Boala Buerger (trombangeita obliterantă): cauze, simptome și tratament
Boala Buerger, cunoscută și sub denumirea de trombangeită obliterantă, este o afecțiune vasculară inflamatorie rară, caracterizată prin obstrucția segmentară a arterelor și venelor mici și mijlocii, în special la nivelul membrelor superioare și inferioare. Procesul inflamator determină reducerea fluxului sanguin, cu potențial de ischemie tisulară severă.
Boala este strâns asociată cu consumul de tutun, fiind diagnosticată predominant la persoane tinere, în special bărbați cu vârste sub 40 de ani. Cu toate acestea, în ultimii ani, incidența cazurilor în rândul femeilor fumătoare este în creștere.
Distribuția geografică este variabilă: în timp ce în Europa reprezintă sub 5% dintre bolile arteriale periferice, în regiunile din Asia de Sud și Sud-Est (inclusiv India) poate ajunge să afecteze peste 50% dintre pacienții cu afecțiuni arteriale.
În acest articol, vom oferi o prezentare detaliată a cauzelor, simptomelor clinice și opțiunilor terapeutice actuale în boala Buerger, cu accent pe importanța renunțării la fumat ca măsură esențială în prevenirea progresiei bolii și a complicațiilor severe.
Ce este boala Buerger (trombangeita obliterantă)?
Sursa foto: Shutterstock.com
Boala Buerger (trombangeita obliterantă) reprezintă o vasculită segmentară non-aterosclerotică, care afectează predominant arterele și venele de calibru mic și mediu, în special la nivelul extremităților distale (mâini și picioare). Patologia a fost descrisă pentru prima dată de medicul american Leo Buerger în 1908, fiind de atunci recunoscută ca o entitate distinctă în spectrul afecțiunilor vasculare inflamatorii.
Spre deosebire de arteriopatiile obstructive clasice, în special cele cauzate de ateroscleroză, trombangeita obliterantă apare la indivizi tineri, adesea între 20 și 40 de ani, cu o asociere clară și directă cu consumul activ de tutun. Incidența este semnificativ mai mare la sexul masculin, însă cazurile în rândul femeilor fumătoare sunt în creștere, reflectând modificările comportamentale din ultimele decenii.
Histopatologic, boala este caracterizată prin inflamația transmurală a vaselor, însoțită de tromboză luminală bogată în celule mononucleare și granulocite, cu relativă păstrare a arhitecturii peretelui vascular și fără dovezi evidente de aterom. Formarea rețelelor colaterale cu morfologie spiralată, adesea descrise ca „în tirbușon”, reprezintă un aspect imagistic distinctiv, cu valoare de diagnostic diferențial față de alte arteriopatii periferice.
Patogeneza bolii – mecanism autoimun și inflamator
Patogeneza bolii nu este complet elucidată, însă datele actuale susțin un mecanism autoimun declanșat de compuși toxici derivați din tutun, cu implicarea unei predispoziții genetice și a unei disfuncții endoteliale. Expunerea cronică la aceste toxine induce un răspuns imun aberant, cu activarea cascadelor inflamatorii și distrugerea progresivă a microvascularizației. Așadar, această combinație de factori proinflamatori și procoagulanți contribuie la progresia bolii și la apariția ischemiei distale, uneori până la nivel de necroză și gangrenă.
Managementul bolii se bazează în primul rând pe oprirea completă a consumului de tutun, singura intervenție dovedită care poate încetini sau chiar opri progresia. În cazurile avansate, se pot utiliza terapii vasodilatatoare, tehnici de revascularizare (unde este posibil) și opțiuni de management al durerii ischemice. Prognosticul depinde în mod esențial de momentul diagnosticării și de respectarea strictă a renunțării la fumat.
În contextul prevenirii afecțiunilor vasculare periferice și al menținerii funcției vasculare optime, abordările adjuvante pot juca un rol benefic. Cardio Help, un supliment natural formulat cu extracte din 9 plante și superfructe cu proprietăți vasoprotectoare, contribuie la susținerea elasticității peretelui vascular și la îmbunătățirea circulației periferice. Prin acțiunea sa antioxidantă și antiinflamatoare, acest produs poate reprezenta o completare eficientă în strategiile de susținere a sănătății vasculare, în special pentru pacienții cu risc crescut de afecțiuni microcirculatorii.
Epidemiologia și factorii de risc ai trombangeitei obliterante
Trombangeita obliterantă prezintă o prevalență geografică inegală, cu distribuție heterogenă în funcție de regiune. Regiunile cu incidență ridicată includ Orientul Mijlociu, Asia de Sud și Sud-Est (în special India) și Asia de Est (inclusiv Japonia și Coreea), unde afecțiunea poate reprezenta între 40% și 60% din totalul cazurilor de boală arterială periferică. În contrast, în Europa Occidentală și America de Nord, prevalența este semnificativ mai redusă, cuprinsă între 0,5% și 5%. Cu alte cuvinte, această variabilitate regională sugerează influențe atât genetice, cât și comportamentale în patogeneza bolii.
În România, prevalența exactă nu este cunoscută, din cauza lipsei unor date epidemiologice robuste, însă există indicii că boala este considerabil subdiagnosticată, în special în absența unor criterii clinice specifice și a suspiciunii etiologice în rândul clinicianului.
Trombangeita obliterantă – profil demografic
Profilul demografic al pacienților cu trombangeită obliterantă este clar conturat. Boala afectează predominant adulții tineri, cu debut tipic în jurul vârstei de 30–40 de ani. Aproximativ 80% dintre cazuri sunt diagnosticate înainte de vârsta de 45 de ani. Sexul masculin este semnificativ mai frecvent afectat, cu un raport bărbați:femei variabil între 3:1 și 10:1, în funcție de populația studiată. De asemenea, s-a observat o prevalență crescută în anumite grupuri etnice, cu incidență notabil mai mare în rândul populației evreiești Ashkenazi, japoneze și indiene, ceea ce susține posibilitatea unui substrat genetic în etiopatogenia bolii.
Fumatul activ rămâne, fără îndoială, factorul de risc major și indispensabil pentru dezvoltarea bolii Buerger. Peste 95% dintre pacienții diagnosticați sunt fumători activi sau au un istoric recent de expunere la tutun. Studiile au demonstrat o relație doză-efect clară între consumul de tutun (indiferent de forma utilizată: țigări, trabucuri, pipă, tutun mestecat) și severitatea clinică a bolii. Particularitatea trombangeitei obliterante, în comparație cu alte arteriopatii periferice, constă în persistența activității bolii chiar și la doze scăzute de expunere nicotinică, ceea ce face imperativă renunțarea completă la fumat pentru a preveni progresia ischemiei tisulare.
Simptomele și manifestările clinice ale bolii Buerger
Manifestările clinice ale trombangeitei obliterante sunt, în stadiile incipiente, nespecifice și pot fi ușor confundate cu alte forme de boală vasculară periferică. Simptomele debutează, de regulă, insidios, cu instalare progresivă, reflectând afectarea predominantă a arterelor distale de calibru mic și mediu.
Claudicația intermitentă reprezintă simptomul de debut cel mai frecvent și este adesea localizată distal, în special la nivelul feței plantare sau al degetelor picioarelor, spre deosebire de arteriopatia aterosclerotică, unde localizarea este mai proximală (gambe, coapse). Durerea indusă de efort apare tipic după parcurgerea unei anumite distanțe și se remite la repaus, însă pe măsură ce procesul ischemic se accentuează, distanța de claudicație scade progresiv, indicând agravarea obstrucției circulatorii.
Sursa foto: Shutterstock.com
Raynaud – fenomen vasomotor severe
Un semn adițional important este fenomenul Raynaud, raportat la 40–50% dintre pacienți, indicând disfuncție vasomotorie severă la nivelul arteriolelor digitale. Acesta se manifestă prin episoade de vasospasm reversibil, declanșate de expunerea la frig sau stres emoțional, cu modificări triphasice ale culorii pielii (paloare – cianoză – eritem reactiv), însoțite frecvent de parestezii, senzație de „înțepături” sau amorțeală, precum și hipersensibilitate la temperaturi scăzute.
Progresia bolii determină tranziția de la ischemie de efort la ischemie de repaus, caracterizată prin durere persistentă, cu caracter de arsură profundă, localizată la nivelul degetelor, frecvent nocturnă, intensificată în decubit dorsal și ameliorată parțial prin coborârea membrului afectat (manevra de pendulare).
În formele avansate, apar leziuni trofice cutanate, în special ulcerații ischemice, localizate în zone cu presiune sau traumatisme minore – cel mai adesea la vârfurile degetelor. Leziunile sunt profund dureroase, slab vascularizate, cu tendință redusă de vindecare spontană și risc crescut de suprainfecție bacteriană. În absența unei intervenții terapeutice adecvate și a renunțării la tutun, evoluția poate culmina cu gangrenă uscată sau umedă, necesitând adesea amputație segmentară.
Diagnosticul trombangeitei obliterante
Stabilirea diagnosticului de trombangeită obliterantă implică integrarea atentă a datelor clinice și paraclinice, având în vedere caracterul său de excludere și suprapunerea parțială cu alte entități vasculare.
În practica clinică, criteriile propuse de Shionoya sunt frecvent utilizate pentru orientarea diagnosticului, oferind un cadru standardizat cu sensibilitate și specificitate înalte. Acestea includ: antecedente de consum de tutun, debutul simptomatologiei vasculare înainte de vârsta de 50 de ani, afectarea segmentară a arterelor infrapopliteale, implicarea vasculară a membrelor superioare sau prezența tromboflebitei migratorii, și absența altor factori de risc aterosclerotici majori, în afara fumatului. Concomitența celor cinci criterii susține cu o probabilitate diagnostică ridicată existența bolii Buerger.
Evaluarea clinică detaliată rămâne esențială în orientarea inițială a suspiciunii. Inspecția extremităților poate evidenția modificări trofice cutanate, leziuni ischemice distale sau, în cazurile avansate, zone de gangrenă limitată. Palparea pulsurilor periferice, frecvent absenți la nivel distal, este utilă în cuantificarea gradului de afectare hemodinamică. Determinarea temperaturii locale și a timpului de reumplere capilară completează evaluarea circulatorie obiectivă. La nivelul membrelor superioare, testul Allen poate oferi informații relevante despre permeabilitatea sistemului arterial radial și ulnar, fiind indicat în cazurile cu ischemie digitală sau suspiciune de afectare a arterelor antebrațului.
Explorări paraclinice – diagnostic pozitiv
Diagnosticul pozitiv și excluderea altor etiologii se bazează pe un set de explorări paraclinice direcționate. Profilul biologic uzual (hemoleucogramă, markerii inflamatori nespecifici precum VSH și proteina C reactivă) se menține, în general, în limite normale sau cu variații minime, fapt care susține caracterul non-sistemic al procesului inflamator. Determinările metabolice (glicemie, hemoglobină glicată, profil lipidic) au, în principal, rol de excludere a patologiei aterosclerotice și a diabetului zaharat – condiții frecvent asociate cu ischemia periferică în alte contexte etiologice.
Totuși, imagistica vasculară reprezintă pilonul fundamental al confirmării diagnosticului. Angiografia convențională rămâne investigația de referință, evidențiind leziuni ocluzive segmentare ale arterelor de calibru mic și mediu, cu păstrarea permeabilității vaselor proximale majore. Aspectul tipic constă în prezența rețelelor colaterale cu traiect spiraliform – descrise clasic ca „în tirbușon” – care compensează parțial ischemia distală. Aceste caracteristici angiografice permit diferențierea față de leziunile continue, progresive și difuze întâlnite în arteriopatia aterosclerotică.
Evaluarea completă, corect etapizată și orientată pe baza criteriilor clinice și a datelor paraclinice, este esențială pentru diagnostic precoce și instituirea precoce a măsurilor terapeutice, inclusiv renunțarea definitivă la fumat, singura intervenție cu impact dovedit asupra evoluției bolii.
Abordări terapeutice în boala Buerger
Managementul terapeutic al trombangeitei obliterante implică o abordare complexă, de tip multidisciplinar, care vizează restabilirea perfuziei tisulare, controlul durerii ischemice și prevenirea progresiei leziunilor vasculare distale. Obiectivul major rămâne menținerea viabilității membrului afectat și prevenirea complicațiilor amenințătoare de membru, inclusiv amputația.
Primul și cel mai important pas terapeutic îl reprezintă renunțarea completă și definitivă la consumul de tutun, indiferent de forma acestuia (țigări, trabucuri, pipă, tutun mestecat). Dovezile clinice susțin o corelație directă între stoparea consumului de tutun și reducerea riscului de complicații ischemice. Comparativ cu pacienții care continuă să fumeze, la care rata de amputație pe termen lung atinge 40–50%, cei care renunță complet prezintă o incidență redusă sub 5%. Totodată, trebuie amintit faptul că inclusiv expunerea pasivă la fumul de tutun sau recăderile ocazionale pot reactiva procesul inflamator și menține activă boala.
Terapia farmacologică – rol și opțiuni terapeutice
În paralel cu măsurile de modificare a stilului de viață, terapia farmacologică are rol adjuvant în ameliorarea simptomatologiei și susținerea perfuziei periferice. Prostanoizii sintetici, precum iloprostul sau alprostadilul, administrați intravenos, s-au dovedit eficienți în reducerea durerii de repaus și accelerarea cicatrizării ulcerațiilor ischemice. Efectul lor vasodilatator și antiagregant contribuie la îmbunătățirea microcirculației, în special în fazele acute ale bolii. În plus, blocantele canalelor de calciu (ex. nifedipină, diltiazem) și inhibitorii fosfodiesterazei III (ex. cilostazol) pot fi utilizați pentru ameliorarea fluxului arterial distal, prin reducerea rezistenței vasculare periferice și creșterea debitului sanguin. De asemenea, antiagregantele plachetare (acid acetilsalicilic, clopidogrel) sunt indicate în scop profilactic pentru reducerea riscului de tromboză intraluminală.
Pentru optimizarea răspunsului terapeutic, se recomandă integrarea unor intervenții non-farmacologice, cu valoare aditivă în reducerea simptomelor și prevenirea complicațiilor ischemice. Compresia pneumatică intermitentă, aplicată secvențial, stimulează circulația venoasă și limfatică, contribuind indirect la îmbunătățirea oxigenării tisulare. În același timp, programele de exerciții fizice supravegheate promovează dezvoltarea rețelelor colaterale și pot crește distanța de mers fără durere la pacienții cu claudicație intermitentă.
În cazurile refractare la tratamentele convenționale, în special la pacienții cu durere severă de repaus sau ulcerații ischemice extinse, pot fi avute în vedere tehnici avansate. Stimularea electrică epidurală a măduvei spinării poate modula percepția durerii prin mecanisme neurofiziologice complexe, iar oxigenoterapia hiperbară susține vindecarea leziunilor ischemice prin creșterea tensiunii parțiale de oxigen în țesuturi.
Terapii emergente și cercetări recente în trombangeita obliterantă
Progresele recente în înțelegerea mecanismelor fiziopatologice implicate în trombangeita obliterantă au condus la dezvoltarea unor direcții terapeutice inovatoare, în special pentru pacienții cu forme avansate, refractare la tratamentele convenționale. Intervențiile regenerative și terapiile moleculare direcționate oferă premise solide pentru abordări personalizate, cu potențial de modificare a cursului natural al bolii.
Terapia celulară cu celule stem hematopoietice sau mezenchimale a demonstrat rezultate încurajatoare în reducerea simptomatologiei ischemice și promovarea angiogenezei terapeutice. Implantarea intramusculară de celule mononucleare autologe, derivate din măduva osoasă, a fost asociată cu ameliorarea durerii de repaus, reducerea dimensiunii ulcerațiilor ischemice și scăderea incidenței amputațiilor în contextul ischemiei critice a membrelor. Mecanismul presupus implică secreția de factori angiogenici (VEGF, HGF, bFGF) și contribuția directă la neoangiogeneză prin diferențiere endotelială și recrutarea de celule progenitoare vasculare, cu îmbunătățirea perfuziei tisulare regionale.
Pe de altă parte, terapia genică s-a conturat ca o altă abordare promițătoare pentru inducerea angiogenezei în zone inaccesibile revascularizării chirurgicale. Administrarea locală de gene care codifică factori de creștere vasculară (precum VEGF sau FGF), prin intermediul vectorilor virali (adenovirusuri, lentivirusuri) sau plasmidelor nevirale, are ca scop stimularea vasculogenezei și creșterea fluxului sangvin în teritoriile ischemice. Studiile preclinice și clinice de fază incipientă au evidențiat îmbunătățirea oxigenării tisulare, reducerea durerii și, în unele cazuri, vindecarea leziunilor trofice, sugerând un beneficiu funcțional semnificativ.
Trombangeita obliterantă – direcții de cercetare moleculară
În plus, direcțiile actuale de cercetare moleculară în trombangeita obliterantă vizează identificarea biomarkerilor specifici, cu valoare predictivă și prognostică. Dezvoltarea testelor bazate pe expresia genelor inflamatorii și a mediatorilor endoteliali poate permite diagnosticarea precoce și monitorizarea dinamică a răspunsului la tratament. Totodată, elucidarea interacțiunilor gene-mediu, în special între polimorfismele genetice și expunerea cronică la nicotină, oferă perspective pentru implementarea unor strategii de prevenție personalizate în grupurile populaționale cu risc crescut.
O direcție emergentă este reprezentată de explorarea microbiomului oral, în contextul unei posibile relații cauzale între infecțiile parodontale și activarea imună sistemică observată în trombangeita obliterantă. Disbioza orală ar putea contribui, prin mecanisme inflamatorii și moleculare comune, la inițierea sau exacerbarea proceselor vasculare segmentare, ipoteză care ar putea susține intervenții profilactice la nivelul sănătății orale, ca parte integrantă a planului terapeutic global.
În ansamblu, integrarea noilor abordări biologice, celulare și genetice poate transforma în mod fundamental paradigma terapeutică a trombangeitei obliterante, cu accent pe intervenții timpurii, regenerative și personalizate, adaptate profilului molecular și clinic al pacientului.
Complicațiile și prognosticul bolii Buerger
Trombangeita obliterantă are un potențial evolutiv sever. Severitatea este mai mare în absența renunțării definitive la consumul de tutun. Progresia bolii este marcată de ischemie tisulară cronică. Ischemia tisulară cronică poate conduce la leziuni ireversibile ale țesuturilor periferice. Una dintre cele mai frecvente complicații este reprezentată de ulcerațiile ischemice cronice. Acestea sunt localizate predominant la nivelul vârfurilor degetelor de la mâini. Acestea sunt localizate predominant la nivelul vârfurilor degetelor de la picioare. Leziunile sunt caracterizate prin durere intensă. Leziunile sunt caracterizate prin dificultăți de cicatrizare. Leziunile au o rezistență crescută la terapiile convenționale. Leziunile sunt adesea însoțite de risc major de suprainfecție bacteriană.
În stadiile avansate, ischemia netratată poate progresa către gangrenă uscată. În stadiile avansate, ischemia netratată poate progresa către gangrenă umedă. Debutul este frecvent distal (digital). Extensia este potențială în sens proximal. Necesitatea amputațiilor devine o realitate clinică în lipsa controlului factorului declanșator principal. Factorul declanșator principal este expunerea la tutun. Riscul amputațiilor este semnificativ amplificat la pacienții care continuă să fumeze.
Prognosticul pacienților cu trombangeită obliterantă depinde în mod fundamental de complianța la renunțarea definitivă la fumat. Renunțarea la fumat este cel mai relevant predictor al evoluției pe termen lung. Conform datelor din literatura de specialitate, pacienții care întrerup complet consumul de tutun prezintă o rată a amputațiilor sub 5%. Rata amputațiilor este comparativ cu 40–50% în cazul celor care continuă să fumeze în primii 7–8 ani de evoluție.
Factori prognostici
Pe lângă statutul tabagic, stadiul clinic în momentul diagnosticului, precum și răspunsul la terapiile instituite, influențează semnificativ evoluția bolii. Intervenția terapeutică precoce, înainte de apariția ischemiei critice sau a leziunilor trofice, este asociată cu prognostic funcțional favorabil.
De exemplu, studiile de cohortă pe termen lung au demonstrat că, în cazul pacienților care renunță definitiv la fumat, evoluția clinică este adesea stabilizată. Se observă remiterea simptomatologiei dureroase. Se observă scăderea frecvenței episoadelor ischemice. Se estimează că aproximativ 85–90% dintre acești pacienți evită amputațiile majore pe o perioadă de 10–20 de ani. Cu toate acestea, manifestările reziduale pot persista. Exemple de manifestări reziduale sunt claudicația intermitentă de intensitate redusă. Un alt exemplu este fenomenul Raynaud. Acestea pot persista chiar și în contextul renunțării la factorul cauzal.
Din punct de vedere al mortalității generale, trombangeita obliterantă nu se asociază cu un risc semnificativ crescut comparativ cu populația generală. Aceasta este valabil în absența complicațiilor sistemice rare. Astfel, supraviețuirea pe termen lung este influențată mai mult de dizabilitatea funcțională generată de ischemie decât de riscuri letale directe. Implementarea unei strategii de diagnostic precoce reprezintă un element-cheie pentru conservarea calității vieții. Implementarea unui management individualizat reprezintă un element-cheie pentru conservarea calității vieții. Accentul trebuie pus pe prevenirea progresiei bolii. Implementarea unei strategii de diagnostic precoce reprezintă un element-cheie pentru reducerea complicațiilor majore. Implementarea unui management individualizat reprezintă un element-cheie pentru reducerea complicațiilor majore. Accentul trebuie pus pe prevenirea progresiei bolii.
Strategii de prevenție în managementul bolii Buerger
Sursa foto: Shutterstock.com
Prevenția reprezintă un pilon esențial în abordarea modernă a trombangeitei obliterante. Are un dublu rol: limitarea incidenței bolii la indivizii cu risc crescut (prevenție primară). Are un dublu rol: reducerea complicațiilor la pacienții deja diagnosticați (prevenție secundară). În esență, ambele direcții presupun intervenții structurate. Aceste intervenții implică atât sistemul medical. Aceste intervenții implică și politicile de sănătate publică.
În contextul prevenției primare, accentul se plasează pe educația populației generale. Accentul se plasează cu precădere pe educația tinerilor. Educația vizează riscurile fumatului. Fumatul este principala cauză etiologică asociată cu trombangeita obliterantă. Campaniile de informare contribuie semnificativ la creșterea gradului de conștientizare. Consilierea contribuie semnificativ la creșterea gradului de conștientizare. Acestea se desfășoară în mediul școlar. Acestea se desfășoară în mediul universitar. Acestea se desfășoară prin platforme digitale. Suplimentar, implementarea unor măsuri de sănătate publică s-a dovedit eficientă în reducerea prevalenței fumatului. Exemple de măsuri sunt taxarea suplimentară a produselor din tutun. Exemple de măsuri sunt limitarea expunerii în spații publice. Exemple de măsuri sunt avertismentele grafice pe ambalajele produselor. Reducerea prevalenței fumatului duce implicit la reducerea bolii.
Detecția precoce a ischemiei periferice
Pentru indivizii expuși, screeningul clinic devine un instrument valoros pentru detecția precoce a semnelor de ischemie periferică. Expunerea este valabilă în special pentru fumătorii activi cu vârsta sub 45 de ani. Examinarea fizică atentă a pulsurilor periferice poate identifica devieri funcționale sugestive pentru boala Buerger. Determinarea indicelui gleznă-braț poate identifica devieri funcționale sugestive pentru boala Buerger. Efectuarea testului Allen la nivelul membrelor superioare poate identifica devieri funcționale sugestive pentru boala Buerger. Identificarea se face înainte de instalarea leziunilor ireversibile. Apariția unor simptome trebuie investigată prompt. Un exemplu de simptom este claudicația atipică (localizată distal). Un exemplu de simptom este fenomenul Raynaud recurent. Un exemplu de simptom este disconfortul la nivelul extremităților. Investigarea este mai ales la persoane fără factori de risc aterosclerotici tradiționali.
Prevenție secundară
În cazul pacienților cu diagnostic confirmat, prevenția secundară se concentrează pe preîntâmpinarea complicațiilor ischemice. Prevenția secundară se concentrează pe menținerea funcției membrului afectat. Renunțarea definitivă la fumat este condiția absolută pentru stabilizarea evoluției bolii. Renunțarea este susținută prin programe integrate de sevraj tabagic. Acestea includ consiliere psihologică personalizată. Includ terapie de substituție nicotinică. Includ tratamente farmacologice (ex. bupropion, vareniclină). Includ grupuri de suport.
Concomitent, pacienții trebuie educați în privința auto-monitorizării stării periferice. Aceasta se face prin inspecția zilnică a extremităților. Prin igiena riguroasă a tegumentului. Prin purtarea de încălțăminte adecvată. Prin evitarea expunerii la frig. De asemenea, includerea într-un program de exerciții fizice supravegheate poate stimula dezvoltarea circulației colaterale. Un exemplu de exerciții este mersul pe bandă cu pauze gradate. Poate contribui la îmbunătățirea perfuziei tisulare.
Beneficii vasoprotectoare
Totodată, în vederea susținerii funcției vasculare, se poate recomanda, ca adjuvant, utilizarea unor suplimente naturale cu acțiune vasoprotectoare. Un exemplu este Cardio Help. Acesta este un complex fitoterapeutic. Conține extracte din 9 plante și superfructe. Are proprietăți antioxidante. Are proprietăți antiinflamatoare. Are proprietăți vasodilatatoare. Administrarea regulată poate sprijini elasticitatea vasculară. Poate susține circulația periferică. Poate aduce beneficii în cadrul unei strategii integrate de prevenție. Poate aduce beneficii în cadrul unei strategii integrate de menținere a sănătății cardiovasculare. Beneficiile sunt mai ales la pacienții cu afectare microvasculară. Beneficiile sunt mai ales la pacienții cu risc de progresie ischemică.
Rezumând informațiile expuse mai sus, adoptarea unor măsuri preventive poate modifica semnificativ traiectoria naturală a bolii. Măsurile se iau într-un cadru personalizat. Măsurile se iau într-un cadru coordonat multidisciplinar. Efectul este reducerea riscului de complicații severe. Efectul este îmbunătățirea calității vieții pe termen lung.
În concluzie, trombangeita obliterantă reprezintă o entitate clinică severă. Are potențial evolutiv distructiv în absența unui management terapeutic adecvat. Renunțarea definitivă la fumat constituie măsura esențială de control al progresiei bolii. Are impact direct asupra riscului de ischemie critică. Are impact direct asupra riscului de amputație. De asemenea, intervenția precoce oferă o șansă reală de stabilizare clinică. Intervenția este susținută de monitorizare vasculară riguroasă. Intervenția integrează terapii farmacologice. Intervenția integrează terapii regenerative.
Referințe:
- Olin, J. W. (2000). Thromboangiitis obliterans (Buerger’s disease). New England Journal of Medicine, 343(12), 864-869. https://www.nejm.org/doi/full/10.1056/NEJM200009213431207;
- Klein-Weigel, P. F., Richter, J. G. (2014). Thromboangiitis obliterans (Buerger’s disease). Vasa, 43(5), 337-346. https://econtent.hogrefe.com/doi/10.1024/0301-1526/a000371;
- Fazeli, B., Rezaee, S. A. (2011). A review on thromboangiitis obliterans pathophysiology: thrombosis and angiitis, which is to blame? Vascular, 19(3), 141-153. https://journals.sagepub.com/doi/10.1258/vasc.2010.ra0045;
- Cacione, D. G., Macedo, C. R., Baptista-Silva, J. C. C. (2016). Pharmacological treatment for Buerger’s disease. Cochrane Database of Systematic Reviews, (3). https://www.cochranelibrary.com/cdsr/doi/10.1002/14651858.CD011033.pub3/full;
- Vijayakumar, A., Tiwari, R., Kumar Prabhuswamy, V. (2013). Thromboangiitis obliterans (Buerger’s Disease)—Current Practices. International Journal of Inflammation, 2013. https://www.hindawi.com/journals/iji/2013/156905/.
Sursa foto: Shutterstock.com
