Biodisponibilitatea – ce este, factori de influență, rata de absorbție și legătura cu farmacocinetica
Biodisponibilitatea arată cât de mult dintr-o substanță activă ajunge efectiv în organism după administrare și devine disponibilă pentru a acționa. Este un criteriu important atunci când vorbim despre eficiența medicamentelor sau a suplimentelor alimentare.
Nivelul de biodisponibilitate depinde de modul de administrare, de rata de absorbție, dar și de particularitățile fiecărui pacient. Tocmai de aceea, aceeași substanță poate avea efecte diferite în funcție de formulă sau de calea prin care este administrată. De asemenea, conceptul este strâns legat de farmacocinetică, adică de știința care analizează cum este procesată o substanță în organism de la absorbție până la eliminare.
În acest material vei afla ce înseamnă biodisponibilitatea, ce factori o influențează și care este rolul ei în alegerea și evaluarea tratamentelor.
Rezumat:
- Biodisponibilitatea arată proporția reală dintr-o substanță activă care ajunge în sânge și poate acționa asupra organismului.
- Factori precum calea de administrare, aciditatea gastrică și sinergia dintre nutrienți influențează direct gradul de absorbție.
- Formulele lichide sau coloidale și asocierea corectă a vitaminelor și mineralelor pot crește semnificativ eficiența unui tratament sau supliment.
Ce este biodisponibilitatea?
Biodisponibilitatea reprezintă proporția unei substanțe active, fie nutrient, fie medicament, care ajunge neschimbată în circulația sanguină și este disponibilă pentru a acționa în organism. Practic, ea indică în ce măsură un compus ingerat, injectat sau administrat pe altă cale poate produce efectele pentru care a fost conceput.
Diferențele apar în funcție de calea de administrare. De exemplu, o substanță introdusă direct în sânge prin injecție are biodisponibilitate de 100%. În schimb, aceeași substanță luată pe cale orală este expusă sucurilor gastrice, enzimelor digestive și barierei intestinale, ceea ce reduce cantitatea efectiv absorbită.
Un exemplu frecvent este cel al vitaminelor și mineralelor: calciul are o rată de absorbție de aproximativ 25–35%, în timp ce alte substanțe pot avea o biodisponibilitate mult mai mică. Factori precum vârsta, starea de sănătate, integritatea tubului digestiv, momentul administrării sau asocierea cu alte alimente influențează semnificativ gradul de utilizare al acestora.
În acest context, suplimentele formulate pentru a sprijini absorbția devin extrem de utile. Premium Coenzima Q10 100mg este un exemplu relevant. Coenzima Q10 este o moleculă esențială pentru producerea de energie la nivel celular și pentru sănătatea inimii și a creierului. Problema este că nivelurile naturale de Q10 scad odată cu vârsta, iar biodisponibilitatea ei din alimente este redusă. Capsulele concentrate de 100 mg oferă o formă ușor de absorbit, asigurând un aport constant și eficient.
Sursa foto: aronia-charlottenburg.ro
Astfel, biodisponibilitatea nu este doar un concept teoretic, ci un factor cheie care decide eficiența unui nutrient sau a unui medicament. Alegerea formulei corecte, precum suplimentele cu Coenzima Q10, face diferența dintre un tratament cu rezultate reale și unul cu impact redus.
Factorii care influențează biodisponibilitatea
Biodisponibilitatea nu depinde doar de substanța activă, ci și de o serie de factori fiziologici și chimici care influențează cât de bine este absorbit și utilizat un nutrient sau un medicament.
Nevoile nutriționale individuale
Copiii aflați în creștere, femeile însărcinate sau cele care alăptează, dar și persoanele cu deficiențe de vitamine și minerale, pot prezenta rate mai mari de absorbție pentru anumiți nutrienți. Organismul își ajustează capacitatea de utilizare în funcție de necesar.
Sinergia dintre micronutrienți
Absorbția are loc în anumite puncte receptoare la nivelul intestinului. Aici, nutrienții depind adesea unii de ceilalți:
- zincul favorizează absorbția magneziului;
- vitamina D este esențială pentru metabolismul calciului;
- fierul și vitamina C au o relație directă în procesul de absorbție.
Din cei peste 30 de micronutrienți importanți, majoritatea au cel puțin o sinergie, ceea ce arată cât de complex este procesul.
Aciditatea gastrică
Un nivel optim al acidității în stomac ajută la dizolvarea sărurilor minerale și la eliberarea electroliților (calciu, fier, magneziu, zinc, fosfat). Odată cu înaintarea în vârstă, scăderea secreției acide (hipoclorhidrie) sau absența ei (aclorhidrie) poate reduce considerabil absorbția acestora.
Forma de administrare
Tabletele și capsulele eliberează doar o parte din nutrienți, în medie 10–12%. După vârsta de 40 de ani, rata poate scădea chiar la 3–5%. În schimb, suplimentele lichide sau cele formulate pentru biodisponibilitate crescută (microcapsule, forme uleioase sau coloidale) sunt absorbite mult mai eficient. În cazul lor, până la 98% din substanța activă poate fi utilizată de organism într-un interval de 15–30 de minute.
Absorbția și influența căilor de administrare asupra biodisponibilității
Absorbția reprezintă procesul prin care o substanță activă – fnutrient ori medicament – trece din tractul digestiv sau din altă cale de administrare în circulația sanguină. Cât de mult din această substanță ajunge efectiv în organism depinde de calea prin care este administrată.
Administrarea orală (per os)
Este cea mai frecventă, dar și cea mai variabilă. Nutrienții și medicamentele luate pe cale orală trebuie să treacă prin stomac și intestin, unde sunt influențați de aciditate, enzime digestive și interacțiuni cu alte alimente.
- Vitaminele și mineralele sub formă de tablete au, de obicei, o biodisponibilitate redusă, de doar 10–20%, conform datelor din Physician’s Desk Reference.
- Formulele lichide sunt absorbite mai eficient, deoarece trec mai rapid în circulație.
Administrarea intravenoasă (IV)
Oferă biodisponibilitate de 100%, deoarece substanța activă ajunge direct în sânge, fără a fi supusă proceselor digestive sau metabolizării hepatice. Este metoda preferată în tratamentele medicale critice.
Administrarea sublinguală și bucală
Comprimatele sau soluțiile plasate sub limbă sau în cavitatea bucală sunt absorbite prin mucoase, ocolind sistemul digestiv. Această cale asigură o absorbție rapidă și constantă pentru substanțele solubile.
Administrarea transdermică
Plasturii sau gelurile cu substanțe active pătrund treptat prin piele. Deși absorbția este mai lentă, această metodă oferă o biodisponibilitate constantă și menține concentrația stabilă în sânge pe termen lung.
Administrarea intramusculară sau subcutanată
Injectarea în mușchi sau sub piele asigură o absorbție rapidă și o biodisponibilitate ridicată, fiind des folosită pentru vaccinuri sau tratamente care necesită eliberare controlată.
Relația dintre farmacocinetică și biodisponibilitate
La prima vedere, conceptele de biodisponibilitate și farmacocinetică pot părea greu de înțeles, dar ele descriu procese esențiale pentru modul în care organismul reacționează la un medicament sau supliment.
Biodisponibilitatea se referă la proporția dintr-o substanță activă care ajunge, nemodificată, în circulația sanguină și rămâne disponibilă pentru a acționa asupra celulelor sau organelor. Pe scurt, ea răspunde la întrebarea: cât din doza ingerată este cu adevărat folosită de corp?
Farmacocinetica, în schimb, este domeniul care analizează traseul complet al unei substanțe în organism:
- Absorbția – modul în care trece din locul de administrare (stomac, intestin, mucoasă, mușchi) în sânge.
- Distribuția – cum este transportată către țesuturi și organe.
- Metabolizarea – transformările chimice prin care trece, de regulă în ficat.
- Eliminarea – cum părăsește organismul, prin rinichi, bilă sau alte căi.
Legătura dintre cele două concepte este directă: biodisponibilitatea reprezintă un element central al farmacocineticii. Dacă un medicament are biodisponibilitate scăzută, chiar și o doză mare poate avea efect redus, deoarece corpul nu reușește să absoarbă suficient din substanța activă.
De exemplu, un nutrient administrat intravenos are o biodisponibilitate de 100%, pentru că intră direct în sânge, fără pierderi. Același nutrient luat oral poate avea biodisponibilitate mult mai mică, deoarece trece prin acidul gastric, enzime digestive și filtrul hepatic, pierzându-se o parte din doza inițială.
Cum se măsoară biodisponibilitatea?
După cum ai observat, biodisponibilitatea arată cât dintr-un medicament sau supliment ajunge efectiv în sânge și poate fi folosit de organism. Pentru a o măsura, specialiștii analizează concentrația substanței active în sânge după administrare. Se urmăresc câteva elemente cheie:
- Cmax – nivelul maxim atins în sânge;
- Tmax – timpul necesar pentru a ajunge la acel nivel;
- ASC (aria de sub curbă) – cât de mult și cât timp rămâne substanța în organism.
Ca reper, administrarea intravenoasă are biodisponibilitate de 100%, pentru că substanța ajunge direct în circulație. În schimb, administrarea orală are o rată mai mică, deoarece o parte din doză se pierde prin digestie sau metabolizare.
Acest tip de măsurare este esențial atât pentru medicamente, cât și pentru suplimente. El explică de ce unele vitamine sau minerale se absorb mai bine decât altele și de ce forma de administrare (capsule, lichide, pulberi) face uneori diferența.
Metode de creștere a biodisponibilității
În contextul biodisponibilității, specialiștii au identificat mai multe modalități prin care eficiența absorbției poate fi îmbunătățită.
1. Sinergia dintre nutrienți
Anumiți micronutrienți se absorb mai bine atunci când sunt asociați cu alții. Iată o serie de exemple:
- Vitamina D stimulează absorbția calciului.
- Zincul favorizează utilizarea magneziului.
- Vitamina C crește absorbția fierului non-hemic din plante.
Aceste asocieri, denumite sinergii biochimice, explică de ce suplimentele complexe pot fi mai eficiente decât cele administrate individual.
2. Menținerea unei bune funcții digestive
Absorbția multor minerale depinde de aciditatea gastrică. Un stomac sănătos, cu secreție adecvată de acid, poate transforma sărurile minerale în forme solubile, mai ușor de preluat de intestin. Odată cu înaintarea în vârstă, producția acidului gastric poate scădea (hipoclorhidrie), ceea ce afectează direct biodisponibilitatea unor nutrienți precum calciul, fierul și magneziul.
3. Alegerea formei de administrare
Forma de prezentare a suplimentelor are un impact semnificativ asupra biodisponibilității:
- Tabletele și capsulele clasice pot avea o rată de absorbție redusă (10–20%).
- Formele lichide sau coloidale oferă o absorbție mai rapidă și mai completă, până la 98%, deoarece particulele sunt mult mai mici și trec mai ușor prin bariera intestinală.
În concluzie, biodisponibilitatea este cheia prin care un nutrient sau medicament devine eficient în organism. Ea depinde de factori precum forma de administrare, sănătatea digestivă și sinergiile dintre substanțe. Alegerea corectă a suplimentelor și a modului de administrare poate face diferența între un tratament eficient și unul lipsit de rezultate.
Disclaimer! Informațiile prezentate au scop informativ și nu înlocuiesc recomandările unui medic sau ale unui specialist în sănătate. Pentru diagnostic și tratament adecvat, adresează-te întotdeauna unui profesionist.
Referințe:
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK557852/;
- https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/bioavailability;
- https://www.msdmanuals.com/professional/clinical-pharmacology/pharmacokinetics/drug-bioavailability;
- https://www.cancer.gov/publications/dictionaries/cancer-terms/def/bioavailable.
