Bipolaritatea și tulburarea bipolară: ce înseamnă termenul „bipolar”, cum se manifestă tulburările de dispoziție și ce opțiuni de tratament există

Tulburarea bipolară este o afecțiune neuropsihiatrică complexă, caracterizată prin oscilații intense ale dispoziției, energiei și capacității funcționale. Persoanele care suferă de această tulburare experimentează alternanțe între episoade maniacale sau hipomaniacale — marcate de euforie, impulsivitate, agitație sau iritabilitate — și episoade depresive, definite prin tristețe profundă, lipsă de energie, demotivare și pierderea interesului pentru activitățile cotidiene. Aceste fluctuații pot perturba profund viața profesională, relațiile personale și starea generală de bine.

În acest articol vom discuta despre caracteristicile tulburării bipolare, în contextul celor de dispoziție, cauzele posibile, principalele manifestări clinice și opțiunile actuale de tratament. Totodată, vom aborda și impactul acestei tulburări asupra vieții de zi cu zi și importanța educației și susținerii din partea familiei și a comunității. Înțelegerea profundă a tulburării bipolare este un pas esențial spre acceptare, empatie și recuperare.

Ce sunt tulburările de dispoziție?

Sursa foto: Shutterstock.com

Tulburările de dispoziție, denumite și tulburări afective, reprezintă un spectru larg de afecțiuni psihiatrice care afectează profund starea emoțională și funcționarea zilnică a individului. Acestea se manifestă prin modificări persistente și semnificative ale dispoziției, mult mai intense decât variațiile emoționale obișnuite pe care le resimțim în mod natural în viața de zi cu zi. Imaginează-ți o stare emoțională oscilantă, asemenea unui rollercoaster psihologic, unde urcușurile și coborâșurile sunt imposibil de prezis sau de controlat fără ajutor specializat.

Printre cele mai frecvente forme de tulburări de dispoziție se numără depresia majoră, caracterizată printr-o tristețe profundă, lipsă de energie, dificultăți de concentrare și pierderea interesului pentru activități cotidiene. Tulburarea bipolară este o altă afecțiune importantă din această categorie, recunoscută prin alternanța între episoade depresive și episoade maniacale sau hipomaniacale — perioade marcate de energie excesivă, euforie, impulsivitate sau iritabilitate.

Distimia

Distimia (tulburarea depresivă persistentă) este o formă cronică de depresie, mai puțin severă, dar cu o durată îndelungată, în timp ce ciclotimia presupune fluctuații între simptome ușoare de hipomanie și episoade depresive moderate, fără a atinge intensitatea completă a tulburării bipolare.

Simptomele acestor afecțiuni pot varia semnificativ, incluzând tulburări de somn și apetit, epuizare, agitație, dificultăți în luarea deciziilor, sentimentul de inutilitate, anxietate intensă și chiar gânduri suicidare. De altfel, aceste manifestări nu afectează doar starea psihică, ci pot perturba profund viața personală, relațiile sociale, performanța profesională și chiar sănătatea fizică.

În plus, specialiștii recomandă susținerea sistemului nervos cu ajutorul unor formule naturale bine documentate. Magnesium + Ashwagandha KSM-66 este un exemplu excelent: o combinație sinergică între magneziu bisglicinat, una dintre cele mai bine absorbite forme de magneziu, și Ashwagandha KSM-66, cel mai studiat extract de Withania Somnifera. Această formulă sprijină reducerea stresului și anxietății, îmbunătățirea calității somnului și menținerea echilibrului emoțional — elemente esențiale în gestionarea tulburărilor de dispoziție.

Sursa foto: Aronia-charlottenburg.ro

Include Magnesium + Ashwagandha KSM-66 în rutina ta zilnică pentru un sprijin real, natural și complet în susținerea sănătății mintale și emoționale — exact atunci când ai cea mai mare nevoie!

Cum se manifestă episodul maniacal în tulburarea bipolară și care sunt principalele sale simptome?

Episodul maniacal marchează o perioadă distinctă în evoluția tulburării bipolare, în care persoana experimentează o dispoziție anormal de ridicată, expansivă sau iritabilă, menținută timp de cel puțin o săptămână. Energia pare inepuizabilă, iar comportamentul devine vizibil schimbat, adesea cu efecte perturbatoare asupra vieții cotidiene.

Printre cele mai frecvente semne se numără încrederea exagerată în propriile capacități, reducerea semnificativă a nevoii de somn, vorbirea rapidă și constantă, tendința de a schimba brusc subiectele și dificultatea de a menține atenția. De asemenea, individul poate manifesta un entuziasm disproporționat față de proiecte sau activități noi, adesea însoțit de decizii impulsive cu impact negativ – cum ar fi cheltuieli necontrolate, comportamente sexuale riscante sau inițiative profesionale hazardate. În formele severe, pot apărea episoade psihotice, cu halucinații ori convingeri nerealiste legate de putere sau statut.

Hipomania, varianta atenuată a maniei, păstrează o parte dintre trăsături, dar fără a afecta grav funcționalitatea. Persoana poate deveni mai activă, creativă și optimistă, fără a recunoaște că traversează o stare anormală. Din acest motiv, hipomania trece deseori neobservată și netratată.

Sursa foto: Shutterstock.com

Ce este depresia și cum afectează viața de zi cu zi a unei persoane bipolare?

Un episod depresiv major reprezintă una dintre fazele centrale ale tulburării bipolare și implică o modificare semnificativă a dispoziției care persistă cel puțin două săptămâni. Această stare este marcată printr-o tristețe profundă, pierderea interesului și a plăcerii pentru activități zilnice, oboseală constantă și dificultăți de concentrare.

Pacientul poate resimți sentimente intense de inutilitate sau vinovăție, alături de tulburări de somn, fie prin insomnie, fie prin tendința de a dormi excesiv. Apetitul poate scădea sau crește semnificativ, ducând la modificări în greutatea corporală. Totodată, performanța la locul de muncă sau în mediul școlar este frecvent afectată, iar relațiile sociale devin tensionate sau se deteriorează. În formele mai severe, apar gânduri recurente legate de moarte sau suicid, ceea ce impune intervenție specializată de urgență.

Simptomele depresiei în contextul bipolarității se diferențiază prin alternanța lor cu episoade de manie sau hipomanie, ceea ce complică diagnosticul și managementul afecțiunii. Tratamentul implică adesea o combinație de stabilizatori de dispoziție, antidepresive administrate cu prudență și psihoterapie de susținere. Intervenția precoce și planul terapeutic individualizat pot reduce severitatea episoadelor și pot îmbunătăți calitatea vieții pacientului.

Semne că ai putea suferi de o tulburare de dispoziție/afectiv bipolară

Tulburarea bipolară este caracterizată de episoade recurente de modificare a dispoziției, care alternează între stări de manie sau hipomanie și episoade depresive. Primele semne pot varia de la schimbări subtile ale comportamentului până la manifestări emoționale intense, care afectează viața personală, profesională și socială.

Un episod maniacal poate include:

• Dispoziție neobișnuit de euforică sau iritabilă;
• Energie crescută și reducerea nevoii de somn;
• Vorbire rapidă și presiunea de a vorbi continuu;
• Fuga de idei, dificultate în menținerea unui fir logic al gândurilor;
• Distractibilitate ușoară și implicare excesivă în activități riscante (cheltuieli necontrolate, comportamente sexuale impulsive, decizii profesionale riscante).

Un episod depresiv poate cuprinde:

• Tristețe profundă sau pierderea interesului pentru activitățile zilnice;
• Oboseală marcată și dificultăți de concentrare;
• Tulburări de somn (insomnie sau somn excesiv);
• Modificări ale apetitului și greutății corporale;
• Sentimente de vinovăție, inutilitate sau deznădejde;
• Gânduri recurente de moarte sau suicid.

Alte semne

Există și semne care pot apărea între episoadele evidente și care pot sugera o tulburare de dispoziție, cum ar fi schimbări frecvente și nejustificate ale stării emoționale, episoade scurte de iritabilitate sau entuziasm exagerat, dificultăți în menținerea rutinei zilnice sau retragerea din activități sociale.

În unele cazuri, pot apărea și simptome psihotice, în special în episoadele severe:

• Halucinații (vizuale, auditive sau senzoriale);
• Deliruri (convingeri nerealiste, de exemplu: convingerea că ești urmărit, invincibil sau că ai o boală gravă fără o bază reală).

La copii și adolescenți, tulburarea bipolară poate fi dificil de identificat, deoarece schimbările de dispoziție pot fi confundate cu trăsături normale de dezvoltare. Totuși, un semn de alarmă este apariția unor variații bruște, intense și persistente de dispoziție, însoțite de tulburări de comportament sau performanțe scăzute la școală. Uneori, copiii pot trece rapid de la o stare de veselie extremă la tristețe profundă, fără un motiv clar.

Cauzele și factorii de risc asociați tulburărilor de dispoziție

Cauzele exacte ale tulburărilor de dispoziție nu sunt pe deplin înțelese, însă literatura de specialitate indică o interacțiune complexă între mai mulți factori. Printre cei mai frecvenți se numără componentele biologice, genetice, psihosociale și de mediu:

1. Factori biologici

Dezechilibrele la nivelul unor neurotransmițători implicați în reglarea emoțiilor, cum ar fi serotonina, norepinefrina și dopamina, joacă un rol esențial în declanșarea tulburărilor afective. Modificările funcționale și structurale observate în anumite regiuni ale creierului, precum cortexul prefrontal, amigdala și hipocampul, contribuie la disfuncția în procesarea emoțională. Astfel de dezechilibre pot influența nu doar dispoziția, ci și ciclurile somnului, nivelul de energie și capacitatea de concentrare.

2. Factori genetici

Ereditatea pare să aibă o influență importantă. Persoanele care au rude de gradul I cu tulburare bipolară prezintă un risc crescut de a dezvolta aceeași afecțiune. Rata de concordanță pentru tulburarea bipolară este semnificativ mai mare la gemenii monozigoți, sugerând o predispoziție genetică. Cu toate acestea, genele nu determină singure apariția bolii, fiind necesare și alți factori declanșatori.

3. Factori psihosociali și de mediu

Evenimentele traumatice sau stresante din viață pot declanșa episoade acute sau pot agrava simptomele existente. Printre cele mai des întâlnite se numără pierderea unei persoane apropiate, divorțul, conflictele familiale, abuzurile din copilărie sau dificultățile financiare. Aceste situații influențează echilibrul psiho-emoțional și pot precipita debutul tulburării.

4. Alți factori de risc

Există și alte condiții care pot contribui la apariția simptomelor afective. Anumite afecțiuni medicale — precum tulburările endocrine (hipotiroidism, hipertiroidism), bolile neurologice (Parkinson, scleroza multiplă), lupusul eritematos sistemic sau boala Cushing — pot mima sau favoriza dezvoltarea unei tulburări de dispoziție. La fel, consumul de substanțe psihoactive (alcool, droguri stimulente precum amfetamina sau cocaina) și efectele secundare ale unor medicamente (corticosteroizi, antidepresive) sunt corelate cu debutul sau agravarea simptomatologiei bipolare.

Tulburarea bipolară și alte tulburări de dispoziție se vindecă?

Tulburările de dispoziție sunt afecțiuni cronice, ceea ce înseamnă că nu dispar complet, dar pot fi ținute sub control cu tratament adecvat. În special în cazul tulburării bipolare, obiectivul nu este vindecarea definitivă, ci gestionarea eficientă a simptomelor și prevenirea recăderilor. Multe persoane reușesc să atingă perioade lungi de stabilitate emoțională și să ducă o viață normală atunci când urmează un plan terapeutic personalizat.

În primul rând, terapia pentru tulburările de dispoziție presupune o abordare complexă, care combină farmacoterapia cu psihoterapia, educația pacientului și, atunci când este necesar, intervenții de susținere din partea familiei sau a grupurilor specializate. Tratamentul trebuie continuat chiar și în perioadele în care persoana se simte bine, întrucât întreruperea medicației crește riscul de recăderi sau de agravare a simptomelor.

Schema terapeutică

Stabilizatorii de dispoziție, precum litiul, valproatul de sodiu sau carbamazepina, sunt esențiali pentru controlul episoadelor maniacale și depresive. Antipsihoticele de generație a doua (olanzapină, quetiapină, risperidon) pot fi adăugate pentru gestionarea episoadelor acute, în special cele cu componente psihotice. Antidepresivele sunt prescrise cu precauție, de regulă în combinație cu stabilizatori de dispoziție, pentru a evita inducerea maniei.

Medicul psihiatru va ajusta schema terapeutică în funcție de răspunsul pacientului și de eventualele efecte secundare. Este esențial ca pacientul să nu întrerupă tratamentul brusc și să comunice orice modificare a stării sale emoționale sau fizice. Suplimentar, pot fi recomandate medicații adjuvante pentru insomnie sau anxietate.

Pe de altă parte, terapia cognitiv-comportamentală este una dintre cele mai frecvent utilizate forme de psihoterapie, ajutând pacientul să identifice tiparele de gândire disfuncționale și să dezvolte strategii de coping. Psihoeducația contribuie la o mai bună înțelegere a bolii și a semnelor de avertizare pentru recăderi. Alte forme terapeutice, precum terapia interpersonală și de ritm social sau terapia de familie, pot îmbunătăți relațiile și ritmicitatea vieții, reducând stresul și riscul de episoade recurente.

În cazurile severe sau rezistente la tratament, pot fi luate în calcul terapii de stimulare cerebrală. Terapia electroconvulsivă (TEC) sau stimularea magnetică transcraniană (TMS) sunt intervenții sigure, cu rezultate rapide în formele grave de depresie sau manie.

Gestionarea eficientă a vieții cu o tulburare de dispoziție

Sursa foto: Shutterstock.com

Tulburările de dispoziție pot reprezenta o provocare pe termen lung, însă cu un tratament adecvat și o abordare coerentă, multe persoane pot duce o viață echilibrată și funcțională:

Tratamentul medicamentos

Administrarea regulată a medicației prescrise este esențială pentru menținerea stabilității emoționale. Medicul psihiatru poate recomanda stabilizatori ai dispoziției, antipsihotice sau, în unele cazuri, antidepresive. Medicația nu se întrerupe brusc, deoarece acest lucru poate duce la recăderi sau agravarea simptomelor. Ajustările dozelor se fac doar sub supravegherea specialistului.

Psihoterapia și informarea corectă

Psihoterapia poate îmbunătăți semnificativ gestionarea simptomelor, învățarea strategiilor de adaptare și identificarea semnelor precoce ale episoadelor. Educația despre tulburările de dispoziție ajută la recunoașterea factorilor declanșatori și contribuie la creșterea aderenței la tratament.

Stilul de viață

Stabilirea unei rutine zilnice, cu ore regulate de somn, mese echilibrate și activitate fizică moderată, poate susține eficiența tratamentului. Limitarea consumului de alcool și evitarea substanțelor psihoactive sunt esențiale. Totodată, reducerea expunerii la stres este importantă pentru menținerea unei dispoziții stabile.

Suplimentele naturale

Pentru susținerea sistemului nervos și a echilibrului emoțional, pot fi utile suplimentele naturale precum Magnesium + Ashwagandha KSM-66. Magneziul bisglicinat contribuie la relaxarea musculară și reglarea neurotransmițătorilor, în timp ce extractul standardizat de Ashwagandha reduce nivelul de cortizol și sprijină claritatea mentală. Combinația acestor ingrediente poate ajuta la menținerea unei stări de calm și funcționare mintală adecvată.

Automonitorizarea simptomelor

Observarea zilnică a dispoziției, calității somnului și nivelului de energie poate oferi informații utile pentru ajustarea tratamentului. De exemplu, ținerea unui jurnal ajută la recunoașterea semnelor timpurii ale unei recăderi și sprijină colaborarea cu medicul psihiatru.

Rețeaua de suport

Un sistem de sprijin format din familie, prieteni și, eventual, grupuri de suport, contribuie la reducerea sentimentului de izolare. Încurajarea aderenței la tratament și sprijinul în momentele dificile pot avea un rol pozitiv în evoluția bolii.

Gestionarea vieții de zi cu zi

Stabilitatea profesională și financiară reduce stresul și sprijină o stare generală de bine. Planificarea realistă, evitarea suprasolicitării și menținerea unei structuri clare a activităților pot contribui la prevenirea episoadelor de decompensare.

Concluzii

În concluzie, un parcurs favorabil în cazul tulburărilor de dispoziție depinde de un diagnostic corect și de inițierea timpurie a tratamentului. Din păcate, aceste afecțiuni rămân adesea sub-diagnosticate sau confundate cu alte tulburări.

Chiar dacă pot provoca disfuncționalități semnificative, ele nu exclud posibilitatea unei vieți echilibrate. Cu tratament adecvat și sprijin constant, mulți pacienți reușesc să atingă perioade de stabilitate și să funcționeze normal între episoade. Astfel, gestionarea eficientă devine nu doar posibilă, ci și realistă.

Referințe:

1. American Psychiatric Association. (2013). Diagnostic and statistical manual of mental disorders (5th ed.). Arlington, VA: American Psychiatric Publishing;
2. Goodwin, F. K., & Jamison, K. R. (2007). Manic-depressive illness: Bipolar disorders and recurrent depression (2nd ed.). New York: Oxford University Press;
3. National Institute of Mental Health. (2020). Bipolar Disorder. Retrieved from [invalid URL removed]
4. Vieta, E., Berk, M., Schulze, T. G., Carvalho, A. F., Suppes, T., Calabrese, J. R., … & Grande, I. (2018). Bipolar disorders. Nature Reviews Disease Primers, 4(1), 18008;
5. Yatham, L. N., Kennedy, S. H., Parikh, S. V., Schaffer, A., Bond, D. J., Frey, B. N., … & Berk, M. (2018). Canadian Network for Mood and AnxietyTreatments (CANMAT) and International Society for Bipolar Disorders (ISBD) 2018 guidelines for the management of patients with bipolar disorder. Bipolar disorders, 20(2), 97-170;
6. Geddes, J. R., & Miklowitz, D. J. (2013). Treatment of bipolar disorder. The Lancet, 381(9878), 1672-1682;
7. Malhi, G. S., Bassett, D., Boyce, P., Bryant, R., Fitzgerald, P. B., Fritz, K., … & Singh, A. B. (2015). Royal Australian and New Zealand College of Psychiatrists clinical practice guidelines for mood disorders. Australian & New Zealand Journal of Psychiatry, 49(12), 1087-1206;
8. Fountoulakis, K. N., Grunze, H., Vieta, E., Young, A., Yatham, L., Blier, P., … & Moeller, H. J. (2017). The International College of Neuro-Psychopharmacology (CINP) treatment guidelines for Bipolar disorder in adults (CINP-BD-2017), part 3: The clinical guidelines. International Journal of Neuropsychopharmacology, 20(2), 180-195.