această boală.
Ce este boala Lyme?
Aceasta este o infecție bacteriană transmisă prin mușcătura unei căpușe infectate cu o bacterie numită Borrelia burgdorferi. De regulă, căpușa care transmite boala Lyme face parte din specia Ixodes. Acestea trebuie să fie atașate de piele și să se hrănească cu sânge pentru o perioadă semnificativă (de obicei, 36-48 de ore sau mai mult) pentru a transmite bacteria în corpul uman.
Cum pătrunde bacteria Borrelia burgdorferi în organism?
Bacteria Borrelia burgdorferi se află în tractul digestiv al căpușei și migrează către glandele salivare în timpul hrănirii. În momentul în care mușcă, căpușa injectează saliva în pielea gazdei. Zona este anesteziată, așa că gazda nu simte mușcătura. În timpul procesului de hrănire cu sânge, bacteriile pătrund prin piele și intră în sânge. După pătrunderea în sânge, Borrelia burgdorferi poate începe să se răspândească în corp, folosindu-se de sistemul circulator și de țesuturi. Bacteria are o formă spiralată (spirochetă), care îi permite să se miște eficient prin țesuturi și să ajungă la diferite organe și sisteme.
Boala Lyme – ce este caracteristic formei cronice?
Boala Lyme și forma acută
Când spunem „boala Lyme”, ne gândim la o infecție bacteriană activă – aceasta este forma acută a bolii, în care simptomele apar la scurt timp după mușcătură.
Boala Lyme și forma cronică
Există însă situații în care o persoană continuă să aibă simptome pentru o perioadă îndelungată (luni sau chiar ani) după tratamentul inițial pentru boala Lyme. Aceasta este forma cronică a bolii și este foarte controversată, deoarece există dezbateri cu privire la cauzele acestor simptomelor persistente și la cel mai eficient mod de a le trata.
Boala Lyme și controversele medicale
Comunitatea medicală este împărțită în ceea ce privește boala Lyme cronică. Unii experți susțin că simptomele persistente ar putea fi cauzate de o infecție bacteriană care nu a fost complet eradicată prin tratamentul inițial cu antibiotice. Alți specialiști consideră că simptomele cronice nu sunt cauzate de bacterie în sine, ci mai degrabă de o reacție imună persistentă sau de alte complicații ale infecției inițiale.
Boala Lyme și opțiunile de tratament
În prezent, nu există un tratament standard sau universal pentru boala Lyme cronică. Acesta se axează deci pe gestionarea simptomelor: antiinflamatoare, terapie fizică, consiliere psihologică și măsuri de îmbunătățire a somnului și a calității vieții în general.
Boala Lyme și beneficiile sucului de aronia și afin siberian
Sucul de Aronia și Afin Siberian 3L ECO este un produs 100% natural, obținut prin presare la rece. Conține doar fructe proaspete de aronia și afin siberian, fiind bogat în antioxidanți, vitamine și minerale care susțin longevitatea, energia și imunitatea. Ajută în gestionarea a numeroase afecțiuni, precum diabetul sau problemele pielii și are grijă de sănătatea inimii și creierului. Poate aduce beneficii suplimentare pentru persoanele care se confruntă cu boala Lyme datorită proprietăților sale antiinflamatoare, antioxidante și de susținere a sistemului imunitar.
Boala Lyme și rolul antioxidanților
Atât aronia, cât și afinele siberiene conțin antioxidanți puternici și compuși antiinflamatori. Aceștia pot ajuta la reducerea inflamației cauzate de boala Lyme, în special dacă există dureri articulare sau musculare, precum și la detoxifiere și reducerea stresului oxidativ. Vitaminele (C, A, complexul B) contribuie la întărirea imunității și îți oferă un boost natural de sănătate și vitalitate.
Așadar, este un produs excelent pentru oricine își dorește un supliment alimentar sănătos, vegan și pur. Optează și tu pentru acest suc ce îmbină beneficiile a două super-fructe pentru o viață mai sănătoasă!
Simptome pentru boala Lyme: manifestări specifice fiecărui stadiu
Dacă bacteria reușește să pătrundă în organism, va determina instalarea infecției asociate. Aceasta a fost analizată în 3 etape ale evoluției sale, fiecare cu simptome specifice.
Iată cum se manifestă boala Lyme:
Stadiul timpuriu localizat
Unul dintre primele simptome este o erupție cutanată, numită eritem migrator, care apare pe locul mușcăturii de căpușă. Este caracterizată printr-o pată roșie, care se extinde treptat, de multe ori în formă de „ochi de bou”. Poate apărea între 3 și 30 de zile de la mușcătură, nu doare și nu provoacă mâncărimi
Pe lângă erupție, pot apărea și simptome generale, similare gripei: febră, oboseală, dureri de cap, frisoane dureri musculare și articulare, ganglioni limfatici umflați etc.
Etapa diseminată precoce
În primele săptămâni după infecție bacteria se răspândește prin fluxul sangvin la alte părți ale corpului, inclusiv la nervi. Pot apărea simptome precum paralizia nervului facial (paralizie Bell), meningită (inflamația membranelor care înconjoară creierul și măduva spinării), dureri de cap severe și alte neuropatii.
De asemenea, există șanse să înceapă să se manifeste artrita Lyme, de obicei prin umflarea și durerea articulațiilor mari, cum ar fi genunchiul, în episoade care vin și trec. Boala poate afecta și inima, provocând tulburări de conducere cardiacă (bloc atrioventricular), palpitații, amețeli sau leșin.
Etapa târzie sau cronică
Dacă nu este tratată corespunzător, pot apărea tulburări de memorie, concentrare scăzută, probleme de somn și neuropatii periferice (furnicături, amorțeală la nivelul mâinilor și picioarelor). De asemenea, în caz de encefalopatie Lyme, vei experimenta simptome precum oboseală cronică. Aceasta nu dispare nici măcar după odihnă sau somn adecvat, modificări cognitive și de dispoziție.
Boala Lyme la copii se manifestă diferit?
Simptomele bolii Lyme la copii sunt similare cu cele de la adulți, dar pot fi mai dificil de recunoscut deoarece copiii pot avea dificultăți în a descrie ceea ce simt. Dacă cel mic prezintă oricare dintre simptomele de mai sus, este important să te adresezi unui medic, pentru evaluare și tratament imediat.
Lyme – o boală cu simptome ce necesită asistență medicală imediată
Așadar, boala Lyme poate avea diferite simptome, care se dezvoltă în etape și variază de la o persoană la alta. Unele apar la scurt timp după mușcătura de căpușă, iar altele chiar și la luni distanță. Dacă ai fost mușcat de o căpușă și ai simptome dintre cele menționate mai sus, ar trebui să te adresezi imediat unui medic, pentru diagnostic și tratament.
Intervenția rapidă este esențială, deoarece tratamentul cu antibiotice este foarte eficient în stadiile timpurii ale bolii Lyme și poate preveni dezvoltarea complicațiilor severe. Dacă simptomele sunt ignorate sau diagnosticul este întârziat, boala poate progresa și poate afecta articulațiile, inima sau sistemul nervos central. Poate duce la o recuperare mai dificilă și la simptome persistente.
Boala Lyme este contagioasă sau nu?
Boala Lyme nu este contagioasă. Bacteria Borrelia burgdorferi, responsabilă pentru ea, se transmite în principal prin mușcătura unei căpușe infectate, nu prin contact cu o persoană bolnavă.
Boala Lyme se transmite de la om la om?
Nu există dovezi care să arate că boala Lyme s-ar putea transmite de la om la om, prin atingere, sărut, tuse sau orice alt tip de interacțiune. De asemenea, nu există cazuri în care boala să fi fost transmisă prin transfuzii de sânge, deși, teoretic, bacteria poate fi prezentă în sângele unei persoane infectate.
Boala Lyme se transmite pe cale sexuală?
Au existat cazuri în care bacteria Borrelia burgdorferi a fost detectată în fluidele corporale (cum ar fi sperma sau secrețiile vaginale). Totuși, nu există dovezi care să susțină faptul că infecția se poate transmite de la o persoană la alta prin contact sexual. Astfel, nu există o boală Lyme cu transmitere sexuală.
Există cazuri în care bacteria a fost transmisă de la mamă la făt în timpul sarcinii, dar acestea sunt extrem de puține. În plus, tratamentul antibiotic adecvat poate preveni complicațiile în astfel de situații.
Principala modalitate de transmitere a bolii Lyme rămâne prin mușcătura unei căpușe infectate. Așadar, prevenirea expunerii la căpușe este esențială pentru a evita infecția.
Despre boala Lyme: cauze și factori de risc
Cauzele bolii Lyme sunt bine cunoscute, pentru că în cele mai multe cazuri, este vorba despre infecția cu bacteria Borrelia burgdorferi.
Factori de risc pentru boala Lyme
Anumiți factori cresc riscul de a fi mușcat de o căpușă infectată și, astfel, de a contracta boala Lyme. Printre aceștia se numără:
- Locuirea sau petrecerea timpului în zone endemice, împădurite sau cu vegetație deasă, unde căpușele sunt mai răspândite. Aceste zone includ statele nord-estice și de mijloc ale Statelor Unite, părți din Europa (în special Europa Centrală) și anumite regiuni din Asia.
- Activitățile în aer liber. Persoanele care petrec mult timp în aer liber, în special în zone cu iarbă înaltă, păduri, tufișuri sau grădini mari, au un risc mai mare de a fi expuse la căpușe. Activități precum camping, drumeții, grădinărit, vânătoare sau pescuit cresc acest risc.
- Sezonul cald (primăvara și vara târzie). Căpușele sunt mai active în lunile calde, în special în primăvară și la sfârșitul verii. În aceste perioade, riscul de a fi mușcat de o căpușă este mai ridicat.
- Animalele de companie. Câinii sau pisicile care petrec timp afară pot aduce căpușe în casă.
- Îmbrăcămintea necorespunzătoare. Persoanele care nu poartă îmbrăcăminte protectoare (haine deschise la culoare, pantaloni lungi, șosete care acoperă gleznele) atunci când petrec timp în zone cu risc crescut de căpușe, au un grad mai mare de expunere.
Profilaxia bolii Lyme
Pentru a reduce riscul de expunere la mușcăturile de căpușe și implicit riscul de a contracta boala Lyme sau alte boli transmise de acestea, este important să iei măsuri preventive. Acestea devin cu atât mai importante când petreci timp în zone cu vegetație abundentă.
Manifestările bolii Lyme pot fi evitate prin măsuri de prevenire adecvate.
Iată câteva recomandări:
- Poartă îmbrăcăminte adecvată. Optează pentru pantaloni lungi, bluze cu mâneci lungi și pantofi închiși, când te afli în zone cu vegetație densă sau iarbă înaltă. Hainele deschise la culoare sunt preferabile, deoarece pe acestea ar putea fi observate mai ușor căpușele.
- Limitează expunerea în zonele împădurite, tufișuri și zone cu iarbă înaltă, unde căpușele sunt mai active. Dacă trebuie să treci prin aceste zone, încearcă să rămâi pe trasee clare, departe de vegetația deasă.
- După activități în aer liber, inspectează-ți corpul atent, acordând atenție zonelor precum scalpul, gâtul, sub brațe, talia, în spatele genunchilor și zona inghinală. Verifică hainele și echipamentul pentru a depista căpușele care s-ar fi putut atașa.
- Îndepărtează căpușele atașate cât mai rapid. Dacă găsești o căpușă atașată, deplasează-te de urgență la medic, pentru o extracție corectă și completă. Dacă o vei îndepărta tu, există riscul ca unele fragmente să rămână în piele.
În plus, folosește produse preventive anti-căpușe pentru animalele de companie, precum zgărzi speciale, pipete sau pastile recomandate de medicul veterinar.
Aceste măsuri preventive te pot ajuta să reduci semnificativ riscul de a fi mușcat de o căpușă infectată și de a dezvolta complicații.
Alimentație în boala Lyme: cum îți poți ajuta organismul?
În boala Lyme, alimentația joacă un rol important în sprijinirea sistemului imunitar, gestionarea simptomelor și reducerea inflamației.
Nu există o „dietă specifică” pentru boala Lyme, însă anumite alegeri alimentare pot ajuta la ameliorarea simptomelor și la îmbunătățirea stării generale de sănătate.
Alimentele și rolul antioxidanților
Alimentele bogate în antioxidanți, cum ar fi fructele de pădure, merele, strugurii, morcovii, spanacul și broccoli, ajută la combaterea stresului oxidativ și a inflamației. Include în dieta ta grăsimi sănătoase, precum cele din pește gras (somon, sardine, macrou), avocado, nuci, semințe și ulei de măsline extravirgin și evită alimentele procesate.
Imunitatea și antioxidanții
Un sistem imunitar puternic ajută la gestionarea infecției și la susținerea recuperării. Alege alimente bogate în vitamina C, zinc și seleniu. De exemplu, Sucul de Aronia și Afin Siberian 3L ECO este o sursă grozavă de antioxidanți, minerale și vitamine. Îți va proteja imunitatea, sprijinindu-ți organismul în lupta împotriva infecțiilor, și îți va crește nivelul de energie. Consumând 100-150 ml de suc în fiecare zi, te vei simți mai puternic și mai revigorat.
Proteinele și regenerarea
De asemenea, proteinele sunt esențiale pentru regenerarea și vindecarea țesuturilor, în special în perioadele de inflamație și durere musculară.
Flora intestinală și antibioticele
Dacă urmezi tratament cu antibiotice pentru boala Lyme, este important să ai grijă de sănătatea florei intestinale. Alimentele probiotice, cum ar fi iaurtul, chefirul, varza murată și kimchi, pot ajuta la menținerea echilibrului acesteia.
Energia și carbohidrații complecși
Boala Lyme poate provoca oboseală cronică, astfel încât este important să consumi alimente care să îți susțină nivelul de energie pe tot parcursul zilei. Alege surse de carbohidrați complecși precum orezul brun, quinoa, ovăz, leguminoase și cartofi dulci, care eliberează energie treptat. Consumă mese echilibrate, la intervale regulate, pentru a preveni scăderea nivelului de energie.
Hidratarea și detoxifierea
Bea suficientă apă pentru a menține o hidratare optimă, deoarece aceasta este importantă pentru digestie, detoxifiere și susținerea funcționării organismului.
O alimentație echilibrată, antiinflamatoare și bogată în nutrienți va juca un rol semnificativ în gestionarea simptomelor bolii Lyme și grăbirea recuperării. Deoarece fiecare persoană poate reacționa diferit la anumite alimente, este recomandat să îți observi propriul organism și să discuți cu un medic sau un nutriționist despre cele mai potrivite opțiuni alimentare pentru tine.
Boala Lyme și căpușele: ce căpușe transmit boala Lyme?
Căpușele care transmit, de regulă, boala Lyme, fac parte din genul Ixodes. Sunt numite și căpușe de cerb sau căpușe negre. Există mai multe specii purtătoare ale acestei bacterii:
- Ixodes scapularis, prezentă în special în America de Nord. Este responsabilă pentru majoritatea cazurilor de boala Lyme în nord-estul, centrul și vestul Statelor Unite.
- Ixodes ricinus, cunoscută și sub denumirea de căpușa oilor sau căpușa europeană de pădure. Aceasta transmite boala Lyme în țările europene și unele părți din Asia.
- Ixodes pacificus sau căpușa de vest a Statelor Unite, care este prezentă în principal în regiunile de coastă și pădurile de pe coasta Pacificului.
Caracteristicile căpușelor din genul Ixodes
Aceste căpușe sunt foarte mici și pot fi greu de văzut, în special în stadiile lor larvare și de nimfe, când sunt mai mici decât un cap de ac. Tind să prefere zonele cu vegetație deasă, păduri, tufișuri, iarbă înaltă și sol umed, unde se pot hrăni de la diverse animale, în special căprioare și rozătoare, păsări sau oameni. Trăiesc circa 2-3 ani, iar mușcătura lor nu este dureroasă, deoarece injectează un anestezic prin salivă. Din acest motiv, cel mai adesea, oamenii nu își dau seama că au fost mușcați.
Deși genul Ixodes este cel mai frecvent asociat cu transmiterea bolii Lyme, în unele regiuni, există și alte căpușe ce pot transporta bacterii din familia Borrelia. Totuși, ele nu sunt atât de comune și nu transmit boala Lyme la fel de eficient ca Ixodes, astfel că joacă un rol minor în răspândirea acesteia.
Boala Lyme și importanța diagnosticării precoce: informații utile
Diagnosticul precoce este extrem de important, pentru următoarele motive:
- Diagnosticarea și tratarea bolii Lyme în stadiile incipiente pot preveni dezvoltarea complicațiilor pe termen lung, cum ar fi artrita cronică, tulburările neurologice și afectarea inimii. Tratamentul antibiotic la începutul bolii este, de obicei, foarte eficient și poate preveni progresia infecției către stadii avansate.
- Simptomele timpurii, precum erupția cutanată, febra, oboseala, durerile musculare și articulare, sunt mai ușor de tratat decât simptomele avansate. Dacă boala este tratată la timp, șansele de recuperare completă sunt foarte mari, iar majoritatea pacienților se vindecă fără complicații.
- Boala Lyme poate mima alte afecțiuni (precum gripa, scleroza multiplă, artrita reumatoidă sau alte boli autoimune), ceea ce face ca un diagnostic precoce și precis să fie esențial pentru a evita tratamente incorecte sau inutile.
- În stadiul precoce, infecția este localizată în apropierea locului de mușcătură, iar șansele de răspândire a bacteriei la alte sisteme ale corpului sunt mai mici. În absența tratamentului, bacteriile se pot disemina prin sânge și pot afecta articulațiile, sistemul nervos central sau inima.
Cum se diagnostichează boala Lyme?
Primul pas este reprezentat de examenul clinic și anamneza. Medicul va analiza simptomele caracteristice, precum eritemul migrator, febra, durerile articulare sau musculare, precum și alte semne ale bolii Lyme. Te va întreba despre expunerea la căpușe sau petrecerea timpului în zone cu risc ridicat.
Apoi, testarea serologică (testare de anticorpi) este cea mai comună metodă de diagnosticare efectivă pentru boala Lyme și include două etape:
- Testul ELISA (Enzyme-Linked Immunosorbent Assay) – detectează prezența anticorpilor împotriva bacteriei Borrelia burgdorferi în sânge. Este folosit ca prim test de screening, însă poate da rezultate fals negative în primele săptămâni ale infecției, când organismul nu a produs încă suficienți anticorpi.
- Testul Western blot. Dacă testul ELISA este pozitiv sau incert, Western blot este folosit pentru a confirma prezența anticorpilor specifici împotriva bacteriei. Testul Western blot poate determina dacă există anticorpi de tip IgM (care indică o infecție recentă) sau IgG (care indică o infecție mai veche).
Alte metode de diagnostic
Testul PCR (testarea moleculară). Această metodă detectează materialul genetic al bacteriei în fluidele corpului (de exemplu, lichid sinovial, lichid cefalorahidian). Testul este mai util pentru confirmarea bolii Lyme diseminate, în special în cazurile de artrită Lyme sau când infecția afectează sistemul nervos.
În cazurile în care se suspectează implicarea sistemului nervos (neuroborelioză Lyme), se prelevează o mostră de lichid cefalorahidian (LCR), pentru a detecta semne de inflamație sau prezența anticorpilor împotriva Borrelia burgdorferi. Acest test poartă denumirea de puncție lombară.
Pe lângă acestea, mai există biopsia cutanată și testarea LTT, dar acestea sunt foarte rar utilizate și nu întotdeauna acceptate ca metode standard de diagnostic.
Așadar, acum ai descoperi de ce este important să cunoști care sunt riscurile mușcăturii de căpușă, să folosești metodele de protecție atunci când petreci timp în natură și să acorzi atenție oricăror simptome neobișnuite. Boala Lyme este tratabilă, mai ales dacă este depistată la timp, iar tratamentul precoce duce, de obicei, la recuperare completă. Pentru aceasta, însă, este important să știi ce înseamnă, cum se manifestă această boală și mai ales să te adresezi imediat medicului. Ai grijă de organismul tău!
Referințe:
https://www.medicalnewstoday.com/articles/150479
https://www.healthdirect.gov.au/lyme-disease
https://www.healthline.com/health/lyme-disease-symptoms
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/11586-lyme-disease
Sursă foto: shutterstock.com
